Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viorica Iliescu

* * *

când clopotele tac

circul revine-n urban

vântul tremură
în duminici trecute
uitate

nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal

niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schițează aproape nimic
pe fața lor de clovni acrobați
măști născute din fum
ca fumul se-mprăștie

este un alt an

vântul se zbate și plânge
delirul turlei din adânc

sunt umbre chircite în clopotul
acestei înșelătoare iluzii a lumii

tac toate și cad în muguri de pietre
ca la începuturi
și circul revine-n urban

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorica Iliescu

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraș

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic

doar vântul se zbate și plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Fantome

auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?

întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute

alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Circul

Astăzi trece prin orașe circul cu-acrobați,
Stați la coada de bilete să vă amuzați,
Este circul cel mai mare, clovnii sunt vestiți,
Cumpărați dreptul la viață dacă izbutiți.

Astăzi facem pe circarii, toți, pe rând, pe rând,
Chiar de stăm în echilibru, vom cădea râzând,
Vom juca mingea pe-o sârmă fără de control,
Vom dribla și viața noastră, dând autogol.

Pe arena mondială, circ de mari artiști,
Noi suntem doar clovni pe sârma celor foarte triști.
Nu sărim ca acrobații, senzațional,
Ne împiedicăm la urmă-n triplu salt mortal.

Nu dăm bani pe-autografe căci jucăm un rol,
Să murim pe roata vieții într-un carambol.
Ne-am visat într-un spectacol niște acrobați,
Și ajungem clovni în circul lumii de ratați.

Doar directorul de scenă râde magistral
De spectacolul cu fraieri, senzațional.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Bocet epuizant

M-aș așeza cu capu-n pumni și-aș plânge
pentru destinul meu ursuz de cuc,
nu pot la sfârșit nimic să duc,
plânge lacrimi, ca să curgă sânge.

Să mi se scurgă sângele din vine
în bălțile finalului de veac,
să pară că vorbesc, dar eu să tac,
tac în gura mare despre tine.

tac iubirea mea adânc-bolnavă,
tac și fulgerul că te-aș zdrobi,
tac ca încleștatul de gingii,
tac și a revanșă, a gâlceavă.

M-aș plânge pân-la os și pân-la nume
prin ochi, ca lacrimă să ies din lume.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Viorica Iliescu

Hai hui

când pleci
măcar o lacrimă să lași
în viforul din gene
ca un nimic din ce-ar fi fost
și tot ce ar putea să fie
când tac
și tac vorbind
în limba aia
tu știi mai bine
cât de adâncă e tăcerea mea
și singură
stea căzătoare
în pumnul de sare
din lacrima - cuvânt
când pleci așa
fără să spui unde te duci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Doamne

nici nu mai știu
cine sunt și de ce
când vântul tremură
toate spaimele lumii
alunec pe ghețuri ce dorm
și adorm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Nostalgicul urban

mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie fața ascunsă a lunii
cu degete albe

acolo unde piatra lipește afiș
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi

închis
bilete epuizate
înghițite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-și suflarea
de iarbă proscrisă

urbanul dispare între o notă și alta acută
cât resemnarea celor atinși de alămuri

moartea devine nostalgică
anume stare de grație
ca propria-i farsă
din pustiul urban

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Niciodată la fel

ce stare de bine adie
peste ochiul sării din mare

se-aud muzici divine
dinspre pleoapa desprinsă brutal
de țărmul ce și el plânge

de parcă o lamă fierbinte-ar tăia
în adânc
nisipul de om
omul de câine

și totul se zguduie
capătă alt sens
în ochiul furtunii
ce m-a înrobit
fără de sens
atât de aproape

niciodată la fel

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj urban

Văzând un munte în oraș,
Am întrebat un ștab fruntaș:
- E pus pe hartă pe la noi?
- Nu, este... groapa de gunoi.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Cristian Dinică

Circul

într-un oraș populat cu iluzii
din lăuntrul ființei mele,
în intersecții de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfățați
acrobați la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutați
decolteul anunță pruncii
zămisliți în nopți cu foc
iubirea ascunde tăcerea
așternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoțește dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri
ce ard libertatea de a visa.
a adultului corijent la maturitate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Atât de sus

cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Perpetuum de speța a treia

totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri

intr-un alt secol
unul își pune pe chip
masca de lup
și urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoții de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
și plânge cu tot universul
ce naște o zi
când cel cu față de lup
își dă jos masca
și zâmbește aproape uman
unicului cer știut

o lacrimă de om

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ți de zăpadă
cresc roșii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toți, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ți-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Și pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Clopotele

