Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Din ce se hrănește omul cel nou

(După câteva gânduri de T.C. Upham)

Să nu aștepți să vezi putere sfântă în viața-n care "eu" și "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Așa după cum nu aștepți să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aștepți nici roadă vieții de sfințire, unde viața veche nu ai îngropat.

Zorește deci și dă-o-n grabă morții, prin pironirea eului pe cruce
Și vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viața-n care eul și firea lui cea veche n-au fost înjunghiate și puse în mormânt,
Sămânța învierii nu va avea de unde să încolțească, dacă nu-i mortul în pământ.

Să știi: orice durere și-amaruri înghițite nu sunt decât putoarea ființei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l lași acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche și eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul șarpe,
Când ți-e mai dragă lumea, atunci el își atârnă produsul lui ce-mparte miros și iz de moarte.

Și vrei să știi concret ce-i "eu" și "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuiești
Cu lucruri nelegate de cer și de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumești.
Și este de asemeni și ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ți și din lume,
E tot ce faci sau nu faci, pe care Dumnezeu știi bine că n-ar pune însemn cu sfântu-I Nume.

Să nu uiți deci că vine în inocente haine, ba chiar îți va apare că e binevenit.
Dar întrebarea nu e cum este-n aparență, ci: care-i obârșia? De unde a sosit?
Iată deci cheia vieții și-a fericirii tale: viața nouă crește din moartea celeilalte.
Grăbește deci de-ngrașă pământul vieții noi, dând voia ta cea dârză, mereu, mereu la moarte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când nu știi cât valorezi, aștepți ca alții te valorizeze. Când nu te iubești, aștepți ca alții te iubească. Când nu știi să dai un sens vieții tale, aștepți ca alții să îți ofere o direcție. Când renunți la puterea ta personală, o predai altora, iar ei îți vor dicta cum să trăiești. Când nu îți asumi responsabilitatea vieții tale, devii dependent de cei din jurul tău. Consecința acestor atitudini este ca te pierzi pe tine, faci compromisuri și sacrificii care te îndepărtează din ce în ce mai mult de tine însuți, trăiești o viață la voia întâmplării și în funcție de nevoile, așteptările și dorințele egoiste ale celor din jur. Asta este ceea ce vrei de la tine însuți și de la viața ta? Îmi imaginez ca nu... Și atunci, ce mai aștepți? Răspunsurile sunt întotdeauna la tine: iubește-te, prețuiește-te, crede în tine, fii autonom și independent, fă-ți un plan de viață și urmează-l pas cu pas. Viața ta îți aparține! Trăiește conștient!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Eleonora: I l-ai lăsat pe Rikky; papagalul tău preferat... Deci, ții chiar atât de mult la băiatul ăsta, draga mea?
Maria: E un băiat bun, mamă.
Eleonora: Știu, am remarcat; bun și frumos în același timp. Pe deasupra, chiar inteligent și manierat; până și tatălui tău i-a plăcut de el. Dar mult mai important e, scumpa mea, ce simți tu pentru el?
Maria: Ah, mamă, te-aș minți dacă aș spune nimic, dar nu-mi fac iluzii în ceea ce-l privește.
Eleonora: De ce, draga mea? De ce vorbești astfel?
Maria: Pentru că el e îndrăgostit, mamă; evident însă, nu de mine, ci de alta... Tot o colegă.
Eleonora: De unde știi? Ți-a spus el?
Maria: Nu, nici gând! Nici nu l-aș fi întrebat așa ceva. Intuiție, mamă... În plus, se observă clar din modul în care o privește, din felul în care-i vorbește, din atenția cu care o înconjoară mereu; n-are ochi decât pentru ea, deși ea e mai rece față de el, mai distantă...
Eleonora: S-ar putea te înșeli, scumpa mea.
Maria: Nu, sunt sigură că nu!
Eleonora: Și atunci, ce-i de făcut?
Maria: Am mă resemnez, mami. Pot înțelege că nu-i de mine; nu vreau țintesc prea sus.
Eleonora: Ce tot spui prostii? Cum să nu fie de tine? Și tu meriți tot ce-i mai bun. Ești potrivită pentru el sau oricare altul. Meriți...
Maria: Dar nu pe el, mamă! E clar inima lui îi aparține ei, celeilalte... Și nu vreau mă amestec între ei doi.
Eleonora: Și atunci, tu... Cum rămâne cu tine? 13 ani sau mai mulți chiar, îl vei avea în preajmă... Cum ai să reziști?
Maria: O reușesc, mamă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Plonjare în inconștient

Motto: Cea mai importantă în viață este Rătăcirea, dar ea este inutilă fără Regăsire...

Și dacă tot ce-am vrea ar fi iubire,
Și dacă ne-am fi mulțumit și cu puțin...
Am face mari averi în fericire,
Dar fericirea... e un concept divin!

Nu toți ne recunoșteam fericirea...
La fiecare ea se scrie în alt fel,
Ferice de cine-și acceptă rătăcirea,
Căci fără ea, nu te cunoști defel!

Nu poți te cunoști mergând numai în lume,
Cutreirând și socializând mereu!
Stai și cu tine suflete și te ia la palme,
Alegând ce-i place mult Lui Dumnezeu!

Stai mereu și judeci tot ce vezi și-auzi,
În loc să stai cu tine... s-nveți te-asculți!
Stai printre orbi și surzi și simți ești deasupra...
Dar ești la fel ca ei, unul dintre sluți!

Cât timp petreci cu tine, singur... și să-ți placă?
Ce mult fugi de tine, de nu poți să-ți reziști,
Refugiindu-te în lumea ta săracă,
Unde doar acolo știi ca să te miști!...

Ești limitat în sine, vezi lumea, dar nu vezi,
Ce este important: te cunoști pe tine!
Te dai judecător, dar de fapt visezi,
Doar conștiința vie te scapă de ruine!

Și tot ce trebuie să faci: e să accepți ce ești!
Degeaba în oglindă te vezi cel mai frumos...
Degeaba crezi c-ai tot, când ai numai lumești,
Lucruri, scopuri, ținte... ce n-au niciun folos!

Uiți trupul țipă când sufletul ucizi...
Uiți spiritul îți animă corpul!
Toate câte ai, totul ai să pierzi...
Și numai sufletul își caută rostul!

Ah, aș vrea mori!... Să vezi că-i altă lume,
Unde știi ce-i clar și ce e de prisos...
Oare de ce trăiești doar îmbrăcat în spume,
Ale unui val având scopul pietros?...

A fi plăcut de lume, nu e scop divin!
Căci, lumea și Lumina, nu au scopuri comune!
De ce nu-ncerci mai bine să faci ce e sublim,
Și să suporți povara, ca rodul să se-adune?!...

Dreptatea și iubirea este ținta noastră!
Și de le-ndepărtezi... te pierzi odat' cu ele...
Vei trece doar prin starea cea neagră și albastră,
Ce mult vor apăsa... consecinței grele!

De nu ai fost să fii vreun aur scos din foc,
Poți să-ți dorești să-ți vezi numele înscris...
Să-ți capeți veșnicia ce încă nu-i faci loc,
În viața ta măruntă, a nu pieri-n abis...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Daniela SSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cultele păgâne

La templu un fariseu
Și un vameș au sosit
Se rugau Lui Dumnezeu
Cum de bine-au socotit

Fariseul ce știa
Legea care i-a fost dată
Lui Dumnezeu îi mulțumea
Căci e singurul lui Tată

Tată scump îți mulțumesc
De-a Ta Sfântă îndurare
Căci viața mi-o trăiesc
Și umblu pe-a Ta cărare

Eu dau din izmă și din toate
Cele ce Tu mi le dai
Cuvintele-ți toate adevărate
La mine-n inim㠗 le ai

Eu postesc de două ori
Chiar Doamne pe săptămână
Și îți dărui multe flori
Căci viața-mi e lumină

Nu-s ca alții pe pământ
Hărăpăreți nedrepți și preacurvari
Căci eu țin al Tău Cuvânt
Nu-s ca cei răi și avari

Nu-s din cultele păgâne
Evanghelia ce n-o trăiesc
Ci eu Doamne penru Tine
Cultele azi le urăsc

Doamne eu trăiesc Cuvântul
Și Scriptura o-mplinesc
Cultele fac doar pe sfântul
Eu o Doamne azi trăiesc

Iată fug de sărbători
Și de atâtea lucruri rele
Eu Cuvântul Tău din zori
Îl înalț azi printre stele

Toate cultele-s pierdute
Noi o Doamne împlinim
Ale Tale vii cuvinte
Și mereu iată postim

Ei o Doamne s-au vândut
Noi suntem acuma sfinți
Căci nu ținem nici un cult
Cum ne-au spus vechii părinți

Dar Scriptura ce vorbește
fii mândru și-ngâmfat
Unde Domnul azi privește
La cel trufaș și curat

Fariseul a trăit
Mult Cuvântul Celui Sfânt
Însă el nu s-a smerit
Trăind tot al Domnului Cuvânt

Vameșul însă stătea
Plin de groază și de frică
Și Domnului îi spunea
De-a lui viață rătăcită


De mine o Doamne ai
Milă azi și mă ridică
Numai Tu viață dai
Inimii mele rănită

Fie-ți milă dar de mine
Iartă-mi groaznicul păcat
Căci privesc acum la Tine
Doamne greu sunt vinovat

Iartă-mi vina și păcatul
Căci Doamne sunt rătăcit
O ascultă-mă ca altul
Să nu fac Isus iubit

Cine dar a fost iertat
Vameșul sau fariseul
Ce era mult mai curat
Însă el își văzu eul

Toți ceilați erau pierduți
Numai el era curat
Unde vrei dar să te uiți
Tot la alții — nencetat

trăiești ca fariseul
Tot pe alții tu să-i vezi
Că-s pierduți doar tu cu eul
De Domnul dar mai asculți

Vameșul n-a mai văzut
Nici un om de pe pământ
Căci desigur el pierdut
N-avea al Domnului Cuvânt


Însă iată s-a smerit
Pe Domnul l-a implorat
Să-l ierte căci n-a trăit
Cuvântul ce ni s-a dat

Vameșul a fost iertat
Fariseul însă nu
Deși el mult mai curat
Al lui suflet îl avu

Fariseul s-a mândrit
Cu viața lui curată
Însă vameșul smerit
L-a văzut pe Cel ce iartă

Domnul ne vrea azi smeriți
Păcatul ne vedem
Nu a altora c-atâți
Cuvântu să n-ascultăm

Judecată ce o folosești
Cu ea vei fi judecat
Însă dacă te smerești
Tu vei fi acel iertat

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alexander Pope

Rugăciune universală

Tată a toate! Adorat
În orice loc, mereu, mereu,
De înțelept, de ignorant,
Iehova, Zeus, Dumnezeu!

Cauză Primă, drag străbun
Ce minții mele pui hotar
Vreau doar știu Tu ești bun
Iar eu sunt orb și n-am habar.

Dar chiar și-n beznă tu ai vrut
văd ce-i rău și ce e bine
Și Trupu-n Soartă l-ai țesut
Însă Voința mă susține.

Și ce-mi dictează Conștiința
Eu fac sauferesc a face
De Iad îmi protejez ființa
Și caut Raiul care-mi place.

Îmi dai atâtea lucruri bune
Cum aș putea să le arunc?
Căci Dumnezeu mereu ne spune
fim supuși precum un prunc.

Nu mă lăsa fiu legat
De-acest pământ, fii bun cu mine!
Căci sigur sunt, nu m-ai uitat
Chiar dacă toate vin la Tine.

Să nu lași mâna mea cea slabă
S-arunce fulgerul tău drept
Să-i pedepsesc pe-aceia în grabă
Care te-au scos din al lor piept.

De am dreptate Tu -mi har
Ca în dreptate rămân
Iar de greșesc și n-am habar
Arată-mi care-i drumul bun.

Și scapă-mă de-a mea Trufie
Și de Mâhnirea păcătoasă
Ce-nțelepciunea nu ți-o știe,
Nici bunătatea cea aleasă.

Ce-i jalea unui om mă-nvață
Și cum să-ndrept ce e greșit
ofer milă și povață
Ca -mi revină însutit.

Deși sunt rău, nu-s rău de tot
Căci duhul Tău este în mine
Tu poți mă îndrumi socot
În viață și când moartea vine.

Pâine și tihnă-i tot ce vreau
Căci toate câte-or exista
Tu știi de-i bine să le iau
Eu fac mereu doar voia Ta.

Tu, care ai Spațiul ca templu
Și ca altar cerul, pământul
Ridică-ne, dă un exemplu!
Că toate-n lume-ți știu Cuvântul.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "An Essay on Man Hardcover" de Alexander Pope este disponibilă pentru comandă online la 102.99 lei.

Lumina Vieții

Eu sunt Lumina lumii
Cine dar azi mă urmează
Va avea lumina vieții
Și ființa în veci trează

În noapte el nicidecum
El însuși nu va umbla
Ci al vieții sfinte drum
În veci el îl va avea

Fariseii plini de necredință
Domnului atunci i-au spus
Tu vorbești de-a Ta Ființă
Deci te lauzi o Isus

Și deci a Ta mărturie
Nu este adevărată
Prea puțin de ea se știe
Nouă nu ne este dată

Dacă Eu mărturisesc
Atunci Domnul le-a răspuns
E doar pentru că primesc
Pe cel cu duhul supus

Mărturia Mea-i adevărată
Căci Eu știu de unde am venit
Eu ascult de Sfântul Tată
Cum El dar a hotărât

Unde este Tatăl Tău
Iudeii l-au întrebat
Nici pe Mine nici pe Tatăl Meu
Nu ne știți cu adevărat

Dacă nu credeți Eu sânt
Veți muri-n păcatele voastre
Căci al vieții Sfânt Cuvânt
Nu îl vreți din sfere albastre

Cine din voi mă poate dovedi
Că am și Eu vreun păcat
Și nimeni nu se oferi
Să-l acuze atunci îndat"

Dacă Adevărul Eu vi-l spun
Voi de ce nu credeți dar
Nu sunteți pe-al vieții drum
Și n-aveți parte de har

Cine e din Dumnezeu
Pe Dumnezeu îl ascultă
Că-mbracă poporul Său
În iubire tot mai multă

Adevărat adevărat vă spun
Cuvântu cine-l păzește
Are al vieții sfinte drum
Și viața își sfințește

El în veac nu va muri
Căci păși-va-n veșnicie
Domnul îl va răsplăti
C-a primit lumina vie

Și Isus Hristos Mesia
Le-a vorbit de Dumnezeu
primească veșnicia
fie poporul Său


Dar iudeii n-au crezut
Domnul Sfânt ce le spunea
Și-n păcate s-au pierdut
Refuzând atunci credința

Domnul a adus lumina
Ochii ei îns-au închis
Să nu captete cununa
Să nu intre-n paradis

Domnul a adus Cuvântul
Dând atâtor mântuirea
C-a vroit vadă omul
Că trăiește-n veci iubirea

Glorie Lui Dumnezeu
Slavă-i fie Lui Mesia
Căci El este Fiul Său
Și ne oferă veșnicia
26-09-2019 Cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este când dăruiești ceva din ce ai tu, fără să aștepți reciprocitate. Nu e pentru oricine, pentru că dacă nu ai resurse interioare și bateriile pline, nu ai nici pentru tine, dar mai să dai altora. Când aștepți reciprocitate, este un schimb de nevoi, minunat și util pentru supraviețuirea noastră, dar nu te mai da cu fundul de pământ că tu iubești, dar nu primești iubire, pentru că TU NU IUBEȘTI. Crezi că știi ce simți, și că tu dai iubirea ta. În momentul în care simți resentiment pentru că tu ai dat dar nu ai primit, ai devenit un manipulator pentru că scopul inițial al tău avea atașat așteptarea ascunsă că vei da, și apoi vei primi înapoi. Deci, încă de la început, intenția ta nu a fost sinceră. Ai trimis un cal troian pe care l-ai numit "dar". Uite, îți dau un cadou din toată inima (dar va trebui plătești ulterior pentru el și cu dobândă, doar că nu am scris niciunde condițiile decât în mintea mea).

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El domină Universul

A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieții împărat

Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat


Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat — i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor

Unii dintre ei au spus li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt

A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci să fim

De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer — cu Isus la a Sa nuntă

poezie de (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată Sfânt îți mulțumim

Cât de scump este Cuvântul
Tău Isus ce ni-l mai dai
Noi stăpânim pământul
Și să fim cu Tine-n rai

Cât de scumpă e Scriptura
Ce Isus ne-ai dăruit-o
Ca ne schimbăm făptura
Fiecare ce-am primit-o

Și cât este de actuală
Cartea Ta o scump Isus
Luminează lumea goală
Cu adevărul Tău Isus

Căci și azi se împlinește
O Isus al Tău Cuvânt
Și viață dăruiește
Omului cu suflet frânt

Nu mai este nicio carte
Mai reală pe pământ
Ea pe oameni îi desparte
Pentru Tatăl nostru Sfânt

Ea desparte-n două lumea
Și întrega omenire
Oferindu-ne azi culmea
Credinței în mântuire

Ce reală e Scriptura
Și azi ce se împlinește
Ea descrie viu făptura
Pe Hristos ce nu-l primește

Carte Sfântă necesară
Pentru întreaga omenire
Numai Tu ne vrei afară
De la moarte și pieire

Nicio carte nu ne arată
Adevăru așa corect
Nici viața cea curată
S-o descrie mai concret


Numai Biblia rămâne
Singura comoară Sfântă
Ce viața din fărâme
O reface cum cuvântă

Biblia e Adevărul
Celui Sfânt și Prea Înalt
Ea rămâne veșnic țelul
Spre viața ce s-a dat

Ce reală e Scriptura
Ce și azi se împlinește
Ea ne oferă-nvățătura
Nouă ce ne trebuiește

trăim în sfințenie
Viața nouă și curată
A Domnului ne fie
Viața-n ființa noastră dată

Glorie dar Lui Hristos
Tatălui din cer onoare
Din pedeapsă căci ne-a scos
ne ofere-n veci salvare

Tată Sfânt îți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Noi copiii Tăi fim
Fii în veci dar onorat
31-01-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din Infinit

cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
ne dea viața-n dar

cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia

pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința

fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața

n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ și din lumină
și din apă și din vis
trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai ne poată duce

El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mesajul meu către lume, adevărul la care am ajuns eu, este că atunci când un om își descoperă vocația, toate stelelele din viața lui se aliniază și va avea nu doar bani, relații faine, sănătate și putere, dar va avea un sens în viață, un motiv pentru a se trezi în fiecare dimineață, o muncă de la care nu va dori pauze, weekenduri și concedii pentru că vocația lui este vacanța lui. Care este mesajul tău pentru cei din jur? Care este adevărul pe care l-ai descoperit și știi că dacă oamenii din jurul tău l-ar știi, le-ar face viața mai bună?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă îți imaginezi într-o relație de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aștepți să primești și nu ți se dă. Dacă îți imaginezi relația de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezești singur pentru o clipă și îți dai seama ce viață de rahat ai. Dacă îți imaginezi iubirea "se primește" de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita iubirea se "autogenerează" în fabrica din sufletul tău. Dacă îți imaginezi într-o relație de cuplu trebuie să îți lași deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile și prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi șantajat în numele iubirii renunți la tine iar la sfârșit – suferința suprem㠖 când ești părăsit pentru că ești un om fără coloană vertebrală care a renunțat așa ușor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferință este atunci când ți-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media și anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo știi tot timpul ce e bine și ce e rău, știi când mergi pe un drum greșit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relație sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ți vocea interioară cu sinceritate brutală. Și atunci vei știi tot ce ai nevoie să știi despre iubire, relații, îndrăgostire, fericire.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)

Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
În El nu este păcat
Jertfă știți El s-a dat
Cine-n Domnul se oprește
El nu mai păcătuiește.
Păcătosul nu L-a știut
Nici văzut, nici cunoscut
Copilași, nu vă-nșelați
Mintea voi vă luminați.
Cine stă-n neprihănire
Nu trăiește după fire
Ci ca Isus ce-a venit
Adecă neprihănit.
Cel care păcătuiește
Pentru diavolul muncește
Este pentru el venit
Și îl are la sfârșit.
Hristos, care ni s-a dat
Cel care s-a arătat
A venit ca să-l oprească
Lucrarea să-I nimicească.
Cel din Dumnezeu născut
Omul care a crezut
Sămânță din Domnul are
Nu mai poate face greșale.
Și-i a Lui și pe pământ
Fără de păcat și sfânt
Deci vedeți deosebirea
Unii seamănă cu firea.
Ai diavolului se numesc
Căci pentru el, ei muncesc
Alții au altă trăire
Nu în pofte și în fire.
Vi s-a arătat mai sus
Ei trăiesc pentru Isus
Sunt ai Domnului copii
Trăiesc pentru veșnicii.
Cine pe pământ trăiește
Și pe frate nu iubește
Nu este neprihănit
Ce atâta de vorbit.
Vestea de la început
Ea făcut-a cunoscut
Fraților, vă iubiți
Pentru Domnul trăiți.
Nu fi Cain la gândire
la fapte cântărire
A lui Cain sunt pieire
La Abel – neprihănire.
Și mai spun nu te mira
Dacă lumea nu te vrea
Și că lumea te urăște
Ci pe Domnul îl slăvește.
Noi frați trebuie știut
din moarte am trecut
Da, din moarte la viață
Am primit o nouă față.
Cine fratele-și urăște
Din moarte nu se trezește
Este rău, pierdut și laș
Biblia-i spune ucigaș.
Noi ce dragoste avem
Și în Domnul noi suntem
Care știm S-a jertfit
Ființa ce și-a pocăit.
Trebuie a-L imita
Pentru frați viața a-și da
Frați, să nu iubiți cu limbă
Și cu vorbe ce se schimbă.
Ci cu fapta, adevărat
Cu sufletul transformat
Astfel știm la ce suntem
Și că adevăr avem.
Inima ne-om liniști
Înaintea Lui de-om fi
Inima ne osândește
În ea Domnul de nu este.
Dacă inima nu-nșală
Ai la Domnul îndrăzneală
Ceri s-atunci vei căpăta
Dacă frate faci așa.
Dacă porunca-I păzim
Atunci ai Domnului fim
Și porunca așa spune
credem în Sfântu-I nume.
S-așa cum ne-a poruncit
Frate facem iubit
Cine porunca păzește
Crede-n Isus nu greșește.
Isus știm că-n noi a stat
Prin Duhul ce ni s-a dat

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrân Pământ

Bătrân Pământ, bătătorit de păsurile vremii,
Preafrământat și răscolit de oameni și milenii
Sunt mulți acei ce i-ai hrănit cu pâine și mărire,
Cu strălucire și belșug, cu dor de nemurire,
Și-a căror soartă ai unit apoi în bolta-ți sumbră,
Trezindu-se că tu, Pământ, te-ai dus ca și o umbră.
Iar bogăția, slava lor, coroane, sceptre, nume
Le-ai spulberat, ostil Pământ! Au fost ca niște spume.
Ei sunt acuma la un loc cu plebea ordinară,
Cu sărăcimea căreia n-au vrut odinioară
Nici o dojană a le da. Acum, fără-osebire,
Le macini carnea, iară ei se duc în nemurire.
Nu meriți, nu, bătrân Pământ, s-adun comori pe tine!
Mi-e scârbă de onoarea ta! Tot ce dai tu, nu ține.
Înșelătoarele baloane de la clăbucul de săpun
Îți concurează ispitirea și prețul ce pe tine pun.
Detest chemările ce-mi faci și amăgiri bizare.
Tu doar promiți, dar știu ce dai: speranțe-nșelătoare.
Îmbie-mă, dar e-n zadar, căci am găsit un Altul,
Coborâtor din alt tărâm, din cerul preaînaltul.
El mi-a înfipt adânc în piept speranțe și-mplinire,
Și-n haosul în care tu m-ai dus prin amăgire,
"Lumină!" El a poruncit și "Liniște deplină!"

Trezit din somn de amăgiri, prin pacea Lui Divină,
Vreau să ți-o spun dar apăsat: eu pot a te alege;
Dar tot ce ai chiar de mi-ai da, nu poate mă lege!
Tu ești un cerc, un globuleț prin spațiu-alergător,
Și tot ce dai e trecător, ca gândul zburător.
Căci ce ești tu, bătrân Pământ? Un punct de conștiență
A Celui care singur e, singura existență.
Un singur "SUNT" ai cunoscut și tu, și eu, și toate:
Acela este Dumnezeu, din sferele înalte.
De El, de acest singur "SUNT" mi-e inima legată,
Cu o iubire de la El. Tu nu poți niciodată
A mă avea din mâna Lui, nici prin momeli, nici forță,
Căci arde-acum în viața mea a dragostei Lui torță.
Bătrân Pământ, o știu, așa-i, nu ești tu vinovat,
Ci eu-s acel ce te-a făcut fii azi blestemat.
Dar în curând vei fi și tu sfințit, cum sunt și eu
Pe-altarul arderii prin foc trimis de Dumnezeu.
Așa cum viața mea a ars prin crucea lui Isus,
Așa vei arde nimicit și tu prin foc de sus,
Ca te naști un nou Pământ, curat pentru vecie,
Pe care va trona în veci Cel viu din veșnicie.
De-aceea eu nu prețuiesc comorile-ți fragile,
Căci viața ta s-ar număra oricând chiar și în zile.
Aceasta știu de la Acel din, prin și pentru care
Am fost făcuți și eu, și tu, creațiile Sale.

