Gelozie

Dacă nu ne-am fi-ntâlnit
(Absolut din întâmplare),
Tu pe altul oarecare
Tot aşa l-ai fi iubit.

Dacă nu-ţi ieşeam în drum,
Ai fi dat cu bucurie
Altuia străin, nu mie,
Mângâierile de-acum.

Ai avea şi vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi sămănat în totul
Cu-acel tată imbecil.

Dar aşa... ce lucru mare
Că-ntr-o zi ne-am întâlnit
Şi că-s foarte fericit, —
Absolut din întâmplare!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din întâmplare...

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten şi-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am şi recunoscut.
Am simţit că ai suflet de aur,
Inima-ţi era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Aşa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înţelege?
Ce oare a putut să-i lege?

poezie de Larisa Oancea
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am

Ne-am mascat
Crezând că aşa va fi mai bine
Ne-am uitat
Şi vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înţeles
Sperănd că aşa şi este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu feţe.
Ne-am înstrăinat
Şi vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuţii, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.

poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat cu ochii un petic de cer
şi m-am ascuns ca un copil
sub sprânceana unei stânci seculare,
nu din întâmplare,
doar ca să contemplu frumosul albastrului divin,
din oceanul cel mare
şi ochii trecutului iubit, din întâmplare.

Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-ţi fericit Crăciunul!

Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!
Dar din dar sporeşte Raiul,
Inima îţi creşte-n piept
Şi nu ţi-oi mai pierde graiul,
C-ai făcut un lucru drept.
Dăruieşte dumicatul
Unuia ce ţi-e străin
Şi vei fi îndestulatul,
Ce a dat din prea puţin!
Fie-ţi fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarţi, nu fi hapsân!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ancoraţi în realitate şi totuşi ne place să sărim în necunoscut, în iluzie, în subconştientul nostru plin de simetrii superioare realităţii. Vrem să fim ce nu putem, să fim altceva, să ne rupem de tot şi de toate, dar nu putem, imediat ce gustăm un pic din absolut, realitatea ne doboară ca un croşeu bine pus în bărbie, ne aruncă în hăul ordinarului, comunului, amintindu-ne că nu putem fi în acea metastază, în acea unire cu totul. Poate este imposibil, poate aşa am fost creaţi şi ăsta este rolul nostru de a încerca la nesfârşit fără a putea depăşi limita, poate că nu este imposibil, dar încă nu suntem pregătiţi pentru o gură de apă aşa de mare încât ne-am îneca cu atâtea răspunsuri, cu atâtea adevăruri pe care nu le-am crede posibile.

Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând

Rememorarea de-ntâmplări confuze
Copii crucificaţi ca nişte Crişti
Cu paznici veseli pentru îngeri trişti,
La marea invadată de meduze.

Ţi-am poruncit brutal să nu te mişti
Până-ţi culeg tot frigul de pe buze,
Cerându-ţi mai apoi din suflet scuze,
Pentru minciuna că, oricum, exişti.

Dar n-ai să fii niciunde mai cuminte
Şi mai supusă altuia nicicând,
Cum doar în noaptea oarbă şi fierbinte,

Când ne-am urât şi ne-am iubit plângând,
Fără s-avem nevoie de cuvinte,
La câtă moarte adunam în gând.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raport

(Luarea Griviţei, la 30 august 1877)

La ceasul trei pornirăm iuţi,
Dar ne-am întors în văi bătuţi.

Din nou am dat asalt erou,
Dar ne-am întors bătuţi din nou.

De-al treilea rând deschis-am drum.
Dar n-am bătut-o nici acum.

Ne-am dus de-a patra oar-apoi
Şi-acum răzbim şi-i batem noi.

Ne-ar şi fi fost ruşine-amar
De ne-am fi dus şi acu-n zadar.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i de ajuns dorinţa

Ne-am întâlnit din întâmplare, sau poate-n stele era scris-
Tu, un ocean şi eu o mare şi braţele ni le-am deschis.
Ne-am măsurat nemărginirea şi din priviri ne-am îndrăgit;
Mai sus, dospea-ntre lumi iubirea şi cerul ne privea uimit.

Şi m-ai atins aşa,-ntr-o doară, cu valul tău cel mai înalt
Şi nu ştiam că-i un preludiu al unui viitor asalt.
Mi-am despletit albastre plete şi-n faţa ta am apărut
Un nud cuminte, o fecioară, aşa cum, visul tău m-a vrut.

Era ca la-nceputul lumii, când ne ghiceam încet, pe rând,
Înaintând pe trupul apei, dorinţa-n ape fremătând.
Tu, ca un vânător, trofeul l-ai fi dorit, de la-nceput,
Eu aşteptam întâi logodna şi să învăţ ce-i un sărut.

Era o linişte adâncă şi albatroşii se roteau,
Precum nuntaşii-n hora sfântă, cu Isaiia dănţuiau.
În rochia albă de mireasă, hotarul aşteptam să-l treci,
Când mi-a atins sărutul gura, m-au îngheţat apele-ţi reci.

