Domnul meu!
(Ioan 20,13)
De câte ori citesc la rând Scriptura și-ajung la misterul cel sfânt al învierii,
Un licăr tainic de sclipiri mă-nvăluiește, ca adierea-nmiresmată-a primăverii.
Citeam deunăzi despre Maria, întâmpinată de Isus după-nviere,
Și mi-a sărit în ochi, ca o străfulgerare, un cuvințel micuț, dar unul dintre-acele
Fără de care ai atât folos citind Scriptura, cât are-un pește căruia i-ai dat
Mâncărurile lui cele mai bune, dar nu în apă, ci afară pe uscat.
Spune Ioan că-n zorii neuitați ai învierii, când întunericul își disputa supremația,
Grăbea cu pași precipitați de spaima nopții, dinspre cetate spre mormânt, sfânta Maria.
Colțoase pietre, mici bucăți de stâncă, se-ngrămădeau izbind-o pe cărare;
Iar zgomote sinistre clocoteau văzduhul, ca lava din vulcan în revărsare.
Dar cum nu-i cine-mpiedica lumina zilei să spulbere ai beznei reci fiori,
Nici cine să oprească alergarea vreunuia din miliardele de sori,
Nu s-a găsit nici cin' să stânjenească nestăvilita-naintare a Mariei,
Căci sursa ce-o purta era o rază a dragostei din înălțimile veciei.
Ajunge în sfârșit până la grotă. Dar ce-i văd ochii? Piatra nu mai este!
Și-n spaima disperării-acum aleargă la ucenici ca să le dea și lor de veste.
Și după cum în cursa nopții înspre grotă n-a fost nimic care să-i poată sta-n cărare,
N-a fost obstacol nici de astă dată care s-o poată-mpiedica din alergare.
Cu ochii plânși, cu vorbe-ntretăiate de-adânci sughițuri care-i zguduiau tot corpul,
Le strigă: "Petre, Ioane, L-au luat, pe-Acela care și mort îmi este mie TOTUL!"
Ca trăznetul din nori lovește-această veste pe ucenicii care, fără vreun cuvânt,
Aleargă ca taifunul, căci vrea fiecare să fie cel dintâi ce-ajunge la mormânt.
Ajunși, se pleacă, intră în mormânt și văd. Ce-a spus Maria, da, era adevărat.
Iată fâșiile de pânză și ștergarul. Dar El? Să fie oare-așa că grădinarul L-a luat?
Și-apoi cu o nedumerire și mai mare-n ei decât aceea care pân-aici pe drum i-a ros,
Cei doi, mirați de-atâtea taine ne' nțelese, spre casa lor acuma iau agale drum întors.
Maria însă stă și plânge-afară, lângă mormântul Prințului vieții,
Până când noaptea se topi ca ceara-n soare și-o-nvălui aureola dimineții.
Știa, era adevărat tot ce văzuse, și-n mintea ei Isus rămâne încă mort.
Dar vezi, în tainița sfântă a iubirii se află un magnet acolo ca și un resort....
Trec clipele. Și-n jalea ei crescândă privește iar prin gura de mormânt,
Căci pe Isus, chiar mort ea-L prețuiește mai mult ca pe toți viii pe pământ.
La provocarea-aceasta de acuma, Isus nu poate să reziste mai departe,
Ci îi trimite soli ce-i spun că Prințul vieții nu se putea să fie înghițit de moarte.
Aici urmează testul cel mai mare, prin care dragostea cea sfântă a Mariei
Recucerește, după actul învierii, pe scumpul ei, Hristosul, pe Prințul veșniciei.
Priviți acum cât de feeric strălucește această dragoste-a Mariei Magdalina,
Căci nu-L dă pe Isus cel mort nici pe toți viii, nici chiar pe îngerii care-i aduc din cer lumina.
Această dragoste atât de neînduplecată, ce nu admite nici un fel de surogat,
L-a copleșit și pe Isus până-ntr-atâta că, biruit, până la urmă și El a cedat.
Când a văzut Isus că nici pe îngeri ea nu-i preferă-n locul Lui, chiar dacă-L știe mort,
I Se-arătă și-i zise: "O, Marie! M-ai biruit! Mă las acuma cunoscut, căci nu mai pot!"
*
Când am citit împrejurare-aceasta în Scriptură, m-am minunat și am rămas pe gânduri dus...
Cum de-i posibil oare ca un om să poată să-L copleșească, biruindu-L, pe Isus?
Dar când privirea mi-a căzut din nou pe Cartea Sfântă, și-am întâlnit cuvântul "meu" din "Domnul meu";
Am prins atunci adâncul înțeles cum poate omul să-L biruie până chiar și pe Dumnezeu.
Interesant aici e că Maria nu plânge că-i luat Domnul Hristos;
Nu-I spune nici Domnul Isus - deși El este, ci-I spune-n chipul cel mai personal și mai frumos:
"E Domnul meu! E și Hristos, și Isus, dar dacă fără El, nici când Îl știu chiar mort, nu pot,
E pentru că, fiind și Domnul vieții me1e, EI mi-este suflul vieții, El mi-este pulsul inimii în tot."
O, binecuvântată fii și astăzi tu, Marie, căci focul dragostei venit din cer, prin care
L-ai prețuit pe Domnul tău atunci cu-atâta foc, are-nceput, dar n-are terminare.
Iubirea ta, necunoscută pân-atunci pe Terra, a scânteiat întâia oară din Hristos,
Căci El prin cruce a născut iubirea ce poate-mbrățișa pe cel mai păcătos.
Isuse scump, focar etern al veșnicei iubiri, aprinde-ne și pe noi azi ca pe Maria,
Să stăm lângă Cuvânt chiar când se pare sec și mort, iar Tu ne-apari departe cât e veșnicia.
Noi azi avem un har mai mare ca Maria, care Te căuta mort în mormânt,
Că-n timp ce ea nu Te mai socotea printre cei vii, noi Te știm viu, însoțitor al nostru pe pământ.
O, lasă-ne, Isuse, să-nvățăm și noi că dacă vrem să Te cunoaștem înviat și bine,
Nu vom putea decât dacă atunci când Te ascunzi, chiar când pari mort, noi sta-vom totuși lângă Tine.
Și după cum Tu ne-ai iubit când eram morți, ca să ne poți avea în veșnică-nviere,
Noi iubim chipul Tău azi fără să-L vedem, ca să-L putem avea aievea-n veșnicia ce nu piere.
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre creștinism
- poezii despre sfinți
- poezii despre moarte
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre mântuire, poezii despre nuntă, poezii despre lumină, poezii despre legi sau poezii despre Iisus Hristos
E viu Hristos
În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
și noaptea
stă să treacă
femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul
dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
și-al vieții Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat
a înviat Isus
mormântul Lui e gol
și nu mai este Domnul
un trup
de viață gol
e viu Isus
a înviat
mergeți dar
și spuneți ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucurați-vă
căci El e cheia
vieții
de pe acest pământ
unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea și Viața
și Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia
a-nviat
și nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol
o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
și pur
aveți credință-n Dumnezeu
și aveți credință-n Mine
căci voi sunteți
poporul Său
trăiți dar viața
așa cum se cuvine
căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
și soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat
e viu Hristos
e sărbătoare
îl veți vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
și Iudeea
că-n veci Isuse viu și nu mai moare
e viu cu adevărat
o ploaie de lumină
plouă
să ai și tu inima nouă
și orișice
ființă
ce-l vrea pe Domnul
prin credință
Hristos a înviat
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre adevăr, poezii despre vinovăție sau poezii despre sărbători
El domină Universul
A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort ucis pe cruce al vieții împărat
Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura
Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat
Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor
Unii dintre ei au spus că li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
Să trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt
A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca să fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci să fim
De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer cu Isus la a Sa nuntă
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre medicină sau poezii despre cuvinte
Doar Hristos este Viața
Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu
Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt
Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ
Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar de Hristos
Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința
Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare
Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea
Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul armonia
Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă
Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată
De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt
El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze
Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susțină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Și că el e o lumină
Că nu are nicio vină
Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus
Noi venim să-ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ți dăruim
Mire scump și minunat
Să-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre curățenie
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare
Petru pe ape
După ce-a dat drumul la noroade Domnul Isus a urcat
Sus pe munte să se roage Tatălui Adevărat
Pe când iată ucenicii în corabie vâsleau
Căci trimiși atrunci de Domnul dioncolo ei se duceau
Dar Isus urcă pe munte să se afunde-n rugăciune
Tatălui Cel Sfânt din cer tot din inimă a-i supune
Și pierdut în rugăcine iată noaptea cum îl prinse
Numai singur sus pe munte căci iubirea îl ajunse
Pentru Tatăl Sfânt din ceruri și Părintele iubit
Care jos îl trimisese pentru omul cel pierdut
Dar în vremea aceasta iată ucenicii toți pe mare
Nu-și găseau atunci liniștea căci treceau prin încercare
S-a strârnit un vânt puternic marea era agitată
Și veneau în șiruri valuri peste marea tulburată
Încă mai mari se făceau și talazuri atunci grele
Se nălțau în nopatea neagră azvârlindu-se spre stele
Nu mai contenea furtuna și nici vântul nicidecum
Ci-și tăia prin apa mării atunci groaznicul ei drum
Pe când iată în furtună ucenicii greu luptau
Și cu vântul și cu marea valurile îi loveau
Atunci iată deodată o nălucă au zărit
Cum aluneca pe valuri cu un chip abia zărit
Un om umblă acum pe valuri iată marea îl susține
Deși valurile-s mari înspre noi iată cum vine
Plini de frică ucenicii atunci iată au țipat
Dar Isus atunci deodată înspre ei El a strigat
Îndrăzniți și nu vă temeți căci Eu iată aici sânt
Doamne i-a zis Petru atunci vreau s-aud al Tău cuvânt
Dacă Tu ești o Isuse poruncește-mi ca să vin
Pân" la Tine peste ape să-ți văd chipul Tău Divin
Vino Petre atunci i-a zis al nostru Mântuitor
Valurile când veneau și talazu-ngrozitor
Însă Petru fără frică a pășit atunci pe mare
Căci privise spre Hristos și-avea fermă-ncredințare
Căci Domnul cel Sfânt din ceruri chiar pe valuri îl susține
Și deplin încredințat nicio teamă n-avea-n sine
A pășit plin de credință peste ape peste valuri
Și-a fost primul om pe ape dincolo de idealuri
Petru a umblat pe ape așa ca și Domnul său
Când privi doar spre Hristos Fiu Unic de Dumnezeu
Primul om de pe planetă apa ce l-a susținut
Când deplin atunci în Isus ucenicu s-a-ncrezut
Dar așa puțină vreme căci deodată și-a luat
Privirea de la Hristos și spre valul tulburat
A părivit Petru atunci și groaza l-a năpădit
C-a-nceput să se scufunde și de moarte îngrozit
A strigat atunci la Domnul scapă-mă te rog Isus
Căci de ape Doamne iată sunt din nou acuma dus
Domnu-ndată și-a-ntins mâna pe Petru l-a apucat
Până când ambii pe punte în corabie-au intrat
Astfel Petru cu Isus au umblat atunci pe ape
Ucenicului cel sfânt credința i-a fost aproape
Câtă vreme a crezut peste valuri a pășit
A fost primul om de aici care mare-a biruit
Țintă vie pe Hristos câtă vreme l-a avut
Apa mării ca uscatul pe Petru l-a susținut
Și Petru cu Domnul Isus în corabie-au pășit
Pe când iată chiar și vântul de tot el s-a linișțtit
Și furtuna a dispărut parcă nici n-ar mai fi fost
Căci Isus era din nou soare sfânt și adăpost
Și văzând schimbarea vie și și în ceruri și pe mare
Au venit toți la Isus să-i aducă închinare
Cu adevărat Fiul Lui Dumnezeu Tu ești
Și furtunii și chiar mării de poți Tu să poruncești
Glorie dar Lui Isus cinste slavă și onoare
C-aduse dar tuturora dintre valuri mari salvare
Fie-i Numle slăvit și de-a pururi lăudat
Căci El doar spre mântuirea omului dar a lucrat
Pentru Isus Tată Sfânt noi acum îți mulțumim
Căci prin El ne-ai dat viața pururi fii Tăi să fim
22-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vânt, poezii despre groază sau poezii despre apă
În Isus Hristos Mesia
În Isus Hristos Mesia noi de aici ne-am ancorat
Și Lui i-am predat ființa căci viață El ne-a dat
Lui i-aducem osanale și Numele-i preamărim
Căci ni-e Domn în veșnicie și pe El noi îl iubim
De păcat nelegiuire numai Isus ne-a spălat
Și în marea Lui iubire cu Duh Sfânt ne-a botezat
În Isus ni se oferă tot ce-i bun și e frumos
El ne e pe veci salvarea Mirele cel glorios
În lumina mântuirii prin credință ne-a zidit
Să-i cântăm dar azi Ființa căci Domnul ne-a mântuit
În Isus Hristos Mesia ni s-a dat aici menirea
El e viața nostră vie ne e stânca și iubirea
Evanghelia Lui Sfântă ne e astăzi căpătâi
Și noi ne luptăm aici s-avem dragostea dintâi
Domnul este Dumnezeu și prin El noi biruim
Fii ai Tatălui cel Sfânt pentru veci de veci să fim
Îl rugăm dar pe Mesia să ne fie-n veci salvare
Vrem prin El în veșnicie s-avem parte de-ndurare
În lumina mântuirii Isus dar să ne zidească
Și pe toți ce îl iubim Domnul să ne mântuiască
Glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
Căci doar El ne este stânca prin care avem salvare
29 octombrie 2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre învățătură sau poezii despre vorbire
Singura lumină
cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său
cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat
numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor
El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt
în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat
Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt
legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi
prin Hristos ni se deschide
ușa sfântă înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său
mâna Lui doar ne susține
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis
în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos
numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat
Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă
numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii
ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini
Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt
nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare
El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi
a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
să umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis
nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veșnic să fim fără vină
doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere
oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat
noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă
Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
să te-mbraci în veșnicia
Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul
cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit
El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi
numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții
noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim
El ne leagă El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis
însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat
fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire
Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri
Mesia mi-e călăuză
Mesia e Domnul meu
El Isus Hristos Mesia
Îmi e Domn și Dumnezeu
Și-i cânt slava azi mereu
El îmi este bucuria
Mesia Isus Hristos
E Lumina mântuirii
Cuvântul venit dar jos
Prințul slavei glorios
Domnul Păcii și-al iubirii
Mesia e stânca mea
Un sprijin din veșnicie
Eu însumi să pot vedea
Căci Isus este iubirea
Slăvit Numele îi fie
Doar Isus mi-e călăuză
El prin Duhul Lui cel Sfânt
Adevărul să-mi pătrunză
În dragoste să m-ascunză
Să trăiesc al lui Cuvânt
În Hristos nădăjduiesc
Și în mila Lui cea sfântă
De aceea-i proslăvesc
Numele și i-l iubesc
Până-n ceruri sus la nuntă
În Isus mi-am ancorat
Și privirea și ființa
Căci prin El duhul curat
Îmi e acum neâncetat
Înflorindu-mi dar credința
Fie-i slavă și mărire
Lui Isus că-i Dumnezeu
El îmi dăruie iubire
Să ajung la mântuire
Căci El e Mirele meu
poezie de Ioan Daniel Bălan (22 noiembrie 2022, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus ne e mărgăritar
Binele și fericirea
Hristos Domnul ni le vrea
Căutând neprihănirea
Și trăind aici iubirea
Viața veșnică să ni o dea
Domnul Isus ne iubește
El iubește omenirea
Viața veșnică îi dăruiește
Celui care se smerește
Trăind dar neprihănirea
În lumina mântuirii
Pe cel ce crede îl așează
Îi dă sorții izbăvirii
Salvându-l de greul firii
Și ființa-i luminează
Cine crede în Hristos
Nu în altul de sub soare
Are cerul glorios
Căci din lume a fost scos
Pentru viața viitoare
Căci Hristos pe veci ne vrea
Pentru veci să îl urmăm
Fericirea să ne-o dea
Când vom fi în slava Sa
Lui dar azi să ne predăm
Și în ochii Lui ca para
Focului să ne privim
Să moștenim veșnic țara
Căci păstrăm dar alergarea
Pe Isus doar să-l slujim
Îl vrem numai pe Hristos
Ca stâncă El să ne fie
Cât vom fi pe pământ jos
Să trăim prin El frumos
Căci El ne e Pâinea Vie
În luminile Scripturii
Pe Hristos doar îl dorim
Ca un stâlp învățăturii
Să doboare pofta firii
Prin El noi să biruim
Pentru El doru să ardă
Să se aprindă chiar în noi
Lui să-i fim pe veci o pradă
Doamne ziua aceea o adă
De lume să fim toți goi
Îmbrăcați în lucruri sfinte
Toți de aicea să-ți cântăm
Prinși în dragostea-ți fierbinte
Să-ți slujim tot înainte
Căci doar Ție ne predăm
Slavă cinste și onoare
Mire drag din cerul Sfânt
Căci ne ești pe veci salvare
Har nespus și îndurare
Viața-ntreagă pe pământ
Ne-nchinăm dar Isus Ție
Și Fiinta-ți lăudăm
A iubirii dar mantie
O-mbrăcăm pe veșnicie
Și noi azi te onorăm
Glorie Isuse dar
Mire scump și minunat
Căci ne ești mărgăritar
Cel mai scump și veșnic dar
Pururi fii glorificat
12-10-2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări
Iubirea ne-a salvat
nu prin studii și învățătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieții Sfânt Cuvânt
nu știința oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ți place
îți dă viața veșnicia
a lumii învățătură
uneori monștri crează
căutând altă alură
ea direcția-și gripează
nu știința e menirea
omului de pe pământ
ci sfințenia iubirea
voia sacră a Celui Sfânt
Evanghelia e drumul
și astăzi spre fericire
de trăiești aici Cuvântul
și prin har și prin iubire
omul doar este iubire
pentru bine și frumos
și nu pentru răzvlătire
împotriva Lui Hristos
căci Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
e Lumina directorul
omului spre Tatăl Său
numai El ne dă viață
numai El ne dă lumină
El spre Tatăl ne înalță
să trăim fără de vină
în Hristos și pentru El
ferice cine trăiește
căci al vieții sfinte Miel
chiar pe brațe îl primește
doar Hristos astăzi ne cere
să fim toți aici curați
nu numai doar la vedere
căci prin El am fost spălați
căutați înțelepciunea
care vine azi de sus
și nu fiți precum e lumea
trăiți voia Lui Isus
nu vedeți cum se-mplinește
Cuvântul Acelui Sfânt
din rău lumea-n rău țâșnește
căci puterea i s-a frânt
puterea de curăție
de-a trăi fără de vină
de Hristos nu vrea să știe
nici nu vrea a Lui lumină
și Hristos este izvorul
de lumină și viață
numai El îți prinde dorul
și spre Tatăl te înalță
voi încredeți-vă-n El
în Isus Hristos Mesia
al iubirii sfinte Miel
ce dăruie veșnicia
căci numai Hristos a supus
Eu sunt Calea și Viața
celui blând celui supus
Eu îi spăl de lacrimi fața
nimeni altul n-a-ndrăznit
despre sine să susțină
căci din cer el a venit
și-i viață și-i lumină
n-a fost nimeni pe pământ
să vorbească ca Hristos
despre Tatăl Lui Cel Sfânt
sau de oamenii de jos
El a fost în trup de om
însă ca oamenii n-a trăit
ci a fost aici erou
căci totul a biruit
întâi a fost Dumnezeu
fără pată fără vină
legat fiind de Tatăl Său
căci Însuși era Lumină
Dumnezeul Creator
coborât aicea jos
în toate învingător
a fost Domnul meu Hristos
la Caiafa când a fost
El știa atât de bine
ce n-avea și avea rost
să vorbească despre Sine
și ce îi înfuria
dacă El mărturisește
Domnul toate le știa
tăria ce-o stăpânește
și El a primit putere
chiar acolo-n Ghetsimani
căci se avea iată-n vedere
dat să fie la dușmani
nu ostașii l-au ucis
pe Golgota răstignit
ci iubirea l-a împins
tot păcatul să fie plătit
a plătit nelegiuirea
omului de pe pământ
căci Isus era iubirea
și Cuvântul Celui Sfânt
și nu cuiele pe cruce
moartea iată i-au adus
ci iubirea Lui cea dulce
l-a dat morții pe Isus
Cel ce soarele-a creat
și atâtea mii de stele
Universu-n lung și-n lat
și planetele-ntre ele
nu putea doar un cuvânt
de pe cruce să rostească
și ostașii în mormânt
la picioare să-i trântească
ce ușor îns-ar fi fost
de pe cruce să dispară
părăsind pământul nost"
într-o clipă planetară
însă noi eram pierduți
nu mai era mântuire
pentru oamenii cei mulți
cu nădejde la răpire
asta l-a ținut pe cruce
mântuirea omenirii
voia Tatălui ne aduce
pe cărările iubirii
Domnul nostru a pătit
plata pentru fiecare
și omul e mântuit
e salvat de la pierzare
însă numai prin credință
dacă crede în Hristos
are-n sine biruință
din pierzare este scos
prețul este infinit
e viața Lui Isus
Mielul Sfânt și răstignit
după cum Tatăl a spus
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe urmele mele
ca și Pavel cel din Tars
n-a fost nimeni pe pământ
să ghideze al nostru pas
înspre cerul Celui Sfânt
n-a fost nimeni să ne-nvețe
să călcăm pe a lui urmă
pe cărările răzlețe
să facem parte din turmă
ca apostolul cel mare
al neamurilor ales
n-a fost nimeni pe cărare
viața așa s-o fi-nțeles
Pavel cel întors la Domnul
pe drumul înspre Damasc
a ales să-ndrepte omul
pe-al iubirii sfinte teasc
călcați pe urmele mele
căci și eu calc pe-a Lui Hristos
de vreți și voi să fiți stele
pentru Domnul aici jos
înspre Isus dar privirea
de aici să v-o-ndreptați
să trăiți mai viu iubirea
de surori și-ai voștri frați
Evanghelia iubirii
fraților voi s-o trăiți
pe cărarea mântuirii
să fiți cu toții azi sfinți
luați dar învățătură
și trăiți Cuvântul Sfânt
viața doar după Scriptură
s-o aveți aici oricând
căci sunt mort față de Lege
dar sunt viu pentru Hristos
El de Sine să mă lege
să-i slujesc aici frumos
Legea doar pân" la Ioan
și prorocii au ținut
dar noi vrem ca și Avraam
al credinței veșnic scut
căci viața prin credință
o primim și nu prin Lege
de-n a Domnului Ființă
ne-ncredem să ne dezlege
chiar de firea pământească
de pământ de astă lume
ca-nspre patria cerească
să umblăm prin rugăciune
cea mai amplă-nvățătură
iată Pavel ne-a lăsat
ca a noastră azi făptură
să aleagă ce-i curat
Legea el doar ne-o descrie
ca fiind îndrumător
înspre patria cea vie
și-al nostru Mântuitor
spre Isus Hristos Mesia
Martorul cel credincios
ce zidise veșnicia
și din lume El ne-a scos
profunzimile Scripturii
prin Pavel azi ne sunt date
pe cărarea mântuirii
s-avem hainele curate
nu prin Lge ci prin har
mântuirea ni se oferă
prin credința asta dar
și-a vieții sfinte eră
altă Evanghelie nu vrem
ci vrem cea propovăduită
de Pavel prin sfânt îndemn
s-avem viața-n noi sfințită
doar prin mila Lui Isus
și prin sfânta-i îndurare
să vedem al nost" apus
prin al Domnului sfânt soare
linia desăvârșirii
să ne fie ca o țintă
prin Isus Domnul iubirii
dar trăind viața sfântă
glorie azi Lui Hristos
fie-i slavă și onoare
căci din lume El ne-a scos
să ne fie-n veci salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Să intrăm pe poarta strâmtă
Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt
Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare
Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură
Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
Să schimbe a vieții haină
Ca al ei veșnic Cuvânt
Doar Scriptura-i cartea vie
Dată aici de Creator
Să conducă-n veșnicie
Pe tot omul muritor
Să conducă la viață
Orice om de pe pământ
Care ochii și-i înalță
Înspre Dumnezeul Sfânt
Scriptura doar ne aduce
Și lumina și-Adevărul
Prin ea oamenii să urce
Hristos să le fie țelul
Prin credință și iubire
Viața nouă s-o trăiască
Umblând în neprihănire
Până-n patria cerească
Căci Isus este lumina
Ce emană din Scriptură
Lui să-i dai pe todeauna
A ta gingașă făptură
Și Isus e calea vie
Ce te duce-n cerul sfânt
De trăiești în veșnicie
Chiar al Domnului Cuvânt
Doar Isus totul ne-nvață
Cum aicea să trăim
O cu totul altă viață
Pe Tatăl să îl cinstim
Numai El e legătura
Dintre om și Dumnezeu
Dacă răsfoiești Scriptura
Să salvezi sufletul tău
Un alt drum nu mai există
Înspre Tatăl Cel din cer
Isus e singura pistă
Poentru oamenii ce pier
Doar un singur Nume ni s-a dat
E Isus Hristos Mesia
Mielul Sfânt crucificat
S-avem iarăși veșnicia
Tatăl Sfânt a hotărât
Hristos Calea să ne fie
Și iată ne-a dăruit
Chiar pe Fiul Pâinea vie
Numai el este Lumina
Și Viața pe pământ
Isus doar întodeauna
Ne salvează prin Cuvânt
El Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
Ce a întocmit izvorul
Tot ce vede ochiul tău
Când în noaptea cea senină
Înspre cer ochii-i ridici
Mii de stele de lumină
De-ți par niște licurici
Isus doar El a creat
Aici zborul și privirea
Chiar surâsul cel curat
Ce ascunde-n piept iubirea
Minunatul Creator
E Isus Hristos Mesia
Și-i e scut ocrotitor
Celui ce vrea veșnicia
Și tăiește prin credință
Viața și neprihănirea
Dându-și unica ființă
Lui Isus ce e iubirea
El e Creatorul Sfânt
Ce crease Universul
Însă iată pe pământ
Și-a înscris El Însuși mersul
A venit în lumea noastră
Ca să moară sus pe cruce
Iarăși zarea cea albastră
Veșnic s-o vedem cum luce
Să primim din nou viața
Ce-am pierdut-o prin păcat
Ca și roua dimineața
S-avem sufletul curat
Doar Isus ne e menire
Și salvare și Cuvânt
Milă și neprihănire
Până-n cerul pururi sfânt
Doar prin el ne e deschis
Ceru-ntreg pentru vecie
Să intrăm în Paradis
Căci El este Pâinea Vie
Nu e nimenea sub soare
Ca Isus Mântuitorul
El e veșnica salvare
Învierea și izvorul
E izvorul de viață
Prin care noi azi trăim
Soarele ce se înalță
Tot mai credincioși să fim
În lumina lui Isus
Primim azi neprihănirea
Soarele fără apus
Ce revarsă-n noi iubirea
Singura cărare vie
Înspre viață și lumină
E Isus din veșnicie
El e viața fără vină
Căci prin El trăim iubirea
Adevărul pe pământ
Dragostea neprihănirea
Al vieții viu Cuvânt
Numai El pe toți ne leagă
De aici de Paradis
Oamenii să înțeleagă
Căci o ușă s-a deschis
El e Ușa și cărarea
Pentru orice păcătos
Ce dorește îndurarea
Din lume să fie scos
O soluție s-a dat
Prin El pentru fiecare
Ca să fie-n veci spălat
De păcatele amare
Este jertfa din Calvar
Sângele nepriănirii
Prin care viața-n dar
O-avem pe drumul iubirii
Drumul sfânt al Lui Hristos
Care singur l-a trasat
Pentru omul păcătos
Ce se vrea iarăși curat
Doar prin El se dăruiește
Iarăși viața cea pierdută
Cine-o vrea iar o găsește
Și primit va fi la nuntă
Domnul Isus a murit
Și prin sângele Lui sfânt
Este omul curățit
Și-mbrăcat azi în Cuvânt
Numai El dă mântuirea
Să intrăm pe poarta strâmtă
S-avem parte de iubirea
Mirelui ceresc la nuntă
Glorie dar Lui Mesia
Pentru jertfa din Calvar
Prin care iar veșnicia
Omul o primește-n dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre ochi
Sincer ca Isus
Sincer ca Isus
Prea sincer e Domnul Isus
Și e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt totul i-a dat
Isus este curăția
Și de ea El ne-a vorbit
Să moștenim veșnicia
Trăind harul și iubirea
Lumină ne-a dăruit
Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viața ta curată
Să intri pe-a vieții poartă
Trăiește al Lui Cuvânt
Nimenea pe acest pământ
Așa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl de Cuvânt
Și ne-a spus ades Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit
Cât de buimăciți am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toți la post
S-ajungem în ceruri sus
El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viața împletit
Ne-a descoperit misterul
Și ne e și acum țelul
De Tatăl doar rânduit
Numai El e legătura
Dintre Tatăl și omenire
El a împlinit Scriptura
Și ne schimbă azi făptura
Și prin har și prin iubire
Numai El Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Și ne-a spus că veșnicia
Ne-o oferă bucuria
Noi să fim poporul Său
Prea sincer și-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veșncie
Și de-a Lui Împărăție
Ce nu are dar sfârșit
El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubește chiar pe toți
Și ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim înviați din morți
Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viață ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul
Numai El e izbăvirea
De păcate fărdelegi
El e Viața și iubirea
De-asemeni neprihănirea
Viața sfântă de-o-nțelegi
În Hristos doar se găsește
Adevărul sfințenia
El la sânu-i ne primește
De ascultăm ne mântuiește
Și ne oferă veșnicia
06-01-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnia Lui Hristos
Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel că pământu-ntreg va fi atunci un Paradis
nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot
copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni
oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe să îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
să trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină
prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus
poezie de Ioan Daniel Bălan (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Ne vrem Isus ai Tăi
NE VREM ISUS AI TĂI
Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi să moștenim pământul
Când va fi întreg un rai
Cât de scumpă ți-e Ființa
Ta Isus iubit Hristos
Când trăim deplin credința
Și-ți simțim prezența jos
Și ce adânc se împlinește
Tot ce-ai spus al meu Isus
Inima-mi când te slăvește
Și îți sunt Doamne supus
În Cuvântul Tău Divin
Toate Tu le-ai așezat
Să trăim toți mai deplin
Și cum Tu ne-ai învățat
Doamne Tu ne ești menirea
Când pe palma Ta ne ții
Și ne scalzi doar în iubirea
De-ați sluji în veșnicii
În adâncul voii Tale
Când Isuse ne zidești
Tu ne ești izvor și cale
Căci pe brațe ne primești
Tu ne ești de aici destinul
Lege Viață călăuză
Căci noi îți iubim Cuvântul
Dragostea-ți să ne pătrunză
Ai Tăi ochi Isus de foc
Îi vrem azi în cercetare
Să n-avem în lume loc
Ci în har și-n îndurare
Căci ne vrem Isus ai Tăi
Slava Ta să o vedem
Despărțiți de toți cei răi
Pe Tine să te urmăm
Din lume dar dinafară
Viața nouă s-o trăim
Adevărul piatră rară
Să-l trăim să te cinstim
O Isus Hristos Mesia
Tu ești soarele iubirii
Ce ne oferi azi veșnicia
Hainele neprihănirii
Fie-ți glorie mărire
Oamenii să te cinstească
Sfinți și în neprihănire
Ființa lor să-ți dăruiască
Tu un soare să ne fii
Și aici și-n veșnicie
Să-ți cântăm în simfonii
A Ta omenirea fie
27 martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Evanghelia-i salvarea
Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră
nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze
Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veșnicia
unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui
celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt
Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt
Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârșit
ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia
cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță
prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa
numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar
în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină
Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
să avem pe veci salvare
Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră
nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt
Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți să fim pe acest pământ
din lumină în lumină
ni se cere să pășim
înspre patria Divină
ochii să ni-i ațintim
prin Isus Hristos Mesia
să ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori
prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim și îndurarea
Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi
goi de fire goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos
Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii
prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios
Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie
glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat
cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt
numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isus vindecă în Israel
Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Și atâția din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulțime și din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieții era soare și lumină
Din Ierusalim Idumea și dincolo de Iordan
Au venit atâția oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăși calea pentru om în Paradis
La Isus veniră atâția să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Și Isus a poruncit ucenicilor să-i țină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veșnica-mpărăție
Căci atâți se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea
Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Fața Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu ești Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început
Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar și orbilor vedere atâtora El le-a dat
Și-a scos duhurile rele din atâția pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt
Pe leproși i-a curățat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge El fiindu-le doar scut
Orbii și-au primit vederea muții iarăși au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar și morții au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost și ne e salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre sănătate
Isus
Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieții rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
și mai sublim a fost.
Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost și mai divin.
Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înțeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.
N-au înțeles că Mielul
S-a dat El însuși prins,
dar Și-a ascuns ofranda
sub haină de învins.
Și-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre înălțime, poezii despre superlative, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce