Descumpănire
Ce echilibru între zi și noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Și toate visurile sunt inapte?
O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocotește niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.
Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Și pentru repetenți nu se dau premii.
Speranța-și știa lecția de viață,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Și umbra ta pierzându-se în ceață.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre suspans
- poezii despre primăvară
- poezii despre premii
- poezii despre paradox
- poezii despre noapte
- lecții de engleză
Citate similare
A doua noapte de echinox
Anotimpuri îndrăgostite, însângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casa veche a serdăresei...
... Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și bărbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicată în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creștet.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,
dar cu chipul tăiat de-o cicatrice albă
ca un tăiș subțire, de spadă...
Rana durea blând, iluminându-mi fruntea,
și-mi simțeam umerii atinși
de zbaterea păsărilor pornite-n exod,
și de aurul
unui septembrie grav...
Am aprins lampa unui măr
semnul de pe chip dispăruse
și-am rostit ultimele sunete ale versului
început cu un anotimp în urmă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre sculptură
- poezii despre poezie
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre început
- poezii despre victorie
- poezii despre vară
- poezii despre sunet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
A două noapte de echinox
Anotimpuri îndrăgostite, insângerându-se surd
în noaptea de echinox,
amintiri
și ierburi văratice
le regăsesc pe același pervaz de fereastră
în casă veche a serdăresei
Cândva, rostind versuri, aici,
trăiam un echinox intim, hotar
între adolescență și barbăție,
și, pentru o clipă,
păream o statuie ciudată,
despicata în două, pe neașteptate,
din tălpi până-n creșteț.
O jumătate a trupului
se-mpleticea fără vlagă într-un vid colorat,
în vreme ce umbra celeilalte
cutreieră, învingătoare, stelele.
Când statuia a redevenit întreagă
m-am privit într-o frunză
și m-am văzut mai matur,
dar cu chipul tăiat de-o cicatrice albă
ca un tăiș subțire, de spadă
Rana durea blând, iluminându-mi fruntea,
și-mi simțeam umerii atinși
de zbaterea păsărilor pornite-n exod,
și de aurul
unui septemvrie grav
Am aprins lampa unui măr
semnul de pe chip dispăruse
și-am rostit ultimele sunete ale versului
început cu un anotimp în urmă.
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regal
Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal,
O piatră stinsă de opal,
Eu îți sunt visul interzis.
Ce este drept, ce mi-e permis,
Când cercul s-a făcut oval?
Eu sunt doar umbra unui vis,
Sunt un cuvânt rănit mortal.
Și totuși ușa ți-am deschis,
Azi te invit la un regal,
Cuvintele ce ți le-am scris
Au îmbrăcat rochii de bal,
Eu sunt doar umbra unui vis...
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre rochii, poezii despre prezent sau poezii despre interdicții
Paradox
Ne prelevăm, prin gânduri abstinente,
De haosul ce circulă prin noi,
Lăsând idei să zacă, congruente,
Pe drumuri alterate de nevoi.
Nutrim, datornici, gând de slobozie,
Încinși de-alergături pe-același crug,
Când circumscriși în fantasmagorie
Ne disipăm arzând, bătuți, pe rug.
Ne căutăm spre-a ne găsi. Sau poate,
Răstălmăcind mandatul afectat,
Interpelăm ceaslovurile toate
Cu-același inerent deziderat.
Si contorsionați de umblătură
Ne-mpleticim visând un echinox
Ce nu se lasă prins în conjuctură
De Timpul nostru, veșnic paradox.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, citate de Adrian Erbiceanu despre gânduri, poezii despre timp sau poezii despre idei
Primăvară brutală
Ne escortează vântul prin foburguri,
Spre primăvara de la cap de drum,
Dar nu ferește nimeni acei muguri
Când izbucnesc prin temeri și prin scrum.
Mi-aș fi dorit să mă primești întreagă,
Să nu mă-mparți în noapte și în zi,
Iubirea când pe ea însăși se neagă,
Prin ce va mai putea atunci răzbi?
Fuior de ceață și de îndoială
Trimite păsările înapoi,
Cum primăvara jalnică, brutală,
Ne-mpinge-n deznădejdile din noi.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre muguri, poezii despre iubire, poezii despre frică, poezii despre dorințe sau poezii despre cenușă
Halucinație
Falsul echinox tălăzuia pe ape.
Ochiul meu abil îl percepuse,
Din mireasma lui voia să scape
Și exilul cu mirare începuse.
Falsul echinox era ca luna.
Mâna mea râdea, sbura în jur.
Se lărgeau mirarea și laguna,
Infinitul apărea mai pur.
Anii treceau, în flanc, îmbătrâniți.
Genii coborau de pe statui,
Falsul echinox, cu sateliți,
Rătăcea mereu al nimănui.
- Pelerin nebun, mi te oprește!
Zis-a infinitul la o vreme.
L-a ucis cu dreapta, voinicește
Și-a tâșnit o salbă de poeme.
poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sateliți, poezii despre promisiuni, poezii despre pelerinaj, poezii despre ochi, poezii despre nebunie sau poezii despre mâini
În umbra timpului
Urmele pașilor tăi
sunt încrustate adânc
în zapada sufletului meu.
Te-am așteptat o viață,
să-ți odihnești o clipă inima lângă inima mea,
desenând cu brațele aripi de îngeri.
Apoi ai plecat,
scuturându-ți picioarele a blestem.
Clipe viscolite
vor troieni totul în uitare.
-Așteaptă primăvara!
"îngână timid speranța".
Primăvara?
Ghețarii veșnici ai indiferenței tale
vor pluti pe apele sufletului meu
atât de reci... atât de grei...
poezie de Valeria Moroșan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre picioare sau poezii despre odihnă
după echinox -
primăvara aducând
muguri în copaci
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre primăvară, citate despre muguri sau citate despre copaci
Pod de Cuvinte
Cât să fi trecut de când umblam desculță
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieții rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...
Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Și trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.
E toamnă, Mario! Ei și?
Între ochii tăi și ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre sărut
Drumul spre Soare
O fărâmă de credință
Avem cu toții în suflet,
Căci ne-am născut în lumină,
Iar taina botezului ne-a învelit
Cu trupul lui Iisus.
Iată că am plutit în noaptea durerii
Spre a ne limpezi lacrima.
Iată cu vor veni zorii speranței,
Când rănile genunchilor noștri
Se vor vindeca,
Iar sângele sufletului se va uni cu Hristos,
Pentru a ne curăți de păcate.
A fost prea lungă ultima noapte...
Clopotele inimii au bătut
Cu aceeași credință,
Apoi s-au așezat rugi, la picioarele Mântuitorului...
Să nu mai privim trecutul
Ca pe o nucă îngăurită de vierme!
A fost spre învățătura și eliberarea noastră.
Iartă-ne Doamne!
Am trăit o viață, coșmarul unei singure nopți.
E dimineața Ta, Doamne!
Soarele a răsărit
Și lecția aceasta a luat sfârșit.
Ajută-ne să putem posti o clipă,
Pentru a trăi cu Tine o viață!
Tu ești Soarele care ni se arată
Și viața vșnică pentru care trebuie să luptăm.
Amin!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Soare, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură sau poezii despre viermi
Ca între ucigași
Ultimul vis s-a sinucis
Ca un soldat în avanpost,
Și dintre toate câte-au fost,
Nu îmi mai e nimic permis.
Îi dau acestei toamne scris
Că am plătit cumplitul cost,
Ultimul vis s-a sinucis
Ca un soldat în avanpost.
N-am râs și nici n-am contrazis
Acel ceasornicar anost
Ce-mi știe viața pe de rost,
Deși, în fapt, l-aș fi ucis!
Ultimul vis s-a sinucis.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre plată, poezii despre ceas sau poezii despre armată
Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.
Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre comerț, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Minte și inimă
suntem inexplicabil de singuri,
pentru totdeauna singuri,
așa a fost planificat
să fie,
niciodată nu s-a dorit
ca lucrurile să fie altminteri
iar când va începe
lupta cu moartea
ultimul lucru pe care vreau să-l văd
este
un cerc de fețe omenești
aplecat deasupra mea
mai bine să se afle acolo
doar vechii mei prieteni
și zidurile sinelui meu.
am fost adeseori singur, dar rar
însingurat,
mi-am potolit setea
la fântâna
sinelui meu,
iar vinul a fost bun,
cel mai bun pe care l-aș fi putut avea,
iar în noaptea asta
stând,
privind în beznă,
înțeleg în sfârșit
întunericul și
lumina și tot ce se află
între ele.
pacea minții și-a inimii
sosește
când acceptăm ceea ce
este:
fiind născuți
în această
viață ciudată,
trebuie să acceptăm
pariul pierdut
și zilele pierdute
și să găsim un pic de mulțumire
în plăcerea de
a le lăsa pe toate
în urmă.
bea din fântâna
sinelui tău,
nu plânge pentru mine.
citește ce-am scris,
apoi
uită
totul.
bea din fântâna
sinelui tău
și începe
totul iarăși de la capăt.
poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre vin, poezii despre superlative sau poezii despre sfârșit
De dor...
E târziu și peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă
În zăpada așternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Și când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopți perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Și pe mine...
Încă te mai aud
Încă îți simt prezența
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie și rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Și totuși te aștept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre gări, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre perfecțiune, poezii despre dor sau poezii despre amintiri
Ne iubim mama aproape fără s-o știm, pe nesimțite, căci asta-i tot atât de firesc ca și viața; și nu ne dăm seama cât de adânci sunt rădăcinile acestei iubiri decât în momentul despărțirii finale. Nici o altă afecțiune nu se poate compara cu ea, căci toate celelalte rezultă din întâlniri, în timp ce ea este din naștere; toate celelalte ne sunt oferite mai târziu, de către hazardul existenței, pe când ea viețuiește din prima clipă, în însuși sângele nostru.
citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Guy de Maupassant despre viață, citate despre iubire, citate de Guy de Maupassant despre iubire, citate despre timp, citate de Guy de Maupassant despre timp, citate despre sânge, citate despre naștere, citate despre mamă, citate despre existență sau citate de Guy de Maupassant despre existență
Pe coloane de viață
Se va absorbi primăvara
în dimineți cu aburul subțire
și sughițuri reci,
de îi va înflori gura de arome
și ochii vor privi însetați
cum se nasc toate pe rând.
Atât de fragedă se va limpezi,
de apele vor șlefui pietrele în albie,
vor curge cum scrisul cuvintelor
în miezul de mai
cu liliac înflorit la glezne.
Iar mai frumos decât atât
înrobit de iubire
când păsările clocesc,
sevele urcă
pe coloane de viață
sub o aureolă de vis
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre naștere sau poezii despre gură
Nu e loc pentru doi
Am trecut pe lângă fericire.
Leneșă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.
Am admis că-i sinceră cu mine
Și c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar și lacrimile ei puține,
Tot au fost mai mult decât nimic.
Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viață pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sinceritate, poezii despre ninsoare, poezii despre lene sau poezii despre hârtie
Ne-am scris cu sufletul
ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi și iubirea noastră
cu noi și dragostea
a existat
eu și tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furișat la noi în fire
și sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esențe
de cord trufaș
ca un zbor
fecund și dureros
veghind vrăjmaș
la echinox
în ploi sinucigașe
și blestem
se închide acum, iubite
o toamnă bântuită
de lumină
și jocul nemilos, pâgân
se-nchide cu sânge
fremătând
al iubirii nostru poem.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre ploaie
Poveste
Erau undeva tineri și frumoși,
visele le împărtășeau
apoi o viață frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulți ani
cu bune și rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul și cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne și certuri.
Un vis frumos s-a sfârșit
și așa s-au despărțit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.
poezie de Eugenia Calancea (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tinerețe, poezii despre naivitate sau poezii despre minciună
Poem în cădere
lumea mea e un loc străin în care bucăți mici de soare
se suprapun / dau naștere
fiecărei zile cu teamă
strabism necesar pentru a nu vedea exact ce se întâmplâ
suntem relee care captează undele primitive ale universului
când a început totul?
lumină albă pe câmpuri verzi/ asta vedem
acum când a venit primăvara
și nu știm ce să facem cu libertatea
preferăm să cădem mai departe / în spații uriașe / în largile spații corporatiste
în rest o lumină sepia care devorează totul acum când
//
plouă ca și când stau în fața unui pluton de execuție
iar gloanțele sunt picăturile de ploaie care ascund
toate mirările/ toate fricile mele / o să cad jos scormonind pământul rece
frunzele vor fi patul meu de moarte
plouă / iar realitatea e mai aproape decât un vis
în care beau o cafea caldă în fața unui șemineu negru
aceasta este iluzia lucrurilor transformate subtil în ceea ce îți dorești
când de fapt
peste tot sunt cadavre și cadavre / aici la marginea orașului
unde plouă iar fricile nu vor să moară.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre verde sau poezii despre realitate