Sună clopotele...
Sună clopotele-n depărtare.
Clopotele!... Clopotele!...
Câte clopote să fie?
Câte voci nedeslușite mor în zori, iar noaptea-nvie?
Câte voci blesteamă foamea
Zilelor din postul mare?...
Clopotele, clopotele...
Tac și-n urmă sună iară.
Sunt trei clopote de-aramă, sau trei clopote de-argint?
Și ce Crist vorbește-n glasul clopotelor ce ne mint
De atâția ani de-a rândul
Și la fel ca-n prima seară?...
Ce nebun profet mai vine să ne spună că-i trimisul
Celui ce făcu pământul din nimic?
Și ce minciună
Iar schimba-va fața lumii?...
Sună clopotele,
Sună
Ca și-n noaptea când surâse pentru prima oară Sfinxul!...

Sunați, clopote de-aramă!
Sunați, clopote de-argint...
Vântul să vă-nalțe cântul tot mai sus,
Tot mai departe –
Să vă spulbere-n albastrul mângâierilor deșarte
Și să vă sugrume glasul profețiilor ce mint.

poezie celebră de din Convorbiri critice, nr. 8-10 (15 mai 1907)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Viorica Iliescu

* * *

mă ninge nisipul
cu flăcări din guri
de tunuri uitate
pe pârtii neumblate
de om
și Dumnezeu

ce tare mă doare nămolul
lăsat de urma pașilor tăi
în carnea putredă a lumii

de-acolo unde ești
ascultă vremea schimbării
atât de aproape
în mine răsar ghioceii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tac sau nu tac

mă legăn plângând
sub cerul fără margini
lacrima mea îneacă
o lăcustă-n miez de floare
cu margini de foc
tac
ce să fac? aștept
luna cu aripi să planeze
în zborul însoțit de cântece
de flaut de nai din ce mai ai
n-am chef să plâng
dar trebuie să strig în cele
patru zări în drum spre tine
vântul rupe din picioare
inima nu-mi zboară
și-a pierdut puful din aripi
tac sau nu mai tac

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Circul din parlament

Îmi place circul când văd scene
Cu elefanți și câini dresați,
Maimuțe, tigri, lei, hiene
... Și deputați!

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi vine-a-râde și a plânge

Te-am strâns din vorbe
Și te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschiși spre Soare,
Albi clopoței ce-au fost azi botezați
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.

Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Și-a pierdut toată durerea-așa-deodată?

Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muștar... dar dulci!

Îmi vine-a-râde... și a plânge!...
"Cum e posibil să muști Toamna
Cu ochii și cu inima înlăcrimată
Și de te-ntreabă lumea: E dulce,... aromată?
Tu să-i răspunzi: Daaa!!! E ca o pâine caldă.

Îmi vine-a-plânge... și a râde!
La câte mi-ai făcut Tu mie
Eu să te-adun acum în gând
Cu toate frunzele amare....
Să te transform în pansament... pe rana mea.

Oare am înnebunit? Cum să râd, să plâng... de mine?
Cum să văd în Toamnă, Vara?
Cum să am pe limbă fiere, și să spun că-i un jeleu
Când din suflet scot pelinul clipelor de bun rămas?
Mi-a pus Dumnezeu în cuget Primăveri în loc de Ierni?

Îmi vine-a-râde.... și a plânge!...
Cum să te văd un ghiocel?
De unde-atâta Primăvară
Când ploile de Toamnă fac ravagii
În amintirile cu tine și grădini?

Îmi vine-a-plânge... și a râde!..
Nu pot să cred.... că te iubesc și-acum.

poezie de (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
nu rămâi dator nicicând
hrănește-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simți că nu mai poți
și lasă vântul să suspine
cum știe numai el
prin muguri cruzi
copile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Tac

jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viața era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopți cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată și ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzați, de timp
și ei de tac
buzunare goale
apoi stradă pustie
bob de coniac lucios
cristal uscat în pahar
din visuri trecute
eu tac acum
tacul din mâini amorțite
atârnă greu
s-au dus anii, nu mor
am rămas la masa verde
și tac...

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook