Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sonetul XIX

Lumea-și preschimbă-n zbor firea-n
noi chipuri ca norii,
dar crește desăvârșirea-n
vechi albii, cresc zorii.

Peste calea ce clatină zarea
dezlegat se resfiră
largă, întâia cântare
zeiesc glas de liră.

Nu-i dumirită durerea,
nu-i bucheră iubirea!...
Când ne gonește în moarte

nu ne dăruie știrea.
Doar cântecul dă izbăvirea:
sărbătorescul să ne poarte!

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Sonetul III

Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.

Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă

pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.

Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul VII

Preaslăvirea, aceasta-i! Un glas slăvitor
ivit, precum metalul pur din zgura
tăcerii. Inima lui e un teasc trecător:
vin omenesc, din veci, băutură.

Nicicând nu dă greș, în pulberi grăind,
învolburat de pilda zeiească.
Dar se preschimbă-n vie, struguri mustind,
în freamăt al zilei miez să-i pârguiască.

Nici de leșuri regești nu-i dezmințită
slăvirea aceasta care nu minte,
nici de zei nicicând nu-i umbrită.

Nu-i solie-n pierdută zăbavă,
ce dăruie veghe pe scări de morminte,
morților, cupe cu poame de slavă.

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XXII

Cu noi viața-și mâne
imboldul, dar clipa
măsoară și pripa
și-n veci ce rămâne.

Ce trece-n neștire
curând irosit,
nu e plăsmuit
spre sfânta rodire.

Tineri, cutezanța
nu-i izbânda plină
în zbor săpoarte.

Cumpănă-i speranța,
beznă și lumină,
și floare și carte.

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XIV

Privește floarea, țărnei credincioasă:
destin îi dăruim o clipă, doar atât!
Dar cine-o știe, veștedă, că-i pasă:
a noastră-i jalea ei, demult am hotărât!

Orice vrea plutească! Cu pași grei
noi peste tot călcăm greoi, mai apăsat;
și dăscălim cu necuprins temei
copilării ce pururi s-au păstrat.

Un cuget de-ar dormi somn adâncit
cu Firea-n preajm㠖 o, cât de ușor –
din geamănul străfund spre zori venind

ori poate-ar rămâne-n răsad, preaslăvit
de flori, pocăitul, fiind doar al lor
cu surori și cu frați, peste câmp adiind.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul V

Nu-i faceți soclu! Deie trandafirul
prinosul lui de floare, an cu an...
Orfeu e – în veci preschimb, și chiar zefirul
îl știe-în fel și chip. Ar fi în van

să-i dăm alt nume: -i pentru totdeauna
Orfeu, plecând, venind, cântând cu zorii.
Nu e de-ajuns s-auzi de-i sună struna
mai mult cât dăinuește cupa florii?

O, de-ați pricepe!... Trebuie piară
chiar de se teme când se irosește,
în vreme ce prin grai el depășește

orice. Se-înalță, ne-nsoțit moară...
Zăbrele nu cunoaște lira; silnic Firea
nu-i îngenunche-n zbor desăvârșirea.

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul II

Precum măiestrului o foaie-aproape
chip drept îl prinde-n zbor, întâmplătoare,
ades cuprinde-oglinda,-n sfinte pleoape
prelins, surâsul singur al fecioarei

când zorile le-încearcă-însingurată,
ori sfeșnicul când rob sclipiri așterne;
apoi în chipuri vii, întârziată,
răsfrânta umbră doar în suflu cerne...

În stins jăratic pier prelung mijite,
bir înnegritelor cămine,
privirile vieții, irosite...

Ce pierde țărna, poate spune cine?
Doar cel ce peste stăvili preaslăvește
și inima, cântându-și, o-împlinește.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Apolo timpuriu

Precum o dimineață, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
și-o trece uneori: așa, pe fața-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea

tuturor poeziilor, aproape să ne-omoare;
căci încă nicio umbră văzul nu-i umbrește,
prea rece-i pentru lauri a tâmplelor răcoare,
iar din sprâncene, mai târziu va crește

a trandafirilor grădină avântată,
din care foi căzând, rătăcitoare,
vor trece peste gura-i tremurată

ce încă tace, neuzată, tresărind,
doar cu al ei surâs ceva sorbind,
parcă i s-ar turna a lui Cântare.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Iubirea e singura cale de a deveni noi înșine.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul VIII

Doar pe-al slăvii tărâm înaintează
nimfa celui izvor din jale adâncă;
asupra căderilor noastre veghează,
chip de cleștar lâng-aidoma stâncă

îndătinată cu porți și altare.
Iată, pe umerii muți palid mijește
zarea; cea mai nevârstnică pare
printre surori – simțirea o-ntinerește...

Martor e dorul; bucuria cunoaște;
ucenică-i doar jalea; mâinile-i caste
în nopți lungi înșiră străbune năpaste.

Dar pieziș, când stângace renaște,
dintr-al stelelor glas nalță vioară
spre bolți; dar suflarea ei nu le-nfioară.

sonet de din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XVIII

Dansatoare, tu strămutare
a tot ce sortit e piară, ofrandă;
vârtej, cel din urmă pom, crești din mișcare,
domnești peste vreme, zbor prins în ghirlandă!

N-a înflorit peste freamăt, deodată,
peste vârfu-i, tăcerea? Deasupra, nu-l învăluiai?
Sus, nu soare era, nici vară, ci nemăsurata
arșiță pe care-n nepreget o desfășurai...

Doar roade purta, roade, copacul, extazul.
Nu-i oare molcomă roadă: ulciorul
vărgat, pârg deplin, dar mai pârguit nu e vasul?

Că-n limpezi icoane păstrează tiparul
pe care bezna sprâncenelor tale, fiorul,
pânze desprinse, sucind scrise tot harul?

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Acum și ele femei au ajuns

Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă iasă.

Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Vecine dumnezeu, de uneori

Vecine dumnezeu, de uneori
te tulbur, în nopți lungi, cu-a mea bătaie
e că-ți aud suflarea rareori
și știu că tu ești singur în odaie.
Și când îți trebuie ceva, nu-i nimeni,
când dibuiești, nu îți nimenea bei:
ascult mereu. Fă un mic semn de vrei.
Sunt lângă tine.

Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,
întâmplător, și altfel poate fi:
un strigăt doar al unuia din noi,
și el s-ar prăbuși,
fără de zgomot, mut.

Din ale tale chipuri e făcut.

Și chipurile-ți stau ca nume-n față.
Și dacă scapără lumina-n mine,
cu care-adâncul meu te regăsește,
pe cadre, strălucind, se risipește.

Și simțurile-mi care iute-ngheață
sunt fără țară și s-au rupt de tine.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Amurg în Skania

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Privește:

Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.

Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...

poezie de din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Am frați în sud, am mulți și în sutane

Am frați în sud, am mulți și în sutane,
în mânăstiri în care laur crește.
Știu, ei zugrăvesc madone omenește,
visez adesea despre tineri tiziani,
prin care domnul în văpăi gonește.

Dar când am gândurile-n sinea mea plecate,
e sumbru domnul meu, o-mpletitură
de rădăcini, fără de zgomot bând.
Atâta știu, că dintr-a lui căldură
eu mă înalț, căci ramurile-mi toate

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Înaintea unei ploi de vară

Deodată-n parc tot verdele frumos
pierdu ceva, dar nu știi ce: culoare?
Simți că se-apropie de geam, sfios,
un suflu, fără preget. Și cântare

puternică răsună din dumbravă:
un Hieronimus parcă-n ierbi a mas;
atâta singuratică zăbavă
și râvnă urcă șuvoind din glas,

că umple sala. Și-s pereții goi;
tablourile-încet ne-au părăsit,
de vocea noastră parcă se feresc.

Iar pe tapetul stins, îngălbenit,
lumini de-amurg neclare se-oglindesc.
Copii, ce teamă strecurau în noi!

sonet de din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Sonetul XVI

Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști –
iar el, seninul, se risipi...

Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...

Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...

A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.

poezie de din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Tu, vecine Dumnezeu

Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ți aud răsuflu-ți rareori
și știu: Ești singur în odaie.
Când îți dorești ceva, nu-i nimeni pentru tine
-ntindă un pahar bei:
Ascult mereu. Dă-mi doar un singur semn.
Îți sunt aproape.

Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
și el se prăbușește făr' știe,
lipsit de zgomot, mut.

E construit din ale tale chipuri.

Tablourile tale îți stau ca nume-n seamă.
Și când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,
ca strălucire risipită pe o ramă.

Și simțurile mele-n grabă amorțite
Sunt fără țară și de tine despărțite.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Zi de toamnă

Doamne: e vremea. Vara a fost mare.
Coboară-ți umbra peste ornice solare,
și pe ogoare lasă vântu-n voie.

Pline tu cere ultimelor fructe devie;
doar două zile mai de sud le dăruiește,
-le îndemn spre împlinire și gonește
în vinul greu dulceața cea târzie.

Cine acum nu are casă nu-și mai face,
cine e singur, multă vreme o fie,
el va veghea, citi și lungi scrisori va scrie,
și pe alei, încolo și încoace,
neliniștit va rătăci, când frunze-adie.

poezie clasică de din Poezia austriacă modernă (1970), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 6 februarie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare

Ce tânăr sunt. M-aș dărui cu-nfiorare
oricărui zvon ce calea mi-o aține;
supus, în blânda vântului strânsoare,
precum în parcuri plante suitoare,
vrea doru-mi vrejurile să-și anine.

Și-oricărei arme pieptu-mi dezgolesc,
atât cât simt că pieptul se lărgește.
Căci este timp de drum mă gătesc,
când din răcoarea-acestor maluri,
ziua în țări fără de țărmuri mă gonește.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea

Domnul fiecăruia doar îi cuvântă înainte de a-l crea,
apoi îl însoțește din beznă tăcând.
Dar cuvintele, preursirea,
aceste cuvinte-stihie, sunt:

De simțurile tale trimis pe pământ,
până la capătul dorului mergi fremătând;
-mi veșmânt.

Îndărătul lucrurilor crește pârjol cotropitor,
ca umbrele lor
întreg m-acopere-ntr-una.

Îngăduie totul: frumusețea, spaima, totuna.
Trebuie doar mergi: nici o simțire nu-i prea departe.
De mine, nimic nu te despartă.
I-aproape străbuna
țară-viață.
O vei recunoaște
După grava ei față.

Dă-mi mâna.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde cresc trufele? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!