Sâmbăta aceasta

Înroşite clipe... descifrează dorul,
Ridurile vremii spaimele ascund,
Clipoceşte încă-n simfonii izvorul
Coborând aiurea, vesel şi rotund.

În alcovul tainic scânteiază vise,
Se aprind luceferi, zboară licurici,
Orizonturi calme par a fi... trimise
De-ndrăzneli abile, pline de lipici.

Ploile de fluturi... scutură destinul,
Pulberi de aripe curg peste soroc,
Dantelate bluze dezgolind puţinul
Toarnă-n aşternuturi, patimă şi foc.

Năvăliră furii... lacomi... dimineaţa,
Ca o şoaptă ninsă de atingeri vii,
Palmele-s olarul, buzele dulceaţa
Alergând prin trupuri, mii de bidivii.

Înfloresc instincte, jubilează cerul,
Fulgeră-n iubire har dumnezeiesc,
Ocolite gânduri prins-au efemerul,
Sâmbăta aceasta... iar... păcătuiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta aceasta

Înroşite clipe... încrustează dorul,
Ridurile vremii spaimele ascund,
Clipoceşte încă-n simfonii izvorul
Coborând aiurea, vesel şi rotund.

În alcovul tainic, scânteiază vise,
Se aprind luceferi, zboară licurici,
Orizonturi calme... par... a fi decise
De-ndrăzneli abile, pline de lipici.

Ploile de fluturi... scutură destinul,
Pulberi de aripe curg peste soroc,
Dantelate bluze, dezgolind puţinul
Toarnă-n aşternuturi, patimă şi foc.

Năvăliră furii... lacomi... dimineaţa,
Ca o şoaptă-ncinsă de atingeri vii,
Palmele-s olarul... buzele dulceaţa
Alergând în trupuri, mii de bidivii.

Înfloresc instincte, jubilează cerul,
Fulgeră-n iubire har dumnezeiesc,
Ocolite gânduri, prins-au efemerul
Sâmbăta aceasta... iar... păcătuiesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste suflet ninge

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.

Vântură zăpada... neştiute vise,
Pe la geamuri gheaţa pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Şi-nvăţând tăcerea, tandru, a iubi.

Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.

Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soroc de-mplinire

Desene abstracte... şi vise rebele,
Ispită târzie şi-un dram de noroc,
O noapte albastră cu magice stele
Când luna-şi aruncă păcatele-n foc.

Cuvinte nespuse... şi şoapte arzând,
Cărări neumblate şi-un dor îndrăzneţ,
Speranţa ascunsă în nu ştiu ce gând
Când sufletul pune pe dragoste preţ.

Luceferi şi umbre... cu greu desluşite,
Iluzii seduse... de fum... şi minciuni
Proscrisele patimi, demult, plăinuite
Când picură cerul în trupuri... tăciuni.

Soroc de-mplinire... în glas de caval,
Prelungi aşteptări şi buze nebune,
Azi marea se-ntoarce tăcută la mal
Şi toate iubirile-şi spune.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună... primăvară,
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Nestatornică şi rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună... primăvară,
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În văzduhul iernii

În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-ngheţate,
Visele nebune tainic ţi-le scuturi
În perdele albe, lungi şi dantelate.

Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munţi şi ape,
Către-apusul care pare-aş cere scuze.

În zăpezi desculţe aruncăm speranţe,
Clandestine şoapte sau chemări de dor
Şi-am ascuns cotorul ultimei chitanţe
Într-o-mbrăţişarea tandră de amor

Pare-o simfonie dulce şi discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Eşti aceeaşi floare suplă şi cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.

Să îmi pun-argint în plete
Şi-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.

Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.

Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.

Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Îşi va face vesnic plinul,
În parfum de aşternut

Şi-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învaţat... să zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună, dinspre vară
Curg iubirile-n poveşti
Şi sub nucii de afară
Vise dragi îţi regăseşti.

Noapte bună, luna trece
Dezlegând a vieţii cheie,
Simplu şi cu sânge rece,
Transformându-se-n femeie:

Noapte bună, cerul plânge
Cu luceferi şi cu stele
Care nu mai pot ajunge
Unde-s dorurile grele.

Noapte bună, dinspre vară
Curg poveştile-n iubiri
Pentru-a nu ştiu câta oară
Dezgolind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc încet

Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.

Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.

Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Şi-n lacrima de rouă plină
Vise sting.

Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Şi din dureri... necunoscute,
Mă ridic.

Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caravane poetice

Vara cocorii
Îţi intră sub piele
Ploile
Se ascund după soare
Iar vapoarele toate
Aduc nefirescul
Răsăriturilor de ceară
Vara este
O iubire târzie
Invadată de simfonii încinse
De valuri
Sinonime uitărilor
Şi de ce nu???
De caravane poetice.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile din ochii tăi

Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Şi îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Şi orizonturile albe de dor
Şoaptele buzelor tale
Dau viaţă nespuselor cuvinte
Însufleţesc fulgii de nea
Şi aprind zorile păcătoase
Bună dimineaţa viaţă
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârşit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până să vii

Până să vii, timpul se duce
Şi pică frunzele de nuc,
În poala clipelor năuce,
Pe care visele-mi usuc.

De undeva, din depărtare
Se-aud trăirile din noi
Şi dau iubirile în floare
La umbra neştiutei ploi.

Până să vii, topesc fiorul
Cu simfonii de stele mii,
Şi scutur cerul cu piciorul
Ispitelor... şi-aşa târzii.

Grăbeşte-te, mă ia păcatul
Ascuns amantelor de ieri,
Deşi de el, ştia tot satul,
Necunoscutelor plăceri.

Până să vii, se trec şi macii
Surâzători... ca un destin,
Răpuşi de patimă... săracii,
În albul cupelor de crin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ca o rugă

Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri şi-nvaţă-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Şi sărutări nebune, prind viaţă, pe picior.

Dezleagă-mă de temeri fragile... şi ispite,
Sfinţeşte-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Şi tremură dorinţa... în sânii plini... şi goi.

Ascunde-mă în roşul de maci şi de iubire
Topeşte-mă în suflet... şi lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Şi soarele pluteşte, buimac, înspre amurg.

Păstrează-mă în vise şi în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... şi tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvăşită... haină
Şi timpu-i ca o rugă... de umbre şi poveri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri clonate

Aş trăi cu tine-o clipă de magie,
Ore răvăşite... înspre-mbrăţişări,
Încrustând secunda într-o poezie
Şi-n dulceaţa blând-a unei sărutări.

Aş pluti-n aiurea... ca o legănare,
Conturând ispite-n margine de dor
Şi-aruncând privirea dincolo de zare,
Frunze de mai pică-n repede izvor.

Aş clona atingeri, incă, negândite,
Rostuind cuvinte-n şoapte de amor,
Când nemărginirea-n coapse răstignite,
Tandru risipeşte... fluturi... pe covor.

Aş simţi dorinţa... ca pe-o torţă vie,
Aruncând scânteia tainelor în noapte,
Viaţa de se duce... înspre vărăsie,
Torn melancolie-n gust de buze coapte.

Aş trăi cu tine-o veşnică iubire,
Cerul scuturându-l... înspre răsarit,
Îmbrăcând costumul inocent de mire,
Aş întinde mâna... bine te-am găsit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş întoarce iar

M-aş întoarce, iar, cu ploi sfinţite,
Cu potop de-mbrăţişări fierbinţi,
În budoarul blondelor ispite
Ce ascund păcatele-n arginţi.
Aş izbi în uşă cu-ndrăzneală,
Dezgolind tăceri şi pasiuni,
Arse ca o ultima greşeală
Într-o pătimaşă zi de luni.

Aş turna-n pahare, pasiune,
Toamnele le-aş scutura de rod,
Adunând nectar şi-nţelepciune
Pentru-a sparge al iubirii... cod.
M-aş întoarce, iar, când bate vântul
Şi-n butoaie fierbe roşul vin,
Buzele când înfloresc cuvântul,
Braţele cât încă... mă reţin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prescurtat o patimă

Din prea puţinul vertical şi tainic
Păstrat-am infinitul de tăceri,
Ascuns în nerăbdarea unui ceainic
Şi-n aburii minciunilor de ieri.

Ating în treacăt, trup de orhideie
Cu veşnicii apuse peste rând,
Amestecând parfumul tău, femeie,
Cu ignoranţa gândului plăpând.

Cuvintele-nfloresc... ca o ispită,
Redeşteptând chemări şi nostalgii
În palma îndrăzneaţă şi grăbită
A rezolva... speranţele târzii.

Apoi te dau... privirilor flămânde,
Păcatelor care te dezgolesc,
Sfinţind tăria formelor rotunde
Cu pasiuni şi har nepământesc.

Din neştiutul orizont... ermetic
Am prescurtat o patimă şi-un vis
Crestând în curcubeul... ipotetic
Altarul nesfârşitului abis.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut odată

Am văzut odată cerul,
Unde vrei să mi te pierzi,
Risipind încet misterul
Unor ochi... atât de verzi.

Am văzut luna odată
Şi luceferi de lumină,
Printr-o lacrimă de fată
Peste-a florilor... regină.

Am văzut odată... marea
Şi pamântul răvăşit,
Când se scutură cicoarea
Şi e macul înflorit.

Am văzut odată visul,
Risipit prin amintiri
Ce se-aruncă în abisul,
Neştiutelor... iubiri.

Am văzut destinul, iată,
Într-o margine de loc
Şi-ntr-un sân superb de fată,
Prinsă dulce... de mijloc.

Am văzut iubirea noastră
Printre picături de ploaie,
Ce tot bat într-o fereastră,
Vrând să intre... în odaie.

Am văzut odat-un soare
Plin de raze şi căldură,
De plăceri încântătoare,
Fără patimă sau ură.

Am văzut... văzut... odată,
Coapsa-ţi goală, îngerească,
Sfârcul ce-nspre mine cată
Parc-ar vrea... să îmi vorbească.

Am văzut odată... zorii
Şi-orizontul plin de fluturi,
Când pe strunele viorii
Dragostea... încet... o scuturi.

Am văzut odată... clipa
Şi tăceri demult uitate,
Care îşi întind aripa
Peste-amurguri scăpătate.

Am văzut odată... cerul,
Unde vrei să mi te pierzi,
Când răspunde efemerul
Ochilor... atât de verzi.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

Un nor de-aş fi, venind cu ploaia
Dornic în noapte-a te iubi,
Luceafăr luminând odaia,
Te-aştept... cu zorile de zi.

Izvor de-aş fi, s-aduc sărutul
Sfinţit pe buzele de foc,
Şoapta fierbinte şi cuvântul,
Te-aştept... la margini de soroc.

Vultur de-aş fi, plutind pe vise
În zbor înalt... misterios,
Când orizonturi sunt deschise,
Te-aştept... cu tot ce-i mai frumos.

Soare de-aş fi sau codru verde,
Polen de floare... şi parfum
Care în vânt nebun se pierde,
Te-aştept... hai să pornim la drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licuricii

În liniştea nopţii de vară
greierii se-aud cântând.
Prin aer licurici zboară,
felinare mici aprind.
Adevărate leduri vii
licăresc în întuneric.
Se-adună în grupuri mii
şi dau spectacol feeric.

poezie de Dumitru Delcă (17 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Şi pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru şi discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Şi-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfăşor.

Mă poartă toamna şi mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Şi strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna şi mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Şi-n aşternuturi zăbăuce
În care-am învăţat... să zbor

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!