David și Templul
Din îndurare, Dumnezeu a dat
Lui David, planul Templului din ceruri,
Ca Solomon să-I facă un palat,
Iar David doar să strângă giuvaeruri.
La fel și astăzi, Domnul hotărăște
Prin cel mai mic să facă lucruri mari.
Deci, nu vă supărați când El voiește
Să fiți doar salahori și nu zidari.
Căci celor mai smeriți, le-a pus deoparte
Răsplată mare, sus, lângă Cristos,
Pe când celor slăviți de guri deșarte
Le-ajunge "înălțarea" cea de jos
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre supărare
- poezii despre superlative
- poezii despre smerenie
- poezii despre răsplată
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre palate
- poezii despre gură
- poezii despre creștinism
Citate similare
Trecerea Mării Roșii
Cristos, din norul tainic a trimis,
Spre egipteni, doar negură și fum,
În timp ce alor săi le-a oferit
Botezul începutului de drum.
Stați liniștiți, căci apa nu-i obstacol
În calea mântuirii prin Cristos.
Celor ce cred le este cale dreaptă;
Doar celorlalți, mormânt întunecos.
Hai să cântăm și noi cântarea mării,
Căci Dumnezeu e-același pentru noi.
Strigați refrenul peste orice piedici
Refrenul veșnic al cântării noi.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre obstacole
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre nori
- poezii despre mântuire
Ungerea lui David
Neascultarea-i foarte vinovată,
Întotdeauna ea este păcat.
Când Saul a călcat porunca dată,
Cu jale Dumnezeu l-a lepădat,
Și a ales un tânăr ciobănaș,
Pe cel mai mic din fii lui Ișai,
Cel iscusit la harpă și la caș,
Puternic în credință și bălai.
Și astăzi, la hotar de veșnicii,
Se numără, din ceruri, caractere.
Se leapădă, se-aleg, dintre cei vii,
Pentru coroana slavei ce nu piere.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre tinerețe, poezii despre păr blond, poezii despre lactate, poezii despre graniță sau poezii despre coroană
Apa din stâncă
Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva șuvoi de apă,
Să bea toți însetații și să-nvie,
O viață nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată și lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorința marii gloate, potolită.
Căci Stânca cea lovită e Cristos
Și harul Său e apa înstelată.
Vorbește Stâncii, dacă ești setos,
Și vei avea belșug de har în viață.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stânci, poezii despre apă, poezii despre vorbire, poezii despre viață, poezii despre dorințe, poezii despre bogăție sau poezii despre altă viață
David rege
Din încercări amare și din curse,
Ieșise, David, domn încoronat.
Apoi în sfatul miilor propuse
Ca chivotul să-l ducă la palat.
Pe când duceau cu fast mărețul scrin,
În carul nou, era să se răstoarne.
Și Uza-ntinse mâna. Din senin,
Un fulger îl făcu buștean de carne.
Ce mare rău, când te-ai obișnuit
Atâția ani, cu cele sfinte-n casă,
Sau, când lucrarea sfântă ai pornit
După metoda cea necredicioasă.
Sub drugi de chivot pune gâtul tău,
Nu boii filisteni să tragă carul,
Căci doar un hop pe drum, în ceasul rău,
Și nu știi când ți se retrage harul.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sfaturi, poezii despre mâini, poezii despre monarhie sau poezii despre ceas
Alegerea lui Solomon
În ceas de noapte, Domnul i-a vorbit
Lui Solomon, cum Biblia ne spune.
Tot felul de comori i-a oferit,
Dar regele-a ales înțelepciune.
Și-n vremea lui, în liniște de aur,
S-a construit cel mai măreț palat,
Ca-n el să locuiască pe vecie,
Pe tronul păcii, Domnul împărat.
...........................................
Și s-a dus vestea până-n țări străine,
De regele cel tânăr, înțelept.
Venind regina Sabei ca să-l vadă,
A apucat și ea pe drumul drept.
Ce trist că Solomon își pierde mintea,
Trăgând apoi o lume după el!
La urmă, pocăit, a scris cu lacrimi:
,, Deșertăciune! Toate sunt la fel!"
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre țări, poezii despre tristețe sau poezii despre pocăință
Locuința lui Adam și a Evei
Când Domnul a făcut pe oameni,
I-a pus sub lege, să asculte,
Ca, astfel, ocrotiți de rele,
Să viețuiască zile multe.
Dar i-a-nșelat ispititorul
Ca să mănânce fructul morții,
Și ei au ascultat de șarpe;
Iar noi la fel facem, cu toții.
De-aceea Domnul a promis
Să pună-n sânul nostru ură,
Chiar pentru cel mai mic păcat
Făcut de biata noastră gură.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zile, poezii despre protecție, poezii despre promisiuni, poezii despre ocrotire sau poezii despre mâncare
Vindecări
Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea
ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie
Domnul Isus ne-a-nvățat
să trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea
multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca să umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit
plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit
celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt
iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut să umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte
pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut
Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare
când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat
acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse
nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit
după ce a scos afară
toți străinii i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi și ea s-a trezit
a-nviat atunci fetița
ba să umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut
Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat
pe ologi El i-a făcut
iar să fugă să alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge
că Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina
pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare
peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca
din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară
cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau
nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere
numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat
El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață
viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind
glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare
Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre salvare, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre înălțime sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Păcatul lui Moise
Bătrânul Moise, când s-ajungă ținta
Desăvârșirii, brusc s-a poticnit,
Căci chiar lângă odihna așteptată,
Prin nerăbdare, a păcătuit.
El trebuia doar să vorbească stâncii,
Ca stânca să dea apă pe pământ,
Dar nu s-a mulțumit doar să vorbească,
Ci a lovit și-așa a fost înfrânt.
Și dacă Moise, biruit odată,
N-a mai intrat de viu în Canaan,
Cum vom intra, noi, vii în cerul slavei,
Când ne zborșim de-atâtea ori pe an?
.......
Profetul Moise a fost cel mai blând
Din toată lumea, ca Isus Cristos.
Dar într-o zi s-a pomenit lovind
În pieptul stâncii, iute mânios.
De-aceea Domnul nu l-a mai lăsat
Să intre-n Țara Sfântă, din pustie,
Și nu fără de moarte l-a-nălțat
În paradisul Său, ca pe Ilie.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere
David și Goliat
N-au îndrăznit vitejii să condamne
Pe-acest obraznic munte Goliat,
Dar eu, din râvnă pentru Tine, Doamne,
Cu-o piatră din pârâu l-am răsturnat.
Se cântă până astăzi eroismul
Lui David, adversarul celor răi.
Dar cine-și biruiește gigantismul?
Doboară Doamne pe vrăjmașii Tăi.
Invidia, luceafărul arzând,
Căzut din cer, găsise loc în rege.
Nici harpele de aur, suspinând,
N-o mai puteau îngenunchea sub Lege.
Pe David, acest duh l-a urmărit,
Căci el purta în sine pe Messía.
Pribeag înfometat și hăituit,
El a sfințit cu psalmii lui pustia.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obrăznicie, poezii despre munți, poezii despre legi, poezii despre invidie, poezii despre eroism sau poezii despre aur
Lăudați pe Domnul
Lăudați cu toți pe Domnul, altul ca El nu-i
Și în veșnicie ține blânda-I îndurare
Lăudați pe Cel ce ține-n stăpânirea Lui
Taina tainelor și-n lume este Cel mai mare.
Lăudați pe Cel ce singur face mari minuni,
Dumnezeu a pus pământul până peste mare
Domnul domnilor El este pentru toți cei buni
Și în veșnicie ține a Lui îndurare.
Cu pricepere și cerul tot El l-a întins
Soarele să lumineze peste-ntreaga zare
Luna, stelele pe bolta tot El le-a aprins
Și în veșnicie ține marea-i îndurare.
Lăudați cu toți pe Domnul, bunătatea Lui
Lăudați-L și-I aduceți slava și-nchinare
Cum e Dumnezeul nostru nimeni altul nu-i
Și în veșnicie ține marea-i 1ndurare...
poezie de Adriana Cristea (3 martie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre laudă, poezii despre bunătate, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Domnul blesteamă casa celui fără de lege și binecuvântează adăposturile celor drepți. De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriți le dă har.
Solomon în Pildele lui Solomon, Îndemnare la fapte bune. Lauda înțelepciunii - 3:33-34
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre smerenie, citate despre legi, citate de Solomon despre legi, citate despre batjocură sau citate de Solomon despre batjocură
Fiți dar oameni noi
Înoiți-vă ființele și trăiți ca oameni noi
Căutând neprihănirea prin a vremii aspre ploi
Umblați dar în sfințenie și-n iubire să trăiți
Ca ai Celui Sfânt copii voi în veci să deveniți
Adevăru să vă-ncingă și Cuvântul Celui Sfânt
Cât umbla-veți pe aicea și cât veți fi pe pământ
În luminile Scripturii voi mereu să vă sfințiți
Fii ai Tatălui din ceruri pururea dar ca să fiți
În lumina mântuirii sufletul să vi-l predați
Lui Isus Hrtistos Mesia și Lui doar să îi fiți frați
Adevăru să vă-ncingă și Adevărul să vă fie
O mireasmă a iubirii încă pentru veșnicie
Evanghelia-i lumina și doar Ea azi vă arată
Drumul scump al mântuirii să nu fiți la judecată
De aceea în Hristos să vă-ncredeți azi mereu
El ne este Domn și Mire El ne este Dumnezeu
Ascultați dar Legea Sfântă Evanghelia Divină
Ca voi toți de-acum să fiți o mireasmă și-o lumină
Trăiți dar neprihănirea cum Scriptura vă învață
S-aveți parte cu Hristos s-aveți dreptul la viață
Înțelegeți dar menirea azi ce vi s-a oferit
Căci Isus în locul nostru pe cruce-a fost răstignit
Și prin El avem scăparea de pedeapsa cea cumplită
Cu toți dar în veșnicie s-avem viața fericită
În iubirea Lui cea sfântă haideți dar să ne-mbrăcăm
Și viața noastră-ntreagă Lui Hristos doar să i-o dăm
Ca să fim a Lui mireasă pe nori să-l întâmpinăm
Veșnic și în veșnicie pe Isus să-l lăudăm
Și lumina Lui cea sfântă de azi să ne lumineze
O cale în lumea asta pentru noi El să creeze
Să ne umple a Lui iubire noi să ardem pentru El
Să strigăm toți osanale pentru al nost" Emanuel
Căci Isus ne vrea curați și smeriți și-n ascultare
Haideți dar de acum cu toții să umblăm pe-a Lui cărare
Deci trăiți în sfințenie și în fapte mereu bune
Să facem dar ce ne cere Domnul Vieții ce ne spune
În lumină și Adevăr viața noastră s-o trăim
Spre săraci să-ntindem mâna fii ai Tatălui să fim
Cu milă și îndurare pe ei dar să-i ajutăm
Și de Domnul Sfânt al slavei noi cu toți să ascultăm
Să mergem pe la bolnavi pe la cei în suferință
Fapte vrednice de Domnul să facem azi prin credință
Mirele când va veni să ne ia de pe pământ
C-am trăit a Sa iubire împlinind Cuvântul Sfânt
Atunci Domnul Sfânt al Vieții sus pe nori ne va lua
C-am trăit în ascultare împlinind porunca Sa
O vai mulți atunci vor geme și vor plânge cu amar
Că n-au ascultat Cuvântul n-au privit înspre Calvar
Înspre Domnul vieții sfinte spre Isus Mântuitorul
Cel ce omenirii-i este stânca vie și ajutorul
Numai cei ce-n ascultare a lor viață și-au trăit
Vor cânta cu drag onoare fie Domnul prea mărit
Haidem să trăim viața ascultând ca niște sfinți
Ca atunci în veșnicie de Hristos să fim primiți
Doar spre Domnul mântuirii spre Hristos noi să privim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El dar de azi să fim
Lui Hristos să ne-nchinăm să urmăm a Lui Cuvânt
Plini de har și de credință și plini de Duhul Lui sfânt
N-ați citit chiar în scriptură Dumnezeu că e gelos
Nimănui să se închine nu vrea omul aici jos
Ci-nchinarea toată iată Lui Dumnezeu s-o aducă
Căci doar prin Isus poporul înspre Tatăl astăzi urcă
Niciun Nume nu s-a dat omul viața s-o primescă
Decât Numele Hristos El numai să mântuiască
Cel Prea Înalt a hotărât să dea viață prin Hristos
El Cuvântul cel Dintâi slavă Fiului cel glorios
El e vrednic de-nchinare numai de pe acest pământ
C-a murit jertfit pe cruce El al Tatălui Cuvânt
Numai Lui să ne-nchinăm Lui să-i cerem ocrotire
Căci și-a dat viața Însuși pentru a noastră mântuire
Pe Ioan îngerul-opreșete atunci să i se închine
Și-l îndeamnă să o facă Celui Sfânt din înălțime
Dumnezeului Cel Sfânt să se-nchine azi cu toți
Căci e singuru-n măsură să-i învie pe cei morți
Numai Lui să ne rugăm să îi cerem mântuirea
C-am aflat din Sfânta Carte Dumnezeu că e iubirea
Și-n Tit Pavel îl numește pe Hristos că-i Dumnezeu
Iasr apostolul cel mare s-a numit un rob al Său
În Isus dar se oferă Paradisul cel pierdut
Peste veacuri numai El ne e soare ne e scut
Numai El ne-ntinde mâna chiar din foc să ne salveze
Și o nouă viață sfântă în noi El ca să așeze
El Isus Hristos Mesia Mielul Sfânt și răstignit
Ce viața și lumina nouă dar ne-a dăruit
Îmbrăcați-vă cu Adevăru să rămâneți în picioare
Când furtuna va veni prin Isus s-aveți salvare
Deci luptați-vă pe cale toți de aici să fiți curați
Domnului Isus Hristos pentru veci să fiți predați
Înțelegeți dar Cuvântul și nu dați dar înapoi
Căutând viața sfântă să fiți toți dar oameni noi
26-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre Biblie
Copilașul Moise
Aproape două secole trecut-au.
Alți regi se întronară, și alți popi.
În acel timp viclean, israeliții,
Din musafiri au fost schimbați în robi.
Dar când strigarea lor ajunse-n ceruri,
Când numărul de bice s-a-mplinit,
Din nou, un ajutor trimise Domnul:
Pe Moise copilașul urmărit...
Micuțul fiu al Iohavedei,
Scâncea în coșul de papir,
În cor de pescăruși și broaște,
Pe lângă trestii în delir.
Satan voia să-l facă hrană
Pentru distinșii crocodili,
Dar îngerii și surioara
Au fost mai treji și mai abili.
Atunci Satan a plănuit
Ca să-l încerce-n școli păgâne,
Sau să-l înghită în războaie,
Sau în săruturi de cadâne.
Dar Dumnezeu i-a fost salvare,
Așa cum poate fi oricui,
Căci a rămas în ascultare
De legea sfântă-a mamei lui.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre sărut, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare sau poezii despre război
Hristos-- al nostru Soare
Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim
Domnul Isus ne-nvățat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuși noi să fim lumină
Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Și-Evanghelia au dus
Omenirii să nu piară
Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv și veșnicia
Centrul vieții lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Și-au făcut din Domnu-n rost
Cu toți rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ
Evenghelia ne-nvață
Și nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viață
Și spre ceruri ne înalță
A Lui să fim permanent
Până la Ioan doar a ținut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat
Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Și al Legii vechi apus
Îl vedem căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm
Viața noastră e Hristos
Și nu Legea din Sinai
Și vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toți ca să intrăm în Rai
Evanghelia ne-nvață
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalță
Și în veci ne dă viață
Ai Lui dar pe veci să fim
De ce oare ne uităm
Înspre sfinții din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine
Gata-i trâmbița să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleșii să se adune
Și să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt
Dar nouă ni se vorbește
Azi de sfinții din vechime
Nu că Mirele sosește
Și-ai Lui să fim ne dorește
Numai numai pentru Sine
De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veșnicie
După sfânta-i îndurare
Iată Mirele revine
Ca să-și ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă
Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent
Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veșnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine
Nu Hristos este Lumina
Și nu este El Viața
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă mai în urma
Celor ce nu-ți dau viață
Când Hristos ar trebui
Țintă veșnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Și pe noi a ne sfinți
Să pășim în veșnicie
Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvață aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor
El cu Tatăl ne-a creat
Și a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toți cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Pe atunci, nu știam că cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, ci de cruce. Marii cuceritori ai lumii au invins cu adevărat doar acolo, unde Biserica a pus stăpânire pe sufletele celor învinși. Iată de ce, în timpuri de restriște, agresorii lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric.
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre religie, citate despre întuneric, citate despre superlative, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre istorie, citate despre cruce sau citate despre creștinism
Reaprindeți singuri lumânarea
Reaprindeți singuri lumânarea,
Casa voastră este un antreu
Care suie-n ceruri cuvântarea,
Pentru a-l chema pe Dumnezeu.
Nu mai fiți orbiți de neputință,
Nu mai fiți doar piese de muzeu,
Dați dovadă mare de credință
Când e suferința-n apogeu.
Nu vă mai cruciți la conspirații,
Cel ce crede-n ele e ateu;
Domnul este între respirații,
Pregătind eternul Elizeu.
Reaprindeți singuri lumânarea,
Jertfa voastră costă doar un leu;
Nu blamați aiurea izolarea,
Căci și-acolo este Dumnezeu.
poezie de Ionuț Caragea din Infectat cu iubire (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzee, poezii despre lumânări, poezii despre lei, poezii despre jertfă, poezii despre ateism sau poezii despre Dumnezeu
Moise și Aaron în fața lui Faraon
Apoi începe lupta fără arme,
Se bat idei și forțe nevăzute,
Căci robii își cer dreptul la-nchinare
În țara conștiințelor pierdute.
Dar Faraon, în loc de libertate,
Le dă poveri mai mari, ca nu cumva
Să aibă timp și ei să mai gândească
Și-apoi să fugă de sub talpa sa.
Dar Domnul, totdeauna a-mplinit,
Din planul veșnic, voia Lui cea mare.
Așa că... așteptăm nerăbdători
Măsuța săptămânii viitoare.
Dacă Domnul te-a trimis
Să avertizezi o lume,
Nu uita: l-ai circumcis
Pe copilul tău, anume?
Nici o umbră, nici soția
Să nu-ți stea, cumva, în cale.
Mai întâi e datoria,
Apoi scuza dumitale.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre soție, poezii despre libertate, poezii despre idei, poezii despre forță sau poezii despre faraoni
Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva
În ziua-a cincea a creat
Și pești și păsări zburătoare.
Pe toate El le-a inventat,
Din Duhul Lui le-a dat suflare.
A șasea zi e mult de lucru,
Căci este zi de pregătire.
Și-a terminat întrânsa Domnul
Tot lucrul Său de la Zidire.
El a făcut în acea zi
Orișice soi de animale
Și pe Adam din lut trezit,
Spre gloria Măriei Sale.
Apoi a mai făcut pe Eva
Din coasta lui Adam luată,
Și prima nuntă tot atunci
A fost îndată celebrată.
Ca o pecete a Zidirii,
În ziua-a șaptea, Dumnezeu
Făcu odihna împlinirii,
Sfințind pe veci sabatul Său.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre zbor, poezii despre sfârșit, poezii despre păsări, poezii despre pești, poezii despre lut sau poezii despre inventatori
Isus vindecă în Israel
Isus iar cu ucenicii înspre mare s-a-ndreptat
Și atâția din Israel acolo s-au adunat
Cuvântu să i-l asculte căci vorbea de Dumnezeu
Cum Tatăl purta de grijă atunci la poporul Său
S-a strâns o mare mulțime și din Siria vecină
Căci Isus Domnul vieții era soare și lumină
Din Ierusalim Idumea și dincolo de Iordan
Au venit atâția oameni poposind în Canaan
Să asculte de Cuvântul Solului ce-a fost trimis
Să deschidă iarăși calea pentru om în Paradis
La Isus veniră atâția să le ofere vindecare
Să scape de atâtea chinuri să primescă dar salvare
Și Isus a poruncit ucenicilor să-i țină
La-ndemână o corabie până când El o să vină
Îmbulzit de atât norod Domnul Isus să nu fie
Să poată vorbi atuncia de veșnica-mpărăție
Căci atâți se-nghesuiau vindecare să primească
Doar Isus avea putere tuturor să dăruiască
Vindecare sănătate pentru orice boală grea
Înaintea Lui Isus nimic nu putea să stea
Duhurile necurate pe Isus când îl vedeau
La pământ în Fața Lui cu toate ele cădeau
Cu putere dar strigau Tu ești Fiul Lui Dumnezeu
Însă Domnu atunci degrabă poruncea cu glasul Său
Să păstreze dar tăcerea să nu-l facă cunoscut
Căci lucrarea Lui Divină iată abia a început
Glorie dar Lui Mesia căci bolnavii a vindecat
Chiar și orbilor vedere atâtora El le-a dat
Și-a scos duhurile rele din atâția pe pământ
Căci doar El era din ceruri Fiul Tatălui cel Sfânt
Pe leproși i-a curățat pe ologi El i-a făcut
Ca să umble să alerge El fiindu-le doar scut
Orbii și-au primit vederea muții iarăși au vorbit
Căci Isus avea putere pentru cel nenorocit
Chiar și morții au înviat la porunca Lui Isus
Căci Hristosul Sfânt în toate Tatălui era supus
Glorie dar Lui Mesia pentru marea Lui lucrare
Căci în toate omenirii a fost și ne e salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 martie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tăcere sau poezii despre sănătate
Căderea Ierihonului
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimțite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-ntețite.
Dar n-a crezut și nu s-a pocăit.
Așa va fi și cu această lume,
Căci cele șapte trâmbițe-au sosit,
Sunând avertizare, foc și ciume.
Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.
Și toți au înțeles și-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit și a luat.
Cu viața și-a plătit apostazia.
Cetatea Ai a fost apoi luată
Prin iscusință, după sfat ceresc.
Cei care iau exemplul de-altădată,
În misiunea sfântă reușesc.
..............
Intrând în țară, Dumnezeu le-a dat
La fiecare sorț de moștenire.
Din nou în legământ i-a adunat,
Prințul Isus la ultima-i vorbire.
Din toate-acele mari făgăduințe,
Făcute-n zori poporului iubit,
Nici una n-a rămas pe din afară,
Căci Domnul, credincios, le-a împlinit...
.......
Când canaaniții apăsau pooporul,
Debora, prorocița, a chemat.
Și, ca în jurul unei mame bune,
Viteji israeliți sau adunat
Barac a fost în frunte, cu credință,
Și după el curgeau galileenii.
Din Ruben a sosit doar zvon de planuri,
Dar Beniamin și-a înarmat oștenii.
Așer se odihnea pe plaja lui,
Iar Dan făcea afaceri pe corăbii,
În timp ce chiar și stelele luptau,
Sosind din cer cu sclipitoare săbii.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Israel