Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cântec pentru neamul meu

Tu nu ești trecător pe-acest Pământ!
Tu ai cu veșnicia legământ!

Oriunde degetele tale scurmă
în toată glia dai de câte-o urmă.
Oriunde calci, pe piatră sau pe lut,
găsești un semn al celor ce-au trecut..
Oriunde calci, pământul te cunoaște,
e veșnicit de lacrimi și de moaște,
de oasele preasfinte, care zac
sub firul ierbii și, din veac în veac,
s-au înfrățit, prin sânge și sudoare,
cu tot ce-i românesc și demn sub soare!

Sus inima, nu ești popor sărac!
Tu vii din neamul mândru geto-dac!

Privește munții! Nu te înfioară
că parcă și acum prin ei coboară
străbunii daci cu cușmile pe frunte,
neînfricați de moarte și de lupte?
N-auzi cum sună steagurile dace,
urcând spre ceruri liniște și pace?
Ascultă-ți inima, netemător
de tot ce pe pământ e muritor!
Tu ești viteaz urmaș dintre acei
eroi coborâtori direct din zei!
Ascultă-ți sufletul! Să simți, să știi
că tu te tragi din drepte veșnicii
ce niciodată n-au să piară
cât inima ta bate pentru Țară!

Tu nu ești singur pe acest Pământ!
Te tragi din el, tu nu ești frunză-n vânt!

Prin ramuri de stejari, de brazi și paltini
spre ceruri urcă Basarabi, Mușatini,
iar lângă ei, cu piepturile scut,
veghează Gelu, Glad, Menumorut.
În orice fir de iarbă și de grâu,
în ape limpezi de izvor, de râu,
oriunde vei privi, la greu, la bine,
strămoșii tăi sunt veșnic lângă tine!
Ridică-ți fruntea liberă spre nori!
Tu ești statornic, alții-s trecători!

Când treci cu plugul prin ogor străbun,
din brazde urcă Mircea Cel Bătrân,
la vremuri tulburi, iarăși, să ridice,
oștirile de inimi și de spice.
Și nu uita, mereu, cinstit să spui
celor veniți din țara nimănui,
pe care i-ai primit la tine-n casă,
și când flămânzi erau i-ai pus la masă,
și le-ai dat apă rece de izvor
și pâine caldă din trudit cuptor,
că ești făcut din omenie sfântă
dar și din aprig fier încins, de luptă!
Că pentru glia ta, de mii de ori,
e rostul tău, viteaz și drept, să mori!

Rostește-ți cu mândrie graiul sfânt,
prin el ești demn și liber pe pământ!

Când te întorci spre casă ostenit,
de rodul trudei tale împlinit,
privește cât de liniștit coboară
sara pe deal numai la tine-n țară,
Fii mândru că aici, în Bucovina,
pe Eminescu l-a-ntrupat lumina,
și de la el vorbești în graiu-n care
cuvintele au strai de sărbătoare.
Si doar aici, sub zarea ta albastră
piatra e zbor de Pasăre Măiastră,
și pe sub Porți curate de sărut
tu ai mereu un tainic început

Ridică-ți inima, popor român!
E casa ta aici și ești stăpân!

De-ai să colinzi prin lume-n lung și lat
nu-i alt ogor să-l ai de semănat,
și pentru setea ta alte izvoare
nu-s nicăieri! Nu ai alt loc sub soare!
Aici te-au legănat in taină sfinții,
aici ți-ai îngropat, plângând, părinții,
și tot aici, când timpul s-o-ndura,
și va veni, să pleci, și vremea ta,
când vei urca, firesc, în dreapta-ți moarte,
copiii tăi vor duce mai departe
tot ce-ai zidit sub cerul tricolor
în semn că ești popor nemuritor

Fii mândru, dar, de numele ce-l porți,
nu mai privi umil spre-nalte porți!
Și orice cruci, în viață, vei urca,
să nu uiți graiul tău și Țara ta!
De-ar fi să tragi la jug destinul tău,
să nu vorbești acest pământ de rău,
că doar aici, la bine și la greu,
ai Raiul tău și-un strop de Dumnezeu

poezie de (1 decembrie 2017)
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Tu ești Domnul meu

Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.

Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Țara mea

Țara mea, Sfântă icoană,
Țara mea, meleag de dor,
Tu ești pentru mine ca o mamă,
Ca un vis nemuritor.

