Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Boul lui Israel... și al Bisericii

(Cartea Exod cap.32)

Știm c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, așteptând, s-a agitat.
Și pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin și zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor țara? Boul din metal forjat?
Și care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească țara câtă le-a fost dată.

Să vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
că putem trăi în pace neștirbită pe pământ.
Însă vai, câți sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie și o viață-mbelșugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare
ne transformă chinul crucii în imnuri de sărbătoare?
Câți din noi transformăm Valea umbrei morții pe pământ
într-un loc plin de izvoare, cum cântă psalmistul sfânt?
Și sunt multe alte daruri, special trimise nouă,
menite ca să ne facă bucuria tot mai nouă.

Când voi îndrăzni acuma s-aplic, prin analogie,
și la noi tema cu boul, cred că facem alergie.
Dar când voi da tălmăcirea, imediat o să vedem
că-nghițim cu toți gălușca și chitic o să tăcem.
Boul, celor din Israel, le-ajunsese lor ca zeu,
dându-i slava cuvenită în totul lui Dumnezeu.
Oare noi în viaț a noastră n-avem boi cărora dăm
bani și timp pe care practic cerului le datorăm?
Oare când după opt ore muncim și suplimentare,
nu e lăcomia boul căruia-i dăm închinare?
Domnul ne-a dat timpu-acesta pentru rugă-n așteptare,
ca să ne îndrume-n taină spre a cerului lucrare.
Dar noi, ca și Israelul, nu mai vrem să așteptăm,
ci din lux și din avere facem boi să ne-nchinăm.
Este oare în Scriptură vreo promisiune care
garantează fericirea lucrurilor trecătoare?
Și atunci, dacă nu este, de ce să ne mai mirăm
că dăm tot peste necazuri, după ele când umblăm?
Poți să zici că e de vină soarele că n-ai lumină
când cobori în nesfârșita beznă care este-n mină?
Poți să zici că e de vină Domnul Dumnezeu cel sfânt,
că n-ai pace când tu-o cauți pe un blestemat pământ?

Mulțumim, Tată din ceruri, pentru-o nouă-asigurare
pe care ne-ai dat-o astăzi, printr-o sfântă revelare.
Nu mai închinăm de-acuma timpul, banii, sănătate
la vițelul cel de aur, adică la lucruri moarte.
Ci, trăind de-acum încolo numai pentru cerul sfânt,
vom gusta vecia sfântă, chiar de-aici de pe pământ. Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În Hristos e mântuirea

cel mai scump dar pe pământ
e Isus din Nazaret
al Lui Dumnezeu Cuvânt
și-al vieții vii Profet

cea mai scumpă dar comoară
care ni s-a oferit
este Domnul ce coboară
până lângă cel smerit

lâng-un suflet care zace
astăzi fără ajutor
însă vrea eterna pace
al vieții Creator

cea mai scumpă azi lumină
e lumina mântuirii
ce ne face fără vină
de pe căile pieirii

mai scump dar ce ni s-a dat
e e Hristos Mielul cel Sfânt
pentru om crucificat
și depus într-un mormânt

El este Lumina vie
al vieții Creator
soarele din veșnicie
ceviață tuturor

tuturor ce vor curați
viața lor să o trăiască
de păcate nepătați
până-n patria cerească

în Hristos e mântuirea
și în El ne e destinul
dacă noi trăim iubirea
îl avem în veci pe Domnul

iubirea de ce e sfânt
de lumină și viață
de-al vieții viu Cuvânt
pe oameni ce îi înalâă

iubirea de Adevăr
de-a vieții sfântă lege
de al omului mister
ce-l vrem azi să se dezlege

Doamne noi îți mulțumim
Tată viu din cerul sfânt
pentru Fiu-ți ce-l iubim
pentr-al vieții scump Cuvânt

mulțumim o Tată Safânt
pentru Fiul Tău Mesia
ce ne dă al Tău Cuvânt
și ne oferă veșnicia

slavă Ție scumpe Tată
cinste glorie onoare
pentru viața cea curată
și-a Ta veșnică salvare

poezie de (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Domnia Lui Hristos

Când în slava Lui cerească Domnul Isus va veni
El își va întinde mâna și totul va înnoi
curăța-va tot pământul de păcat nelegiuire
și toți oamenii cei răi vor fi dați doar la pieire
Domnul va-nnoi pământul și fața-i va transforma
căci doar El crease totul și a Lui este puterea
și toți oamenii-or să fie de Hristos dar îmbrăcați
prin a Lui lumină sfântă o să fie transformați
vor trăi aici viața cum copacii din pădure
căci nu va fi aici nimeni mintea lor ca să o fure
doar Satan va fi legat și în temniță închis
astfel pământu-ntreg va fi atunci un Paradis

nici un rău nu se va face pe tot muntele cel sfânt
căci Isus își va impune omenirii al Lui Cuvânt
și va fi o nouă eră omul cum n-a mai văzut
căci viața va fi-ntreagă sub al Domnului Sfânt scut
împreună atunci cu mielul lupul blând va locui
și cu vitele-ngrășate leul se va zbengui
cu ursoaica la pășune vaca se va desfăta
pe pământ chiar nici un rău loc aici nu va avea
o pace fără hotar va fi iarăși peste tot
împlinindu-se Cuvântul Celui Sfânt și Savaot

copilașul cel micuț cu năpârci se va juca
nici un rău nu se va face și nimic nu va avea
tot pământul va fi plin de lumina Lui Hristos
și rău nu va exista pe pământ aicea jos
iată Domnul dar ce zice al vieții Creator
Eu fac ceruri noi pentru omul muritor
și-atunci vă veți bucura tresăltând de bucurie
căci trăi-veți dar viața iată până-n veșnicie
și întreg Ierusalimul piatră scumpă atunci va fi
căci peste întreg pământul Hristos doar va stăpâni

oamenii vor înflori ca și cedrii din Liban
îndreptându-și dar viața înspre-al fericirii lan
a lor muncă pe pământ în zadar nu va mai fi
vor avea atunci de toate sute de ani vor trăi
iată Domnul ce vorbește și El Însuși azi ne spune
atunci va fi o nouă viață și va fi o nouă lume
oamenii nu vor avea copii ca să îi înmormânteze
ci ca plini de bucurie pe brațe îi așeze
Hristos le va fi lumina și de toate le va da
trăiască-n bună stare fericită având viața
iată dar ce se va face oamenii cum vor trăi
când peste întreg pământul Hristos Însuși va domni
îmbrăcată-n fericire planeta va fi lumină
omenirea atunci întreagă va trăi fără de vină

prea puțini înspre păcat ochii își vor îndrepta
și vor fi toți pedepsiți doar stăpân va fi Mesia
astfel că-n neprihănire omu viața-și va trăi
ce-a râvnit atâta vreme iată el va dobândi
Raiul Raiul cel pierdut îi va fi iar locuința
numai pentru că Hristos îi oferă biruința
glorie dar Lui Hristos slavă Celui Prea Înalt
Raiul cel plin de miresme iarăși omului l-a dat
Tată scump și Sfânt din cer noi o iată-ți mulțumim
pentru Noul Paradis în care ne-ai dat să fim
slavă cinste și onoare acum iată ți-am adus
te slăvim o scumpe Tată și-l cinstim azi pe Isus

poezie de (30 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singura lumină

cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat

Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
ușa sfânt㠗 înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susține
intrăm în Paradis
trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii

ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini

Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt

nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
să umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veșnic fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
te-mbraci în veșnicia

Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții

noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leag㠗 El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim

poezie de (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El domină Universul

A murit Învățătorul sus pe cruce atârnat
Și mormântul l-a primit de la omul cel bogat
Împlinindu-se cuvântul spus de vremuri prin Isaia
Ce-a văzut de mult în urmă moartea Domnului— văpaia
Sferințelor cumplite prin care Isus va trece
Până trupul Lui ucis va vedea țărâna rece
Iosif din Arimateea ucenic dar pe ascuns
I-a fost Domnului în viață ascultându-l pe Isus
El i-a oferit mormântul în care l-a așezat
Pe Cel mort — ucis pe cruce — al vieții împărat

Iar sabatul înfășoară tot ce este-n Israel
Trupul Domnului rămâne în mormânt dar singurel
Sărbătoarea azi pulsează și pe lamele de vânt
Se naște o întrebare căci al vieții Sfânt Cuvânt
A trecut din astă viață împlinind deplin Scriptura
Și acum fără de suflare în mormânt îi e Făptura

Cine dar l-a dat la moarte și cine l-a osândit
Numai bine în viață când Isus a-nfăptuit
Pe cei prinși de duhuri rele pe atâți i-a dezlegat
Și-o viață nouă viață sfântă la atâția El le-a dat


Pe cei prinși de atâtea boli crude și înverșunate
Isus i-a scăpat de ele și le-a dat iar sănătate
Celor orbi le-a dat vedere muților le-a dat cuvânt
Pe leproși i-a curățat — i-a salvat cu-a Lui Cuvânt
Orice boală și durere El Isus a vindecat
Iar pe cei săraci în brațe Domnul Însuși i-a luat
Numai bine orișiunde Hristos Domnu-a-nfăptuit
De ce oare dar atunci a fost iată răstignit
Când atâtea mii de oameni în pustie-a săturat
Pâine pește din belșug l-atîți Domnu atunci le-a dat
Și-a făcut doar numai bine pentru atâția din popor
De ce oare condamnat a fost iată de sobor

Unii dintre ei au spus li-e frică de romani
Din a Lui Isus pricină s-or preface în dușmani
Și-or veni ca să distrugă țara-ntreagă chiar și neamul
Asta este o acuză pentru care l-au ucis pe Domnul
Dar ce-a spus Hristos Mesia totul iată s-a împlinit
Israel atâta vreme în lume-a fost izgonit
Și aproape două mii de ani Israel a fost exclus
Din a lui patrie sfântă după cum Domnu a spus
Căci Isus este în toate Creator și Domn al vieții
El domnină Universul dar și zorii dimineții
Mâna Lui ne-a plămădit din țărână cu iubire
Cu Tatăl Lui Cel Prea Sfânt ca noi în neprihănire
trăim în ascultare viața noastră pe pământ
Căci am fost iubiți în toate de al Tatălui Cuvânt

A murit Isus pe cruce plătind vina omenirii
Ca fim salvați pe veci smulși din apele pieirii
Hristos ne este salvare pe El de îl ascultăm
Evenghelia cea Sfântă Îndreptar de o avem
Căci un singur Nume este mântuirea s-o primim
E Isus Hristos Mesia frații Lui pe veci fim

De ne-ncredem dar în El și doar El ne este țintă
Vom intra odată-n cer — cu Isus la a Sa nuntă

poezie de (7 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit Cel ce-a creat

a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați fim todeauna

a venit Învățătorul
tot ce-i bun să ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe

a venit Hristos iubirea
să ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului

a venit Cel ce-a creat
aici mersul — omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea

Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi — Isus

și-a vorbit de sfințenie
de pace — neprihănire
c-ar vrea omu-n veci să fie
pătruns de a Lui iubire

El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
să ne ofere-ntodeauna
fim fii de Dumnezeu

a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină

și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie

Domnul — Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
să ne ofere-n veci salvarea

însă noi toți plini de ură
l-am scuipat — l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El să fie răstignit

plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat

ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus — dându-i pieirea

fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit

Isus mâna ne-a întins
viața ca să ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere

El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor

a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ

pe ologi El i-a făcut
ca să umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare

a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii să vină
s-asculte de Tatăl Sfânt

de acee-a fost condamnat
El moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit

pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți

Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește

fă-ne Isus -ți slujim
și noi ca să fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină

numai Tu dai mântuire
și poți ca să ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus — Tu vezi

glorie și slavă Ție
peste noi vrem să domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești

vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
-ți cântăm mărire Ție

poezie de (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecări

Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
că la noi El a venit
să ne aducă fericirea

ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie

Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea

multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca să umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit

plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit

celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt

iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte

pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut

Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare

când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat

acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse

nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit

după ce a scos afară
toți străinii — i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi — și ea s-a trezit

a-nviat atunci fetița
ba umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut

Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat

pe ologi El i-a făcut
iar să fug㠗 alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge

Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina

pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare

peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca

din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară

cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau

nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii dea rost
și atâta mângâiere

numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat

El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El dă neprihănirea
celor ce prin El învață

viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind

glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare

Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia — Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios

poezie de (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum se mântuie o țară (2 Cronici 7,12-14)

Și eu vreau ca țara-ntreagă să se-ntoarcă la Hristos,
Și eu vreau ca președinte să fie un credincios.
Nu-i asta la urma urmei dorința lui Dumnezeu,
Ca tot omul -L primească drept Mântuitorul său?
Da, așa-i, dar când e vorba despre scopul nostru care
Urmărim când vrem s-aducem țara pe sfânta cărare,
Ne-mpărțim în două cete: cei care sincer doresc
Pocăința țării-n sine și-un alt scop nu urmăresc;
Iar ceilalți prin pocăința țării urmăresc de fapt
Doar o viață mai comodă, într-o lume de păcat.
Când vezi un creștin politic plin de zel minune mare
Să-și împingă toată țara pe-a sfințeniei cărare,
Dă-i Scriptura s-o deschidă la a doua Cronici șapte,
La versetul treisprezece și de-acolo mai departe.
În a doua Cronici șapte, în versetul amintit,
Domnul spune cât se poate și de clar și lămurit:
"Când poporul Meu se roagă - zice Dumnezeu Preasfântul;
Când poporul Meu Mă caută - spune-aici iarăși Cuvântul;
Când poporul Meu se-ntoarce de la căile lui rele,
Atunci Eu, Domnul din ceruri, Eu prin harurile Mele
Am -ntorc țara la Mine; dar nu ca să puteți voi
vă lăfăiți în bine într-o lume de nevoi".

După ce-a închis Scriptura, ai să-1 vezi că nu-i convine
Când e vorba înceapă pocăința-ntâi cu sine.

Ceata doua sunt cei care nu se joacă cu Scriptura,
Nu-i schimonosesc Cuvântul, ca să-i schimbe-nvățătura.
Sunt cei ce urăsc favorul lumii care-a prigonit
Și L-a răstignit pe cruce pe Stăpânul lor iubit.
În iubirea lor curată pentru Domnul lor Hristos,
Scârbesc lumea trecătoare, dar iubesc pe păcătos.
Și-n iubirea lor curată, văd prostească nebunie
Să-i ceri lumii accepte a cerului armonie.
Iartă-ne, o, Doamne sfinte, mișeleasca viclenie
De a osândi în alții propria noastră murdărie!
Căci noi necitind acasă la copii Sfântul Cuvânt,
Cerem la păgâni -1 bage în scoli și-n învățământ.
Și pentru că de asemeni n-avem timp de rugăciune,
O cerem ca o programă în învățământ în Iume.
Iar de când Laodicea L-a-mpins pe Hristos de-o parte,
Vrea prin televiziune -I facă publicitate.
Doamne, la-nceput creștinii se-adunau pe sub pământ,
Dar ce har și ce putere răspândea al Tău Cuvânt!
Evanghelia atuncea era aspru prigonită,
Dar a fost ca niciodată mai sfânt și mai drept trăită!
Se-nmulțeau atunci creștinii cu mare repeziciune,
Fără rugăciune-n școală, fără școli creștine-n lume.
Nu puteau nici rostească numele Isus Hristos,
Dar trăiau din plin ca Dânsul printre oameni aici jos.
Nu vorbeau pe stadioane, dar trăindu-și pocăința
Și pecetluind cu sânge acest scump cuvânt "credința",
Ca bureții după ploaie se-nmulțeau ducând Cuvântul
Pân' la marginile Terrei, căci lucra Domnul Preasfântul.

Care însă-a fost secretul ce-i făcea să se-nmulțească,
De-au ajuns întreg imperiul Romei îl împânzească?
Iată-l: e doi Cronici șapte! Ei pe când se adunau,
Nu cu pocăința lumii, ci cu-a lor își începeau
Misiunea jos în lume, cum Isus i-a învățat
Chiar în ziua cea din urmă, când la cer S-a înălțat.
El le-a zis atunci să-nceapă din Ierusalim întâi,
Apoi meargă-n Iudea - zona-nvecinată lui,
În Samaria, și de-acolo - tot o zonă-nvecinată,
S-ajungă cât mai departe, -mpânzească lumea toată.
Noi începem tocmai invers, dinspre lume înapoi,
Și vrem, pocăind pe alții, să o ducem bine noi.
Cine-o ia însă-nainte de Hristos și de Scriptura,
Dovedește că nu-L are, căci îi calcă-nvățătura.
Doamne, vrem și noi acuma, să ne-ntoarcem înapoi
Și să-ncepem chiar de astăzi pocăința-ntâi cu noi,
Trăind morți față de sine și de poftele păgâne,
Ca s-aprindem pentru Tine, Doamne scump, întreaga lume! Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima bătălie

Evenghelia astăzi ne spune
despre viața ce va fi în noua lume
și Cuvântul ne arată oamenii vor trăi
ani cu sutele-n viață și că fericiți vor fi
când domni-va chiar Hristos aici jos pe acest pământ
El iubirea sfântă și al Tatălui Cuvânt
omenirea-n fericire întreagă se va scălda
căci Isus Hristos Mesia va schimba toată planeta
și va fi belșug de pâine și va fi belșug de lapte
și pe munții cei înalți vor crește atunci bucate
iar Domnul Isus Hristos de săraci se va-ngriji
și El Însuși pe pământ iată îi va ocroti
și va fi belșug de pace luna pân" va asfinți
nici un rău ne se va face nicăieri pe acest pământ
căci stăpân aici va fi al vieții sfânt Cuvânt
și-mpletiți în fericire oamenii s-or bucura
sub domnia Celui care se numește azi Mesia
și lumina fericrii omenirea va gusta
căci Hristos chiar din belșug aici iat-o va turna

însă aproape spre sfârșit Satan va fi dezlegat
și va-ncepe o nouă rundă pe pământ în lung și-n lat
va începe ispitirea și păcatu va-nflori
până acolo c-omenirea iată se va răzvlăti
împotriva Lui Hristos ce iată i-a dăruit
omului în astă lume să trăiască fericit
nu-nțeleg și nu pricep cum atâți din omenire
vor călca-Adevăru Sfânt furați doar de răzvlătire
când atâta vreme iată toți au fost doar fericiți
cum se vor lăsa o Doamne atâția ademeniți
căci Satan iată va strânge oștire nenumărată
ca cetatea preaiubită să fie asediată

oștile atunci vor curge și întreg Ierusalimul
va fi iată asediat însă-n el va fi chiar Domnul
Cel ce marea a creat chiar și pașii și umblarea
și chiar El atunci Mesia le va făuri salvarea
celor ce vor fi-năuntru și atât de asediați
căci oștenii fără număr până-n dinți vor fi-narmați
și vor curge atunci șiroaie cetatea să o atace
nu va mai fi atunci lumină cum a fost odată pace
din cer Domnu Dumnezeu un foc iată a trimis
și oștirile vrășmașe pe de-ntregul le-a cuprins
mistuind pe toți oștenii la atac ce au pornit
și toată oștirea mare chiar în flăcări a pierit
n-au mai trebuit soldați ca să apere cetatea
Domnul Cel din veșnicie și-a făcut deplină partea
glorie dar Lui Hristos slavă cinste și onoare
căci doar El este Viața și a celui sfânt salvare
Tată drag din cerul sfânt noi o iată-ți mulțumim
căci ne-au dat iarăși viața prin Fiu-Ți ce îl iubim

poezie de (1 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)

Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
În El nu este păcat
Jertfă știți El s-a dat
Cine-n Domnul se oprește
El nu mai păcătuiește.
Păcătosul nu L-a știut
Nici văzut, nici cunoscut
Copilași, nu vă-nșelați
Mintea voi vă luminați.
Cine stă-n neprihănire
Nu trăiește după fire
Ci ca Isus ce-a venit
Adecă neprihănit.
Cel care păcătuiește
Pentru diavolul muncește
Este pentru el venit
Și îl are la sfârșit.
Hristos, care ni s-a dat
Cel care s-a arătat
A venit ca să-l oprească
Lucrarea -I nimicească.
Cel din Dumnezeu născut
Omul care a crezut
Sămânță din Domnul are
Nu mai poate face greșale.
Și-i a Lui și pe pământ
Fără de păcat și sfânt
Deci vedeți deosebirea
Unii seamănă cu firea.
Ai diavolului se numesc
Căci pentru el, ei muncesc
Alții au altă trăire
Nu în pofte și în fire.
Vi s-a arătat mai sus
Ei trăiesc pentru Isus
Sunt ai Domnului copii
Trăiesc pentru veșnicii.
Cine pe pământ trăiește
Și pe frate nu iubește
Nu este neprihănit
Ce atâta de vorbit.
Vestea de la început
Ea făcut-a cunoscut
Fraților, vă iubiți
Pentru Domnul să trăiți.
Nu fi Cain la gândire
la fapte cântărire
A lui Cain sunt pieire
La Abel – neprihănire.
Și mai spun nu te mira
Dacă lumea nu te vrea
Și că lumea te urăște
Ci pe Domnul îl slăvește.
Noi frați trebuie știut
din moarte am trecut
Da, din moarte la viață
Am primit o nouă față.
Cine fratele-și urăște
Din moarte nu se trezește
Este rău, pierdut și laș
Biblia-i spune ucigaș.
Noi ce dragoste avem
Și în Domnul noi suntem
Care știm S-a jertfit
Ființa ce și-a pocăit.
Trebuie a-L imita
Pentru frați viața a-și da
Frați, să nu iubiți cu limbă
Și cu vorbe ce se schimbă.
Ci cu fapta, adevărat
Cu sufletul transformat
Astfel știm la ce suntem
Și că adevăr avem.
Inima ne-om liniști
Înaintea Lui de-om fi
Inima ne osândește
În ea Domnul de nu este.
Dacă inima nu-nșală
Ai la Domnul îndrăzneală
Ceri s-atunci vei căpăta
Dacă frate faci așa.
Dacă porunca-I păzim
Atunci ai Domnului fim
Și porunca așa spune
credem în Sfântu-I nume.
S-așa cum ne-a poruncit
Frate să facem iubit
Cine porunca păzește
Crede-n Isus nu greșește.
Isus știm că-n noi a stat
Prin Duhul ce ni s-a dat

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Binecuvântați

Binecuvintează într-una
suflete pe Dumnezeu
Tot ce am binecuvânte
Numele Lui tot mereu.
Îmbrăcat e în măreție
și în slavă-I ne'ncetat
E nemărginit de mare
fie în veci glorificat.

Suflete binecuvântă-L,
binefaceri ai primit
Nu uita însă nici una
din câte ți-a dăruit.

El fărădelegi îți iartă
Îți vindecă boala ta
Suflete binecuvîntă-L,
și aceasta nu uita.

El din groapă-ți izbăvește
viața, nu-L da în uitare
Te înconjoară-n bunătate
și în mare îndurare.

Când ajungi la bătrânețe
face întinerești.
Alergi tu în bătrânețe,
dar nicicum nu obosești.

Zbori ca vulturul bătrâne,
umbli fără obosire.
Și se cade ca într-una
Domnului să dăm cinstire.

Domnul face El dreptate
celor care-s asupriți.
Pâine dă la cine n-are
la acei ce-s flămânziți.

E bogat în bunătate
și este îndurător.
Milostiv e Domnul nostru
e îndelung răbdător.

Nu ceartă fără încetare
doar o clipă-I e mânie.
Îndurarea-I toată viața
așa Domnul ți-o dă ție.

După greșul nost' nu face,
nu face după păcat.
Nu ne pedepsește Domnul
așa cum noi am lucrat.

Bunătatea-I pân' la ceruri,
cum e cerul de pământ.
Așa bunătate are,
pentru cei ce a Lui sunt.

Cât apusu-i de departe
de celălalt capăt răsărit.
Tot așa El depărtează
de la noi ce am greșit.

"Eu îți șterg fărădelege",
spune Domnul, nu uita.
"Și nicicând și niciodată
nu duc aminte de ea".

Cum un tată se îndură
pentru toți a lui copii.
Așa se îndură Domnul
pentru noi din veșnicii.

El cunoaște slăbiciunea
lipsurile ce avem.
Cum suntem făcuți, El știe
din țărână suntem.

Viața noastră pământească
ca și iarba-i pe pământ.
Înflorește ca și floarea
se usucă când e vânt.

Cum se risipește norul
așa omul, viața sa.
Nu îl mai cunoaște locul
în care el locuia.

Bunătatea-I este mare
pentru cei fără cusur.
Spune El: "În a mea spiță
pentru copii mă îndur.

Pentru cei ce legământul
ne'ncetat ei îl păzesc.
Și aminte de porunci
ei le au și le păzesc".

Împărat pe tot pământul
este Domnul, osanale.
Scaunu-I este în ceruri
în cerească sfântă cale.

Binecuvântați pe Domnul
îngeri în putere tari.
Voi ce ascultați Cuvântu-I
și porunca vă e fruntari.

Binecuvântați pe Domnul
toata oștirea cerului.
Robi care îi faceți voia
Aduceți mărire Lui.

Binecuvântați pe Domnul
lucruri toate cîte sînt.
Suflete binecuvântă-L
Cu tot ce e pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciudățeniile iubirii Domnului Hristos

(Ioan 11,6)

Cine vrea înțeleagă tainele lui Dumnezeu
Trebuie să fie gata la tot pasul și mereu,
găsească în Scriptură comportări tare ciudate,
Ale căror înțelesuri sunt total contrariate.
Cine însă rabdă criza și așteaptă cu răbdare
Va primi lumină sfântă, har și binecuvântare.

Haideți să vedem acuma un aspect foarte ciudat
Al împrejurării-n care Lazăr a fost înviat.
Surorile trimit vestea că cel pe care-1 iubea,
Era greu bolnav și-L roagă să vină a-1 vindeca.
Iar Cuvântul precizează Isus iubea la fel
Și pe Marta și Maria, cari erau surori cu el.
Acum luați, vă rog, aminte: după ce citim întâi
Că Isus iubea pe Lazăr și pe surorile lui,
Atunci când primește vestea Lazăr era pe moarte,
Nu dă nici un semn de grabă, ci rămâne mai departe
Încă două zile-n locul unde ucenicii Lui
Făceau slujba botezării în apa Iordanului.

Doamne, cum să înțelegem iubești nețărmurit
Un om care-1 lași moară în durere chinuit?
Nu că ne-ndoim de Tine și de dragostea Ta mare,
Prin care totul există și rămâne în picioare;
Însă mintea noastră-ngustă nu poate înțeleagă
Felul prea ciudat în care dragostea Ta operează.
Când a fost să vii din ceruri, ca să ne aduci salvare,
Ai zburat, Doamne, ca gândul, fără nici o amânare.
Iar acum, când era vorba de trei pași mai la o parte,
salvezi pe un prieteni care se afla pe moarte,
După cum citim Scriptura, parcă nici nu Ți-a păsat,
Ci-ai mai stat vreo două zile, și-abia-n urmă ai plecat.
Și ca Avraam îți zicem: Doamne, nu Te mânia;
Încă o nedumerire, și-apoi Te vom asculta:
Dacă, Doamne, Tu ești gata dai sfânta Ta răsplată
Până și acelui care dă doar un pahar cu apă,
Cum le lași Tu-acum pe Marta și Maria-n disperare,
aștepte două zile până fratele lor moare?
Ele care-au avut ușa casei lor mereu deschisă,
Când acum sunt în nevoie s-o afle pe-a Ta închisă?...

Domnul a tăcut o vreme. Iar în timpu-acesta eu,
Reluând din nou citirea Scripturii lui Dumnezeu,
Am căutat văd acolo dacă mai găsesc cumva
Situații ca acestea, ca să le pot compara.
Și-am găsit două exemple: pe Corneliu, și apoi
Pe Isus sus pe Golgota, cum I-ascultă pe-amândoi
Dumnezeul sfânt din ceruri. Să vorbim puțin acum
Despre felul cum ascultă Dumnezeu pe un păgân.

Întâlnim în cartea Sfântă pe Corneliu cel zelos,
Rugându-se zi și noapte, tot ca și un credincios.
Ce frumos se vede-aicea cât de prompt răspunde
Domnul Rugăciunilor pe care I le-nalță oricând omul!
Nici n-a reușit Corneliu să-și termine ruga lui,
i-a și sosit solia cu răspunsul cerului.
Când vezi cu câtă iuțeală se pogoară Domnul Sfânt
asculte rugăciunea unui om de pe pământ,
Ți se pare că tot cerul e intens preocupat
răspundă celor care rugăciuni I-au înălțat.

Cu-acest gând frumos în minte și foarte-ncurajator,
Haideți să vedem acuma un contrast uluitor.
Suntem la Iordan cu Domnul. Iată-L, este botezat,
Și în clip-aceea cerul s-a deschis și-a declarat
Că Isus e din vecie Fiul Tatălui iubit,
În care Tatăl plăcerea, ca Fiu și om, Și-a găsit.
Iată-L iarăși tot pe Domnul, sus, pe muntele schimbării,
Unde Tatăl Îl declară subiectul adorării.

