Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zeii bătrâni știu încă să petreacă!

Iubiți colegi purtând același hram!
Sunt patruzeci de ani - o veșnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neștiutori de bici și ham.
Eram frumoși: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - și mai frumoși;
De frumusețe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioși,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aștrilor puternici și geloși,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei și!? Înțelepciunea unei vieți
E s-o trăiești, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveți
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneți
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă
Prin tot ce-a fost recoltă și risipă.
Noi, toți, ne-am pregătit cândva, de zbor
Aici, între aceste ziduri sfinte.
Azi am venit să ne rostim în cor
Recunoștința inimii, fierbinte,
Omagiul cald, al nostru-al tuturor,
Adus acum liceului prin care
Am cunoscut întâia consacrare.
Tot ca elevi, dar azi mai silitori,
Venim să strângem generoasa mână
A unor fără seamăn profesóri
Celor de-aici, și celor din țărână,
Întotdeauna le vom fi datori:
Căci tot ce le plătim, până la moarte,
Din ce ne-au dat, e doar o mică parte.
Ne-am adunat să spunem, fără glas,
Prezent! în numele unor prieteni
ce nu-s aici; acei care-au rămas,
devreme sau târziu, sub triste cetini;
să ne-împlinim cucernicul popas
la cerul lor cu astre scufundate
ce-așteaptă azi un semn de pietate.
Suntem aici pentru-a răspunde-acum
La întrebarea: Ce-ați făcut în viață?
E o-ntrebare de sfârșit de drum?
Eu cred că nu: răspunsu-i încă-n față.
Ci-n clipa când îl vom rosti, oricum
Ne-ar fi - cărunt sau încă negru - părul,
Doar urma noastră spune adevărul.
Ne-am adunat ca să-adunăm acest
Teribil adevăr al vieții noastre
Cu tot ce are mândru sau funest
Din biruinți, speranțe și dezastre,
Să nu rămână-n pulberi nici un gest,
Ci-însumat-ca un mirabil număr
Să-l ducem împreună, toți, pe umăr.
Ne-am adunat să ne copilărim.
Să dezgropăm din noi crenguța verde
A unui veșnic tânăr vifleim
Pe care sufletul nicicând nu-l pierde,
Și-ncărunțiți cum suntem să-l trăim
Din nou: în cântecele și-n credința
Care din leagăn ne-au scăldat ființa.
Iar dacă-i scris ca orele de azi
Să bată a supremă întâlnire
Aprindeți-vă sorii din obraz,
Fiți numai bunătate și iubire,
Și-orice cuvânt rostiți-l în extaz!
Sărutul cel din urmă, ca și-ntâiul,
Să ne vegheze-n flăcări căpătâiul!
Prieteni și colegi - bine-ați venit!
În lupta noastră crâncenă cu timpul,
Hai să ne credem încă la zenit!
Restaurați, deci, pentr-o zi, Olimpul!
Dați întâlnirii nimbul cuvenit!
Din mână-n mână cupe mari să treacă:
Zeii bătrâni știu încă să petreacă!

poezie celebră de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Zeii bătrani știu încă să petreacă!

fragment

Iubiti colegi purtand acelasi hram!
Sunt patruzeci de ani - o vesnicie!
De cand, intaia oara, ne porneam
De-aici, ca o superba herghelie
De manji nestiutori de bici si ham.
Eram frumosi: purtam vapaia pura
Care se-arata-intreaga pe figura.
Acuma, iata-ne - si mai frumosi;
De frumusete grea, interioara,
Care ne face - poate - mai sfiosi,
Caci n-are focul viu de primavara
Al astrilor puternici si gelosi,
Ci doar surasul palid care-inseamna
Caldura blanda-a soarelui de toamna.
Ei si!? Intelepciunea unei vieti
E s-o traiesti, pe fiecare treapta,
Prin ceea ce-i e propriu, si sa-nveti
a-i da, necontenit, masura dreapta.
Sa-i dam, deci, acceptatei batraneti
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipa
Prin tot ce-a fost recolta si risipa.
Noi, toti, ne-am pregatit candva, de zbor
Aici, intre aceste ziduri sfinte.
Azi am venit sa ne rostim in cor
Recunostinta inimii, fierbinte...

