Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vis cu institutoare

Jos, în uriașa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foșnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună
Să-ngenunchi, așa cum sunt, scofâlcit și cu chelie,
Să-mi așeze pe creștet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros amețitor peste dușumele –
Se prăjeau într-o tigaie nesfârșită chiftele –
Și era o dimineață posomorâtă și amară
Din anii de școală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mâinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Și, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Și-am zburat apoi greoi și vâscos
Până-n dantelatul orășel de os
Unde și ieșiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă știri despre oribila crimă.
Eram vesel și copilăros
Și dansam chiar de bucurie într-o curte din dos:
Tocmai intrase pe portița de piatră
Institutoarea mea, tânăra mea institutoare mulatră.

poezie clasică de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Aseară, în parcarea de la Selgros, am omorât un înger

aseară, în parcarea de la selgros,
am omorât un înger.

pe când mergeam liniștit să-mi iau ceva de băut
un înger mi-a sărit în cale în parcarea imensă a supermarketului
de la capătul liniei de autobuz 22.

s-a așezat brusc în fața mea și a început să-mi vorbească repede,
într-o limbă stranie și guturală.
iritat, am încercat -l dau la o parte -
dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, mă lase trec.

pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică
și am început -l lovesc cu sălbăticie
plin de ură
de entuziasm
nebunie...

loviturile mele curgeau năvalnic
peste fața... pieptul... peste mâinile... și picioarele îngerului
care s-a umplut curând de sânge.

în mod ciudat -
el nu se ferea deloc de izbiturile mele repetate -
continua să-mi spună, în aceeași limbă necunoscută, lucruri pe care nu le pricepeam,
în timp ce furia mea creștea tot mai mult.
până când îngerul s-a prăbușit sub loviturile mele
și a murit.

gâfâind, mi-am ridicat privirile și am privit în jur -
o liniște adâncă se așezase peste tot.
am inspirat adânc în piept aerul călduț al serii
cu miros de benzină și iarbă proaspătă din parcarea pustie de la selgros.

cerul senin era străbătut pe alocuri de fâșii roșiatice -
precum rănile deschise
ale îngerului mort
care zăcea nemișcat la picioarele mele

mi-am tras respirația pentru câteva momente
apoi m-am căutat în buzunarele blugilor după o monedă de 5 mii pentru căruciorul de cumpărături
și am intrat să-mi iau ceva de băut.

poezie de din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de Adrian CrețuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buzele mele au șoptit

Când mă așteptam mai puțin, lumina a venit din haosul nopții,
A început curgă spre mine, foton cu foton,
Căutându-mi fața. Eram livid și gol,
Întunericul intrase în mine, moartea intrase în mine
Și nimic din alcătuirea mea nu mai pâlpâia.
Stăteam întins pe spate și priveam cerul,
Dar cerul dispăruse și pământul dispăruse dedesubt,
Și nici marea nu mai foșnea; totul era încremenire,
Eram piatră, eram pământ, eram mormânt,
Eram forma pietrificată a unui animal dispărut, eram siliciu.
Logosul pierise, mișcarea pierise și nici praful stelar nu mai adia,
Un hău negru era împrejur,
Iar Dumnezeu plecase parcă într-o lume de demult.
Dar deodată lumina a venit din pântecul nopții,
S-a prelins pe fața mea, m-a cutremurat
Și ochii mei au început plângă, râdă și să plângă
Și buzele mele au șoptit: De ce, Doamne,
Ți-ai adus aminte de mine?
Eu, care am luat numele Tău în deșert,
Care mi-am înălțat chip cioplit,
Și am fost sluga clipei trecătoare.
Ridică-te! mi-a spus, ridică-te! mi-a spus,
Amintește-ți cuvintele tale și umblă.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Simetrie

Mergeam așa,
Când deodată în fața mea,
S-au desfăcut doua drumuri:
Unul la dreapta,
Și altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am țuguiat buzele,
Am tușit,
Și-am luat-o pe cel din dreapta
Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea.
Am mers pe el cum am mers,
De prisos mai dau amănunte.
Și după aceea în fața mea s-au căscat două
Prăpăstii: Una la dreapta. Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptușită cu puf!
Târâș, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Și deodată în fața mea
S-au deschis larg două drumuri.
V-arăt eu vouă! - mi-am zis -
Și-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmășie.
Greșit, foarte greșit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Și la prima răscruce
M-am dăruit cu toata ființa
Celui din dreapta. Tot așa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârșite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârțâie și mârâie împotrivă-mi,
C-am ținut-o tot într-o greșeala...
Și iată în fața mea iar se cască
Două ceruri: Unul în dreapta. Altul la stânga.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Să fii a mea...

Eu te iubesc cu lume și cu stele,
Cu versu'-n care astăzi te zidesc,
fii a mea... cu bune și cu rele,
Un dor pe bolta gândului ceresc.

fii a mea cu primăveri și verde,
Cu toamnele-nrobite peste noi,
Cu timpu'-n care lacrima se pierde,
fii a mea... cu cântecul din ploi.

fii a mea peste tăcerea nopții,
te alint... cu zorii ei târzii.
Rătăcitori, pierduți în voia sorții,
fii a mea, mereu a mea, fii.

fii a mea cu prunci și curcubeie,
Cu zâmbetul cuprins de vindecări,
Cu plânsul și surâsul de femeie,
fi a mea cu tot cu desmierdări.

fii a mea cu nopțile din păr,
Pământul de sub pași, bătută cale,
Albastrul prins, în ochii tăi de cer,
fii a mea cu gândurile tale.

fii a mea și dincolo de toate...
Și peste teamă, dragoste să-mi pui,
Iubind și veșnicia de se poate,
fii a mea... a mea și-a nimănui.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet

Nu era nicio adiere de vânt
Și-o parte din cer mă privea căzută,
Am oftat ușor – patruzeci la sut㠖
Și mi-am lăsat aripile pe pământ.

O speranță bătea încă pierdută,
Un zbor de-al meu rătăcea amar și frânt,
Poemul îl compuneam mai scurt c-un cânt,
Pădurea nu mișca, rămasă mută.

Mirările din jur mă priveau stingher,
În jur, în curte, atârna o ceață
Nu mai aveam hrană pentru fagocer

Și i-am dat din porția mea dulceață;
Din căuș, de sus, curgea lăptosul zer
Schimbându-se pe jos în dimineață.

sonet de
Adăugat de Răzvan VenturaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gustave Flaubert. Miracolul absentei" de Răzvan Ventura este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.53- 30.99 lei.

Ce ți-aș putea dărui?

Nu am nimic mai de preț
Știi, la fel cum fac cerșetorii când arată că nu au bani
Mi-am întors și eu buzunarele pe dos și nu a căzut nimic
Pe asfalt doar inima mea zornăia cumplit, înfundat
Ca atunci când ești la munte și din depărtare auzi un urlet
Bănuiești că e clocotul unei ființe pe care nu vrei s-o cunoști
Închizi repede geamul, tragi draperiile și te afunzi în lumea ta
Apoi m-am desfăcut la bluză și deodată au izbucnit ploi sălbatice
Un fel de cântece triste ca în urma unui cortegiu care nu se abate
Din drumul spre lumea cealaltă, și iar ai plecat în uscatul tău
Am rămas cu furtuna pe corp distrugând nemiloasă baraje
Zăpezile s-au topit și ele, sub pielea mea doar resturi murdare
Gândurile au ieșit din matcă până te-au prins din urmă
Ce ți-aș putea dărui? Dacă nu drumul acesta care-mi pleacă din stern
Și dacă într-o zi m-ai întreba: Unde duce?
M-aș uita în depărtare la linia aceea care unește cerul cu pământul
Iubirea mea e doar o imagine reflectată într-o apă... într-o apă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Spre surprinderea mea, lucrurile s-au petrecut cam ca în visul meu. Miss Emeralds a venit către mine și m-a luat de mână. Am tresărit, așa era de rece sau de fierbinte. "Bill", spuse și de atunci nimeni n-a mai îndrăznit să-mi spună așa, "Bill, ce-ar fi încetezi te mai zbuciumi? Chiar dacă ai avea dreptate, asta nu servește decât la a complica lucrurile, oare nu pricepi? Și își văzu de drum, înaltă și fragilă, cu mâna dreaptă ridicată a rămas bun sau a binecuvântare, iar eu mi-am dat seama într-o străfulgerare că pogora din Primăvara lui Botticelli, că era zeița Venus ale cărei tălpi neprihănite abia atingeau pajiștea, a cărei prezență provoca miracolul vegetației, a tot ceea ce înverzea sub pașii ei.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Inspirația pentru o colecție poate veni din orice; fie că este vorba de o stare emoțională pe care o am sau după ce am vizionat un film, am văzut un peisaj sau am ascultat o melodie. Spre exemplu, am avut perioade în viața mea când am studiat budismul și astfel mi-a venit ideea colecției Buddha Bar, apoi când nu eram într-o perioadă tocmai bună a vieții mele (moment în care am călcat și pragul unei ghicitoare), am realizat colecția "The Witches". M-am inspirit pentru o colecție din filmul "300".

citat din (ianuarie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Stela Popescu

Lumea spune că sunt frumoasă, dar eu nu mă văd frumoasă. De altfel, mama mea era cea mai cinstită. Era fenomenală. Ea nu m-a alintat, nu le avea cu pupăturile și să-mi spună: "Vai, fetița mea!" Niciodată! Zicea: "Fii-mea, frumoasă? Pe naiba, nu-i frumoasă deloc, e simpatică." Înțelegi? M-a crescut într-o stare reală de modestie și eu am puterea mă văd cu adevărat. Îmi știu defectele, știu tot ce se întâmplă cu mine.

în Revista Unica (august 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Bertolt Brecht

Cântec din acvariu (Psalmul 5)

Am golit paharul până la fund. De fapt
am fost ispitit.
Eram un copil și eram iubit.
Lumea era disperată fiindcă rămăsesem curat.
Se rostogolea pe jos în fața mea, cu membre moi
și fundul atrăgător. Am rămas neclintit.
Ca să o îmblânzesc, când o luase razna, m-am
culcat lângă ea și m-am spurcat.
Păcatul m-a satisfăcut. Filosofia m-a ajutat în
zori, când zăceam treaz. Am devenit așa cum
se dorea fiu.
Am privit îndelung în sus crezând că cerul e trist
din cauza mea. Dar am văzut că lui îi este indiferent.
Se iubea pe el însuși.
Acum sunt beat de multă vreme. Zac gras pe fund.
În mine au cuib peștii. Marea dă se sfârșească.

poezie de , traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 29.99 lei.

Azi sunt fericită fără motiv!

Azi sunt fericită, fără motiv!
Un motiv ar fi totuși,
aripile de fluture în zbor.

Știți câți fluturi am văzut azi?
Dar, câte culori s-au strâns,
le împodobească aripile?

Privirea mi-a zburat odată cu ei
și mirosul fiecărei flori m-a amețit.
Poate, de aceea sunt fericită, fără motiv!

Poate sunt deja un fluture
și nu mi-am văzut aripile până acum!
Poate că parfumul e de vină sau vântul.

Azi sunt fericită! Toți fluturii, toate florile
mi-au cântat, au dansat, s-au jucat.
Iată un motiv să fiu fericită!

poezie de din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi amintesc o dimineață de vară din satul meu argeșean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă și m-am trezit cu fața spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă și, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu știam ce sens are viața. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Știu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Personal, mi-am pus întrebarea dacă plec sau nu în Germania cel puțin de două ori: în liceu, când foarte mulți dintre colegii mei și-au pus această întrebare, când și-au dorit plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau plec. Pur și simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră.

