Te-aş ucide cu zâmbet

ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minţi?
mi te ştiu prea curând că-mi vei fi în amurguri
şi vom face din sloiuri culori prea fierbinţi.

răscoleşti când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aş bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite aşternând peste chipul visând.

de ţi-aş prinde aceeaşi visare ce-n mine
rătăceşte prin colţuri ca-ntr-o zare, deşert
te-aş ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopţilor creştet.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă şi prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb şi prea... zicală.

Prea dulce şi prea amară,
Prea calmă şi prea nervoasă,
Prea de râs şi prea şucară,
Prea tristă şi prea... haioasă!

Prea stinsă şi prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră şi prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea şuie şi prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş reface dintr-o risipă de gând, strânsă undeva în mine, fără să ştii şi te-aş iubi pe ascuns în fiecare clipă.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni

Ştiu, ţi-am promis ca te-aş iubi cumva, în efemer şi-n veşnicie
Dintr-un pocal al vieţii dac-am bea, tăcere, dor şi surdă nebunie
Urme de tălpi pe ţărmul amintirii, se-ngână zorii mângâiaţi de-o şoaptă
Unde n-ajunge timpul să ne piardă, şi marea să ne şteargă niciodată.

Ştiu, ţi-am promis că te-aş iubi cumva, în lumi care pictează cer albastru
Pe-o galaxie invers aşezată, cu rădăcini de gând, suflet sihastru
Să ne hrănim pe rând dintr-o emoţie, fără de trup şi fără nostalgii
Unde bătăi de inimă răsună si amândoi murim şi suntem vii.

Ştiu ţi-am promis că te-aş iubi cumva, prea simplu, infantil şi cu tandreţe
Sa te hrăneşti cu răsarit fragil, prins de o pleoapă, plin de tinereţe
Şi un vârtej de anotimpuri să curgă dintr-o palmă de apus
Când eşti pe rând şi rege peste inimi şi servitor supus.

Ştiu ţi-am promis prea multe într-o doară, de frică să nu pleci sau să rămâi
Dar ce-ar fi umbra unui suflet, fără lumina lui?

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţă

Adolescenţă, tu eşti plină
De mult farmec şi speranţă,
De mult zâmbet şi lumină,
De-acum ştiu ce-i aia "viaţă".

Ştiu cum cum s-o trăiesc din plin,
Fără lacrimi, fără teamă,
Iar ai mei când mă susţin,
Frica-ndată se destramă.

Te-aş descrie ca pe o taină,
Te-aş picta în mii de culori,
Te-aş iubi ca pe o mamă,
Ţi-aş cânta de sărbători.

De mulţumiri mari nedescrise
Pe umăr flori vreau să-ţi presor,
Te-aş scrie-n cărţile de vise,
Fiindcă m-ai învăţat să zbor.

Prin adolescenţă trecem fiecare,
Chiar dacă noi nu ne dorim,
Este perioada în care
Iubim mult şi suferim.

poezie de Alina Dobroviceanu din Creatie proprie (ianuarie 2014)
Adăugat de Alina Dobroviceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea Ianuarie

E prea iarnă şi parcă prea gheaţă
Şi foarte trist că te privesc în faţă,
A trecut Decembrie parcă prea mut,
E Ianurie, dar noi n-avem început.

E prea ger şi prea tare bate vântu,
Când buzele tale îşi rostesc cuvântu'
E rece inima crăpându-se ca gheaţa,
Când lacrimi reci şi grele îţi zgârie faţa.

Deşii ţi-ai dorii să fie prea la început,
Când miciuna loveşte fără să fi durut,
Eşti mult prea albă ca zăpada,
Păcat, caci din orice pată îţi gust otrava.

Te-aş reface cu puterea mâinii mele,
Din zăpada curată şi câteva nuiele,
Dar ai dispărea la primele raze de soare,
Sau ştii să pleci doar când soarele dispare?

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem necrolog

Ţi-aş mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ţi-aş mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuş ţi-aş face-n scorbură de fag.

Ţi-aş mai cânta ca un ieşit din minţi
Cu un sărut pecetluindu-ţi tâmpla,
Şi-aş învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinţi.