.........

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Play back life"

Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!

Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.

Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!

Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.

La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!

Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!

Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...

Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!

Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?

Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...

... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!

Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După chipul și asemănarea noastră

the tenth poem for Shiraz

În ultima vreme
lucrurile ne înconjoară
o pasăre meșterită din lemn
o pasăre din lemn înghițind un pește din lemn
o pasăre zburând în spațiul dintre rafturi
și rafturile de sus mișcătoare spații ale copilăriei
doar tu în albastru, dintr-un timp de apropiere și unul de îndepărtare
dintr-un timp prins în cuvinte și un timp desprins de toate aceste pământuri
și eu cum mergeam azi prin iarnă și cum ningea și tot restul
și tu cum mergeai azi prin iarnă și cum nu ningea și tot restul
și eu cum mergeam azi prin iarnă vorbind singură ce naiba e
doar un simplu timp, o simplă distanță, pământul ăsta ne suportă oricum, suntem binecuvântați

peste o sută de ani, cel care va citi aici va spune, ce norocoși cât de aproape au fost / și cât de departe
peste o mie de ani, cel care va citi aici va zice, cât de identici erau / și cât de diferiți / apoi ne vor scana aceste poeme,
cuvintele adeneul iubirile
ne vor reconstrui
după chipul și asemănarea noastră

dacă ne-am uita pentru câteva clipe în aceeași oglindă
apoi ne-am vedea fiecare de drumul său
tu cel rămas acolo
și eu cea rămasă acolo
ne-am putea imagina împreună
cea mai bună viață posibilă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță urbană

Ne-am plimbat odat' mână-n mână
Ca doi cetățeni liberi, când
Ne-au trădat pietonii din umbră
Și pe mâini de polițiști ne-au vândut.
Nu știu de aveam pașaport sau nu,
Eram tânăr, ea doar o copilă.
Ne urmară interogatorii
Bătăi și control pentru viză.
Ce putem să le spun despre mine
În ochii lor eram un hooligan
Mână-n mână și-n gând cu o fată
Despre care nimic nu știam.
Turnătorii rânjeau din umbră
Iară noi ne priveam făr' știm
Gândind dacă vom mai fi liberi
Sau dacă va fi dat să murim.
Într-o clipă văzui viața-n cioburi
Lăfăind în bancnote pătate
Ce curgeau printre gânduri ca râul greu
Spălând pietre însângerate.
După cinci zile de carceră eram
Morți de foame, nesomn, sânge, plâns
Pumni în față și-n nas încă fumegau
Și tot nu le era de ajuns.
Plini de vânătăi ne-au dat drumul
Dar n-avem nici un țel spre-napoi.
Nu făcusem vreun rău, la nimeni,
Dar ne-au rupt sufletele din noi.
Păsări albe zburau peste aer
Eram liberi, dar drum nu-aveam.
Spre ce lumi de atunci ne-ndreptam mereu
Din ce lume veneam și mergeam...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni sedar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — fim iertați
Și curați azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer fim primiți

Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini de avarie

lupii s-au adunat mai aproape de oraș.
aici e liniște.

zidurile au fost acoperite de mușchi verde/ precum stâncile din anzii cordilieri.

aici ne hrănim copiii în case dărăpănate cu ierburi și carne crudă.

nu ne e teamă.

e aceeași explozie nucleară care a făcut ca aceasta fie casa noastră.

unii copii mor. bebeluși cu fețe ca de păpuși cu
ochi albaștri și reci.

din când în când lupii urlă la lună,
din când în când ne dăm în leagănele abandonate.

pădurea a pus stăpânire pe noi.

bărbații se întorc în fiecare zi de la vănătoare.

cândva locuiam în clădirile lor de sticlă și oțel.

avem flori/ avem sânge.

avem luna ca un gigantic reflector.
avem dureri pe care le învelim în beznă.

avem cărări prin pădure care nu duc nicăieri.
plângem când mai moare un bebeluș.

dar tot nu ne e frică.

