Pânza ta

dedicaţie artistului plastic Noni Mogoşeanu

Draga Noni, pânza ta e lumina soarelui,
Ce inundă ochii iubitei
Iubitori de artă, noi ne lăsăm conduşi în lumea ta.
Fantasticul ne proiectează acolo,
Cu greu reuşim apoi să vedem realitatea.
Am fi rămas captivi în lumea ta, pare mai bună,
Mai puternică, primitoare, mai bună
De ieri sunt tot mai captivată,
Prin ochii tăi văd sufletul unui copil rebel
Ce este grijuliu cu fiinţele dragi din viaţa-i
Continuă să umezesti sufletele noastre...
Cu pensula nemuririi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine - replică la poemul "Pleacă trenul cu inima mea" de Lorin Cimponeriu

Lumina din ochii tăi se va reflecta în mine
Ca o artă binecunoscută şi străveche
Ca un ceaslov nescris de bunătate
Ce poate aduce cu sine Iubirea,
Cu toate formele ei şi stadiile înţelepciunii.
Nu-mi cere să te cred un bătrân...
Eşti cel mai dulce om ce inima mi-a cunoscut
Ce inima a risipit-o prin poemele iubirii
Şi viaţa toată a surprins-o în bătaia vântului,
Ce nu m-ar putea opri din drumul meu.
Sunt prezentă aici şi acum, cu tine
Pentru a aduce lumii un frumos testament
Al iubirii scrise şi nescrise,
Al iubirii, dătătoare de prunci
Al iubirii înălţătoare
Până la Judecata de Apoi.
Sunt prezentă cu tot cu siropul
Dreptăţii, închinării metaforei divine
Şi mă desprind de ochii întunericului.
Pentru a te surprinde pe tine, în lumina
Cea fără de pată, cea reflectată în inima bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănirea

De ce ne rănim reciproc?
De ce ne lăsăm conduşi de întunericul din sufletele unora
De ce studiem fără oprire
De mărim lumina, dincolo de pajişte
De ce viaţa e lumina, de ce ea se recreează
Ca o structură indestructibilă?
Zboară cu drag şi viaţa se zbate, printre atei
Zbor printre strune... lumină devenită abis.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidul unui cimitir părăsit

Sentimente pictate, dungi ridicate şi mişcări circulare
Singurele noastre cuvinte vor prinde picioare
Şi vor păşii printre lespezi
Ochii s-au închis
Lumina nu mai pătrunde prin geamul unui ochi artificial
Irisului îi lipseşte credinţa în propria potenţialitate
În depărtare sunt cranii ce supraveghează
Zidul unui cimitir părăsit
Fiecare noapte devine zi pentru sufletele rătăcite
Pentru oamenii ce au avut morţi violente...
Călătoresc prin gerul inimii mele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rebecca Bloomwood: Când fac cumpărături, lumea devine mai bună, iar lumea chiar este mai bună, dar apoi încetează să mai fie bună şi trebuie să o iau de la capăt.

replică din Mă dau în vânt după cumpărături, după Sophie Kinsella
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Spune-mi ce lume frumoasa pot să-ţi dăruiesc?
Închide ochii şi spune: vreau o lume de vis
Vreau ochii să-mi deschizi spre Marea Neagră
Magia să ne lase vrăjiţi în stelele cuminţi
O floare să ne găzduiască zâmbete la loc de cinste
Cu ultimele săruturi să reuşim
A schimba lumina din ochii-nconjuraţi de lacrimi
Apele tulburi se vor dispersa către noi lumea albastru-roz
Va dăinui spre a aduce lină muzicalitate.
Să ne pierdem în lumină... stelelor de porţelanuri
Cu ultimele cuvinte se vor amesteca...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ne va veghea

Cred şi voi crede în lumină şi în Dumnezeu
Datorită lui este creaţia şi universul.
Dacă El este peste tot, de ce natura nu ne mai protejează?
De ce terenul alunecă şi apa ne inundă?
De ce pădurile nu mai fac faţă unei planete supraaglomerate?
De ce anii vor zâmbi şi noi vom continua?
Să facem aceleaşi greşeli ce ne duc la pieire?
Dar Mila Sa se va revărsa asupra noastră
Vom evolua şi vom cere iertare Cerului
Lumina ne veghează indiferent de obiceiurile noastre.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ochilor tăi (dedicaţie ospătarului vesel, Lucian)

Când luna îţi va zâmbi la fereastră să-ţi aminteşti
De lumina ochilor mei
Ei te cheamă cu fiecare şoaptă în noapte
Iar dimineaţa când soarele răsare să-ţi luminezi chipul
Căci razele mele te cheamă cu fiecare cuvânt
Pe care tu-l vei scălda în lumina din ochii îndrăgostiţi
De acelaşi suflet ce te-ndeamnă la joc
Melodia sufletelor noastre se va sincroniza într-atât
Încât va deveni o risipire de voie bună.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IluziiI (cr)ude

Simt că te simţi cam vinovată
Faţă de mine, draga mea,
La vorbă şi la chip schimbată...
Şi simt că simţi că n-ai mai vrea...

Te rog să nu mai stai plouată,
Spunându-mi că sunt vinovat,
Dezbracă-te de mine toată
Şi pune-mi ochii la uscat...

Lăsându-mă să mă înfrupt
Din ochii tăi înlăcrimaţi,
Îmbracă-mă pe dedesupt
Apoi, să nu-i mai văd plouaţi...

Căci ochii sunt nevinovaţi
De tot ce între noi s-a rupt,
Şi mor încet, evaporaţi
Sub cerul dizolvat şi supt...

Simţindu-ne că ne simţim
Prea (cr)uzi în ei să ne privim...

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (20 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mi-s lacrimi de rouă

poporului meu român

Bună să ne fie inima
Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor
Străini am devenit chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toţi, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar şi pe alţii îi ignor
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi...

În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde să apară
Iar tu, cu paşii tăi porţi o povară
Ce pentru paşii mei, aproape că-i străină.

Aripa-ţi fără pene mă alină,
Roşesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheţ în plină vară
Şi în cer mă poartă mintea ta, senină.

Iubesc să te privesc, ştiind cât mă iubeşti
Ştiu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din poveşti
Şi lumea dragul meu, va deveni mai bună.

Mă iei apoi în braţe, cuvinte dulci şopteşti
Îmi place glasul tău, vorbind aşa, duios
Mă las cuprinsă de tot ce-mi dăruieşti
Şi trupul meu vibrează tăcut, şi armonios.

poezie de Elena Bulancea (29 martie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii tăi...

În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde să apară
Iar tu, cu paşii tăi porţi o povară
Ce pentru paşii mei, aproape că-i străină.

Aripa-ţi fără pene mă alină,
Roşesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheţ în plină vară
Şi în cer mă poartă mintea ta, senină.

Iubesc să te privesc, ştiind cât mă iubeşti
Ştiu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din poveşti
Şi lumea dragul meu, va deveni mai bună.

Mă iei apoi în braţe, cuvinte dulci şopteşti
Îmi place glasul tău, vorbind aşa, duios
Mă las cuprinsă de tot ce-mi dăruieşti
Şi trupul meu vibrează tăcut, şi armonios.

Elena Bulance

Elena Bulancea în Personală (2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa învierii în iubire...

Nu mai e nimic de spus şi nici speranţa învierii în iubire
Am luminat pentru o zi, două-trei întunericul în care erai
Acum sunt singură, ating lumina prin înţelegerea viselor
În interpretarea lor nimic nu e hazard
Ci cifra magică am regăsit-o
Plătind în realitatea crudă indecizia unui vis...
Voi pleca să pot sorbi lumina...
Şi voi învia când voi muri definitiv
Şi inima nu va mai pulsa pasiune şi iubire
Când ochii nu vor fi surprinşi şi cerul neumblat
Când visul meu va lumina mai alb ca mâna unui mag
Iar flacăra va risipi sclipiri de viaţă
Tu-mi vei fi iarbă sfântă... pâine... vin
Iar eu pământ sau unguent de pus pe rană.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună să ne fie inima

Mă-nchid adesea si sufăr in tăcere
Ochii mi-s lacrimi de roua
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.

Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc sa ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor

Străini am devenit chiar noi in scumpa tara
Uitând sa mai vorbim întâia limba
Străini suntem cu toti, prigoniti...
Suntem victimele unui regim?

Nu suntem decat marionete ale marilor puteri
S-au rupt si aţele si ultimele puteri ni s-au redus
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amutit cu totii la intrare, am obosit sa schiem lumi murdare
Am obosit sa ne mai ascultam pe noi...
Dar si pe altii ii ignor
Am obosit... Dar poate ca lumina nu poate face Selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de dor

Lacrimi de dor, vis de atins.
O lămâie din aur mi-a fost stoarsă,
Pe o masă, o cană de vin fiert
Vorbeşte cu mine şi nu mă lasă
Atinge lumina şi plânge!...
Am să ating un fluture
Şi-am să visez cu fiecare adiere
M-am cioplit din linişte
Şi am să mă ridic din visul nemuririi
Lumina este vie
Prin ochii din care s-a născut
Şi va muri odată cu dragostea ce ne leagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii copilului

Luna-mi zâmbeşte la fereastră
Ochii copilului îmi scânteiază
Nu încerc să înţeleg destinul
El s-a scris doar pentru mine.
Frumoase şi duioase clipe
Când nu-mi mai doream nimic.
Trimise la noi, simţite
Inimile se scriu cu alte valori.
Ele nu mai cântă... doar ascultă,
Ritmul alert al dragostei şi jocului,
Din care nu reuşim să îndepărtăm.
Timpul secund şi marea trăire,
Timpul oprit de doi îndrăgostiţi,
Pentru a captiva mintea voastră,
Cititori înverşunaţi ai poeziei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

În fiecare noapte eu cred în tine
Cum tu crezi în mine şi dragostea mea
Te iubesc ştii bine
Te iubesc cu toată fiinţa mea
Te iubesc la infinit
În lumina din lumina ta
Mă reflextez în ochii tăi, ştii bine
Iubirea mea, iubirea şi dragostea
Te caut, te strig cu fiecare şoaptă
În noaptea de cleştar a lacrimii divine.
Ileana Nana Filip, Craiova, 16.09.2017, ora 00.25,
în noaptea nunţii sorămii Cătălina
P. S: Eu îi dedic un ultim poem la margine de drum.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scena luminii

Nu am minim de rime la cuvinte,
Până la urmă nu-ţi mai permite
Anii cu scrierea nouă, hieroglifă
Eu sunt cea mai bună scenografă.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduţi

Tot mai reali în lumea virtuală
Şi mai prezenţi în propria absenţă,
Ne pierdem sensul într-o ireală
Trăire şi-ntr-o falsă existenţă.
Nu mai vedem o zi fără tehnologie,
Ne-am rătăcit într-un sistem binar,
Realitatea noastră nu mai este vie
De când trăim într-un tărâm imaginar.
Ne-am lobotomizat de voie bună,
Ne bucurăm de tot ce este trivial,
Sărutul delicat sub clar de lună
Ne pare desuet, ridicol şi banal.
Habar n-avem că ne-am pierdut menirea
Când simţurile noastre-au amorţit,
Că am uitat ce-nseamnă fericirea
De a ne bucura de-un simplu răsărit.
Ni-s degetele fără de amprente
Şi ne-am pierdut de tot identitatea
Prin virtuale lumi "inteligente"
Pierzând contactul cu realitatea.
Ne-am exilat în lumea virtuală
Uitând să mai simţim că altă dat',
Am rătăcit emoţia reală
Şi bucuria de-a trăi cu-adevărat...

poezie de Florentina Mitrică (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Andrei Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună să ne fie inima!

Mă-nchid adesea şi sufăr în tăcere
Ochii mi-s lacrimi de rouă
Nu mai doresc nimic
Accept ce-mi e sortit.
Sunt singura femeie ce strigă lumina
Trag dupa mine un plug
Doresc să ar pământul roditor al ţării
Dar locurile au fost vândute străinilor.
Străini devenind chiar noi în scumpa ţară
Uitând să mai vorbim întâia limbă
Străini suntem cu toţii, prigoniţi...
Suntem victimele unui regim?
Nu suntem decât marionete ale marilor puteri
S-au rupt şi aţele şi forţa naţiuni s-a pierdut - Rodica
S-au risipit destinele în lut - Rodica
Suntem chiar liniştea unui mormânt
Am amuţit cu toţii la intrare,
Am obosit să schiem peste lumi murdare
Am obosit să ne mai ascultăm pe noi...
Dar şi pe altii îi ignorăm?
Am obosit...
Dar poate că lumina nu poate face selecţie divină!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!