Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rădăcini

Sunt fiul lui Gheorghe și Ana,
doi oameni, ca lacrima, sfinți.
Ei sunt cântecul, dorul și rana
veșniciei numită părinți

Am văzut lumina fără prihană
pe un petec de rai, numit Mehedinți.
Cea mai frumoasă Ană
mi-a pus Voronețul în ochii fierbinți

Sunt liber în fapte, în vorbe,
curge prin mine un sânge curat.
Din cel mai frumos Gheorghe
sufletul meu s-a-ntrupat

Într-o noapte de Paște,
o noapte înaltă, de Înviere,
strigătul mamei, spre a mă naște,
a iertat întreaga lumii durere

Sunt fiul lui Gheorghe și Ana,
botezat într-un rece izvor.
Ștergare aduse de la Tismana
din apă m-au luat în liniștea lor

Am învățat că, prin vreme, se frâng
numai cei răsăriți la-ntâmplare,
peste mine au nins Munții Parâng
îndelungă și sfântă răbdare

Lacrimile mele din ceruri s-au rupt,
am trecut prin moarte și prin deșert.
Tata m-a învățat să fiu drept și să lupt,
mama, să iubesc și să iert

Sunt fiu dintr-un Gheorghe și-o Ană,
un copil dintr-o țară de dor,
țărâna aceasta mi-i vatră și hrană,
cât ea mă cunoaște nu pot nici să mor

poezie de
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eu sunt vechea și noua iubită

"Am învățat ca să renunț la mine" și eu, iubite
Veșnic rătăcești prin mine, drag poet ispititor
Nici ușa nu mai e aceiași, nici casa nu mă mai primește
Sunt pana din cuvântul nerostit și vestea închiderii în pământ.

Sunt viața, dar moartea e aproape, e-o soră frumoasă din noapte
Sper că nu te vei risipi în mugurii de brad copt
Și nici nu vei umbri copacul vieții.
Cunoașterea m-a propulsat printre stele.

Speranța este ultima ce poate aduce zâmbetul pe buze
Eu nu sunt decât iluzia iubirii, ce nu poate rătăci prin ei
Eu sunt mireasma nesimțită incă de un fin nas
Eu sunt femeia, definită sau simpla povăra a conviețuirii.

Eu sunt lacrima și spinul ce se agață prin părul tău albastru
Eu sunt vechea și noua iubită, ce nu va risipi iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Iubesc pașii tăi scaldandu-se prin gândurile mele albe, sfințindu-ma,
Iubesc zâmbetul tau ce-mi trezește zorii...
surâs sfânt așezându-mi pe chip...
Iubesc suspinul de dor când își varsă lacrima peste mine, purtandu-te,
stingând arșița clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine, respirându-ne,
răsuflare sfanta, farama de Rai pe pamant...
Iubesc ochii tăi copilarosi care aleargă jucăuș către mine,
chemandu-ma și infasurandu-ma în seninul cerului lor...
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruiește parca gustul tau...
Iubesc te simt prin vene...
Curgându-mi, izvor de lumina fiindu-mi...
Pot fac din iubirea asta, Cer senin, chiar și printre nori întunecoși...
Iubesc umbra ta, abur mangaietor și cald... prin viața-mi rece...
Urma șoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simțirea...
Iubesc!
Și simt că-mi așezi pe cale, odată cu fiecare răsărit, viață...
Iubesc, iar iubirea e zbor...
Tu mie zbor către înalt, fiindu-mi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi

-Rămâi -ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

de dincolo de moarte îți spun te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă-, iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu iartă-mă, iubito

un gând fugar prin marmura cea rece
își face loc cu teamă, spre tine astăzi trece
o pânză de păianjen pe ochii mei s-a pus
și văd obscur lumina cea stinsă în apus

o floare răsărită din pură întâmplare
în minte îmi aduce privirea-ți sclipitoare
în candela ce arde la cruce căpătâi
de dincolo de moarte, tu îmi șoptești... rămâi

-Rămâi -ți pot a spune prin câte am trecut
în viața fără moarte și fără început
ți-e mâna ca de gheață și-ncremenită pari
nu te speria iubito, nu e nici iad nici rai

e altă existență a spiritului viu
ce e transmis din veacuri de tatăl către fiu
dar nu-nțelegi nimeni nu poate înțelege
ce a creeat Divinul prin propria lui lege

de dincolo de moarte îți spun te iubesc
și te privesc adesea din-naltul cel ceresc
tu iartă- iubito... știu ai crezut în noi
dar timpu-a luat în brațe doar unul din noi doi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Abur

De m-ai lăsa o clipă în ochii tăi
Prin care apa se întoarce în nori,
Abur ca zeii din Olimp
Eu m-aș întoarce zece ani în timp.

Fără șarpe, fără păcat
Floare din pomul lăudat
Sunt o cireașă neagră, coaptă
și înăuntru o zeiță așteaptă.

De m-ai lăsa o noapte în brațe
Ar curge apă din speranțe
Vei naviga în lumea mea de dor
Ca un pirat ce atacă un vapor.

Nu e vin în pahar, e lacrima mea
Străinule, cu ce drept bei din ea?
Cât de mult te iubesc în vânt
Învață-mă să te uit!

poezie de din Labirintul de cristal, Fluturele de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana BalanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul meu sunt eu

Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și opresc în loc, am lacrimi în privit.

M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.

Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit – simt un mare prost!

Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?

Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.

Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... -nebunesc.

Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
-ntâlnesc cu tine, și mult te iubesc.

Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?

Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.

Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.

M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, fie sărutată.

Și te sărut cu dor, căci sărut pe mine:
Ființă la izvor, când gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Girel Barbu

Mama lui Fănică căpșunarul (după Dimitrie Bolintinenu)

Pe-o uliță-nfundată, dintr-un vechi cătun,
Într-o casă mică, înghețată tun,
Plâng pe întuneric, doi părinți bătrăni,
Că unicul lor fiu, e dus la cules căpșuni.
Și cum stau așa, suspinând în șoapte
Oare cine bate-n poartă, pe la miez de noapte?
-Eu sunt dragii mei, din Spania întors,
Sunt epuizat, că am venit pe jos.
Și am în gât o foame de lup,
Că îmi vine, zău și poarta asta să o rup.
N-am mai pus în gură, nimic de trei zile, mamă,
N-am nimic în pungă că-am fost jefuit la vamă.
-Ce îndrugi străine-, păcatele mele,
Fiul meu e dus aducă lovele,
în țară nu a mai avut loc
L-a trecut pe tușă Guvernul lui Boc.
Să te cred pungașule, îmi e tare greu
Și de ești tu acela, nu-ți sunt mamă eu.
Pleacă maică, du-te înapoi
de nu, sun acum la 112!

parodie de , după Dimitrie Bolintinenu
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Noiembrie-ți sunt mamă

Prin fiecare frunză, noiembrie-ți sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii destramă
Și-n liniștea din noapte spre-un alt tărâm sui.

Sunt partea-mi de lumină și stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânși de dor,
Sunt mângâierea caldă și zâmbetul feeric
Al fiecărei mame și-a celor care mor.

Sunt veșnica pădure și-același orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-și așteaptă odorul de pe front
Și tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.

Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ți sunt mamă și fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.

Prin fiecare clipă, noiembrie-ți sunt mamă
Și viață și lumină-n adânc nemăsurat,
Sunt ce-nflorește-n mine și-un dar, cel mai de seamă,
Pe care universul în toamnă mi l-a dat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ană, Ană

Ană, Ană, țipăt dulce,
Curgi în mine ca un râu
Ce-ar vrea mâna să-mi usuce...
Cărămida-i pân' la brâu.

Ană mor și eu cu tine,
Mor în mine-s blestemat!
Cărămida-n gât îți vine
Zidul nu s-a surupat.

Ană, Ană cerul plânge,
Sufletul și pruncul meu,
Plânge zidul și te strânge
Surd rămâne Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpșane
o claie de cer și-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să bei libertatea din ciuturi
și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
și zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Așa, ca să-ți pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane,
pe toate ce slobote-ți ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri și funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 11 februarie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană...

Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare.
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.

Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.

Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Funestă

Oh, ca o lamă rece, de bisturiu, arde
Privirea ta, din ceruri, de dincolo de moarte...
De-acum trăiești prin mine și-n mine vântul plânge
Și picură din ceruri, în taină, numai sânge.

În ploaie ți-e mâhnirea și mângâierea-n vânt...
Oh, nu mai ești cu mine! M-așez lângă mormânt...
Îmi plec umil genunchiul și îți șoptesc cuvinte.
Tu, în tăcerea-ți crudă, nu le mai iei aminte...

Și nu-mi răspunzi, iubite, întunecarea ta
E lacrima e curge tăcut, pe fața mea...
Sunt singură și tristă, un jurământ tacit
Te-a luat de-acum în ceruri... Tu știi cât te-am iubit?!

Și lacrima tot curge... Și lacrima tot țese
Și adâncește-n suflet cărările funeste...
M-aștepți! M-aștepți, iubite, spre dincolo de lume...
Voi fi a ta! Aleasă unei iubiri anume...

Mă doare existența inexistentei umbre!
Ceva-n adâncuri stranii de dorul tău se umple...
Tu nu-mi mai ești lumină! Ești înger... Știu vii
Să-mi protejezi destinul în fiecare zi.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Piatra nisipului

Am învățat aici cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.

Am învățat aici trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.

Am învățat aici -ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.

Am învățat aici cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.

Am învățat aici să fiu amintire
Și-un loc de-amintire uitat în pridvor,
O clipă de-acasă, un nor, un răzor
Și-o lume trecută prin foc și iubire.

Am învățat aici cresc din cuvânt,
Cum crește cuvântul din limba tăcerii,
Cum trece speranța din lumea durerii,
Cum crește țăranul din Dor și Pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Rugăciune

ochiul văzduhului vede
plângerile mele aride
lacrimi ce ne desparte
tot ce ne-a ținut aproape

timpul încă prea devreme
prin moara lui mi-a luat din zile
prin fragmente prea mărunte
m-a stins încet prin grele clipe

gheara strânge cu durere
inima-mi tresaltă bătând cu putere
sunt ființa plăpândă ce alergă prin viață
nu cred că mai am și-o altă șansă

balustrada vieții mele
strigă la mine cu putere
toboganul îmi aduce aminte
că am fost de multe ori fără minte

vreau -n-torc timpul spre început
mut acele timpului cu cei sfânt
nu mai vreau clipele ce-au fost în urnă
vreau mintea mea cea de pe urmă

poezie de (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te zidesc

printre lacrimi și cărămizi
rugăciune în templul eu-lui
supun dorinței de înalt
privesc cu genunchii întorși
lumina din ochii tăi
și-mi rup bucăți din inimă
le așez în cele patru zări
închinare lacrimii tale
izvor tămăduitor

îți privesc uimirea
te acopăr cu vise
și tu mi te supui cărămidă
în mâinile mele aspre
de căutare
de nesfârșit

te amestec cu nemărginirea
cerul fulgeră
pământul roagă să-i fiu rădăcină
și eu zbor
spre adâncul dureri din mine
spre înaltul iubirii din tine

între cer și pământ
tu fântănă
eu o sete de neoprit

tu
o Ană
eu
un dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curge întunericul

curge întunericul peste țară
în astă tristă noapte
ploaia plânge în geam
stau la o masă și beau
stau de vorbă cu mine și mor
cu visul, cu dorul
nu sunt beat, sunt treaz
sunt beat de tristețe
privind la cetele bete
demult veneau cu bâte
în sinergia pașilor uitați
acum vin cu petarde urâte
dea foc în piață
unui pur ideal
sunt suflet agonic și trist
curg fără urmă pe drumul din urmă
sângerez în ploaie, sânge curge șiroaie
în ploaie, noroaie
ei pleacă mai departe
murdari de sângele meu
în astă tristă noapte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ana lui Manole

Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.

R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.

Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud

poezie clasică de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Ego Sum

Ma plec, iubirii pod sa-i fiu,
Mal linga mal sa pot aduce:
Sa pot sa port un suflet viu.
Schimonosit in trup, sunt Cruce.

M-am coborit! Ma dau venind,
Sa umplu golul ce desparte.
venit-am miinile sa-ntind;
Sunt viata ce va ia din moarte.

Mal linga mal, prin drumul nou,
Sunt Cale sa calcati prin Mine,
Sunt Adevar rostit ecou …
Sunt Viata-n punte de suspine.

Veniti! Intrati! Prin rani ce dor,
Sunt Usa plina de iubire.
Sunt si Pastor ce stiu de dor.
Tinjesc si chem. Nu vreti un Mire?

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Horă în duminică

Ca și cum nu ți-aș mai spune nimic iau în schimb în mână
cana de apă și o scufund adânc adânc acolo unde începe apa șovăitoare să se limpezească
din ce în ce mai tare
s-ar deschide peste ea baba nopții ar curăți-o cu o rază de lună care alunecă peste;
Îți par pesemne mai frumoasă așa... cu amândoi umerii dezgoliți
cu o cămașă
care să mă acopere trăiesc în cămașa aceea care îmi cântă pe spate
nu îmi trebuiește nimic peste umeri
îmi aduc aminte de tata cum îmi trimitea de ziua mea floarea cea mai roșie
apoi se gândea dacă picioarele mele ar încăpea deja în conduri
cum și mama purta.
Îmi port mersul meu cum și mama purta.

Mergeam deunăzi la biserică clopotarul lipsea pesemne și clopotarii își țin femeile
în brațe și în tot felul de cămeși. Pesemne clopotarii
care iubesc nu mor niciodată.
L-am văzut venind înspre mine ca un chip drept și bălai de pe peretele cu sfinți
cu un strop de apă sfințită pe pleoapă, părul lui galben și prelins la ureche lucea în soarele de duminică
treisprezece ani o singură bătaie de palme îmi părea ca un sfânt căprior cu ochii din cei mai neprihăniți
mi-a părut doar pentru mine a bătut băiatul din palme
pentru mine au sunat clopoțeii de la gleznele lui
i-am spus
tu ești moartea el mi-a spus da eu sunt moartea sunt
însă cea mai frumoasă din toate
am glas de copil
probabil tu ai avut odată o fiică dar nu ți s-a născut nu ți s-a născut nu ți s-a născut
glumești nu glumesc
femeia are copii cât pântecul ei cât femeia e para are copii cât pântecul ei
și i-am zis atunci sună din clopote și el a bătut din nou din palme și din picioarele lungi
auzeam clopoțeii de la picioarele lui dar mai voiam trăiesc
nu pot muri la treizeci de ani
mai voiam trăiesc
mi-a zis nu ai fost niciodată căsătorită ești femeie pentru tine sunt clopoțeii aceștia
iar eu doar două glezne să am
în cer femeile tinere sunt mirese cu moartea
eu doar două glezne să am
și a bătut din nou din picioare
mi-am adus aminte de Munch de strigătul acela și mi s-a făcut frică.
Am auzit din nou clopotul în duminica aceasta
dar nu l-am ascultat
cling cling
sună o stea prea frumos
pesemne Iisus în cer este prunc pentru El plâng eu dacă nu o să Îl găsesc cuminte în iesle.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce să scriu într-un eseu despre dorul meu de școală? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!