//

știm într-o zi ne vor descoperi

și ne vor duce înapoi.

nu am uitat orașele lor strălucitoare și autostrăzile lor curgătoare.
acolo vor ei devenim mai buni.

acolo malformațiile noastre se vor vedea cel mai bine.

dacă am spune că nu ne e dor de ceva am minți.

ne e dor de fluturi pentru că extincția a făcut ca ei dispară.

alergăm pe câmpurile lor înverzite / primăvara cu mii de fluturi de toate culorile în jurul nostru.

aceasta este povestea noastră pe care o scriem pe bucăți de piele.

lupii au venit astăzi și mai aproape de orașul nostru părăsit.

azi e ziua când vom sacrifica pe cineva/ pentru ca noi să trăim mai deprate.
dar tot nu ne e frică. frica a devenit sârma noastră ghimpată cu care ne-am
înconjurat teritoriul
cu care ne-am înfășurat inimile
cu care ne-am înfășurat visele
ca o mașină pusă pe lumini de avarie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toți cu sufletul curat

Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
luminată s-avem fața
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
și în rai să ne așeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
intrăm în veșnicia

unde nu mai e hotar
și nici timp și noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlinește
voia Tatălui Cel Sfânt
și ființa-și dăruiește
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
și credința în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
mergem pân' la sfârșit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
intrăm cu toți la nuntă
moștenind dar veșnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viață
moștenirea nu și-o pierde
raiul sfânt doar îl înalță

prin Isus doar ni s-a dat
și iubirea și credința
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci ființa

numai El ne izbăvește
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curățește
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun și e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
și ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui brațe ne-a luat
avem pe veci salvare

Evanghelia-i viața
care azi ni se oferă
pururea curată fața
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieții vii Cuvânt

Adevărul e lumina
și Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvață-ntodeauna
sfinți fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere pășim
înspre patria Divină
ochii ni-i ațintim

prin Isus Hristos Mesia
ieșim biruitori
s-avem raiul veșnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus și pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim și îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieții-nțelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt și îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credința
oferită de Hristos
și asemeni biruința
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moștenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat și veșnicia
și-n noi sufletul curat

cinste slavă și onoare
Tatălui cel veșnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
și prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veșnicia
viața veșnică în dar

poezie de (9 august 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șaizeci de ani împreună

Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.

poezie de (august 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Au fost acele zile

Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Și cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Apoi, în profesii și-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbușit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăși în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată și ne-am spune:

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Chiar în seara asta m-am oprit lângă bodegă,
Dar nimic nu mai era la fel în vechiul separeu –
Iar în geam am văzut o reflexie străină,
Oare-acea femeie singură sunt eu?

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Și-apoi, din bodegă s-a auzit un râs familiar,
Și ți-am văzut fața, și te-am auzit chemându-mă pe nume –
O, dragul meu, suntem mai bătrâni, dar nu mai înțelepți,
Căci inimile ne-au rămas acolo, deși noi ne-am risipit în lume.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.


NB.
Versiunea englezească a cântecului "Those were the days" aparține lui Gene Raskin care a tradus și preluat în limba engleză o romanță rusească, "Dorogoi dlinnoyu" - " Pe lungul drum", compusă de Boris Fomin (1900–1948), inspirat de versurile poetului Konstantin Podrevsky. Interpretarea lui Mary Hopkin, 1968, producător Paul McCartney, a adus cântecului "Those were the days" locul întâi unu în UK Single Chart. Piesa a mai fos cantata de Dalida, The 5th Dimension Paul Mauriat, Sandy Shaw, Mari Amachi, Nikolay Baskov etc.

https://www. youtube. com/watch? v=y3KEhWTnWvE

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Noi

Ne-am născut din doi giganți
Latinii, tracii din Carpați,
Aici, pe mândrul dulce plai,
Asemeni unui colț de Rai.

Olah, valah, râmlean, român,
Suntem un neam daco-roman,
Căci Dacia e portaltoi,
Iar Roma mugurul altoi.

Spre răsărit de staje-au stat
Și primele jertfe au dat
Brodnicii, Bolohovenii,
Sepeniții, Berladenii.

Iar când puhoaie au venit,
Neam după neam necontenit,
În ajutor sărit-au iureș,
Românii din Maramureș.

Cu voievozii de-nceput,
Gelu, Glad, Menumorut,
Ion, Seneslau și Litovoi,
Noi am avut primii eroi.

Pentru că-n 2000 de ani
N-am rămas puri daco-romani,
Ne-am amestecat cu germani,
Slavi, mongoli, turci, evrei, țigani.

Acest pământ frumos, bogat,
N-a fost nicicând abandonat,
Stăpânul său adevărat,
A stat și dârz l-a apărat.

A fost învins, dar nu răpus
Și ocupat, dar nu supus,
Căci forțele și-a adunat
Și orice jug a scuturat.

Cum apa peste pietre trece,
Toți ocupanții vin plece
Împovărați de bogății
Din ale țării avuții.

Aici, în Arcul Carpatin,
Suntem popor daco-latin,
Aici am fost, aici vom fi
Și nimeni nu ne va clinti.

Istoria va mai cunoaște
Timpuri ce nu vor mai renaște,
Se vor mai abate noi furtuni,
Dar vom rămâne tot Români.

poezie de din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

De ce

Aici v-a rămâne întuneric
Căci pământul, nu e veșnic.
Cum nu e oricare astru...

Prin praf de stele rătăciți
am trecut pe aici, va ști...
Cineva? Ce după noi va fi.

Sau tot noi,.. de prin găuri negre
Adunați și din nou frământați
Vom fi la nesfârșit prin stele
aruncați..

Și ni se va pare cunoscut
Totul la fiecare început
În întrebarea...
De ce ne-am născut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singura lumină

cât de scumpă e Ființa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credința
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvățătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
și ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
umblăm doar în iubirea
și Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump și e curat
viața sfântă fără pată
un duh nou și nepătat

Domnul doar este lumina
și Adevărul pe pământ
El ne vrea îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
ușa sfânt㠗 înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susține
intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun și e frumos
a vieții sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvățat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar și clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpletește
în lumina mântuirii
și cu drag ne dăruiește
căile neprihănirii

ca să fim cu toți curați
toți să fim aici lumini
prin credință dar salvați
și-n sfințenie deplini

Hristos ne e-nvățătura
biruința pe pământ
El ne-nvață azi Scriptura
al Vieții viu Cuvânt

nimenea nu ne-nțelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
ușa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruință
ne preface-n oameni noi
viața nouă prin credință
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susține
și ne face viața vis
umblăm cum se cuvine
pășind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvață în lumină
umblăm azi prin Cuvânt
veșnic să fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinți chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvățat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata ești dar de plecare
te-mbraci în veșnicia

Celui care a creat
cerurile și pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranța
și tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viața
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
și Adevărul Sfânt al Vieții
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineții

noi cu Sine și prin Sine
pentru veci ne vrem fim
viața cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leag㠗 El ne ține
și ne face viața vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viață iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm și-i mulțumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viața nouă o trăim

poezie de (24 august 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

S-a scris...

S-a scris în cer, cu gură de blesteme,
plece iar la infinit, poeți
Și ne-a lăsat azi, Demiurgul, semne...
Rămân, trăind prin noi, atâtea vieții.

Nici n-a plouat. E secetă de lacrimi
Și parcă-i pandemie peste vieți...
De-un timp au prins poeții noștri aripi
Și s-au retras în infinit, asceți.

A plâns cuvântul... Jale și tăcere,
Căci moartea ca o boare a venit.
Poetul-nepereche, printre stele,
Ca o cometă-a vieții a pierit.

Au curs din noi metafore și verbe,
Am tot cinstit în scris poeți-amnar,
Dar zborul către îngeri, vis, ni-i pierde...
Rămâd decât în mediul virtual.