Şi am ştiut atunci că, încă nu este vremea, nu-i de-ajuns
Doar să mă vrei. Fără iubire, noi, nu ne-am mai întrepătruns.
Şi-acum eşti singur la hotare, încarcerat în veşnicii
Atât de-aproape de-mplinire, eşti lângă mine, dar nu vii.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

într-o zi ne vom întâlni
dintr-o întâmplare
oarecare
ne vom îndrăgosti
oarecum
ne vom aminti
că ne-am iubit
într-un alt univers paralel
dintr-un basm cu roboţi
şi caii înaripaţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de experienţă

Erai tu Venus, eu Adonis,
Ne-am întâlnit aşa de-odată,
Iar delegaţia la Tomis
Am prelungit-o vara toată;

Erai frumoasă şi nebună,
Erai a mea şi-aveam noroc,
Zburdam pe plajă împreună -
Doi cai sălbatici, plini de foc,

Prin valuri ziua şi prin soare,
N-aveam nici griji şi nici urgenţe,
Iar noaptea ne-o doream mai mare,
Să tot schimbăm experienţe.

Erai o iapă lată-n crupă,
Eram un tânăr armăsar,
Şi ne-am iubit atunci, dar după,
Ai dispărut c-un marinar...

Ne-am întâlnit acum, vezi bine,
Când devenim sexagenari
Şi suntem două cabaline
Ce fac... doar schimb de ochelari.

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii... Şi... ce dacă?!

Ne-am întâlnit în ceaţa deasă
şi ne-am atins, fără să vrem,
şi ai ales să-ţi fiu aleasă,
luând din gară primul tren.

Spre-o destinaţie străină,
sorbindu-ne din ochi priveam,
dar tu nu aveai nicio vină!
Doar eu aveam! Că... te iubeam!

Tu erai prins în amăgire
şi nu ştiai ce va urma.
Eu eram toată doar IUBIRE
şi tu erai IUBIREA mea!

În glum-ai pus o sărutare
pe-obrazu-mi ce s-a înroşit
şi, de emoţie prea mare,
am închis ochii... şi-am dorit
stăpân să-mi fii, în Legea Firii!...
Şi ne-am iubit, uitând de noi...
Când ne-am trezit, i-ai spus IUBIRII
că n-ajunge pentru-amândoi.

Mi-ai curs în inima-mi pustie,
potop de lacrimi, ce mă-neacă...
Şi n-ai să ştii câtă IUBIRE
ţi-as fi sortit... da!...
Şi... ce dacă?!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste târzie

Ne-am întâlnit de două ori
Şi-n suflet mi-ai lăsat fiori
Cum nu credeam c-o să-i mai am
La cei de-acum vreo şaptezeci de ani.

Nu mi-e uşor să pun azi pe hârtie
Ce gânduri, simţăminte şi dorinţi
Mă macină de-o vreme-n coace,
De stau într-una ca pe ghimpi.

Atât aş vrea să ştii: de ziua ta,
Mă tot gândesc la o-ntrebare:
N-ai vrea cumva, din întâmplare,
Să iei în dar inima mea?

Dorinţa-mi adolescentină
E ca păcatul cel dintâi;
Dar, de se-ntâmplă singur să rămâi,
Să te gândeşti un pic mai mult la mine.

Si de ar fi aşa ceva să fie,
Vom sta alături, într-un singur loc,
Până ne sună ceasul, la soroc,
Să mergem împreună-n veşnicie.

poezie de Olga Mircescu (6 noiembrie 2017)
Adăugat de Olga Mircescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne vom despărţi

(poem cu hopuri)

Când ne vom despărţi
Aş vrea să plouă...
Ştiu, sună a clişeu
Dar cine e regina roşie peste clişee?
Eu.
Când ne vom despărţi
Vreau să ne ia o săptămână, două, trei
Să aibă timp pisica
Să facă pipi în papucii tăi.
Că dacă nu-ţi rămâne din mine
Mai Nimic
Măcar să porţi cu tine
Un damf de pipi de pisic.
Să-ţi fac atunci o traistă cu blesteme
Ţi-aş cam face
Cu toate nopţile în care
Te-am aşteptat pe ace.
Dar hai, să nu imaginăm o despărţire tristă
Mai bine o şuetă, o trecere-n revistă
Să bem nişte coniac aproape împuţit,
să ne-amintim, în fine, cu ce scop ne-am iubit.

Am fost mai buni, mai limpezi
Mai păpădii, mai miere
Am fost o simplă carne
Nălţarea în cădere.
Ne-am spus din ce în ce mai multe-n mai puţin
Am fost o slugă poate, poate ai fost stăpân.
Unul pe celălalt ne-am tot imaginat
Copii, adulţi, ne-am tot jucat...
Ne-am tot jucat
De-a viaţa.
Eeeei, ce să mai vorbim
Când ne vom despărţi
N-aş vrea să ne urâm.

M-am dezmeticit de-odată
Şi m-am întrebat: cum e posibil ca totul să fi fost creat
Din iubire.
Iar noi să tot vorbim de despărţire?

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut...

mi-a fost absolut să te cunosc,
căci dacă nu te cunoşteam pe tine,
mi-erau atât de absolut,
singurătăţile cu mine

şi ce dacă ai plecat în alte zări,
aveam nevoie de o amintire
şi absolutul ăsta dintre noi,
n-ar îngâna acum o povestire

şi absolut o vom păstra,
într-un sertar, mai pitulată,
doar noi vom şti de ea şi luna rea,
ce-apare acum doar supărată

mi-a fost absolut să te cunosc
şi-mi este absolut şi-acum şi poate,
ne-om revedea cândva în absolut,
schimbând săruturi neîmpăcate

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Stela, te rog eu... Nu fi aşa dură cu el!
Stela: Dură?! Eu?! Tot eu?! Nu-i mai tot luaţi partea! Nici acum nu vă daţi seama că, datorită acestor pastiluţe pe care şi-a permis să le ia cu de la sine putere, putea să doarmă mult şi bine, pe veci chiar şi poate niciodată nu ne-am fi dat seama din ce cauză! Aceste pastiluţe sunt foarte "curate", nu lasă deloc urme în organism, de aceea aparatura medicală şi toate analizele pe care i le făceam degeaba indicau în mod cert că n-are absolut nimic, e perfect sănătos! Sunt asimilate rapid şi eficient! Fără urme... Deci, doar câteva să mai fi luat şi n-am mai fi avut ce să facem pentru tine, frumosule, nu te-am mai fi putut ajuta cu nimic, în nici un fel, nu te-am fi putut salva, oricât ne-am fi străduit noi! Şi nici n-am fi ştiut de ce s-ar fi întâmplat astfel... Ce zici de fapta ta acum? Spune ceva, comandante!
Lucian: Păi... Cine ştie?! Poate că era mai bine! Scăpaţi de mine şi gata! Mare scofală?!
Stela: Ah, da?! Mare scofală?! Şi gata, că bine zici! E nebun! Vedeţi?! Complet nebun... Ascultă-mă bine, frumosule! Să nu mai spui niciodată aşa ceva, nici măcar în glumă, că te pocnesc serios, de mă ţii minte pentru tot restul vieţii tale, pricepi?! Cu mine nu e de joacă! Să nu mai încerci vreodată să faci ceva asemănător, că intri în mare încurcătură! Ne-am înţeles?!
Lucian: Da... Pricep.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu dacă există vreo diferenţă între "adevăr" şi "adevărul absolut". Ultimul ar trebui să le cuprindă pe toate celelalte, subordonându-se la rândul său "Marelui Tot". Dar asta îmi miroase a imperfecţiune, de vreme ce adevărul "simplu" ar părea îndoielnic faţă de cel "absolut", iar prin ricoşeu contaminarea ar cuprinde şi ultima verigă. Ori, aşa ceva omul nu poate să admită în ruptul capului, pentru el Entitatea Supremă trebuie să rămână mai presus de orice i-ar putea aduce vreun prejudiciu, de orice natură ar fi el.

Mihail Mataringa (25 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori iubite

Scrisori păstrate de demult...
În liniştită zi cu soare –
Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult
Tăcerea voastră vorbitoare.

Ce fericit eram odată,
Şi cât sunt ostenit de drum!
Dar ea, pe unde-o fi acum?
Ce s-a făcut frumoasa fată?...

Că ne-am iubit ca doi nebuni,
Iar astăzi nu mai am în faţă
Decât un maldăr de minciuni
Legate cu un fir de aţă.

citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de zâmbet

Dimineaţă,
A mea soaţă
(După ce aseară
Ne-am dat replici, iară
M-a făcut, din nou
Porc, măgar şi bou
Şi ne-am tot certat)
Azi m-a invitat
Fin, la o cafea!
Vin, dar... chiar aşa?

poezie de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum pierzi noaptea

Cum pierzi noaptea cu cetitul!
Am trecut din întâmplare.
Şi-mi venea, aşa, să intru
Şi să suflu-n lumânare...

epigramă de George Topîrceanu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care te privesc fiindcă eşti frumoasă, pot să spună, văzându-ţi paloarea şi tristeţea: "Este bolnavă..." N-au decât; dar eu, eu care te urmăresc cu inima mea, eu, care din tot sufletul te învălui cu solicitudine şi cu dragoste, eu îţi cunosc bine suferinţa. Ştiu bine că dacă cerul ar fi voit-o, dacă mi te-ar fi dat mie, mie, nefericitul, care ar trebui să-mi sfarăm capul că am venit aşa de târziu, n-ai fi bolnavă.

George Sand în Indiana (1832)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!