Drum spre eternitate

Deschide-ti inima spre lume,
Fereastra sfanta spre etern.
Acopera cu ea pamantul,
Cu fruntea sus si chipul demn.

Invinge teama si-ndoiala,
Deschide-ti sufletul spre cer
Celestul foc ti-arate drumul,
Din nicaieri spre efemer.

Si intre-aceste doua tarmuri
Invata sa traiesti frumos,
Dinspre neant inspre abisuri
Cu gand curat si cu folos.

Din viata ta sa soarba altii
Ce insetati sunt de iubire,
Le lasa zestre bucuria
De-a te urma spre fericire.

Invinge greul cu-ndrazneala
Asteapta binele, rabdand.
Nu dispera daca-ntarzie
Veni-va, sigur, in curand.

Curaj de n-ai, sa-ti faci cu-ncetul,
Fara de el nu izbutesti.
Intelepciune si rabdare
Doar cu curaj le dobandesti.

Apoi, iti trebuie credinta,
Smerenie si bunatate.
Fara de ele viata-i goala
In drumul spre eternitate.
(febr.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun catre eternitate

fara idei,
fara glume,
fara nimic in buzunare
si fara nimic deasupra ta

fara ca inima sa iti bata si
fara ca nimeni sa te ajute,
fara mama,
fara tata,
fara nimic asteptandu-te in drumul tau spre nebunie
si fara cuvinte
premiat pentru cel mai bun cantec

fara dragoste,
fara remuscari,
fara sa iti mai pese, ai plecat intr-o lume straina
si m-ai lasat multimii care ma uraste
si toate astea s-au
intamplat doar pentru ca nu am pretuit nimicul
pe care mi l-ai oferit

drum bun spre eternitate.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de-a invinge

Sa stii sa taci cand ai dreptate
Si-apoi sa razi cand inima te doare,
Sa-ti fie mersul plin de demnitate,
Si sufletul sa poti sa-l lasi sa zboare.

Sa poti zambi cand toata lumea plange
Chiar cand speranta, cea din urma... moare,
Cand tot ce ai si esti, incet, incet se frange
Sa poti sa te ridici si sa privesti spre Soare.

Cand prietenii, cu toti, pe rand, te-au parasit
Si intristarea te apasa zilnic, greu
Cand esti uitat si singur... necajit
Sa poti pastra Credinta vie-n Dumnezeu.

E-o alta sfanta, "arta de-a invinge"
Puterea fara margini ce-ai primit in dar,
Prin Cruce, Dragoste... prin Sange,
Prin Inviere, Viata si prin... Har!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ganduri pentru voi

Din firul ierbii impletesc un gand,
Asemeni unui cantec de iubire.
Il las sa se inalte catre cer,
Tremurator si bland, spre nemurire.

Culorile din flori le-adun in suflet
Si simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocenta ce exista inca
Dinspre nobletea ce se afla-n noi.

In frunzele de arbori... bland fior,
Ascund cu teama greul disperarii
Sa-l duca vantul pe aripa lui,
In ceasul de visare-al inserarii.

In limpezimea de cristal a apei
Pastrez speranta mea de zi cu zi,
Eliberandu-mi sufletul de neguri.
A fost iubire, este si va fi!

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elevilor mei...

Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.

Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.

Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.

Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.

Fiti buni si drepti, si intelepti sa fiti
Viata e lupta, nu e o poveste
Si-avand alaturi, pururea, credinta
Sa faceti lumea altfel decat este.

Mesajul meu spre voi e:"Fruntea sus,
Priviti increzatori spre viitor,
Si veti razbate, fara indoiala,
Pastrand al vietii limpede izvor".

poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opreste-te o clipa...

Opreste-te o clipa din fuga ta prin lume,
Nu rataci hoinar pe strada fara nume,
Gaseste-aleea sfanta ce merge spre Hristos,
Acolo-i fericirea si cu al ei folos.

Nu te-amagi ca viata e fara de sfarsit,
De-atat-alergatura, nu vezi c-ai obosit?
Nu lasa ca viata sa-ti fie o minciuna,
Vino la Hristos si-ti vei gasi odihna!

Asculta-ti sufletul ce-n tine mereu plange,
L-ai osandit la moarte prin ura si prin sange,
Nu intelegi deloc ca Domnul l-a creat
Si-l cere inapoi curat si nepatat?

Nu te lasa amagit, iubitul meu crestin,
Alunga dusmania cu tot cu-al ei venin,
AZI vino la Iisus, caci tu Ii esti dator,
Cazi in rugaciune si-I cere ajutor!

poezie de Constantin Rusan din Vino, Doamne
Adăugat de Constantin Rusan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre rau si bine

Opresc durerea
Cu un gand de iubire
Si-mi alin sufletul.

Opresc alunecarea
Ce duce spre abisuri
Si plutesc intre bine si rau.

Opresc caderea
Spre intunericul din mine
Si aduc rasaritul din zori.

Opresc tacerea
Ce-mi cuprinde fiinta
Si strig numele Lui Dumnezeu.

Opresc mania
Ce sta la usa mintii
Si merg mai departe iertand.

Opresc tristetea
Ce ma copleseste
Si fac loc bucuriei.

Opresc CLIPA
O fac nemuritoare
Si o ascund in inima mea.
(aug.2000)

poezie de Iulia Comaniciu
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflectie

Nicaieri o poarta,
Sau un arc ogival
Pe unde sa trec dincolo,
Spre fericire.
Dormi zidule!
Va veni vremea sa te trezesc,
Sa iti spun cu hotarare
Ca nu ma tem de moarte.
Datorita mortii,
Stropul meu de viata
Lumineaza uneori
Pret de o clipa,
Atat de frumos!

poezie de Iulia Comaniciu (iulie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugaciune

ma indrept spre Tine Doamne, cu fruntea mea cea pala,
ma indrept spre Tine Doamne cu ochiu-mi rece, mort,
desi sunt un nimeni, Iti multumesc Parinte, ca am norocul sa traiesc si iubirea sa ti-O, port,
sunt un necajit cu chipul prea urat,
ce-ar vrea ca sa dispara, ca frunza dusa-n vant,
sa ma inalt incet spre Tine, sa Iti cer iertare,
sa ramana in urma mea doar trupul in mormant,
sa dispar ca o scanteie, ca un surd ecou,
ca s-o ploaie prea marunta, scurta, calda de vara,
nimeni sa nu afle ca am trait vreodata, eu,
nici femeia pe care o iubesc, de o viata intreaga,
melancolia rau m-apasa, tristetea cea profunda,
nestiind cum e sa fii iubit, pe cand altii toti o stiu,
am sa mor sarac nestiind ce e iubirea,
am sa mor bogat iubindu-Te, mereu,
ingenuncheat in fata Ta, Doamne iti cer iertare,
pentru toate relele, pe care le-am facut,
singura dorinta pe care o am Parinte,
e sa dispar fara urma de pe acest Pamant

poezie de Boros Otto (4 mai 2008)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre sarbatoare

Se apropie noaptea luminii,
A impacarii si a sarbatorii.
In fiecare an, Craciunul Sfant
Inalta inca o treapta
De aici de pe pamant
Spre Dumnezeu.

De stii sa urci incet si cu rabdare
Treapta cu treapta,
Poti multumi Celui de Sus
Ca n-ai fost singur nici o clipa,
Durerea ta a disparut
Ca o bataie de aripa.

Sunt stele-n cer, sunt stele-aici,
E sarbatoare-n fapt si-n gand
Se-mbraca lumea in lumina,
Colindele rasuna-n cant,
In preajma noptii de Craciun
Cand Dumnezeu surade bland.

poezie de Iulia Comaniciu (noiembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariţiei volumului său Drumul spre stele

Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanţă:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanţă!

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

salcie
ce a uitat sa-si
plece ramurile
foaie goala
purtata de corabia
vantului spre nicaieri
inger ce si-a frant
aripile
si nu mai gaseste
drumul spre vesnicie
depozit de reziduuri
ale viselor
gunoiera sperantelor.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunda,stele si dor...

In suferinta si iubire,
In lunga noapte de durere
Caut raspunsuri si lumina
Aflu tacere si tacere.

Ai fost reperul vietii mele,
Lumina Stelei de la Pol
M-ai insotit, fara tagada
Si-n mersu-mi lin, si in ocol.

Fara de tine viata-i goala
In mersul meu spre asfintit.
Tu, camaradul meu discret,
Lumina mea fara sfarsit.

Gradina Domnului e plina
De flori, de iarba si suras.
Te-a luat acolo, intre stele
Pentru ca te-a iubit nespus.

In fiecare stea pe bolta
Esti tu, acolo si aici.
De nu-mi vorbesti, nu-i intamplare
Eu stiu mereu ce vrei sa zici.

E dincolo de noi puterea
De-a intelege. Pentru ce?
E plan divin, e incercare?
E trist, e bine? E orice.

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2008)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul toamnei

Ma scald, intr-un vartej de frunze ratacite,
Si ma afund, incet in valuri de arama,
Sperantele-mi intr-un ungher se-ascund chircite,
Prin nouri desi, azi, tesatura de lumina se destrama.

Ma las purtat de pasari, pribegind prin cârduri,
Si zbor spre orizonturi plumburii si prafuite,
Iar aripile-mi rupte imi atarna... falduri, falduri
Ingrijorarile imi curg in ganduri negre, ravasite.

Sunt inghitit, de un pustiu de lacrimi insetat,
Si razele credintei in intuneric se topesc incet,
Sunt singur, trist si parasit... infometat,
Al toamnei melancolic, deprimat... poet.
.............................................................................

Dansez cu frunzele uniti in hora bucuriei,
Si ma inalt spre tarmuri de visare,
Sperante vii ard flacara aprins' a marturiei,
Si dezbracat de umbra ma indrept spre soare.

Purtat de pasari able spre ‘naltimi necunoscute,
Murind cate putin inaintez spre Viata,
Cu aripile larg deschise... renascute,
Plutesc fara de grija spre Eterna Dimineata.

Pe strazi au inflorit iar ploi de fericire,
Si din credinta mi-am zidit un trainic parapet,
Se nasc in mine noi izvoare de iubire,
Azi sunt al toamnei cel mai fericit... poet.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (25 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire silnica pe viata

Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.

Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.

Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.

M-au condamnat juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indreapta-mi, Doamne, pasii

Indreapta-mi Doamne pasii, indreapta-mi inima
Spre cei orfani si slabi, sa dau iubirea Ta!
Sa-mprastii-a Ta lumina si stropii Tai de har
Caci azi e timp de lucru, si-o mana-n plus e-un dar.

In scoala umilintei ma poarta-n orice zi
Spre-a arata spre Tine si pentru-a Te cinsti.
Si orice binecuvantare din mana-Ti ce-oi primi
Tu inmulteste-o, Doamne pentru ai Tai copii.

Ma tine ocupata cu-a face voia-Ti sfanta
Ca sa nu las Dusmanului nici urma de izbanda!
Nu ma lasa sa plec din palma Ta, Isus
Adu-mi mereu aminte ca-n ea eu Te-am strapuns!

Adu-mi mereu aminte ca mi-ai mai dat o sansa
Cu Tine, scump Isus cladesc o noua viata.
Si fagaduinta Ta cand se va fi-mplinit
Sa nu ma lasi sa uit ca Tu, Cel Bun, atat m-ai iubit!

Indreapta-mi, Doamne inima mai mult spre Tine
Sa creasca-n rod de bunatate si jertfire!
Cat inca este timp de daruire,
Cat inca este timp sa Iti arat iubire!...

rugăciune de Andreea Giosanu (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

Seara varsa stropi de intuneric
Peste peste trupul meu resemnat, peste acest taram himeric
Unde privesc pentru ultima data apusul sangeros
Cum lasa cortina peste sufletul meu dureros.
Apusul de maine sper sa nu mai vina
Vreau sa ma trezesc intr-o bezna fara lumina
Intr-o lume cu nori intunecati dar pe un cer fara soare
Caci razele lui imi arde inima ce doare, si imi aduce aminte de a ta privire
Privire in care am vazut raze de speranta, sclipiri de foc
Raiul, desi am fost in viata, un suflet pur, toate in acelasi loc.
Paradisul iadului din sufletul oricui,
Era pictat doar in ai tai ochi caprui!
O ultima scrisoare iti las acum, un ultim trandafir, pentru ultima oara
Pentru ca de maine poetul ce plange in mine o sa moara
Sinucis in aceasta ultima acrisoare, in aceasta ultima seara
In care aripile ce l-au invatat sa zboare
Se vor ofili precum versurile ce l-au mintit sa nu creada in stele cazatoare.
Vor bate multe versuri la poarta mea incuiata
Dar voi lupta chiar si cu mine doar sa nu o mai deschid vreodata
Caci cu fiecare vers, cu fiecare rima otravita ce o voi lasa sa intre
Veninul din al tau parfum imi va reumple gaura din inima, acum acoperita cu pietre.
Iti mai scriu o ultima scrisoare, o ultima adiere de vant
Alintata spre tine de al meu avant, va mai muri odata pe pamantul sfant,
Va mai curce prin parul tau... de maine va mai curge doar spre neant
Odata cu poeziile smulse din suflet pentru tine
Ce le vei uita odata cu timpul ce te va face sa uiti de mine.
Vei uita privirea mea vei uita sunt sigur si de glasul meu
Dar sa nu uiti ca o data, pentru cineva, pentru un poet, ai fost un fel de Dumnezeu.

poezie de Manuel Gabriel Danca (3 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijloc de cruce

Spre cer spre lut
Spre dreapta spre stânga
Aşa ne e iubirea
Desemnând crucea
Şi uităm ceva
În mijlocul ei
Stă totdeauna
Inima
Privind in toate părtile
Să o căutăm
Să o găsim
Şi uităm
E în noi
Întotdeauna
Sus jos dreapta stânga
Cu privirea şi gândul
Şi doar ea e ce contează
Inima....
Nu o ai
Degeaba faci semnul
De a te împăuna

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tau

nu iti mai consuma energia sufletului
cu mine, transformand o in iubire,
caci sunt un abis fara iesire,
o amintire fara intoarcere,
un vis din care nu te mai trezesti,
un inceput fara sfirsit
in care aripile sufletului sunt fortate sa zboare
mai departe cit mai departe cu o iubire
ce este lasata in urma,
caci viata isi consuma cursul
spre nemarginirea ei,
cu gandul de fiecare data
la o farfala din mireasma iubirii trecute
o poezie ce nu poate fii uitata niciodata,
pentru a o pastra
in amintirea iubirii vesnice si
pentru a te putea reintoarce de fiecare data
la acel ceva care ti a dat aripi
sa cunosti infinitul sufletului dorit.

poezie de Silviu Petrache
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata mea, o singuratate care isi asteapta sfarsitul

Simt mirosul freziilor,
Chiar daca afara e toamna
si nu sunt flori de sezon,
Nici macar culoarea roz
nu se incadreaza-n decor.
Simt o caldura in suflet,
cu toate ca afara e frig.
Ciudata neconcordanta
intre starea de spirit
si anotimp... Hmmm...
Crengile pomilor se apleaca
usor spre pamant,
sufletul meu se ridica in viteza
spre cer.
E doar un amanunt care-mi scapa,
legat de iubire.
Unde-i iubirea?
In frunzele care mangaie pamantul
sau in sufletul meu
care se inalta spre cer?
Aud zgomotul tramvaiului,
acel tramvai in care
ma voi urca,
Aud corul de ingeri...
sfarsitul se-apropie.
Si nu ma uit la cer,
parca nu indraznesc,
Privesc inca la frunzele-n vant,
La parcarea din fata blocului din care,
plina fiind de plopi,
rasuna ecoul iubirii...
inca un gand a murit,
Ma-nalt tot mai mult
spre o divina cantare,
ecoul nu vreau sa-l mai aud...
Imaginea ta e stearsa,
dar te pastrez arzand,
Nu te pot invita-n tramvai,
Te-astept la ultima statie,
Sa ne intrebam cine suntem
Si sa nu mai fugim de noi.

poezie de Daniela Pană (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea – o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină şi adevăr... Fericire – umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realităţii şi vieţii.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!