Și îngerii în Ceruri au pedeapsă -
Să-i ia cu ei pe cei de pe pământ
Când s-a sfârșit povestea lor, acasă,
Să-i poarte-n tihnă către Cerul Sfânt.

Poate că și acolo sunt tablete,
Îngeri-poeți și îngeri-scriitori,
Ce spun în loc de bună dimineața,
Poeme de lumină și ninsori.

-mparți din Ceruri harul tău, poete!
Să ne lumine dragostea de neam,
Aici suntem doar biete amulete,
Cu gânduri prinse în al morții ham.

Nu este timpu-a plânge de pieire,
Căci ca un vis tu vei trăi prin noi.
De azi te vom numi nemărginire
Dar vom rămâne-n suflete mai goi.

-mparți din Ceruri, harul tău, în pulberi,
Peste poeții ce-au rămas aici
Și tolerant, dezastrele spulberi,
Căci noi suntem prea simpli și prea mici.

Tu, un Luceafăr uns cu modestie,
Ne luminează calea spre Înalt.
Prin tine urcăm spre veșnicie,
Poeți-opaiț ce-n cupa vremii ard...

dedic acest poem, cu lacrimi în suflet, celui ce a fost Constantin Trita, rugând odihnă veșnică. Domnul să îl odihnească!
Vei rămâne o stea în sufletele tuturor celor ce te-au cunoscut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar Hristos este Viața

Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Și-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu

Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viața și cununa
Până voi intra-n mormânt
fiu plin de Duhul Sfânt

Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Și mi-arată doar iubirea
Ca Ființa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ

Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar — de Hristos

Numai El e mângăiere
Numai El e bogăția
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ține azi ființa
Și ne dăruie credința


Prin Hristos și doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieții sfinte Miel
Ne e scop și ne e țel
El ne e înviorare
Și în veci de veci salvare

Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Și de asemeni izbăvirea

Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veșnicia
Viața noastră ca un vis
fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Și e raiul— armonia

Numai El azi ne oferă
A vieții cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Și spre El duhu se avântă

Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Și viața ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată

De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt

El fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui brațe să o țină
Fiind dar fără de vină
Tatășlui s-o-ncredințeze
Și-n ceruri să o așeze

Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine susțină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Și că el e o lumină
nu are nicio vină

Eu sunt Viața și-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca și Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus

Noi venim -ți mulțumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi fim
Inima -ți dăruim
Mire scump și minunat
-ți dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri și de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune și respect...
Ți-am zis tot ce-am știut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, încercăm,
Ca într-al vieții trist tumult
O oază liniștii s-aflăm...

Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...

De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-așa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...

Căci, altfel, cum să explicăm
ne-ntâlnim în orice gând
Și-n orice chip ne completăm,
Așa deplin, așa curând...

Da, cred că nu ai spus greșit,
Că "ne-am știut" fără să știm...
Că-n altă viață ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...

ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Și-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...

Dar karma e un verdict greu
Când vrea dreagă-un vis stricat...
Și-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...

Vom fi sortiți să ne iubim
Și-n alte vieți, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aștepta
Și nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu și Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar și o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Și doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârșit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot și doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriți
Din ce acum începe tune în... nori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anda Docea

Cred oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim și, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situații-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca și când ar fi cea din urmă (noapte și iubire). Viața reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.

în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.

Idee abstractă - sau Adevărul

adevărul
unde-i oare
și ce este pe pământ
e-o idee
un cuvânt
ce e adevărul oare
e-o privire mai abstractă
sau
ce este adevărul

mulți
au căutat să-l prindă
în imagini și-n idei
mâna
însăși să-i întindă
încrezându-se în ei

adevăru însă
nu-i o umbră
nu-i un mit
o idee ce perturbă
tot ce-n suflet
s-a trezit

nu-i o floare
adevăru
s-o iei tu oricum voiești
fermecat de gingășia-i
s-o expui
azi în ferești

dacă vrei
în adevăr
adevăru să-l pătrunzi
știi dar

adevărul
e-o Ființă
e un Duh
numai El are putere infinitu să-l supună
-mpletească cu idei tot ce are aici suflare
El Cuvântul ce adună
tot
căci tot ce este
e a Lui lucrare

