Sonetul XIV
Umblăm cu floare, fruct, frunză din vie.
Ci nu spun doar a anului orație.
Smălțat, din beznă suie-o revelație
și în sclipirea-i poate-o gelozie
a morților ce pun tărie-n lut.
Ce știm noi cât se-mpărtășesc din toate?
E felul lor, cu slobod semn a bate
hotarul țărnii, de la început.
Te-ntrebi atât: cu drag o fac ei oare?
Și acest fruct, a robilor lucrare,
nu suie strâns, ca pumnul, înspre domn?
Sau domnii-s ei, la rădăcini, în somn,
și din prinos ne-acordă-o-mbinare
de vlagă mută și de sărutare?
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre sclavie
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
- poezii despre graniță
- poezii despre gelozie
Citate similare
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre măști, poezii despre fructe, poezii despre apă sau poezii despre aer
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Singurătatea ca o ploaie-mi pare.
Din mări ea suie către înserare;
și din câmpii pierdute-n depărtare
suie la cer, statornicu-i lăcaș.
Și-abia din cer se lasă pe oraș.
Și plouă-n ora vag crepusculară,
când toate străzile spre zori se-ndreaptă,
când trupuri ce nimica nu aflară,
dezamăgit și trist se trag deoparte;
când oameni care se urăsc de moarte
dorm în același pat, atât de-aproape:
singurătatea trece-atunci pe ape...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre singurătate, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre ore sau poezii despre oraș
Colind
Nezăbovit, privirea a trecut mai departe
de colina însorită, de drumul abia început.
Astfel ne cuprinde ce nu am putut
să cuprindem strălucind din departe,
și ne preschimbă, chiar de nu-l ajungem,
în ce, umbros doar presimțit, noi suntem;
un semn a fluturat, l-al nostru semn cuvânt.
Ci nu simțim răspuns decât un văl de vânt.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, citate de Rainer Maria Rilke despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre cuvinte, citate de Rainer Maria Rilke despre cuvinte, poezii despre colinde sau poezii despre Crăciun
Cânt
Tu, căreia nu-i spun că noaptea
zac plângând,
care blând mă ostenești
ca un leagăn.
Tu, care nu-mi spui când veghezi
din pricina mea:
de ce n-am îndura
fără să-l ostoim
acest fast neștiut?
................................................
Ia seama la îndrăgostiți;
de-ndată ce dragostea și-o mărturisesc
încep să mintă.
...........................................
Tu mă însinguri. Pe tine doar te pot schimba.
Un răstimp ești tu, apoi din nou foșnetul,
sau numai o mireasmă.
O, în brațele mele pe toate le-am pierdut
tu singura, tu renaști mereu:
pentru că nu te-am încleștat niciodată, te țin strâns.
(Din Însemnările lui Malle Laurids Brigge)
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre schimbare, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară.
Moartea cea mare, ce-i în orișicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l împresoară.
De dragul lui fetițe se ridică
și-apar ca un copac dintr-o lăută,
de dorul lui băieții se-nfiripă;
celor ce cresc, femeile le-ascultă
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va rămânea
și-oricine-a plăsmuit sau a clădit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
și îngheță și se topi,
spre el își răsuci lumina toată.
Întreaga inimii căldură-i adunată
în el, și-a creierului albă pară.
Dar îngerii tăi trec în stoluri, iată,
și verzi fructele toate le aflară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre verde, poezii despre spaimă, poezii despre inimă, poezii despre frunze sau poezii despre fete
Sonetul I
Și-un pom crescu. O, pură depășire!
O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!
Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,
fu început și semn și transformare.
Și s-au iscat din liniște-animale,
din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;
și nu din vicleșug sau spaimă-au
prins să fie-n ele-atâta de domoale,
ci din auz... Glas, răgete pustii
părură mici în inimi. Și-unde doar
colibă fu, mai ieri, spre a primi
aceasta, loc de pofte-ntunecat,
cu o intrare-ai cărei stâlpi tresar
un templu în auz tu le-ai creat.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre păduri, poezii despre depășire sau poezii despre copaci
Sonetul XVI
Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști
iar el, seninul, se risipi...
Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...
Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...
A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre oi sau poezii despre gânduri
Arborele melancoliei
Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Și-a modelat-o ca pe-un vas de lut.
Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscolește-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci și a soarelui apusă-nsângerare.
Jelește toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre melancolie, poezii despre flori, poezii despre tei, poezii despre mere sau poezii despre galben
Tu, întuneric, din care mă trag
Tu, întuneric, din care mă trag,
decât flacăra îmi ești mai drag,
cu care lumea se mărginește,
și strălucește,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o ființă n-o știe peste-aceste hotare.
Însă-ntunericul ține totul la sine:
chipuri și flăcări,
viețuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie și fapte
Ba poate-o gigantică forță, poate
se mișcă alături, în vecinătate.
Eu cred în noapte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre întuneric, poezii despre forță sau poezii despre animale
Sonetul XIV
Privește floarea, țărnei credincioasă:
destin îi dăruim o clipă, doar atât!
Dar cine-o știe, veștedă, că-i pasă:
a noastră-i jalea ei, demult am hotărât!
Orice vrea să plutească! Cu pași grei
noi peste tot călcăm greoi, mai apăsat;
și dăscălim cu necuprins temei
copilării ce pururi s-au păstrat.
Un cuget de-ar dormi somn adâncit
cu Firea-n preajmă o, cât de ușor
din geamănul străfund spre zori venind
ori poate-ar rămâne-n răsad, preaslăvit
de flori, pocăitul, fiind doar al lor
cu surori și cu frați, peste câmp adiind.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre cadouri
Sonetul XV
Așteptați... e gustos... Se și duce... s-a rupt.
Puțină muzică doar, un zumzet ușor :
fete, voi, calde, fete, tăcutelor,
dansați aroma-ncercatului fruct.
Dansați portocala. Cine-o poate uita,
cum înecându-se-n sine, înverșunat
dulceața și-o-nfruntă. A voastră era.
Din nou, savuroasă, spre voi s-a-nturnat.
Dansați portocala. Din voi azvârliți
mai cald peisajul: matúr să dogoare
în aerul patriei! Învăpăiate
miresme, miresme iscați! Înrudiți
cu pura coajă, șovăitoare,
cu-al fericitei suc, ce-o străbate.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portocale, poezii despre peisaje, poezii despre patrie, poezii despre muzică sau poezii despre dans
Prinos
O, cum înfior șuvoaiele-mi de sânge
mai parfumat, de când te-am cunoscut;
uite, pășesc mai drept și-s tot mai zvelt
tu doar aștepți ; cine ești, neștiut?
Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,
și cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presar
numai surâsul tău; stele în'nalt risipă,
ne licăre deasupră-mi, deasupră-ți, iar și iar.
Tot ce-mi lucește tainic, ca apa, din pruncie,
fără de nume drag, ca pleoapa de sfios,
l-oi cuvânta-ntr-o dulce și caldă liturghie
lângă altaru-aprins de bucla-ți ruginie
și-mbălsămat de sânu-ți ducându-ți-l
Prinos.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre stele sau poezii despre copilărie
Toate astea nu sunt decât fructul închipuirii, dar e atât de dulce și de gustos acest fruct, încât mereu aș mușca din el fără să mă satur.
citat celebru din romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș (1946)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fructe
Sonetul II
Și-aproape-o fată-a fost și s-a iscat
din fericirea unică a lirei,
senin luci prin vălul primăverii
și în urechea mea își făcu pat.
Dormea în mine. Totul somn era.
Copacii ce-am admirat vreodată,
cerul palpabil, lunca mângâiată
i-orice uimire ce a fost a mea.
Dormea dar lumea. Cum a fost creată
de tine, zeu ce cânți, de nu dorea
să fie trează? Se iscă, dormi.
Și unde-i moartea-i? Oare vei găsi
acest motiv, cât cântul va dura?
Din mine unde cade ea?... Aproape-o fată
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre primăvară, poezii despre fericire, poezii despre dorințe sau poezii despre admirație
Și grija lui e pentru noi un vis urât
Și grija lui e pentru noi un vis urât,
și glasul lui o piatră ni se pare
am vrea să dăm la vorba-i ascultare,
dar ca prin vis o auzim, și-atât.
Căci între noi vuiește mult prea tare
drama cea mare, ca să ne-nțelegem.
Vedem doar forma gurii lui din care
silabe cad, ce nu le mai culegem.
Suntem mai depărtați ca-n depărtare,
chiar dacă strâns iubirea ne-a-mpletit;
de-abia când pe această stea el moare,
știm că pe-această stea el a trăit.
Acesta-i tatăl pentru noi. Și eu eu
să-ți spun tată?
Ar fi să mă despart de tine nu odată,
de mii de ori. Ești fiul meu. Te voi cunoaște-ndată,
așa cum îți cunoști copilul unic, drag,
chiar când demult este bărbat, este moșneag.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre gură, poezii despre cunoaștere sau poezii despre coșmaruri
În somn și în nesomn
În somn și în nesomn ne legănăm,
Ca-n mari spânzurători din cer, mai sus,
Visăm și ne-ntrebăm ce mai visăm.
Când soarele recade la apus.
Mestecenii copilăriei versuri spun
Din cartea lui Esenin, pe de rost,
Un paznic m-a bătut lângă un prun,
Decât deștept și bun, mai bine prost.
Viața-i neplăcere, prea mult chin,
Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt,
Există și dulceață în venin,
Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct.
Trăim în anarhia cu moroi,
Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit,
Ne-ajută mai puțină ură-n noi,
Un început de simpatie, chiar șoptit.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre versuri, poezii despre strigoi, poezii despre sfârșit sau poezii despre prostie
Sonetul XVII
Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor durați, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...
Ram cu ram, strâns se înșiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre păr cărunt, poezii despre libertate, poezii despre femei sau poezii despre crengi
Cireșul inimilor
Floare de cireș sălbatic
Tu mă faci să fiu zănatic
Cuvântul să-mi zburde auriu, lunatic
Sătul de acest tic-tac
In care toate florile tac
Cu mireasmă de adevăr
Prinsă iubirii in păr
Neîngrădită graurilor
Ce o gustă și zboară
Părânduli-se amară
Căci oricine mi-ar zice
Că dragostea e îndulcitor
Dulce,.. pus în grabă zilelor
Fără greul ce se duce
Și se fierbe în dulce
Fruct cu fruct in clepsidra vieții
Cu roua privirii și diminieții
In dulceată de infinit
Din ciresul inimilor
Ducă-se cu turma graurilor...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cireșe, poezii despre zile, poezii despre zbor, poezii despre rouă sau poezii despre păr
Semnul cercului
într-un loc
pământul
aerul
apa
și amiaza...
nimic dintre toate
lucrurile acestea
nu-mi aparțin
și totuși
ele fac parte din mine
(ca nisipul din mare
zborul din înalt
culoarea din lut
și albul din floare)
dincolo de toate
doar semnul cercului
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre miezul zilei, poezii despre culori sau poezii despre alb