Te-aş nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din şoapte ţi-aş zidi pe ape castru
Dorinţele punându-le zălog

Şi-n timp ce-ţi fluturi zâmbetul ca steag
Te-aş răstigni plângând pe-al nopţii prag.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea... mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
Ramuri din inima... mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor şi patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu mine prea departe

trupul acesta s-a golit de mine
fără trucuri ieftine
rătăceşte când în umbrele cocorilor
ce-i tot ciugulesc din zbor
când apasă greu peste frunzele care îi urlă
stereofonic foşnetul

aş vrea să întind mâinile să-l alint
dar eu sunt prea departe
iar braţele mele nu sunt atât de lungi
ca în portretul fiicei mele

stenică joia asta
chiar sunt trendy cu pardesiul
alături de o toamnă confesivă
păşesc grijulie peste emblema amintirilor
cu pletele în ţărâna mirositoare a frunze arse
doar înainte privind

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbe sângele

Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată şti.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.

Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Aşezate mult prea etic
Între fluturi şi lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Şi-a huli pe nu ştiu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine

Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puţinul
De păcate ne-mplinite,
Ce au gustul ca pelinul.
Şi-n iubirea de-o noapte
Abia-ncinsă... de rubine
Pică mir de ţâţe coapte
Ahhh!!!... ce bine!

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-aş lua în lumea mea,
Ţi-aş dărui nemurirea!
Te-aş scoate din pământ,
Te-aş face ceva sfânt!

La rădăcini ţi-aş planta
O ramură din inima mea!
Şi te-aş uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!

Şi te-aş creşte cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!

Şi te-aş face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!

Şi m-aş pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

Colţuri, colţuri, mese, trufe,
spectacol terestru perfid
ce stă ascuns în buza vieţii
purtat de-o undă în abis.
spectacole, filme, teatru, muzică
cuprind întreaga lume
cu imagini prea reci
prea meschine, prea calde
prea pure, prea dulci
şi toate se aşează la masa cu trufe.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş...

Te-aş purta cu mine prin lume,
Şi te-aş strânge adesea la piept,
Ţi-aş evidenţia cele bune,
Dar nu mai rezist să aştept.

Te-aş face să îţi ştii menirea,
Să ştii să alegi limpezită,
Să simţi întru totul iubirea,
Să simţi cât de mult eşti iubită.

Te-aş privi o viaţă întreagă,
Te-aş privi şi o sută de vieţi,
Păcat că nimic nu se leagă,
Şi-n suflet port numai tristeţi.

Te-aş alinta aşa cum ştiu eu,
Şi ţi-aş scoate din suflet amarul,
Sălbatic aş fi ca un leu,
Domestic aş fi cum e calul.

Te-aş uita, dar nu o pot face,
În gând până astăzi mi-ai stat,
Te las de acuma în pace,
Căci ştiu că de mult m-ai uitat.

poezie de Mihail Cosmin Pamfil (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aştepta prea mult, nu oferi prea mult. Ambele te pot dezamăgi.

aforism de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

azi nimeni nu mai are primăvara-n suflet,
când toate-s numai flori, miros de rai
au ochii aplecaţi cu mugurii in scancet
în sufletul tacut, tacerile-s alai.

azi nimeni nu mai strange linistea in palme
dar mâinile-s urcate inspre cer
cu rugi, boboci ascunse in naframe
şi ochii pangariti, iertare-si cer.

azi nimeni nu mai vede împrejurul verde
ce-n curcubeu se-alinta si- aromele pe rand
e mult prea stinsa zarea, incet, incet se pierde
zâmbim arar, iubim din când in când.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai şti...

De-ai şti tu, fată, ce te-aş fugări
peste omătul iernii
şi te-aş uita-ntre trandafiri,
să te găsesc la brâul verii…
şi ce-aş mai haiduci cu tine-n zori
ca să te tăvălesc prin ceaţă,
să-ţi ud cu rouă din obraji bujori
şi să te şterg cu izma creaţă…
şi cum te-aş strânge-n pod de palmă,
ca un pescar o ştiucă în năvod,
şi ce te-aş săruta, ca pe-o icoană,
când tu m-ai ferici cu-n plod…

* * *

şi iar te-aş fugări peste omăt
şi-aş haiduci cu tine-n zori,
ţi-aş poteci prin inimă fiori
iar tu… mi-ai zămisli feciori…

poezie de Ioan Gabriel Puşcă
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Fac rugăciuni sub nuc
cu ochii închişi
peste răsărituri şi apusuri
pe când dimprejur
ca niciodată
prea multe ploi pentru o singură vară
prea puţine amintiri
chiar ridicole
pentru o zi

poezie de Eli Gîlcescu (3 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!