Dublu rondel despre esenţă

Gusta-vom esenţa cea plină
din viile coapte-ale clipei
şi-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte poveşti peste file,
prin ochi cu văzduh de acvile
gusta-vom esenţa cea plină.

Purtaţi prin tunelul ispitei,
în minţi rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori ne-om hrănii cu crâmpei
din dorul vărsat peste buze,
şi-n suflet vom bea rai de muze
şi-om arde în zborul aripei.

Primi-vom năluci fără vină,
fantome-n luciri palpitând,
şi nava ancora-va curând
Un gând sărutat de lumină.

Vom cerne din clocotul frunţii
altare chemate-n izbândă.
Când noaptea va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuţii,
Gusta-vom esenţa...

rondel de Aurel Petre (19 martie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelin dulce

Scoate, bade, chinul meu,
Din pelinul care-l beu
Şi îmi toarnă-n viaţă miere,
Că e plină de durere,
De durere fără sare
Şi lumină de la soare!

Adu-mi, bade, timp din vreme!
Ţi-l plătesc cu-a mea avere!
Varsă-mi lacrimile-n drum,
Să spălăm drumul de scrum
Şi-mi cârpeşte inima,
Cu fire din haina ta,
Să aflu când te dezbraci
Şi să te aud cum taci!...

Haide, bade, către nor
Din care a plouat dor,
În grădina mea-nflorită,
Unde mă visez iubită!...

Vino, bade, să te-alint,
Că tu eşti al meu sortit!
Ne-om face casă pe-o stea,
În lumină ne-om scălda,
Cu şoapte ne-om legăna...
Sub vraja din visul Lunii,
Aruncând haina minciunii,
Ne vom contopi-n IUBIRE,
Întâlnindu-ne-n privire
Şi-amândoi, uitând de chin...
Vom bea dulce de pelin!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plenitudine

Când mă gândesc la tine devin un visător
Prin aburii-aşteptării, când stelele mă dor,
Simt că din ochii tăi o noapte-mi curge-n cuget,
Fără vreo apăsare, fără poveri în suflet.

Îţi simt infinitatea din răsăriri divine,
Căci soare străluceşte-n privirile-ţi saline.
Când mă gândesc la tine devin zeu în cuvânt,
Nu este bucurie mai mare pe pâmânt,

Şi nicio lacrimare nu este-o apă pură,
Ca gând ce bea lumină din frageda-ţi făptură.
Şi vie mi-este lumea pe care-am strâs-o-n mine,
Din adâncimea zării sălăşuită-n tine!

poezie de Aurel Petre (19 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă!

Pluteam uşor prin liniştea din jur
Pe aripi zdrenţuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.

Un zbor prin întuneric şi lumină,
Prin ură şi iubire sau prin vis,
Prin munţi semeţi ori peste un abis,
În zile reci sau nopţi cu lună plină.

Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferinţă
Al mamei ce vă creşte cu credinţă:
Natura ce-o trataţi ca nefiinţă.

Treziţi-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Lumină... Da, Lumină
Lină se naşte în lumea cea plină
De vrajbă şi negru...
Lumină... Da, Lumină!
Să vină cu pace, cu pură
Dorinţă de credinţă,
În veci o biruinţă peste păcat
A voit, ca tu să nu treci în nefiinţă...
S-a născut şi jertfit
În lumea cea plină de vrajbă şi negru
Şi pentru a Sa moarte nu ne-am căit...
Căinţă... Da, căinţă!
Desăvârşire născută din Desăvârşire
Şi-a luat trup material spre mărire
Dar si decădere, suferind batjocorire.
Steaua ni L-a vestit, frumoasă şi clară,
Dar purpurie precum sângele
Ce avea să curgă din mădulare
Neprihănite... Patimi voite...
Jertfă ce avea să elibereze...
Iubire... Da, Iubire!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină

În căsuţa de la ţară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Şi sunt tare supărat.

Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Şi în noaptea de Crăciun,
Pe părinţi am să-i colind.

Din suflet le voi ura
Viaţă lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulţumire.

Vom sta apoi lângă cuptor
Şi amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl şi de măicuţa mea.

Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar şi colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.

În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.

Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viaţă lungă.
Noi, din avuţia noastră
Le dăm vin şi bani în pungă.

În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.

Aşa vine Moş Crăciun
În căsuţa de la ţară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.

poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografie interioară

Din ţara cea senină
A zilelor de ieri,
Din aburi şi lumină
Şi din parfum de meri
Spre ţara ce-o să vină
A zilelor de mâine,
Din fructe dulci şi coapte
Şi din miros de pâine,

Se-află o cale-ntinsă
Albastră, argintie,
Ce mângâie cu coapsa-i
Rotundă şi nurlie
Acea lumină blândă
A sufletului meu
Ce-ascunde în lăuntru-i
Iubiri, morţi, Dumnezeu.[...]

poezie de Cristian Popp
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aş fi cireaşă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
şi-n buzunarul de la piept
îţi pun duminici cu trupuri goale
şi rugăciuni în care te aştept...

Când ploaia muşcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
şarpele iubirii ne-ncolăceşte în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram şi cine-i rădăcină...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picăţele.

Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculţă prin iarba din rai,
Muşc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.

Râzi cu stelele-aprinse pe dinţi, râzi cât poţi,
Fericirea ne-aduce cândva, din veşnicie, nepoţi,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbe sângele

Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată şti.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.

Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Aşezate mult prea etic
Între fluturi şi lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Şi-a huli pe nu ştiu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine

Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puţinul
De păcate ne-mplinite,
Ce au gustul ca pelinul.
Şi-n iubirea de-o noapte
Abia-ncinsă... de rubine
Pică mir de ţâţe coapte
Ahhh!!!... ce bine!

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de toamnă

Boarea argintie freamătă în zări,
Toamna în destine pătrunde sihastră,
Putredele cânturi curg lin din viori,
Arde iar rugina, tu eşti mai albastră.

Nurii îţi sunt prinşi pe-al rugului gând,
Malu-a-nflorit în voal crizanteme,
Toamna în tăcere parfumează-n rând
Coamele de vise ce-adorm lumi boeme.

Stelele înalte ard tot mai subţire
Amurgul de sticlă, rănind trandafirii,
Valul clipei luptă-n seri peste privire,

Chipul tău din basm mi-e lamura firii.
Bolta iar colindă pleoapa în psaltire,
Zilele,-n poveşti, duc bruma iubirii!

sonet de Aurel Petre (27 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să murim, să re-nviem şi iarăşi...

E-n esenţa noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem —
Cine nu se minte când îl doare?!

E-n esenţa noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinţei.
Aparenţei, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoştinţei.

E-n esenţa noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.

E-n esenţa noastră egoismul,
Fără să-nţelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul —
Fericirii-accelerându-i pulsul.

E-n esenţa noastră lipsa vieţii,
Să murim, să re-nviem şi iarăşi
Să cădem în mrejele tristeţii,
Morţii, oferindu-ne, tovarăşi.

E-n esenţa noastră decăderea,
Tot ce ne orbeşte, fără milă.
Renunţăm la miere şi bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!

E-n esenţa noastră neştiinţa,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conştiinţa —
Când ne-mpiedicăm de răstignire.

E-n esenţa noastră ofilirea,
Da'-n esenţa noastră-i şi minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar şi-atunci când ne-a-nghiţit genunea.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii poetului

Paşii poetului –
Glasul furtunii,
Foşnetul lunii
Coborând pe pământ.

Glas de iubire –
Viers, fericire...
Scris în psaltire
Eternul, copacul-cuvânt.

Lebăda nopţii –
Foşnetul clipei
În abis coborând
Suav ca un gând...

Bătaia aripei
Şi freamătul clipei
Cu fluturii-n noi
Tremurând...

Tremur de ape,
Lumină şi şoapte,
Un clopot în noapte vuind,

Talpa tăcerii,
Trecătoare în noapte,
Iubirea promisă,
Eternă în noi... dar murind.

Taină şi tihnă,
Iubire divină,
Lumină şi zvon de april,
Surâs, rădăcină
De cer, în acvamarin...
Paşii poetului –
Peste rana de stele
Pătată de jarul iubirii,
Balsam pentru care,
În scrieri de taină,
Se-adună, plângând, pelerinii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolvenţi ai vieţii

N-ai înţeles? Îţi spun a câta oară?
Nu vreau nimic din ce-ai putea tu da!
Ce-i trecător firesc e ca să piară!
Vreau doar un ceas din veşnicia ta!

Tu nu-nţelegi că nu mai vreau poeme
Cu vers săpat în carnea unui zid,
Nici slovele-nvăţate să blesteme
Atâtea Ane-n prag de suicid?

N-ai înţeles că-i tristă sărutarea
Cât mai suntem copiii ăstui veac?
Te-aştept să-mi dai deplină-mbrăţişarea,
Eternul meu, prin ramuri de copac!

Ne-om înălţa ca sevă prin tulpină,
Vom înflori şi-om coace roade dulci,
Vom fi cum absolvenţii de Lumină
Ce şi-au cântat iubirea pe sub cruci!

poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Eu prezent, tu viitor
Eu un nor şi tu un dor.

Eu un sunet surd în ceaţă,
Tu lumină şi speranţă.

Eu un spasm şi-o încleştare,
Tu o muză ce-mi apare.

Eu un gând purtat de vânt,
Tu un înger pe pământ.

În raza ta eu simt iubire,
Tu ce atingi devine fericire.
Vino, şi stinge al meu timp finit,
Şi du-mă din prezent, în infinit!

Vom merge impreună pe cărări,
Fără timp, din zări în zări,
Vom fi munţi, vom fi-nălţimi,
Vom fi drum spre alte lumi.

Vom deschide împrejur
Dimineţi de aur şi azur,
Şi va ninge peste noi
Cu-albatroşi, cu vremuri noi!

poezie de Gheorghe Alionte (14 martie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

apoi, vom rupe în două pâinea cea caldă
zămislind, amândoi, cea mai frumoasă poveste...
17.01.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând lunii

Lună ce mă rătăceşti
şi mă zbaţi în raze reci,
ce mă-ntrebi şi mă suceşti
doar în vechile poveşti.

Sora mea cu amintiri
vii doar noaptea prin arini,
nu mă încălzeşti, să ştii,
doar mă perpeleşti prin spini.

Vii şi pleci când îţi e zi
şi mă laşi mai obosit,
roua dragă florilor
mi-o laşi lună ochilor.

Lună, draga mea din nopţi
tu ce totul luminezi,
tu eşti cea ce mă mai poţi
împăca dacă mă vezi.

Lună, lună, luna mea,
nu mai vreau în noaptea mea,
rogu-te dacă asculţi
să mă străluceşti c-o stea.

Adu-mi lună raza ei
să răzbată prin lumini,
să mă mângâie pe gând,
nu mereu, din când în când.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii luminii

Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Şi să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roşii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.

Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiţi.

Cai de lumină, deshămaţi de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinţi.

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Hristos

Pentru ca să luăm lumină
În noaptea de Înviere,
Arhanghelul de lumină
Va birui multe himere.
Vom putea lua "Lumină
din Lumină",
vom fi cu,
"Dumnezeu adevărat,
din Dumnezeu adevărat",
şi sărbătorile sfintelor Paşti,
vor fi înşirate pe un fir de soare.
Ne vom lumina sufletele
cu lumină din lumina credinţei,
cu lumină din lumina primăverii.
Numai aşa, întreaga viaţă ne va fi
o primăvară cu soare şi cer senin.
Hristos a înviat!

poezie de Dumitru Delcă (5 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!