Vis cu institutoare
Jos, în uriașa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foșnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună
Să-ngenunchi, așa cum sunt, scofâlcit și cu chelie,
Să-mi așeze pe creștet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros amețitor peste dușumele
Se prăjeau într-o tigaie nesfârșită chiftele
Și era o dimineață posomorâtă și amară
Din anii de școală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Și, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Și-am zburat apoi greoi și vâscos
Până-n dantelatul orășel de os
Unde și ieșiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă știri despre oribila crimă.
Eram vesel și copilăros
Și dansam chiar de bucurie într-o curte din dos:
Tocmai intrase pe portița de piatră
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare mulatră.
poezie clasică de Leonid Dimov
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știri
- poezii despre școală
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre jurnalism
Citate similare
Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger
aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.
pe când mergeam liniștit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.
s-a așezat brusc în fața mea și a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie și guturală.
iritat, am încercat să-l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec.
pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
și am început să-l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...
loviturile mele curgeau năvalnic
peste fața... pieptul... peste mâinile... și picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.
în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creștea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele
și a murit.
gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur -
o liniște adâncă se așezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii
cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.
cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemișcat la picioarele mele
mi-am tras respirația pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
și am intrat să-mi iau ceva de băut.
poezie de Adrian Crețu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian Crețu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre furie
- poezii despre comerț
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre sânge
- poezii despre seară
- poezii despre promisiuni
Buzele mele au șoptit
Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început să curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început să plângă, să râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre zoologie, poezii despre stele, poezii despre siliciu, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns
Simetrie
Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre greșeli, citate de Marin Sorescu despre greșeli, poezii despre vânt, citate de Marin Sorescu despre vânt, poezii despre sfârșit, citate de Marin Sorescu despre sfârșit, citate de Marin Sorescu despre prăpăstii, poezii despre ochi, citate de Marin Sorescu despre ochi, poezii despre muguri sau poezii despre cadouri
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Când eram
doar o carte de poezie
din care s-a scris mai târziu viața mea
mi-amintesc
ne-am văzut la biblioteca de artă
vizavi de policlinica trei mâna ta
mă ținea țintuit ca pe o
hartă de curând harponată (?!) era
o dupămasă de august și după
masa de prânz ce bine era-nsângerată, foșnea
pagina mea
de titlu sub o privire din altă
lume: o lume
ce a fost peste ani și a mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre hărți, poezii despre cărți, poezii despre biblioteci sau poezii despre artă
Spre surprinderea mea, lucrurile s-au petrecut cam ca în visul meu. Miss Emeralds a venit către mine și m-a luat de mână. Am tresărit, așa era de rece sau de fierbinte. "Bill", spuse și de atunci nimeni n-a mai îndrăznit să-mi spună așa, "Bill, ce-ar fi să încetezi să te mai zbuciumi? Chiar dacă ai avea dreptate, asta nu servește decât la a complica lucrurile, oare nu pricepi? Și își văzu de drum, înaltă și fragilă, cu mâna dreaptă ridicată a rămas bun sau a binecuvântare, iar eu mi-am dat seama într-o străfulgerare că pogora din Primăvara lui Botticelli, că era zeița Venus ale cărei tălpi neprihănite abia atingeau pajiștea, a cărei prezență provoca miracolul vegetației, a tot ceea ce înverzea sub pașii ei.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre visare, citate despre primăvară, citate despre dreptate sau citate despre Venus
Azi sunt fericită fără motiv!
Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuși,
aripile de fluture în zbor.
Știți câți fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
să le împodobească aripile?
Privirea mi-a zburat odată cu ei
și mirosul fiecărei flori m-a amețit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!
Poate sunt deja un fluture
și nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.
Azi sunt fericită! Toți fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre vinovăție, poezii despre prezent, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre fericire
Ce ți-aș putea dărui?
Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aș uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ploaie, poezii despre munți, poezii despre inimă, poezii despre imagine, poezii despre gânduri sau poezii despre cunoaștere
Inspirația pentru o colecție poate veni din orice; fie că este vorba de o stare emoțională pe care o am sau după ce am vizionat un film, am văzut un peisaj sau am ascultat o melodie. Spre exemplu, am avut perioade în viața mea când am studiat budismul și astfel mi-a venit ideea colecției Buddha Bar, apoi când nu eram într-o perioadă tocmai bună a vieții mele (moment în care am călcat și pragul unei ghicitoare), am realizat colecția "The Witches". M-am inspirit pentru o colecție din filmul "300".
citat din Cătălin Botezatu (ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre colecționare, citate despre viață, citate despre filme, citate despre peisaje, citate despre muzică sau citate despre budism
Sonet
Nu era nicio adiere de vânt
Și-o parte din cer mă privea căzută,
Am oftat ușor patruzeci la sută
Și mi-am lăsat aripile pe pământ.
O speranță bătea încă pierdută,
Un zbor de-al meu rătăcea amar și frânt,
Poemul îl compuneam mai scurt c-un cânt,
Pădurea nu mișca, rămasă mută.
Mirările din jur mă priveau stingher,
În jur, în curte, atârna o ceață
Nu mai aveam hrană pentru fagocer
Și i-am dat din porția mea dulceață;
Din căuș, de sus, curgea lăptosul zer
Schimbându-se pe jos în dimineață.
sonet de Răzvan Ventura
Adăugat de Răzvan Ventura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre lactate, poezii despre dimineață sau poezii despre aripi
Să fii a mea...
Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
Să fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.
Să fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
Să fii a mea... cu cântecul din ploi.
Să fii a mea peste tăcerea nopții,
Să te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
Să fii a mea, mereu a mea, să fii.