Eu o să mă întorc mereu la tine
Cum întoarce o pasăre din al ei lung zbor,
Căci tu ești pentru mine
Acel cuib plin de tandrețe și amor.

Țara mea, ogor cu pâine,
Pâine coaptă în cuptor,
Tu veșnic vei rămâne,
Plaiul meu cel roditor.

Aici este țara mea
Cu Graiul ei nepământesc,
O altă țară mai frumoasă
Niciunde eu nu găsesc.

poezie de (27 mai 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fata din vis

Ești aici
să te ating?
Să te cuprind?
Ești aici și...
totuși sunt trist.
Te văd și nu ești
când te-ating
și nici nu-ți cuprind
cuprinsul trupului tău...
Ești aici? Nu ești.
Vreau să te simt și nu te simt.
Ești neființă sau lumină?
Frumoasă, ești aici,
ești în mine,
mă privești de necuprins
de neatins...
Ești fata din vis...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
-mi caut fericirea!
Credeam mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
vom rămâne etern împreună.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești, Doamne...

M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.

Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.

Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.

Pot moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.

Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.

Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.

Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.

Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...

poezie de (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mândria de a fi român

Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
port și eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.

fiu mândru că-s român
în țara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpați, Dunăre, mare.

Pe munți vreau fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
unesc tot ce-i român.
fac România Mare.

Din bătrâni am învățat
-mi iubesc neamul și glia.
Libertate, ei mi-au dat,
trăiesc în România.

Pentru mine, România
e unicul așezământ.
Aici, onoarea, mândria
împodobesc acest pământ.

poezie de (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Eminescu

Din când în când...

Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Când tu ești binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?

poezie de (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu există o profunzime a minții pe care trebuie să o atingem. Nu există decât o vacuitate imaculată. Nu există interior, exterior, suprafață sau adâncime. Nu ai unde să te duci. Oriunde te-ai duce, e tot aici. Privește în jur, spune care sunt limitele acestui moment. Cum îl măsori? După lungime, lățime, grosime? Acest moment prezent nu are nimic de-a face cu timpul sau cu profunzimea. E foarte simplu. Vei râde când îți vei da seama cât de simplu este. Oamenii petrec 30 de ani în peșteri doar ca descopere că sunt ei înșiși, Sinele lor. Acest A FI este aici și acum. E ca și cum ți-ai căuta ochelarii în timp ce îi porți. Orice ai face, oriunde ai fi, ești mereu în această Sursă.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

Ce dulce ești când porți maramă!
Ești chiar cea mai frumoasă mamă,
Din toate câte sunt pe-acest pământ.
Ce drag îmi este chipu-ți sfânt!

Mamă,
Eu sunt doar o mică floare,
În frumoasa ta grădină.
Tu ești cel mai mândru soare,
Care mie-mi dă lumină.

Mamă scumpă, chip blajin,
Azi, în plină sărbătoare,
În fața ta adânc mă-nchin,
Și-ți aduc în dar o floare.

Chipul tău, măicuță bună,
În tot locul mă-nsoțește.
Și veghind sub clar de lună,
El de rele mă păzește.

Acuma, când intru-n viață
Tu mă luminezi mereu.
Îmi dai o bună povață
Ca luminez și eu.

Mamă,
Îți urez prin vremi să treci
Ani la număr, nouăzeci!
În viață multă, multă sănătate!
Fericire și noroc în toate!

poezie de (10 februarie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rolele

Plutind deasupra cărucioarelor, manevrând
cumpărăturile, fiind tot timpul fisa de cincizeci
de bani, aterizată de dincolo de cer, de parcă
ai fi fost dată vamă, rândunică, cum străbați
tu parcarea mall-ului, în dâre concentrice
cum tai orizontul de după lac, cum câmpurile
de floarea soarelui se cojesc din zborul tău
de parcă ar fi fost crestate, rândunică, cum treci
jur-împrejur, dezvirginând aerul fraged.
Ești aici de parcă n-ai fi aici, ca și cum
te-ai da pe role prin cer, ești cumva
propria ta rândunică, alunecând
infinitezimal pe ecran, în cărucioare albastre
ești cea care va fi cumpărată și cea care cumpără
ești cea congelată, cea disecată
tu rândunică: ești cea care nu vei fi vândută
care vei fi mereu cea sacrificată, cea
glorificată de mulțimi.

Eu intru păzit de zborul tău, tu
mă veghezi din înalt, către tine
îmi îndrept privirile încețoșate, tu ești
acolo ca mă încredințezi, tu
îmi garantezi
ieșirea, tu
ești
o rândunică în toată firea.

poezie de din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu ȚugleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Grazia" de Mircea Țuglea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 18.99 lei.

Rază de soare

Poezie
tu ești sufletul vieții mele.
Unde ai fost
te-am căutat peste tot.
Trăiesc un vis.
din trecutul meu și
orice ar fi eu zic:
Bună, rază de soare.
Ești aici.
Eu te aștept pentru totdeauna.
Căldura ta
mă îmbrățișează
în fiecare zi.
Umple-mi golul
pe care-l am în interior.
Mai dă-mi putere.
Și spune că ești aici cu mine,
tu ești în inima mea ca o lumină.

poezie de (11 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec pentru tine, Ioane

Prin timpul care, ne-ncetat, se scurge,
prin glorii și prin jertfă grea, de sânge,
ne-am perindat în șiruri milioane,
dar Țara stă, mereu, în tine, Ioane!

În solde stau mărețele armate,
și generali cu piepturile late
de aur și de decorații pline...
Nădejdea Țării, Ioane, e în tine!

În cuvântări alese sau gângavi, la tribune,
își lustruiesc aleșii împăunatul nume,
dar vorba lor șireată ne seacă și ne-ngroapă,
de n-ai ști tu, Ioane, pământul cum se sapă!

Ne-am fi pierdut demult, eram uitare,
nu veșniceam între Carpați și Mare,
de nu-ți iubeai, tu, sfintele pogoane
ce ne sunt vatră și mormânt, Ioane!

Eram mânați de vânturi, la răscruci,
n-aveam la căpătâi nici lemn de cruci,
în lanțuri ne țineau robii tirane,
de nu mureai, tu, pentru noi, Ioane!

De la Rovine pân' la Mărășești,
pe tot întinsul gliei românești,
oriunde ai privi, în lung și-n lat,
un os din tine, Ioane, e-ngropat!

Și-atât de rar ne amintim de tine,
să-ți mulțumim, așa cum se cuvine!
Recunoștința noastră-i praf sub soare,
dar numele tău, Ioane, e iertare!

Ar trebui-n genunchi stăm, pe veci,
tot desculț, prin fața noastră treci,
și-ar trebui sărutăm mereu
pământul ce-l sfințește pasul tău!
Și dacă vreme grea spre Țară vine,
că nu pierim, nădejdea e în tine!
Când te privim, renaștem în icoane,
că tu ești tot ce-i sfânt în noi, Ioane!

poezie de (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Adrian MicuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flăcări scrise

Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
pot să zbor, pot vin
stau în fața lumii tale
și tot ce simt îți închin

Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit

Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când te simți pierdut, privește în jurul tău. Îndoiește-te că ce vezi e adevărat, și șterge toul, să-ți rămână apoi o singură certitudine: că tu exiști. Exiști pentru că ai un trup, trupul tău. Ești chiar tu! Trupul tău e tot spațiul pe care l-ai străbătut ca ajungi unde ești, e și timpul care a făcut din tine ceea ce ești acum, timpul pe care tu îl porți scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; și gândurile ești tu...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Mr Vertigo" de Paul Auster este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -56.00- 24.99 lei.

Ești atât de frumos

Ești atât de frumos, Doamne,
Prin tot ce ne-atinge, curat,
Prin tot ce putem strânge în brațe,
Cu ochii, gândul și inima de muritori.

Ești atât de bun, Doamne,
Prin tot ce verși în lacrimi, neîntinat,
Prin tot ce binecuvântează trupuri,
Pline de răni, suspine și-amare dureri.

Ești atât de luminos, Doamne,
Atât în Cer, cât și pe Pământ, Sfânt lăudat,
Cu daruri crescute din lut și lumină,
Suflate din Duhul gurii Tale făr' de-nceput.

Ești atât de iubitor, Doamne,
Atât de nepătruns în Vie Împărăția Ta,
În Începutul și Sfârșitul Universului,
Neînțeles și necuprins de câți au încercat.

Ești atât de minunat, Doamne,
Prin spicul ce se leagănă mut pe Pământ,
O sprânceană crescută din lut să zâmbească,
Îngenuncheată în fața Lunii de ploi.

Ești atât de iertător, Doamne,
Cu tot ce întinăm și otrăvim neîncetat,
Lăsând Universul viu cu minuni divine,
Întărind totul și pe toți ce-Ți recunosc Puterea.

Ești necuprins în bunătate.... aștept, Doamne,
răsăritul Soarelui, să-ți multumesc!!!

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător, trecător pribeag pe pământ...

Călător, trecător pribeag pe pământ...
Drumuri, gânduri, ofuri și chin,
Gust de pelin,
Goană de ani, muncă și bani,
Trudă în vânt...
Călător, trecător pribeag pe pământ!

Doamne, mi-ai dat ce n-am visat!
Sădind în mine, credința-n Tine,
Din ce mi-ai dat, voi dărui,
Oricând în cale voi întâlni
Un necăjit, un disperat ce ispășește al lui păcat.
Ajută-mă, cât mai trăiesc, tot ce doresc -nfăptuiesc,
prind în versul ce mi-ai dat, peste ocean ce-am învățat!
Știu, mai de preț pe lume nu-i, ca sănătatea omului
Dar sunt grăbit, uit prea ușor că pe pământ sunt trecător!

Dacă-i curat sufletul meu,
C-am fost cinstit și de cuvânt,
C-am respectat un jurământ,
Cât am fost bun, cât am fost rău,
O știi doar Tu, mărite Zeu!

Tot ce adun an după an,
Mult prea curând se pierde-n van!
O umbră sunt, o frunză-n vânt,
Când plec, las totul pe pământ,
Muncă de ani, Goană și bani, Trudă în vânt...
Atât doar sânt:
Călător, trecător pribeag pe pământ!

Chiar de ești trecător...

Astăzi ești... mâine, nu...
Viața... trece în zbor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, călător!

Mai târziu înțelegi,
Că și visele mor
Și tu ești doar atât:
Pe pământ, trecător!

Când devii înțelept,
Ai rămas cu-n toiag
Știi că ești doar atât:
Pe pământ, un pribeag!...

... Chiar de ești un pribeag,
Călător trecător,
Lângă suflete dragi,
Poți pricepe ușor
Ce-i un cuib fericit,
Un surâs de copil,
Cât de mult ai iubit?...

Te întreabă... subtil:
Ai plantat un copac?
Ai iubit o mândruță?
Ai pe lume urmași?
Ai făcut o căsuță?

Poți "pleca"... liniștit,
Ți-ai făcut aici "treaba"...
Chiar de ești trecător,
Nu trăit-ai degeaba!

poezie de (mai 2004)
Adăugat de Ionel DavidiucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești respirația mea

De fiecare dată când zările-ți vor zâmbi
Să nu uiți că eu te veghez zi și noapte
Îți alint cu privirea inima
Îngheț gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu ești plecat în valuri
Și te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Și te iubesc cum tu o faci
Ești respirația mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbește când tu nu ești aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviți din depărtare
Tu ești comoara mea de preț
Nu pot să nu te iubesc
Pentru aș contesta iubirea
Și aș refuza o parte din mine
Tu ești atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbești din lumea ta
Eu mă las cuprinsă de brațele tale puternice.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Surâsul tău

Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îți prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.

Ești un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi ești frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viața mea.

Îmi ești ca setea dimineața,
Îmi ești ca roua pentru flori,
Îmi ești în cartea mea, prefața,
Îmi ești cea vie din culori.

Ești pasul meu spre fericire,
Ești gândul nopții și-l cuprind,
Ești visul spre o împlinire,
Și mâna ta vreau să o strâng.

Surâsul tău trăiește-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopțile nebune
Singurătatea ce-o blestem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Viață

Ești ca fulgul de zăpadă
Care zboară prin văzduh
Și apoi cade în ogradă
Umectând al său pământ.

Ce ești viață-n astă lume
Doar un fulg rătăcitor.
De faci bine de faci rele
Totul este trecător.

Că tu om, cu zile puține,
Mai tot timpul supărat
Să știi, nimic nu iei cu tine
Din ce-ai strâns ori câștigat.

După ce dispari vine uitarea
Fără ca tu să mai revii,
Ea aduce întristarea
Printre cei rămași și vii.

Porți cu tine moștenire
Al trecutului păcat
Nu ai drept de jeluire
Până nu ești judecat.

Și atunci balanța dreaptă
Hotărăște ce-ai făcut
Ea se înclină ori se îndreaptă
Și-ți arată al tău trecut.

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai rară plantă de pe Pământ? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!