Creatorul
doar a spus
Eu sunt Calea și-Adevărul
și El este
chiar Isus
multora fiind El țelul

doar Isus a îndrăznit
susțină sus și tare
pe pământ jos am venit
pentru om
fiu salvare

doar Isus a susținut
El
este Adevărul
altul nimeni n-a-ndrăznit
căci Isus
rămâne țelul

ca Isus nimeni n-a fost
ajute omenirea
să-i ofere
aici rost
susținând

e iubirea

adevărul
și iubirea
se interpătrund
și ne cer
neprihănirea
căci
cu toate se ascund
în Isus Hristos Mesia

El
e Adevărul Sfânt
e-a Lui
Dumnezeu Cuvânt
căci Lumina și Adevărul

ni s-au dat
doar în Hristos
El e Viața și Adevărul

acest lucru
Evanghelia-l susține
cea mai scumpă carte ce s-a scris
vreodată pe pământ
căci a ei învățătură
și azi este în vigoare
inserată în Scriptură
și-a ei
tainică valoare
nu e
de pe acest pământ
ci-i venită
din Cuvânt
Fiul Celui Prea Înalt
El
Salvarea omenirii
și azi
încă prin credință

poezie de (27 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca Isus din Nazaret

Nu pe-a mea înțelepciune
Eu viața îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui ființa-i dăruiesc

Prin credința în Hristos
Îmi zidesc mereu ființa
Și eu umblu aici jos
Trăind viața și credința

Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
Să ne fie-ntodeauna
Comoară și mărgărit

Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
Să ne dea la viață drept

Numai El e îndurarea
Viața fără de hotar
El e Ușa și salvarea
Fericirea dată-n dar

Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viață ne e țelul
Domnul vieții și-al iubirii

Numai El și azi ne ține
Curați sfinți și fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veșnicului Tată

Nu pe-a mea înțelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieții Sfânt Cuvânt

În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn și Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire

Mâna Lui doar mă conduce
Și viața îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
trăiesc o nouă eră

Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai pășesc
El la ape mă coboară
Numele să i-l cinstesc

Nimeni nu mă înțelege
Și nu-mi face viața vis
De sine ca să mă lege
Ca intru-n Paradis

Doar Isus Hristos Mesia
El mă leagă și mă ține
îmi fie bucuria
Și viața care vine

Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
fie omului rost
Să-i dea viață-n cerul sfânt


Nimenea n-are putere
Decât Mesia — Hristos
Să ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios

Doar Hristos este viața
Harul sfânt al vieții noi
El ne spală dimineața
Și prin rouă și prin ploi

Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipsește
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curățește

Prin Isus suntem spălați
De păcat — nelegiuire
Doar prin El suntem curați
Și-avem pace — mântuire

Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul și lumina
Domnul Vieții — El Hristos

El ne ține și ne leagă
Numai de a Sa Ființă
Să trăim viața-ntreagă
Prin iubire și credință

Nu mai e nimeni sub soare
Să ne ajute ca Hristos
Toți în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos


Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieții noi
Ce ne dă nepriănirea
Și-a vieții sfinte ploi

Numai El ne înțelege
fim sare și lumină
El viața ne-o alege
Ca pe palme să ne țină

În Isus și pentru El
Viața nostră o trăim
Pe-al vieții veșnic Miel
Pururea noi îl cinstim

Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Și cu ochii-n veșnicie
Ne zidim prin al Lui har

Căci Isus e îndurarea
Și lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii

Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn și Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veșnic Păstor

Fie-i slavă și mărire
Tatălui din veșnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viața veșnic vie

Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Slavă cinste și onoare
Tatălui și Lui Hristos
C-am primit și noi salvare
S-avem cerul glorios

Și cu Domnu vom trăi
Pe pământ și-n veșnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva — a Lui fie

Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt și Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat

Laudă dar Lui Mesia
Cu toți azi să îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăția
Haideți ființele să-i dăm

poezie de (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook