Fragil

Gingăşie... de copil...
ni se caţără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.

Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
şi se-ascunde supărată.

Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
şi nimeni nu ia aminte
la cel bun şi drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînţelegând, defel,
răutatea şi urâtul
ăstei lumi, împotrivite
Frumuseţii-ascunse-n lutul
cu-aparenţe ipocrite...

Sub pojghiţa croşetată,
etalată elegant,
stă la pandă şi aşteaptă,
să se-arate, fascinant,
aşa cum a fost croit,
când venea în astă lume,
în care, doar... a iubit,
neavând voie a spune.

Acest scump, gingaş copil,
stă ascuns... dar, în tăcere,
ne şopteşte ce fragil
este omul, la durere,
că-i bărbat sau că-i "muiere"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun bărbat

Cel mai bun bărbat din lume
Nu e prinţul din poveşti,
Nu e cel ce-ţi spune glume
Şi te face să zâmbeşti.

Nu e cel ce te iubeşte
Şi te-alină când ţi-e greu,
Ce cu drag te ocroteşte
Şi alături ţi-e mereu.

Nu este acela care
E nădejdea ta dintâi,
Când ceva cumplit te doare
El îţi stă la căpătâi.

Cel mai bun bărbat, nu-i şagă,
Este omul blând in veci,
Care poate să-nţeleagă
Când îi spui că vrei să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă încă un copil...

Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând şi bun cu mine, Doamne!

La Tine-s toate cu putinţă.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor şi pueril,
Aducător de suferinţă.

Ştiu că îmi poţi citi în suflet
Şi mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.

Eu îţi râvnesc Împărăţia,
Nu prin durere şi suspin.
De bună voie vreau să vin
Şi să-ţi slăvesc Mărinimia.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,
Te-am pierdut într-o seară geroasă
Pe un drum ce-a plecat de acasă,
Bănuind că aşa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,
Te-am ascuns fără sens în cuvinte
Într-o frază ce pleacă şi minte,
Să te şterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil
Aşezând câte-un dor în balanţă
Pe un taler vegheat de speranţă,
Iubire, univers de-aşteptare, fragil.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul cel mai drăgălaş

Cât de scumpă-i sărbătoarea
Naşterii Domnului Sfânt
Noi i-aducem azi onoarea
Şi îi cerem dar venirea
Să ne ia prin Duhul Sfânt
De aici de pe pământ

Cât de gingaş Doamne-ai fost
Când cu ochii Tăi lumina
Ai văzut-o — un adăpost
Căci Lumină ne eşti — rost
Şi ne eşti întodeauna
Cale Doamne — numai una

Cât de gingaş s-a-mplinit
Cuvântul Tău din Scriptură
Când în iesle ai venit
Scump Isuse — scump iubit
Cu plăpânda Ta Făptură
De raze — ce ne umplură

Căci iată Cuvântul spune
Peste cei din umbra morţii
Ce trăiau în astă lume
În păcat — deşărtăciune
Ca un soare-n largul bolţii
Ne-a luat din pragul porţii

Lumina din răsărit
Pruncul Cel din vremi promis
El — cadoul dăruit
Pentru omul rătăcit
Iar s-ajungă-n Pardis
După cum Tatăl ne-a scris

Din lumină prin lumină
Putem astăzi să umblăm
Să trăim fără de vină
Toţi acei ce i se-nchină
Viaţa-ntreagă să i-o dăm
Şi cu drag să îl urmăm

El este lumina noastră
El Cuvântul Minunat
Străbătând bolta albastră
Ne-a dat viaţa sfântă — castă
S-avem sufletul curat
Căci doar El ni l-a spălat

Pruncul Cel mai drăgălaş
Soarele ce străluceşte
Peste-al inimii sălaş
Şi al oilor imaş
El cu drag azi ne primeşte
Şi haina ne-o curăţeşte

Glorie dar Lui Mesia
Că să vină a acceptat
Să ne ofere veşnicia
Viaţa aici şi bucuria
Fie pururi lăudat
Căci doar singur ne-a salvat
25-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuperca blestemată

O sărmană ciupercuţă, blestemată de-o mătuşă,
a crescut în întuneric, într-o casă părăsită,
după uşă.

Doi gândaci îi dau târcoale, istoviţi de căutare...
îşi dreg glasul şi o-ntreabă dacă a găsit prin preajmă
de mâncare.

Ciupercuţa le răspunde că ea nu poate să meargă.
şi stă-n loc de când se ştie şi crede c-aşa rămâne
viaţa-ntreagă.

Gândăceii o ascultă, neînţelegând ce are,
de nu poate să se mişte... c-ar fi vrut să o invite
la plimbare.

Cel mai mic se-ndrăgosteşte de piciorul ei fragil,
îi admiră pălăria roşioară, ce îi dă mult
sexapil.

Stă lângă ea ziua-ntreagă, spunându-i că-i minunată,
prea frumoasă şi deşteaptă şi-ar vrea să-i fie mireasă,
de îndată.

Ciupercuţa, fericită că-n sfârşit iese la soare,
se apleacă, îl sărută... însă e otrăvitoare
şi... el moare...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

Am drumul vieţii în faţă,
se-ngustează, e în ceaţă,
cui să fac de-acum demers,
c-aş vrea să mai am de mers,
îmi e drag să-l văd lărgit,
chiar de nu e pietruit,
la el singur să lucrez
să pot să mi-l asfaltez
aşa cum îmi place mie
să fac viaţa poezie.
Liniştit, la bătrâneţe,
nepoţilor dau poveţe,
să-i încânt şi să-i descânt,
în viaţă să-şi ia avânt,
aşa cum, copil fiind,
eu mi-am croit drum muncind,
iar în anii tinereţii
am simţit tumultul vieţii,
n-a fost deloc generoasă,
am făcut-o eu mănoasă,
norocul n-a fost cu carul,
am primit cu degetarul,
prin trudă şi isteţime
l-am ţinut legat de mine,
a simţit a mea prezenţă,
curaj şi perseverenţă.
Eu la nimeni n-am cerut,
dar am dat cu împrumut,
singurel m-am descurcat,
n-am ajuns de râs în sat,
am mâncat când am putut,
am băut când am avut,
dar altuia n-am cerut,
nimeni n-a văzut c-am plâns,
am oftat doar pe ascuns,
la durere n-am zis pâs,
iar în faţa lumii-am râs.
Acum am îmbătrânit,
dacă plec... merg fericit,
îmi iau cu drag bun rămas
că în urmă-mi ştiu ce las!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare om autentic e ascuns un copil... acest copil în om este creatorul nemuritor dintr-însul.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viaţă şi e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii - Împlineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu este niciodată mai înalt decât atunci când stă în genunchi ca să ajute un copil.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.

Acum eşti crud, eşti tânăr şi lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ţi conduce viaţa
E bucuros când râzi ori când şopteşti iubire
Fiindcă eşti copil şi da, ai fericire.

În vară, când e cald şi întâlneşti iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărţirea
Totuşi e tinereţea precum un fruct oprit
Şi tu, tinere dragă, eşti încă fericit.

Dar toamna tristă vine, nu mai eşti un copil
Începi şi sufleteşte să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deşi lacrimi nu curg
Incet păşeşti spre ţărmul unui drum mult prea-lung.

Şi iată-te în iarna. Crivatul urlă tare
Iar acum la final Îţi pui o intrebare:
"Oare cine am fost pe acest scump pământ?..
O frunză ruginie mânata lung de vânt?..

O clipă suspendată într-un ocean de lacrimi
Ce a trecut haotic prin n şi n prăpăstii
Urmând ca la final să doarmă liniştit
La umbra unei cruci, într-un sicriu sfinţit. "

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de vară

Soarele se retrage tiptil, tiptil
Se-ascunde precum un copil.

distih de Alina-Georgiana Drosu (2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când soarele se-ascunde
şi nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet şi în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ţi pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ţi-l ştie!
Când rânduiala vieţii
te duce prea departe,
sfinţire dă bineţii;
aşa ţi-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl ştie,
te bucuri că ai nume,
destin şi fantezie!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice copil are un nume

Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.

Orice copil are o ţară,
Orice copil are părinţi,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminţi.

Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Şi printre spini din când în când.

Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n poveşti,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curaţii ochi copilăreşti.

Orice copil are o mare
Pe care-şi poartă barca lui,
Dar nu se-aşteaptă să coboare
La ţărmul mării nimănui.

Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Şi-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".

Orice copil se poate face
Şi floare şi păun şi cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.

Orice copil are sub gene
Şi stropi de rouă şi gheţari,
Hrăniţi din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.

Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.

Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Şi focul soarelui din scrum.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din punct de vedere al zeilor, această lume nu e mai mult decât un joc de copil; este sămânţa aruncată în pământ, pură potenţialitate. Întreaga lume a conştiinţei noastre este doar o sămânţă a viitorului. Doar când prin trezirea lui Kundalini, veţi depăşi starea de pură potenţialitate, veţi intra negreşit într-o lume care este a eternităţii, total diferită de lumea actuală.

Carl Gustav Jung în Psihologia Kundalini Yoga
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pasiune naşte un vis

nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiş

odihna trupului este obligatorie
în acest spaţiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se acceptă
cu o bunăvoinţă de iubire

moartea şi viaţa sunt dincolo de pereţi
nu este îngrijorare nu se simte
se citeşte prin gânduri trăirea
pofta de aer şi de priviri

fiecare pasiune naşte un vis
ascuns în sufletul înverzit
din care creşte arborele vieţii
cu ramuri nemărginite

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi copil

Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii poveşti
ce le-am dorit de-o viaţă,
să-mi fii în dimineţile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe faţă.

În zilele când s-or aşterne ploi
şi lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topeşti prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu ştim niciodată ce inseamnă a plânge.

Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil şi tu şi eu prin ea
şi-o bătrâneţe ca un răsărit spălat în rouă.

Rămâi copil iar eu copila ta
poveşti să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reuşim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!

Rămâi copil.....

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se pare că la mulţi dintre adulţi nu le face plăcere atunci când copiii mici le pun întrebări ştiinţifice. "De ce este luna rotundă?" întreabă copilul. "De ce este verde iarba? Ce este un vis? Cât de adânc poţi săpa o groapă? Când este ziua planetei? De ce avem degete?" Prea mulţi profesori şi părinţi răspund cu iritare sau ridiculizare, sau repede trec la alt subiect: "Ce te aşteptai ca luna să fie, pătrată?" Copiii descoperă destul de repede că oarecum astfel de întrebări îi irită pe adulţi. Mai câteva experienţe de acest gen, şi un alt copil a fost pierdut de ştiinţă. De ce adulţii ar trebui să se pretindă omniscienţi în faţa unor copii de 6 ani, eu nu o să pot să înţeleg în viaţa mea... Ce e în neregulă cu a admite că nu ştim ceva? Este respectul nostru de sine chiar atât de fragil?

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini
Tu vii din nou printre străini
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.
-Dar astăzi magii nu mai vin
şi nici păstori să-Ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...
Copil iubit cu chipul blând
Te naşti şi azi ca oarecând
de mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.
Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi
scuipa-vor mâine-al Tău obraz
şi totuşi Tu Copil preablând
cobori ca anii rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor
Te-ai coborât de mila lor-
în ieslea rece-ai fost culcat,
şi nimeni nu s-a-nduioşat.
L-ai Tăi Isuse ai venit,
ei, neştiind Te-au răstignit.
Iar Tu cu suflet plin de dor
iertând, cereai iertarea lor.

Copil iubit, ceresc hoinar,
azi baţi la uşi închise iar.
O, Te-am văzut Copil iubit
din mii de praguri izgonit,
la mii de uşi ai aşteptat
dar în zadar!-Erai uitat.
Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar?
ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

Şi totuşi, iar, sub chip sărman
cobori la oameni an de an
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;
să-mparţi avutul Tău divin
acelor ce la Tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!

Copil, ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...
-O, mâine şi ei uşa Ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi Tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihaela Rădulescu: "Se poate ivi o nouă căsnicie, un nou copil"

Treaba este rezolvată.
Dacă-i vorba de Oţil,
Va avea rolul de tată
Şi pe-acela de copil.

epigramă de Mike Farkas (23 ianuarie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil de lună

Eşti fericit, copil frumos,
sub razele de lună,
iar râsul tău armonios
aduce voie bună.

Eşti vis, prinţesa din poveşti,
sau mintea-mi joacă feste
şi nu mai ştie că tu eşti
cea care-mi dă de veste
că, printre stele, în caleşti,
iubirile celeste
aşteaptă, de la mine, veşti
ca să se manifeste?

Ar vrea să vină, dac-ar şti
că le aştept, sub lună,
deschis la gândul de-a iubi
şi de-ai pune cunună
doar celei care va dori
să zboare, mână-n mînă
cu mine, printre galaxii
şi-n stele să rămână.

Eşti fericit, copil frumos,
iar râsul tău răsună,
căci ştii cât sunt de norocos,
iubit copil de lună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!