Să fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
Să fi a mea cu tot cu desmierdări.
Să fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
Să fii a mea cu gândurile tale.
Să fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
Să fii a mea... a mea și-a nimănui.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumea spune că sunt frumoasă, dar eu nu mă văd frumoasă. De altfel, mama mea era cea mai cinstită. Era fenomenală. Ea nu m-a alintat, nu le avea cu pupăturile și să-mi spună: "Vai, fetița mea!" Niciodată! Zicea: "Fii-mea, frumoasă? Pe naiba, nu-i frumoasă deloc, e simpatică." Înțelegi? M-a crescut într-o stare reală de modestie și eu am puterea să mă văd cu adevărat. Îmi știu defectele, știu tot ce se întâmplă cu mine.
Stela Popescu în Revista Unica (august 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre modestie, citate despre mamă, citate despre frumusețe, citate despre fete, citate despre creștere sau citate despre adevăr
Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puțin de două ori: în liceu, când foarte mulți dintre colegii mei și-au pus această întrebare, când și-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur și simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră.
Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre revoluție, citate despre liceu, citate despre dorințe sau citate despre Germania
Cântec din acvariu (Psalmul 5)
Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea să fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă să se sfârșească.
poezie de Bertolt Brecht, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre filozofie, poezii despre dorințe, poezii despre devenire sau poezii despre curățenie
Îmi amintesc o dimineață de vară din satul meu argeșean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă și m-am trezit cu fața spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă și, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu știam ce sens are viața. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Știu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
citat din Dumitru Constantin Dulcan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre somn, citate despre sat, citate despre existență, citate despre dimineață sau citate despre copilărie
Hindenburg
două zile te-am așteptat să vii/ în prima zi soarele părea sfâșietor de frumos
/ un balón în flăcări din care cădeau oameni în flăcări / credeam că sunt doar artificii dar m-am înșelat
eu eram o ființa arsă de dor și totul era în imaginația mea.
a doua zi a plouat și prin perdeaua de picături străvezii mi-am văzut viitorul
un viitor lipsit de dragoste / pentru că tu ești singurul care îmi poate poate aduce liniștea.
din nou m-am gândit la soare și la ce or face oamenii arși în spitale. plăgile lor roșii mă obsedau și te asteptam să vii / să-mi explici că ceea ce îmi imaginez nu e nimic real.
a treia a zi ai venit și mi-ai zis că a fost cândva un balon de heliu plin cu oameni care a luat foc și
toți au ars. am căutat pe google. așa era.
// dar tot am crezut că ceea ce s-a întamplat este doar în mintea mea bolnavă de dor//
cerul este senin acum/
o clipă mă uit din nou la soare și mă întreb cât timp va mai trece
până ceva ne va arde și pe noi
cât timp va mai dura/ până o să pleci din nou/ și eu voi sta singură cu toate organele în flăcări pe acest pat de spital / privind în gol/ dragostea mea.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre medicină, poezii despre imaginație, poezii despre foc, poezii despre Soare, poezii despre zile sau poezii despre roșu
Cafeaua de dimineață
raze calde, blânde suliți
soarele-mi trimite cu dulceață
la cafeaua mea de dimineață
și liniștea domnește peste uliți
întrebări cu multe brațe
dacă am sau nu resurse,
mă împing spre multe curse
și sunt gata să mă înhațe
din cafeaua mea amară
sorb un optimism robust
dăltuit în piatră, bust
parcă m-aș vedea într-o doară;
dar când știu că vine iarna
și că nu am pălărie
parcă zic atuncea: fie,
tot mai bună e povarna!
suta grame, nu simți frigul
te încălzești și fără lemne
noaptea scurtă și pesemne
dimineața, cucuriguu!
poate-o să-mi iertați de glumă
fiindcă-am vrut să ies din cerc
cu-o năzbâtie și încerc
să nu fac prea multă spumă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre optimism, poezii despre metrologie, poezii despre lemn, poezii despre iertare, poezii despre iarnă sau poezii despre greutate
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre castraveți sau poezii despre somn
A doua șansă
neîncrederea îmi ronțăia din răsărit
ca un șoarece din ușa de la casă
credeam că limita mea e sobrietatea
și digestia
uneori panica și contrapunerea
cu lumea electrică din creierii mei
ascunși în cabluri și instrucțiuni
de utilizare a luminii și altor șocuri
nu voiam prea multe -
să sparg niște nuci cu tocul
pantofului
să-mi fiu mie utilă
(alteori să-mi fiu mie dragoste)
deși
doar umbra mea era ceva sigur
iar în ultimul timp a prins și o crustă
galbenă
dureroasă
ca o rană chemătoare la tine
din primăvara lui botticelli
și dintr-o plăcută lentoare
în care m-am depersonalizat
fiindcă
în lumea noastră s-a exagerat mult
mi-am dat seama de asta
azi dimineață
când mi-am scos picioarele dintr-o
valiză
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre picioare, poezii despre panică, poezii despre neîncredere sau poezii despre limite
Costel Petrescu la Casa Școalelor, asistînd de două ori Pe saptămînă, regulat, la conferințele pentru adulți ale profesorului Dimitriu de la belle-arte. Ar fi fost un haz cu spirite de care n-avea nici o poftă. Costel Petrescu se trăgea dintr-o familie de dascăli ; tatăl lui, al treilea din neam, era dascăl la Biserica Domnească din Brăila și avea ceva pămînt la țară. Mama lui fusese institutoare în comuna unde aveau acel pămînt; după căsătorie demisionase...
Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre religie, citate despre profesori, citate despre poftă, citate despre familie, citate despre educație sau citate despre căsătorie