O da, bătrân Pământ, acum lumina Lui cerească
Îmi e cu totul îndeajuns, la timp mă trezească
Din somnu-adânc al lui Satan, ce-arată înspre tine
Ca înspre singurul ce ești, de care totu-ar ține.
O, da, Isus îmi e de-ajuns. Iar tu, de vrei a-mi da
Un loc sau vreun hatâr cumva, mie-mi e totuna.
Filele istoriei tale acum sunt pe sfârșit,
Iar eu, urmaș al lui Isus, de Tatăl sunt trezit
văd ce soartă ai: curând vei arde-n întregime,
Cu aur, slavă, bogății, cu tot ce ai pe tine.
Ei, spune-atunci, bătrân Pământ: când știu că pe altar
Vei arde în curând de tot, aș mai putea măcar
mă gândesc a mă lega de tine în vreun fel?

O, nu! Isus îmi e de-ajuns! El, Singurul Acel
Ce-n veci rămâne neschimbat. Isus mi-ajunge acum,
De nu mi-ai da, bătrân Pământ, nici praful de pe drum!
Degeaba strigi, căci eu sunt mort. Ce-i viu acum în mine
E slava vieții lui Isus, ce te-a învins pe tine,
Atunci când tu L-ai ispitit, în țarina pustiei,
Cu toată strălucirea ta și slava bogăției.
Acel Isus e azi al meu. El mi S-a dăruit.
Și mi-e de-ajuns. De ce mai strigi? În El sunt împlinit.
Tu n-ai ce-mi face, eu sunt mort. Isus trăiește-n mine,
Și cheamă-L, dacă mâna-ți dă, cu daruri de la tine.
Nu mă înmoaie amăgiri, nu mă-nspăimânți nici cu urgii.
Isus pe toate le-a-nfruntat, și împotriva Lui tu vii.

Isuse, Tu îmi ești de-ajuns în orice-mprejurare;
Eu numai Ție îți aduc, acum, și-n veci o venerare,
Un preț, tot prețul care e și toată-a mea-nchinare!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum mă văd azi ochii Tăi

Ce aș face eu Isuse
La mine dac-ai veni
Floarea lacrimilor scurse
Eu o Doamne te-aș primi

Te-aș primi Isus în casă
Însumi te găzduiesc
Și te-aș așeza la masă
Cu drag eu — te servesc

Cum o Doamne m-aș purta
O Isuse dar cu Tine
Din ce am — oare ți-aș da
Privind spre ziua ce vine

Sunt modest la teorie
Dar la practic㠗 cum sânt
Eu trăiesc viața vie
Împlinind al Tău Cuvânt

Fă-mă Isus să-ți slujesc
Ascultând Doamne de Tine
Și cum vrei — eu să trăiesc
fac numai ce e bine

Căci mă vreau să-ți fiu plăcut
te bucuri azi de mine
Prunc în iesle — ce te-ai născut
-mi dai viața care vine

Cum sunt azi "naintea Ta
Doamne scump Mântuitor
Pot viaț-a căpăta
Căci mă vreau ascultător

mai prinzi Isus de mână
La izvoare mă duci
-mi dai dragostea stăpână
Și-n lumină mă urci

Cum mă văd azi ochii Tăi
Sunt așa cum Tu voiești
Azi din lumea celor răi
O Isuse — mă primești

Fă-mă dar ca voia Ta
S-o trăiesc Doamne oriunde
Cununa spre-a căpăta
Prin a vieții sfinte unde


Glorie Isuse Ție
Slavă Tatălui Cel Sfânt
Căci ne vrem în veșnicie
Luați de pe acest pământ

Alt pământ să folosim
Pentru mers și închinare
Numele să ți-l cinstim
Fie-ți Doamne-n veci onoare
20-12-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața

"Viața-i darul unic
Scurt și trecător
Dar cu care-ți cumperi
Veșnic viitor."
Traian Dorz

Ființa-i singura avere
Ce-o are omul pe pământ
Deci nu-ți disprețuii viața
Căci moartea vine ca un vânt.

Viața ea descrie curbe
Zigzaguri în nenumărat
Cât e viața? Niciodată,
Omul nu este informat.

Sunt sfinte lucrurile vieții
Ori care ar fi, pe orice fețe
Zidită este-n întregime
Și învelită-n frumusețe.

O lupta-i viața deci te luptă
Deci nu îți da răgaz tu ție
Căci scopul nostru de-a trăi
Sensul vieți-i bucurie.

ști și a trăii este o arta
Frumoasă între arte
Viața pentru fiecare ființă
Are ceva ce împarte.

Noi nu trăim cum vrem
Ci cum putem
Și viața nu numai pentru noi
E dată s-o avem.

Cu nimeni nu o compara
Vița căci ca a ta ea nu-i
Trăiește deci viața
Și lasă-i trăirea orișicui.

Când pleci, când pleci din viață
Când moartea te apucă
Mulțumește-i gazdei
Și pregătește-te de ducă.

Cine nu prețuiește viața
N-o merită nicicând
Te bucură tu astăzi
Căci trecem rând pe rând.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar mă-ndepărtez de tine

Iar mă-ndepărtez de tine dinadins ca să te văd
Nerobită de puterea sufletului tău cel dus
Înapoi spre altă lume care-i pare mai a lui
Decât lumea-n care parcă din greșeală a fost pus.

Dar te văd tot mai aproape ca și cum eu însămi sunt
Despărțită doar de ochiul care mă privește rece
Undeva pe însăși calea nimănui dezvăluită
Unde sufletul tău parcă șade pregătit plece.

E desprins de trup și este mai frumos ca niciodată
L-aș desface din adâncuri să-l alin și să-l păzesc
Dar cum pot păzi eu, Doamne, răsuflarea ta cea sfântă
Care însuți ai desprins - o de pe ochiul său domnesc.

Mă rog deci să se întoarcă fără ură către tine
Dar când va să vin și eu sălași să-i dau ocol
Dacă nu ca o femeie ca un suflet care vine
La alt suflet ce-l așteaptă în tăcere trist și gol.

poezie de din Ardere de tot (1976)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Învață

De la orbi învață
Și ia seama bine
Ce-i vederea-n viață
Și viața-n sine.

De la surzi învață
Și ascultă bine
Cum cheamă la viață
Cuvântul din tine.

De la prunci învață
Inima curată
Ce-ți aduce-n viață
Pace necurmată.

De la orice floare
Învață mereu
A vieții splendoare
Ce-o dă Dumnezeu.

Dumnezeu te învață
Viața din Scriptură
Căci Scriptura-i Viață,
Har fără măsură.

De la vînt și ceață
Ia învățătură;
Slava Lui măreață
Se vede-n natură.

Căci natura întreagă,
Cerul înstelat,
Face Se vadă
Cel ce le-a creat.

De la tot ce vezi
Și auzi învață,
Învață crezi
În Suprem și Viață.

Din toate învață
Că-n orice suflare
Se vede măreață
Mâna creatoare.

Tot ce-a fost creat
Este-n armonie
Cu-al vieții Împărat
Până-n veșnicie.

"Un Fiu ni S-a dat"
Din ceruri de Sus,
Domn și Împărat;
Viața eIsus!

Învață -auzi
Șoapta Lui divină
Ajutând pe surzi
La Hristos vină.

Fii un văzător
Care îl conduce
Pe nevăzător
Cu râvnă la cruce

Și-alege-n toate
Viața cea de Sus
Ce-i Eternitate
Cu Domnul Isus.

Traiul cu folos
Pe pământ să-ți fie,
Parte cu Hristos
Să-ai în veșnicie!

Ioan Hapca
10/01/2020 -Zaragoza

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin OprescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau -mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam niciodată
Nu vei avea puterea mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, să uiți c-am existat,
Așa cum știi că totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cât timp dai pentru Isus?

În viața-aceasta trecătoare  î
C-un ne-așteptat și brusc apus
Tu ești chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanță foarte mare
"Cât timp dai tu pentru Isus?"

Ai timp de prieteni, și e bine
Dacă-i ajuți și-i fericești;
Dar, mai presus de-orice și-oricine,
Petrece-ți timp cu El, creștine,
Și în relația cu Sine
Cu totul te dăruiești.

Îți faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva...
Dar nu-i mai câștigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbește cu ființa ta?

O, da, cu mult mai prețioasă
E părtășia cu Hristos;
Ce stare 'naltă, glorioasă
Când uiți de tot și nu-ți mai pasă
Pășind cu-avânt și dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!

Dai timp și vlag㠖 pentru gur㠖
Muncind aproape-o 'ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică și pură
Ce-ntinerește-a ta făptură
Dacă-ți faci timp pentru-al citi.

Din viața ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată...
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ți toată
Făcut-ai totul și nimic?!

Ia bine seama azi, creștine,
Ce faci cu timpu-ți prețios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici și-n viața care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!
Amin.

poezie de (27 martie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce trebuie să știi/faci pentru a fi un freelancer de succes? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!