Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Moartea

Stă moartea, o infuzie albăstrie,
uite,-ntr-o ceașcă fără farfurioară.
Un loc atât de straniu pentru-o ceașcă:
pe dosul unei palme stă. Ce bine
se vede pe-arcuirea smălțuită
spărtura toartei. Prăfuită. Și
pe rotunjimea-i scrie șters: «Nădejde».

Asta citi, la un dejun, demult,
cel căruia-i menită băutura.

Dar ce făpturi sunt oare
ce trebuie cu-otravă să le-alungi?

Altfel ar rămânea? Sunt ahtiați
după mâncarea asta chinuită?
Prezentul dur ești nevoit să-l scoți
din gura lor ca pe-o dantură falsă?
Atunci ei gângăvesc. O, gângăveli...
..................................................................................

Stea căzătoare,
văzută-odată de pe-un pod –:
să nu te uit. Să stau.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Ceașca fără toartă

Eu sunt o ceașcă fără toartă
Ce în a timpului visare,
A strâns și ploi, au curs și lacrimi
Ce-au fost și dulci, dar și amare!
Eu sunt o ceașcă fără toartă,
Și toată viața așa am fost
De mă va întreba oricine
Pe lume de-am avut vreun rost,
Nici nu aș ști ce să răspund...
Eu sunt o ceașcă fără toartă
Dintotdeauna și... oricând.

poezie de (10 decembrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pont du Carousel

Omul cel orb ce stă pe-o punte,
sur ca o piatră de hotar fără de nume,
el poate este doar un fapt, anume
din depărtări spre stele să le-nfrunte
adâncul lin, tăcut centru de constelații
căci totu-n juru-i prins de oscilații.

Neprihănitul este el care stă drept
la încâlcite drumuri pus steie;
intrarea-ntunecată încheie
neserioasei lumi, Preaînțelept.

poezie clasică de (1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sunt eu, Înfricoșatule. Nu m-auzi oare

Sunt eu, Înfricoșatule. Nu m-auzi oare
cum simțurile-mi bat spre tine, toate?
Privirile-mi, înalt înaripate,
stau feței tale-alb înconjurătoare.
Nu vezi tu sufletul meu cum apare
în fața ta în haină de tăcere?
Suava-mi rugă nu se coace, în putere,
pe căutătura-ți, ca pe-un pom, mereu?

De ești Tu visătorul, visu-s eu.
Dar de vrei veghezi, sunt voia-ți iară,
mă fac puternic pentru slava toată
și mă rotesc – o liniște stelar㠖
peste cetatea timpului ciudată.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Abraham Lincoln

Nu sunt nevoit să câștig, dar sunt nevoit să fiu onest. Nu sunt nevoit să reușesc, dar sunt nevoit să trăiesc cea mai bună viață pe care o am. Trebuie să stau alături de cei drepți și mă despart de ei atunci când greșesc.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Poems of Abraham Lincoln Hardcover" de Abraham Lincoln este disponibilă pentru comandă online la 40.99 lei.

Final

Moartea e mare.

Ai ei suntem
și gura ni-e surâzătoare.
Atunci când viața-ne-o credem în toi,
moartea cutează plângă
adânc, în noi.

poezie celebră de din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

David: Ești aici? Hai, cred că ești! (Așteaptă.) Bine. Țin în mână o ceașcă cu cafea fierbinte. Nu există nicio farfurioară pe masă. O voi așeza direct pe masa superbă de mahon...
Elizabeth (își face de îndată apariția): Să nu îndrăznești!
David: Trebuie vorbim!

replici din filmul artistic Ca în rai
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Propunere

Îmi închipui c-ar ploua
Ce-am face amândoi acasă?
O partidă de șah după masă,
O ceașcă de cafea?

Vino trecem în doi
Cocleala asta de-afară
Vom bea o ceașcă amară
Și vom vedea apoi.

poezie de (14 iulie 1985)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După prânz

Pe Podul Waterloo unde noi ne-am spus la revedere
Condițiile meteo au făcut -mi curgă lacrimi de durere.
Le-am șters cu dosul mănușilor din lână împletită
Și-am încercat pretind că nu-s deloc îndrăgostită.

Pe Podul Waterloo încerc cred că nu s-a întâmplat nimic nasol.
În vremea asta tu ești plin de șarm și de alcool.
Dar tonomatul din mine îngână-un cântecel
Care spune cu totul altceva. Cine-a greșit oare, eu sau el?

Pe Podul Waterloo cu vântu-un păr ceva mă-apasă;
Sunt tentată eludez. Ești prost. Nu-mi pasă.
Deși capul se descurcă foarte bine, totuși, inima-i șeful, am oftat –
Trebuie admit asta, chiar dacă nu-mi ține de cald.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de adormit

Vei putea s-adormi tu oare
fără să te-acopăr blând,
și ca frunza șoptitoare
să te-alint și -ți încânt?

Fără m-ațin pe-aproape
și cuvinte -ți aștern,
pe sânu-ți drag – pleoape,
pe gura ta – etern?

Fără să te-nvălui lin
și să te las cu tine-n somn
ca pe-o grădină c-un răsplin
de crini și anason?

poezie de din Poezii noi, Partea a doua, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cornelia Georgescu

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubești și totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi așa de ușor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ținut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu știu. Nu știu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu știi? Cum poți spune așa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depășit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi fie așa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viață că mi se întâmplă așa ceva, dar culmea, într-adevăr nu știu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deși nu asta mi-aș dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândește-te, poate că ceea ce ți-am spus îți va fi de folos într-un fel; cel puțin eu așa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îți sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoștința ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A opta elegie

Dedicată lui Rudolf Kassner

Viețuitoarele – ochi, numai ochi –
văd ceea ce-i deschis. Doar ochii noștri
sunt ca întorși și astfel așezați
parcă-s capcane-n jurul marii porți.
Ce-i în afară știm doar din privirea
jivinelor; căci până și pe prunc
noi îl întoarcem și-l silim, în urma-i,
vadă-alcătuiri, nu ce-i deschis
și-adânc în animal. De moarte slobod.
Noi o vedem, doar noi. Căci, liber, animalul
are mereu sfârșitu-n urma lui,
și-n față Domnul, și când trece, trece
în veșnicii, cum trece o fântână.
Noi nu avem nicicând, nici chiar o zi,
în față, spațiul pur, unde răsar
la nesfârșire flori. Mereu e lume
și niciodată-un nicăieri fără nimic,
cast, nepăzit, ce îl respiri și știi
că-i nesfârșit și nu-l râvnești. Copil,
te pierzi, tăcut, în el iar ei
te zgâlțâie. Sau cel ce moare e.
Căci lângă moarte, moartea n-o mai vezi,
cu ochii mari, de animal, privești afară.
Îndrăgostiții – celălalt de n-ar fi,
să le astupe văzul – aproape sunt de asta și uimiți.
Pe negândite li s-a revelat
de după celălalt... Dar peste el
nu trece nimeni, și e iarăși lume.
Întorși către făpturi mereu, vedem
în ele doar, reflexu-a ce e liber,
de noi întunecat. Sau poate-un animal
calm ne străbate-n liniște, cu ochii.
Asta se cheamă soartă: a sta în față,
ș-atâta tot, a sta mereu în față.

Dac-animalul hotărât venind
spre noi, pe alte căi, ar fi la fel
de conștient, din drum
el ne-ar întoarce. Ființa-i
e infinită, necuprinsă, fără perspectivă
asupra stării sale, pură ca privirea-i.
Și unde noi viitor vedem, el vede
totul și-n tot pe sine, pururi mântuit.

Și totuși animalul ager, cald,
duce povara unei mari tristeți.
Căci amintirea ce ne covârșește
ades, îl ține pururi și pe el,
parcă ne-a fost cândva, ce năzuim,
mai intim, mai fidel, mai gingaș la atins.
Distanța-aici e totul, iar acolo
e suflu. După patria dintâi,
a doua este tulbure, vântoasă.
O, fericire-a micilor făpturi
care rămân mereu în sânul matcă;
noroc al gâzei ce lăuntric saltă
și-atuncea când nuntește: matcă-i totul.
Uite, și pasărea, cu semisiguranța-i
ce-aproape știe una și cealaltă
din vremuri, ca un suflet de etrusc
pe care – mort – un spațiu l-a primit,
dar, pe sicriu, e statuia culcată.
Și ce uimit – cel ce trebuind zboare,
de-un sân e zămislit. Parcă de sine
speriat, văzduhul taie, cum ar trece
fisura printr-o ceașcă. Astfel
liliacul taie porțelanul serii.

Noi: privitori, mereu și pretutindeni,
plecați spre tot, nicicând înspre afară!
E un preaplin. Îi rânduim. Se sfarmă.
Iar rânduim. Ne sfărâmăm chiar noi.

Cine ne-a pus la cale-așa, că orice
am face suntem în postura celui
ce pleacă. Și pe-un ultim deal,
ce-i mai arată-o dată-ntreaga vale,
el se întoarce, stă, mai zăbovește –
așa trăim, în despărțiri, mereu.

poezie de din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Un sfat

Când cineva îți spune, din mândrie un sfat
Înainte ca să-l zică, tu îl ști de fapt
Și cum criticii goale îți aduce
Mai bine de te-ar pune răstignit pe-o cruce.

Nu că te rănește, dar îți ia la palme nervii
Și nu că îți vorbește sau că s-ar împotrivii
Vorbele lui te lovesc, nu c-ar vrea să te-ajute
Ar vrea să-i mulțumești când buzele-ți sunt mute?

Îl aprobi îi dai și mâna, nu eziți să-i mulțumești
Și aproape deschizi gura, te prefaci că larg zâmbești
Porți tu masca bucuriei! De i-ai scrie pe-un bilet
Cum îți fierbe al tău suflet și de-atâta timp stă fiert.

poezie de (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pont du carrousel

Omul orb care stă pe pod și pare
fruntariu-al unui anonim regat,
poate-i acel, pururea neschimbat,
în jurul căruia stau strajă-n zare
stelarul ceas și-astralul punct ceresc.
Căci toate-n juru-i curg, se pierd, lucesc.

El este înțeleptul neclintit,
pe multe căi crucișe așezat;
intrarea în infernu-ntunecat
la un popor ce ni l-am plăsmuit.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Maria, tu plângi - știu bine

Maria,
tu plângi – știu bine.
Aș vrea atunci și eu plâng,
să te laud pe tine.
Fruntea de pietre s-o strâng,
plâng...

Mâinile tale-s fierbinți;
clape sub ele ți-aș strecura,
atunci un cântec tot ai avea.

Dar ceasul moare, fără urmași...

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Mihaela Banu

Valet boem ( După "Sonet boem", de Ion Pribeagu)

Aseară stam și-mi savuram țigara,
Lângă o ceașcă plină de năut,
Dar am sărit ca ars, ca un recrut,
Când m-a chemat la dânsa, doamna Clara.
Și dumneaei paharul i-am umplut,
Cu-a mea brichetă i-am aprins țigara.
Mai rămânea doar tocmesc fanfara,
C-așa sunt eu, un om binecrescut.
I-am spus atunci c-o văd mereu mâhnită,
Că-i stă mai bine un pic cherchelită,
Că chiar dacă-i frecam argintăria,
Când savura iubirile-i defuncte,
Eu știu și-a săruta și... puncte... puncte
Și merit -mi mărească și simbria!

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O ceașcă de cafea

Ce minunat ar fi dacă am putea
bem acum o ceașcă de cafea
Tu un espresso, frișcă și mult lapte
Eu te-aș sorbi, iubito, printre șoapte

Dacă am bea și un pahar cu vin
Am savura o clipă de senin
Și am trăi într-un destin divin
Pe muzica lui Frederic Chopin

Când zorile ne-ar prinde îmbrățișați
bem o ceașcă de cafea cu mult zaț
Dacă părea prea dulce sau amară
știi că te iubesc ca prima oară

Nu am nevoie în viața asta de nimic
Doar de o pungă de cafea și un ibric
torn în el dacă și tu ai vrea
O linguriță din iubirea mea și-a ta

bem o ceașcă de cafea e un pretext
Vreau doar -ti amintesc ce mult eu te iubesc
Și de băut, după ce am terminat
La tine-n brațe vreau rămân uitat

Aș vrea fie clipa asta un nemărginit
Cu ea trecem în infinit
Și să trăim de-a pururi împreună
Ca și acum, ținându-ne de mână

Iubita mea o clipă mai stai
Și dacă vrei iubirii o șansă mai dai
Atunci am să te rog îmi mai dai ceva
Mai dă-mi, te rog, o ceașcă de cafea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Logodnica

Iubite, strigă-mă, puternic strigă-mă!
La geam nu-ți mai lăsa logodnica atât
în așteptare.
În alei de platani seculare
seara nu mai stă în cale:
sunt goale.

Și dacă în casa-noptată
mă-nchizi n-o să vii,
din mâinile mele împrăștiată
în grădinile albastrului toată
mă voi risipi...

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Morgue

Ei zac așa, de parcă ar fi gata,
acum, târziu, afle-o faptă care
să-i înmănunche liniștii-nghețate
și între ei s-aducă împăcare;

căci parcă nu-i sfârșit în astea toate.
Nu afli nume-n buzunări deșarte.
Dezgustul de pe gurile uscate
să-l spele n-au putut; stă mai departe;

doar într-atâta s-a schimbat; curat e.
Și bărbile sunt mai țepoase-acuma,
de gardieni mai bine tunse, numa

la privitori să nu le facă silă.
Întoarsă e sub pleoape-a lor pupilă,
privirile-năuntru-s îndreptate.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tu ești urmașul

Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,
căci tatăl moare.
Fiii stau în floare.
Tu ești urmașul.

poezie de din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tu ești urmașul

Tu ești urmașul.
Fiii sunt urmașii,
căci tații mor.
Fiii stau și înfloresc.
Tu ești urmașul.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook