Erezia poemului în doi

Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopţile
la semafor
o fantomă aşteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopţii
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, cuvintele vin din urmă; alteori, mă aşteaptă: la sfârşitul poemului.

Costel Zăgan în Dosarul secret al lui Bacovia (25 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-teză

La
marginea
poemului

Tăcerea
clipoceşte

În
cercuri

din ce
în
ce
mai
mici

În
centru

Cuvântul
s-a
făcut

Nevăzut

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit: la capătul zilei mă aşteaptă dragostea.

Costel Zăgan în Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Periscop spre rai

Frumoaso eşti ca Etna vulcanul
uneori azvârli stele cu toptanul

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (22 martie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioana d'Arc la români

Fiecare cu revoluţia lui
unii
se mişcă alţii stau toată viaţa de
pildă poetul E un zero în căl
duri Se dilată spre inefabil
Poţi să te întrebi de ce
Însă n-are niciun rost
Să cauţi răspunsul
Pentru că-i suficientă
doar
întrebarea
Restul e cuvântul
Iar cuvântul este infinit
Şi-aceasta o ştie orice copil
PS
Nu mai insistaţi
Copilăria este rugul nostru
cel mai intim

Costel Zăgan

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capăt de lume

În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinaţie anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârşea din marş la capătul de lume.

Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.

În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aş mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.

Ne ducem toţi spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.

(în amintirea unchiului meu, Alexandru Matei)

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere copilărie bine-ai venit

Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aş lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălţimea inimii
oriunde-aş privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii nefiinţa
dispare şi sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopţii

poezie de Costel Zăgan din Elegii de trezit copilăria (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cititorul vrea să găseasă firul Ariadnei: va intra sau va ieşi din labirintul poemului?

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de Florii

Iubito hai să-ţi fac ziua ca o floare Primăvara
să-ţi iasă prin toţi porii Soarele inutil să dispa
ră în epiderma-ţi translucidă Norii să ţi se-ncur
ce în părul răvăşit de taine Ochii să aspire toţi
îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura
căscată până răsar toate stelele Şi eu să mă-m
piedic beat-lună de pragul dragostei tale
FRUMOASO
mai am un poem
Şi urmează
Cea mai frumoasă tăcere din lume

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (11 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inefabil

Dorindu-i poemului frumuseţea şi forţa
poetul îşi camuflează-n cuvinte torţa

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica moriendi

Ca
să
pot
scrie

O
altă
variantă
a
poemului

Îmi
duc
pistolul

La
tâmplă

Şi
semnez

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul de la capătul nopţii are frăgezimea zorilor.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (4 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cordul deschis al poemului: sângele lui albastru mi-a umplut iar călimara!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai am răbdarea s-ajung până la capătul nopţii: mă aprind de la prima stea!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (8 decembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu sens giratoriu

Apoi
tăcerea
se umflă

Se umflă
se umflă

Până
atinge

Marginile
casabile

Ale
poemului

Apoi
poemul

Se
umflă
se
umflă

Se umflă

Până
atinge

Marginile
casabile

Ale
tăcerii

Apoi

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi la capătul ei ne aşteaptă veşnicia, totuşi, preferăm viaţa.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (2 iunie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ticăloşilor vopsiţi în alb

Împingi prăpastia spre cer

mişcă-ţi fundul hahaleră

doar un munte îţi mai cer

ia-ţi în schimb această eră

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (6 martie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, toate femeile aşteaptă aşa, viaţa întreagă... Toate femeile, din toate ţările şi din toate timpurile. Aşteaptă un bărbat care trebuie să apară acolo, la capătul drumului, în această transparenţă a apusului. Un bărbat cu privirea hotărâtă şi gravă, venind de mai departe decât moartea, spre o femeie care aşteaptă necontenit. Iar cele care nu aşteaptă, sunt simple consumatoare de scrumbie sărată!

Andrei Makine în Femeia care aştepta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de siguranţă

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre faţa nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
muşuroaiele de maşini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca nişte navetişti ursuzi
între entuziasm şi disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică
nu mai există levitaţie nici măcar în vise
nu mai există ochi de cer care nu a fost angrenat
de inerţia goanei după efemer

toate accelerează inconştient spre destrămare
spre o inevitabilă ciocnire
de trecut

poemul acesta
este centura mea de siguranţă...

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă dezamăgire

Din cuvânt
te-ai născut
în cuvânt
te vei întoarce

Căci ale tale
sunt
şi tăcerea
şi necuvântul
şi cântarea

În numele
lui Eminescu
şi al Veronicăi Micle
şi al poezie lor
de dragoste

Până la
cea din urmă
postumă

ÎNAINTE

Să eliberăm
tăcerea
din
cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!