în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pas cu pas" de Klaus Iohannis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.45- 8.99 lei.
Ion Untaru

Cafeaua de dimineață

raze calde, blânde suliți
soarele-mi trimite cu dulceață
la cafeaua mea de dimineață
și liniștea domnește peste uliți

întrebări cu multe brațe
dacă am sau nu resurse,
mă împing spre multe curse
și sunt gata mă înhațe

din cafeaua mea amară
sorb un optimism robust
dăltuit în piatră, bust
parcă m-aș vedea într-o doară;

dar când știu că vine iarna
și că nu am pălărie
parcă zic atuncea: fie,
tot mai bună e povarna!

suta grame, nu simți frigul
te încălzești și fără lemne
noaptea scurtă și pesemne
dimineața, cucuriguu!

poate-o să-mi iertați de glumă
fiindcă-am vrut ies din cerc
cu-o năzbâtie și încerc
nu fac prea multă spumă!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin și soartă

Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.

Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta nu fie a mea.

Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine
și-am gustat din fructele deșarte ale vieții,
așezând prezentul nevolnic în Oaza Frumuseții.
M-am ridicat prind o rază de lumină
și am căzut în Jungla Hienelor din Grădină,
care mi-au devorat trupul ce era deja stafidit...
Și nu mă durea, pentru că eu mi-am dorit!

Din pământul plin de sânge mi-am modelat alt chip,
apoi m-am oglindit în Fluviul Vieții un timp.
M-am aruncat într-un val mă spăl de păcate
și am înotat zile-n șir, doar pe spate,
mi-am desprins bumerangul în pietrișul din mal
și-am domesticit din sălbăticie un Cal,
să-mi fie prieten în toate...
Și Credința în Tine mi-a arătat
și-un Epigon poate!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Ida Frickey

Nimic în viață nu îți este niciodată cu totul și cu totul străin:
Eram o fată din Summum, fără nici un ban,
Care într-o dimineață a coborat din tren în Spoon River.
Toate casele stăteau în fața mea cu ușile închise
Și cu perdelele trase;
Nu aveam loc sau parte în nici una din ele.
Și am trecut de plantația bătrânului McNeely,
Cu castelul ei din piatră împrejmuit de grădini și de ziduri,
Unde erau lucrători și paznici;
Proprietate pe care Comitatul și Statul însuși
O garantaseră stăpânului cel mândru.
Era cald, eram flămândă și am avut o viziune:
Am văzut un foarfece imens
Proiectat de pe cer, ca raza de lumină a unui proiector,
Care tăia castelul și plantația în două, cum ai tăia o draperie.
Apoi, ajunsă la "Commercial" am întâlnit un om
Care mi-a făcut cu ochiul –
Era fiul lui McNeely.
El s-a dovedit a fi veriga în lanțul către titlul de proprietate
Pe jumătate din plantație și castel,
Prin încălcarea promisiunii de căsătorie – foarfecele.
Astfel că, vezi, casa, din ziua când mă născusem
Nu făcuse decât mă aștepte.

poezie de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
detalii despre carteDan Puric

Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuță, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soția și, din cauza mirosului abundent de lumânări, tămâie, soția a leșinat. M-am speriat, am luat-o în brațe și-am ieșit cu ea afară, pe iarbă. Nu știam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, știu eu ce. S-a trezit și mi-a spus: dă-mi ceva mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, și, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar și-un pluton de babe care le păzea, și am rugat din suflet să-mi dea și mie o bucățică de pâine, că cineva se simte rău.

în Despre omul frumos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Despre omul frumos" de Dan Puric este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.

Autobuzul

Într-un oraș sec, friguros, pe niște bulevarde triste
Și monotone, în viețile line și plictisitoare a multor muncitori calificați
În seria învechită de autobuze RATC care circulă prin oraș de vreo 15 ani
A apărut peste noapte un autobuz gri cu ferestre cenușii.
Era strălucitor ca o piatra de agat alunecând pe străzile înghețate,
Străbătând distanțe și înălțimi obișnuite,
Ca umbra unui vis aproape uitat pe care l-ai lăsat
ți se scurgă printre degete de dragul stabilității,
Ca o gură de aer proaspăt sub un lac plin de nuferi.
Inițial, doar am auzit că există, apoi l-am văzut în treacăt
Mereu în partea opusă a drumului
Fantoma fumurie a orașului, duhul misterios
Prin ferestrele cărora doar poți ghici ce se află înăuntru.
L-am așteptat cu biletul în mână și căciula în palme
Ca pe acea șansă care ți se oferă o dată la 100 de ani
L-am așteptat cu ochi sclipitori și o răbdare cuminte
Zărindu-l mereu însă numai în treacăt, prin ferestrele murdare
Și zgâriate ale vechilor galbene autoturisme, cu scaune pe plastic
Mâzgâlite cu markere de diferite culori diverse injurii.
Într-o dimineață, așteptând în apropiere de stația terminus
L-am văzut îndreptându-se înspre depoul de autobuze
Falnic, sclipitor și învăluit în misterul său auriu
Mi-am spus "Asta e!", "L-am prins!", "De data asta al meu este!"
Și l-am așteptat.
Așteptarea mea credeam că e gata dispară ca aburul care îmi ieșea din gură
Dar nu au trecut unul după altul decât vechea gașcă de autobuze
Fratele mare, fratele mijlociu, fratele mic
Telefonul îmi suna într-o veselie, dar nu îmi doream răspund.
Tot ce vroiam era ca autobuzul acela frâneze în stație și să-și deschidă
Ușile din mijloc fix în fața mea
Așa că stăteam cu mâinile și picioarele înghețate, cu eterna-mi așteptare în palme,
Părea însă fi fost înghițit de pământ.
M-am dus în stația de depouri îl văd și fix când am ajuns a pornit din loc.
M-am dat bătută. Se-nserase afară. M-am dus la muncă
Nu ca muncesc sau dau explicații unde am fost
Ci ca le povestesc tuturor despre noua mea obsesie.
Nimeni nu m-a înțeles. M-am întors înfrântă acasă,
Cu un autobuz ordinar, iar atunci când am coborât,
În timp ce traversam strada, agatul meu fumuriu tocmai pornise din stație,
Din stația în care l-am așteptat toată ziua.
L-am forțat frâneze, ca traversez.
Nu avea de ales, dar fără îl mai privesc,
Fără mai tânjesc după el, de data aceasta.
Apoi, pur și simplu, l-am lăsat să mi se scurgă printre degete
Ca în atâtea alte dăți, ca pe un vis împletit cu fire de argint,
Pe care am obosit -l vânez, l-am lăsat plece,
Fără -i pese de mine, așa cum ne este predestinat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I-am sărutat mâinile îmbătrânite de vis neîmplinit, brăzdate pe alocuri de trecerea greoaie a răsăriturilor mute. Mi-am ascuns sufletul în căușul lor. Într-o zi, adierea blândă a dorului o să-mi restituie fiorul trăirilor într-o răsuflare de clipă. Ne-am însemnat fiecare cu propria Cruce si adâncă smerenie. Dumnezeu ne era liant și pace în zbuciumul lumii din noi. Ne era punte și călăuză în aglomerația de ispite care mușcau din suflet hulpav, fără vreme de vindecare. Eram murdară de păcate și urlau în mine tăcerile necontenit.


Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-o să-l uit pe Olivier Gourmet care venise de la Cannes cu premiul într-o pungă. Sunt așa faini și modești și mi-am adus aminte de motivul pentru care am dat la Teatru. Era atâta întunecime în viața mea, încât mi-am imaginat că pătrund într-o lume de basm, a oamenilor citiți, frumoși, neștiind că și aici sunt culise în care se taie și se spânzură.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!