Și-acum, după toate-aceste mărturii copleșitoare
Ale dragostei de Tată pentru Fiul Său, Cel care
Plin de slavă-a fost și sfânt Și în cer, și pe pământ,
mergem sus la Golgota unde, atârnat pe cruce,
Suferea Cel cărui vină nimeni n-a putut aduce.
Iată-L suferind acolo chinuri care niciodată
Nu pot încăpea în mintea noastră de păcat spurcată.
Asta e culmea mirării cea mai mare pe pământ:
Cum se poate ca atuncea când Se roagă acest sfânt
Nici un glas de nicăierea, ceru-ntreg să amuțească,
Ba chiar Dumnezeu din ceruri, Tatăl Lui, -L părăsească?
Cum? Când un păgân îl strigă Dumnezeu n-a așteptat
Să-și sfârșească rugăciunea, ci-i răspunde imediat;
Iar când Fiul Său Preasfântul strigă-n mare disperare,
Ceru-ntreg tace ca plumbul!... Cum se poate asta oare?....

La-nceputul poeziei, am spus noi că doar cei care
Nu sunt repezi în verdicte, ci așteaptă cu răbdare,
Vor primi lumină sfântă și cerească-nvățătură
Din ceea ce pentru alții e un nonsens în Scriptură.
Urmărind pe-Acela cărui, părut, I S-ar fi făcut
Cea mai mare nedreptate când, strigând, ceru-a tăcut,
Îl găsim, după-nviere, într-o stare care-aduce
Perfectă iluminare peste ce-a-ndurat la cruce.
Ce-a fost El în toată viața, a fost Fiu ascultător.
Crucea însă, numai crucea L-a făcut Mântuitor.
Ca îmi răspundă mie azi, când Îl strig din păcat,
Tatăl a tăcut când Fiul de pe cruce L-a strigat.
Și dacă atunci la cruce Tatăl Sfânt L-a părăsit,
A fost numai ca să poată astăzi să fie primit
De un neam întreg de oameni, cu care în bucurie
petreacă veșnicia nesfârșită-n părtășie.

*

Din exemplele acestea, cum ni le-a lăsat Scriptura,
Raportat la tema noastră, găsim învățătura!
Isus deci primind solia că cel pe care-1 iubea
E căzut din greu la boală, chinul morții suferea,
În loc să se ducă-n grabă să-i arate -1 iubește
Două zile nici cu vorba nu îi dă măcar de veste;
Ci abia după ce moare, cu vreo patru zile-n urmă,
Merge și Isus acolo, însoțit de mica-I turmă.
Cele două surori plânse îi spun: "Doamne, e-n mormânt!"
La această veste Domnul le răspunde un cuvânt
Ce conține-o taină-adâncă și o-nvățătură care
Poate fi considerată aproape ca cea mai mare.
Prima dată Domnul spune: "Lazăr va fi iar cu voi".
Ele zic: "O, da, știm, Doamne, că în ziua de apoi".
Iar a doua oară Domnul le face descoperirea
Că El nu-i doar învierea, ci-i și viața, nemurirea.

Iată deci pentru ce Domnul n-a venit imediat,
Ci-a lăsat moară Lazăr și nu l-a mai vindecat.
Dar deși câteva zile ele-au suferit cumplit,
Cine poate spune-acuma câștigul de la sfârșit?
Ele-L cunoșteau pe Domnul doar ca sfânt vindecător;
Azi însă li se arată al vieții-ntreținător.
Li s-a luat nădejdea pusă într-un Lazăr trecător,
Ca poată să și-o pună într-al vieții Făcător.
Ele-aflând acum că Domnul nu-i numai vindecător,
Ci El este însăși viața și al ei susținător,
Au trăit o viață plină de nădejdi și bucurie,
Căci trăiau prin Cel ce-i viața, și acum, și-n veșnicie.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatăl și Isus

Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești

Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
ajungem sus la nuntă
Cu un suflet nou—curat

Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
susțină ca și Tine
Că ești viața-n Infinit
Și-o poți da la orișicine

Cine ascultă și primește
Sfânta Ta învățătură
Și mereu își curățește
Viața lui și-a lui făptură

Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Și-și vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte

Prin credința ce ne-ai dat
În Ființa Ta Divină
cântăm neîncetat
Trăind numai— în lumină

Tu ești singura Ființă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin și de credință
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt

Și ne-ai spus că ne iubește
Și ne vrea fim ai Lui
Dacă omu-i dăruiește
Inima din pieptul lui
........

Tatăl Sfânt ne-a înțeles
Grava nostră neputință
Și pe Isus l-a trimes
Să ne-mbrace în credință

Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viața-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul

Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viață fără vină
Ne luptăm trăim jos

Și spre viața viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă -l iubim

Tatăl Sfânt ne înțelege
Și ne știe ce sântem
Ne scapă de foc și Lege
Domn pe Isus de-l avem

Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăția
Dacă noi în veșnicie
Trăim sfânt㗠curăția

Cel Prea Înalt ne vrea curați
Fără pat㗠fără vină
De Hristos să fim spălați
S-avem parte de odihnă

Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
Să ne ducă-n Paradis
Viață sfântă să ne dea

Și Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt și Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat

Nimeni n-avea cunoștință
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Ființă
Până-n patria cerească

Domnul Isus l-a-nălțat
Pe Tatăl mai sus de toate
Și El l-a glorificat
Și în viață și în moarte


Căci Isus este iubirea
Și tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit

Pe pământul plin de ură
De păcat— nelegiuire
Doart a Lui învățătură
Ne cere neprihănire

O viață în lumină
De Tatăl ascultăm
trăim doar fără vină
Pururi cinste îi dăm

Așa Isus ne-a-nvățat
fim sare și lumină
Celui Sfânt și Prea Înalt
Să-i dăm viața fără vină

La Tatăl nimeni nu poate
Să vină decât prin Mine
Eu sunt Ușa dinspre moarte
Viață pentru— orișicine

Cine ascultă și păzește
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primește
Căci viața-i o lumină

Eu cu Tatăl vom veni
Și cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeți îi vom fi
Și viață îi vom da


Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veșnic pe orice tărâm

Numai El vremea o știe
Și timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăție
Și din tot ce s-a făcut

El decide— hotărăște
Orice vrea în Univers
Și pe oameni îi primește
După calea ce-au ales

Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toți
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poți

El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit

De la El pornit-au toate
Îngeri stele și pământ
El e dincolo de moarte
Onorat și pururi Sfânt

El a dat miez și viață
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalță
Și ne umple de uimire


Oriunde noi ne uităm
Și în cer și pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt

Toate sunt doar inovații
Ale Celui Prea Înalt
Și ele-i aduc ovații
Nimănui cum nu s-a dat

Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem și pe pământ

Cinste slavă și mărire
Veșnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulțumire
Fie pururi lăudat

El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea și iubirea

El pe Isus ni l-a dat
Viață nouă să ne fie
S-avem sufletul curat
intrăm în veșnicie

Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toți onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viață și salvare

poezie de (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut (Priceasnă)

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica Sfântă a cerului
Bucuria Domnului
Ești mijlocitoarea noastră
Pentru noi roagă-te.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica celor oropsiți
Și pe pământ pedepsiți
Tu ne faci viața ușoară
Atunci când ne rugăm.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Maica fiului cel Sfânt
Soare în cer și pe pământ
Zorii toți ar fi apus
Fără de Iisus.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

Toți îngerii duc în zbor
Vestea bucuriei lor
tu ești mărirea noastră
Maica tuturor.

Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.
Sfântă Marie, pentru noi te-ai născut.

cântec, versuri de (25 august 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
trăim fără de vină
pe veci Domn te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt

toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De sfântul prooroc Ilie 2008

* iubim scriptura sfântă
Sfinții prooroci ne cuvântă
Iubim, ca să fim iubiți:
Astăzi fim fericiți

Sfinții-n ceruri ne iubesc
Toți la Domnul ne vorbesc
Pământul înverzească
*Fratele să se iubească

Cuvântul unui proroc
Din pământ va scoate Foc
Proorocie - aur rar
*Aurul nostru în dar

Să fie să ascultăm
Iubiri la prooroci să dăm
Multe lucruri de vedem
Să-i iubim și să-i credem

Le dăm crezul de prooroc
*Numele-i albit în Foc
Numele-i de Foc Ilie:
Să-i Vedem în proorocie

Îi dăm: Apă, Foc, Pământ
Numele-i de veșnic sfânt
-l iubim, să ne iubească:
Nu-l iubim - să ne trăsnească!

Uităm adesea ce suntem
Menirii morții ne dădem
Menirii noastre omenești:
*Tot și toate-s proorocești

Ce nu are proorocie
Este doar așa să fie
Pe Ilie l-au gonit:
Pământ sfânt au prigonit

i-au dat apoi crezare
Trăznit foc de supărare
*Unit la ceruri este foc!
Este pământ - fără noroc!

În existența noastră vie
Sfânta noastră proorocie
Cuvânt de Foc Vestește:
Cu Domnul, nu Se glumește!

Să fie oare erezie?
*Pe pământ n-a fost Ilie?
existăm din întâmplare:
Pământ cu Viața și Soare?

Cu Apă-l udăm pământul
Evistă și foc și vântul
Și apă și foc el are:
Apa, este o-ntâmplare?

Albia noastră străină
Își dorește o albină
Sapă necredința-n noi:
*Râul, curge înapoi?

Își așteaptă apa focul
Focul va ploua tot locul
Albia-i marchează locul
Locul: Își marghează Focul?

Și va curge multa apă
Va curge ploaia ce sapă
Sapă necredință-n noi:
Până-n Ziua de Apoi?

Focul apa și cu Unsul
Își așteaptă azi răspunsul
Albia marchează locul:
De unde ne vine focul?

Și marchează și va curge
Apă curge, apă muge
*Omul vieți-i face Gard:
Viața, vine din hazard?

trăiască făr' de foc:
Viața, va mai are loc?
Spre ceruri, spre larga zare:
Să privim din întâmplare?

Crească-n noi orice-ntrebare
Modelează Zări și mare
Apa, dacă n-o avem:
Viața, noi o mai vedem?

*Râul curge doar la vale
Va atrage ceața-n cale
Albia lui șerpuită:
De foc, oare îi croită?

Scăpată viață omul are
Formează - acum altă-ntrebare:
O viață zisă din hazard
Dată ne este cu Gard?

*Omul viața și-o trăiește
Râul, focul, un bun este
Și pe maluri în culori:
Verdeață și multe flori?

*Crează Dumnezeu și-n foc
În pustiu și-n orice loc
Chipuri multe infinite:
Nu de Domnul sunt gândite?

Viața-n Ilie prooroc
A lovit lumea cu foc
A fost oare o-ntâmplare:
Un prooroc răpit în Soare?

*În ceruri există foc
Există din loc în loc
Chip de foc dacă avem:
De un fulger mai cădem?

Sfânt e chipul cel de Apă
Chipul care-n veci ne scapă
Cel de Apă lumii vii:
Viață-n Dumnezeu să-i fii

O, ce multă necredință
Adapă moartea-n Ființă!
RĂMÂNE-m... făr' de crezare:
Pământ sfânt, făr' de Cazare!

De la viaț' avem gândirea
Viață, biruiește firea
Cuvânt cu iubirea-n față
......................................
Lumii, El nu-i dă Dulceață?
...............................................
*Îi dă Lumină și căldură
Ca să-i fie lumea pură
Casa plină de Copii:
Să se îmulțească mii

Harul nostru e Divin
Proorocească și-n destin
Și-n măgarul urecheat:
*Evanghelia s-a dat

Evanghelia, e Sfântă:
Luminează sfinți și Cântă!
Evanghelia, e Sfântă:
Este Trupul, ce Cuvântă!

Evanghelia-i, Trupească
Este gata, să se Nască!
(cască!)

poezie de (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat

Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
intrăm în veșnicia

unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
mergem pân' la sfârșit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță

prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa

numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
să avem pe veci salvare

Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt

Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere pășim
înspre patria Divină
ochii ni-i ațintim

prin Isus Hristos Mesia
ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
-l trăim și îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat

cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar

poezie de (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Matei 25:34-45

Cine nu cunoaște bine iudeii au primit
Pe Mesia într-o iesle, când din slavă a venit?
Cine nu cunoaște astăzi că-n Biserica pe care
A născut-o-n spasmul morții, nici în grajd loc nu mai are?
Iată-L, stă la uși închise. Cel ce-i Făcător a toate,
Cel ce zice și se face, stă ca un milog și bate!
Este greu crezi aceasta. Căci îți zici: cine-L oprește
își aibă, dacă-i vorba, poate tot ce-Și dorește?
Ca înțelegem bine, trebui' explicat întâi
Cum e azi Hristos în lume, cum și Biserica Lui.
Însuși Domnul înainte de-a ajunge la Calvar,
În Matei ne-arat-aceasta cum nu se poate mai clar.
Zice El că tot ce-i facem unui foarte ne'nsemnat
Frate din ai Lui în lume, Lui îi e considerat.
Și ceea ce nu se face oricărui din frații Lui,
E ca și cum n-ai făcut-o, fii atent, chiar Domnului!

Iată încă o dovadă, care-i și mai grăitoare:
Saul, care e și Pavel, apucat de-o râvnă mare
Se ducea pân' la Damascus, întoarcă, zicea el,
Pe popor la Dumnezeul, la Sfântul lui Israel.
Și pe drum, cum știm cu toții, Domnul i-a ieșit în cale.
Pavel cade jos, iar Domnul, fiți atenți, pune-ntrebare:
"Saul, Saule din Tars, pentru ce Mă prigonești?"
Saul zice: "Doamne sfinte, Spune-mi Te rog, cine ești?"
"Eu-s Hristos și tu pe Mine, în furia ta turbată
Mă chinui că nu țin Legea voastră veche, demodată!"
Tare s-a mai mirat Saul, însă-a înțeles exact:
Ucenicii și Hristos fac un bloc neseparat.
Potrivit acelor spuse chiar de gura lui Hristos,
Iată, Domnul ne-nsoțeste peste tot aicea jos.
O explozie de uimire și de teamă totodată
Ne va prinde când vedea-vom în tovărășia noastră
Pe Hristos atât de-aproape, cât nu ne-am fi-nchipuit
(Și cum, în multe ocazii, nici nu ni L-am fi dorit.)

luăm un exemplu practic: deci, oricare credincios
Care-l întâlnești în viață este chiar Domnul Hristos.
Soțule, te-ai gândit oare că prin scumpa ta soție
Pe Hristos ți-ai luat tovarăș toată viața îți fie?
Când lași singură soția ore-n șir pentru un meci,
Când cu-atâta nepăsare peste lacrima ei treci,
Să nu mai judeci evreii c-au dat iesle de-animale
Când tu nu vrei două ore să lași patimile tale.
Dar tu, soră măritată, te-ai gândit tu serios
Că Isus S-a făcut una cu soțul tău credincios?
Ori de câte ori în casă tu te superi pe bărbat
Și nu îți mai faci menirea, zicând te-ai săturat,
Să nu îți mai deschizi gura îi judeci pe evrei.
Ei au dat un grajd, tu însă nici măcar un moft nu vrei.
Tu părinte, tu copile, cari sub un tavan trăiți
Și care-ntr-un fel sau altul pocăiți vă socotiți,
V-ați gândit voi bine oare că Hristos își socotește
Lui tot ce în casa voastră între voi se făptuiește?

Voi copii, luați bine seama: când în loc să ascultați
De părinți, le găsiți vină și-ncepeți să-i judecați,
Voi zgorniți din viața voastră pe Hristosul Domnului
Care-a ascultat părinții totdeauna-n viața Lui.
Iar părinții ce se poartă neglijent și urâcios,
Cum primesc ei pe Hristosul din copilul credincios?

Acum haideți să ne-ntoarcem la al nostru subiect,
S-aplicăm învățătura la modul cel mai concret.
Vorbeam deci despre Israel, care-a dat pentru Hristos
Doar un grajd de animale, când veni ia trup jos.
Dar Biserica, ea, care dintru Sine-a luat ființă,
Nici un grajd măcar în lume nu I-a dat ca locuință.
Ne arată Cartea Sfântă cum Biserica L-a dat
Afară. El însuși zice: "Eu stau la ușă și bat".

Iată-L deci, la ușa ta; ai tu timp să îl asculți?
Pașii Lui nu lasă zgomot; El umblă prin cei desculți.
Ții pe raft de după ușă pantofi și bocanci grămadă,
Iar Hristos umblă și iarna cu sandale prin zăpadă!
Când e vorba de mâncare, facem chefuri și ospețe,
Iar Hristos merge strângă resturile de prin piețe!
Cheltuim câte-o avere să facem casa boboc,
Dar Hristos să stea-n azile, că la noi nu are loc!
Israel I-a dat o iesle, dar I-a dat ceva oricum,
Nu L-a neglijat afară, singur părăsit în drum.
Noi, Biserica de astăzi, cei din ultimele zile
Nici în grajduri nu-I deschidem, ci-L trimitem la azile.
Mai citim despre Israel că atunci când au adus
În a opta zi la Templu pe Pruncul Cel Sfânt Isus,
Pentru Simeon și Ana, cari știau de-a Lui sosire,
Nici în lună n-au fost piedici să-i țină de la-ntâlnire.
Dar noi, vai, o mie și-una de piedici găsim în cale
Duminica după masa mergem la adunare!

Iară pe Hristosul care, părăsit de noi, L-a luat
îl îngrijească lumea, în azilele de stat,
N-avem timp nici pentru-Acela, nici vreme de vizitare,
Căci avem meciuri și filme, video și televizoare.
Când avem zile mai multe, concedii său sărbătoare,
Suntem ocupați și-atuncea: când la munte, când la mare
Pentru locuința noastră avem bani cu-ndestulare
Și pentru ce trebuiește și pentru-mpopoțonare.
Dar când e pentru Hristosul, lepădat la ușă-afară,
clădim o adunare într-un sat mic pe la țară,
N-avem, vai de noi, săracii! Las' dea americanii,
la ei pică din stele și din lună și nori banii!

Iartă-mi, dacă poți, Isuse, atâta nerușinare!
Când de patimile rele mi-ai adus eliberare,
Ajutându-mă acuma să nu mai cheltuiesc bani
Pe țigări, pe băutură sau păcat, ca alți golani,
Am primit-o, n-am zis: ia-o, s-o dai la americani.
Azi, când mi-e plin buzunarul și la CEC, și sub saltea,
Te trimit mergi la alții, la americani dea.
O, noi toți aceia care la Crăciun ne bâzâim
C-a venit Isus în iesle și vai, îl compătimim!
Așa e. Dar vezi, iudeii, o iesle și tot I-au dat,
Pe când noi nici chiar la iesle n-avem timp de vizitat!
O, de-am recunoaște astăzi adevăru-acesta trist,
Și să îl primim în case și în inimă pe Crist!
Iar pe Cel de la azile, dacă nu-L luăm acasă,
îl vizităm acolo, duminica după masă.

Și acum, în încheiere, datorăm încă-un răspuns:
Dacă El e-Atotputernic și își este de ajuns,
De ce stă la uși închise și așteaptă de la mine,
De la unul, de la altul, de la toți și de la tine?

Aici stă ascunsă taina și aici ni-e fericirea:
El, Acela care-I totul: vecii, viața, nemurirea,
Vrând Se împartă mie, ție și la orișicare,
S-a însămânțat în oameni de a noastră-asemănare,
Ca primindu-L, prin chiar faptul că dăm lucruri trecătoare,
El să ne dea fericirea vieții-n veci nepieritoare.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Va veni iarăși Mesia

când va veni iarăși Mesia
mireasa Lui de aici să-și ia
ce mare va fi bucuria
ce va-ncolți-n mireasa Sa

căci toți acei ce-au ascultat
și au trăit Cuvântul Sfânt
o haină nouă li s-a dat
și-or părăsi acest pământ

nu se are în vedere
de ce moarte au murit
ci doar ce Cuvântul cere
de a fi neprihănit

la răpire așa va fi
toți acei neprihăniți
alte haine vor primi
și la cer vor fi răpiți

ei mireasa Lui Hristos
cu acei ce-au ascultat
nu vor mai rămâne jos
căci Fiul de Împărat

de aici îi va lua
și în ceruri îi va duce
împlinind atunci Scriptura
prin izvorul de pe cruce

Mirele cu-a Lui mireasă
în cer se vor bucura
căci Isus cu-a Lui aleasă
sus în cer s-or așeza

însă vremea va veni
când Ei — iar se vor întoarce
Mirele spre a domni
pe pământ Însuși în pace

după ce Ierusalimul
va fi iar eliberat
la luptă porni-va Domnul
cu pământul răsculat

cea mai mare bătălie
va fi la Armaghedon
Mirele din veșnicie
urât de al morții domn

atunci El va trebui
cu-a pământului oștiri
lupte spre-a birui
toate aceste rătăciri

iar armatele planetei
atunci vor fi nimicite
de-Mpăratul veșniciei
—și lucrurile-noite

după ce va birui
oștile de pe pământ
Domnul iar va răsplăti
pe cei care a Lui Cuvânt

l-au iubit și-au ascultat
trăind în neprihănire
și morții au înviat
pentru marea răsplătire


cei uciși aici de fiară
pentru Mirele Hristos
la viață atunci iară
vor fi aduși aicea jos

va fi întâia înviere
a martirilor ce-au fost
morții dați spre-njunghiere
pentru Isus — a lor rost

pe scaune de domnie
din mireasă cei aleși
îi vor judeca știe
cum de moarte au fost culeși

ce răsplată primească
de Hristos c-au ascultat
pentru patria cerască
ei ce viețile și-au dat

și morții aceștia iată
de la-ntâia înviere
vor primi întâia dată
dreptul de-a fi la vedere

de a fi la-mpărăție
împreună cu Hristos
și în anii cei o mie
vor domni aicea jos

glorie dar Celui Sfânt
Mirelui din veșnicie
ce-a schimba acest pământ
ca un rai întreg să fie


și mireasa cu martirii
împreună cu Hristos
despărțiți de jugul firii
vor trăi aici frumos

iar cei care în viață
vor rămâne pe pământ
vor avea o altă față
dup-al Domnului Cuvânt

și ei se vor înmulți
viața lor fiind schimbată
ani cu sutele-or trăi
dintr-o inimă curată

raiul va fi pe pământ
cu Hristos și-a Lui domnie
sub puterea Celui Sfânt
Împărat ce o să fie

fericirea abia atunci
omenirea o să trăiască
nu-n păcatele adânci
ci-n lumina cea cerească

căci Hristos va stăpâni
tot pământul de sub soare
și-Mpărat doar El va fi
fie-i slavă și onoare
duminică balcon mănăștur 22 iulie 2018

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din Infinit

cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar

cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia

pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința

fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața

n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ și din lumină
și din apă și din vis
trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A plătit Isus tot prețul

A venit Isus din cer
El Lumina și Iubirea
Pentru oamenii ce pier
Să le aducă izbăbirea

Nici în înger de lumină
Nici arhanghel strălucit
Ci în om fără de vină
Creatorul a venit

Creatorul cel sublim
Însuși El s-a coborât
Fiul slavei—Prinț Divin
La noi iată a venit

El Acel ce ne-a iubit
Mai 'nainte de a fi
În plan când El ne-a zărit
De atunci El ne iubi

Și cu Tatăl ce-mpreună
Lutul fin l-a frământat
Până când apoi în urmă
A Lor Chip iată i-au dat

Și-a suflat în nări suflare
Și omul a devenit
O ființă pe cărare
Cu um mers neobișnuit

Căci avea din Dumnezeu
El suflare din suflarea
Taină ce e-n empireu
Singură fiind lucrarea

Ce-avea taina nemuririi
Prin suflarea Celui Sfânt
Și amprentele iubirii
Ale-Ntâiului Cuvânt

El Lumina și Adevărul
Fiul Celui Prea Înalt
Ce-a rămas pentru om țelul
Ce se vrea în veci curat

El e unica Ființă
Din Tatăl ce s-a născut
Și-n toate e biruință
Tatălui fiind plăcut

Și omul a devenit
Pe pământ stăpân pe toate
Totul i-a fost oferit
De Cel ce-i stăpân pe moarte

De Cel care a creat
Tot ce mișcă pe pământ
Și ce e în lung și-n lat
În imensul Infinit

Însă omul a căzut
În ispită și-ncercare
Și păcatul l-a umplut
Transferându-l la pierzare

De aceea a venit
Domnul Isus -l salveze
Creatorul Cel slăvit
Iar viață să-i doneze

Ființa aceasta ce-i din lut
Din lumină și iubire
Sub povoară a căzut
Morții dat㗠la pieire

Ce-a creat Domnul mai scump
Mai curat și în lumină
Totul pururea-i pierdut
Căci imensă i-a lui vină

Pe pământ iat-a sosit
La noi Însuși Creatorul
Să-și salveze în sfârșit
Omul— ce-i fură fiorul

Și-i fură chiar și iubirea
Chipul Lui— doar el îl poartă
Însă nu— neprihănirea
Căci el e-o ființă moartă

Domnul Isus a venit
Să-i redea iarăși viața
Omul iar neprihănit
Să-i privească în veci fața

A venit ca să plătească
El păcatul cel amar
Și ființa omenească
Să fie-mbrăcată-n har

Iar Cuvântul Cel Divin
În smerenie-mbrăcat
S-a plecat spre cel în chin
Înspre omul vinovat

S-a plecat spre cel căzut
Și rănit și plin de sânge
Un rob iată s-a făcut
Boala— moartea spre învinge

Mâna ce a plămădit
Lutul umed cu finețe
Iată astăzi s-a oprit
La rănit cu așa tandrețe

Și cu atâta gingășie
Rănile i le-a spălat
Cum numai El singur știe
Și le-a uns și le-a pansat

Nu există nicio mână
Ca a Sa pe acest pământ
Căci iubirea-i e stăpână
Și e Fiul Celui Sfânt

Fericiți au fost acei
Ce au fost de El atinși
Ca oițe și ca miei
Și-n Sine au fost ascunși

Domnul este Dumnezeu
Și e Viața viitoare
Viață la poporul Său
Salvare celui ce moare

Dar credință ni se cere
credem cu adevărat
Pe Isus doar în vedere
-l păstrăm și-un duh curat

A venit Isus din cer
Raza sfântă de lumină
Pentru oamenii ce pier
Vinovați și plini de vină

A venit ca El moară
Pentru cei ce-s vinovați
Oamenii ca să nu piară
Ci să fie-n El spălați

El e prețul mântuirii
Prețul care e de ajuns
Ca viața omenirii
Să nu aibă-n veci apus

Cine crede în Hristos
Viață nouă să primească
Ca în cerul glorios
Și în Rai el pășască

Căci Isus ne e menirea
Viața noastră și destinul
El ne e în veci iubirea
Ne e Viața și stăpânul

N-avem altă fericire
Și n-avem un alt destin
Căci Hristos ne este Mire
În El totu avem deplin

Mâna ce ne-a plămădit
Dându-ne înfățișarea
Din cer iată a venit
Crucii dând îmbrățișarea

Pironită a fost pe cruce
De cuiul cel ucigaș
În lumina ce străluce
Pentru orișice vrășmaș

Lumea nu l-a cunoscut
Deși El i-a dat ființă
A Lui mână i-a făcut
Bucuroasă a ei ființă

Iar ai Săi nu l-au primit
Deși printre ei veni
Domnul Vieții cel slăvit
A lor Săi— se oferi

Însă ei iat-au respins
Și oferta și salvarea
Lucrarea nu i-au admis
Ci i-au dăruit pierzarea

Cum a fost planificat
El pe cruce își sfârși
Viața fără de păcat
Și prin jertfa Lui plăti

Tot păcatul omenirii
Și a ei nelegiuire
Ca din apele pieirii
Omul aibă ieșire

A plătit Isus tot prețul
Omul liber e acum
De taie din el disprețul
Și în viață-și taie drum

Prin credința în Hristos
El fiindu-i singur țel
Mirele cel glorios
Îl ia-n ceruri lângă El

În lumina mântuirii
Dacă omul se îmbracă
Și Isus Domnul iubirii
Cu Sine îl ia în barcă

Credeți dar în Mielul Sfânt
Și în jertfa din Calvar
Ca răpți de pe pămât
fiți toți prin al Lui har

Domnul Isus e salvarea
E viața și lumina
Numai El e îndurarea
Ușa Vieții-ntodeauna

E nădejdea noastră vie
Prețul care ni s-a dat
intrăm în veșnicie
Fie Tatăl lăudat

Fie Tatăl proslăvit
Pentru planul Lui cel sfânt
Căci în Isus am primit
Viața nouă pe pământ

Cinste slavă și mărire
Tatălui Cel Sfânt din cer
Căci în marea Sa iubire
I-a salvat pe cei ce pier

I-a salvat pe cei ce vor
Iar viața s-o primească
aibe Mântuitor
Până-n patria cerească

Prin credință nu prin fapte
Și iubirea de Cel Sfânt
Noi salvați suntem de moarte
Deși nu azi de mormânt

Glorie și Lui Hristos
Și onoare-n veșnicie
Căci Isus de aici de jos
Ne dă viața-n veșnicie

Să-i cântăm a Lui iubire
Domnul Isus ne-a salvat
Dacă în neprihănire
Trăim cum ne-a învățat

poezie de (19 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!