Flamingii
În oglindiri ca dintr-un Fragonard,
din alb și roșul lor ei nu-ți vor da
mai mult ca ceea ce-ți aduce-n dar
cel ce de draga-i spune: ea era
de somn pufoasă. Căci de s-au urcat
în iarbă,-ntorși, pe rozele tulpine,
înfloritori, alături, ca-ntr-un strat,
pe sine, mai seducători ca Phryne,
ei se seduc; și-a ochiului paloare
și-ascund în moliciunea lor, în care
negru și roș de fructe cuibăresc.
Brusc, prin volieră, o invidie zbiară;
dar ei se-ntind mirați, apoi pornesc,
pe rând, în lumea lor imaginară.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Jadrin des Plantes, Paris), traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre seducție
- poezii despre trandafiri
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre roz
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre invidie
- poezii despre imaginație
Citate similare
O urmare la «Învelișul trandafirului»
Scrisă pentru Madame Riccard
Bogat era spațiul de ele, mereu mai pline și mai sătule,
durabile roze: și deodată se risipesc,
poate-ntr-o seară. Căderea decisă-a petalelor
sună pe muchea căminului ca niște-aplauze-ncete.
Timpul aplaudă, ce le-a ucis atât de duios?
S-au apărat oare destul, ele ce prea devreme ne lasă?
Uite, cele mai roșii s-au înroșit până la negru
și cele mai palide au trecut prin orice paloare.
Și-acum: viața lor de apoi începe-ntre foile cărților,
invincibil parfum sălășluiește-n sertarul din scrin,
pătrunde-n vreun lucru ce ne slujește,
strecoară-n batistele împăturite
ceea ce-n trandafiri ne-a mișcat și-n ei a căzut în adânc.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Dedicații, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre seară
Unii nu vor cu nici un preț să cedeze din responsabilitatea lor, din credința în sine, din dreptul personal al meritelor lor; ceilalți, dimpotrivă, nu vor să-și asume responsabilitatea și vinovăția pentru nimic, dorind dintr-un tăinuit dispreț de sine, să poată da bir cu fugiții, indiferent în ce direcție, din fața eului lor.
citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre vinovăție sau citate despre responsabilitate
Cina cea de taină
S-au strâns în juru-i tulburi și mirați,
iar el se-nchide ca-nțelepții; iată-l
cum dintr-ai lui se smulge, dintre frați,
și ca un fluviu curge-nstrăinatul.
Îl năpădește vechea-nsingurare,
cea care l-a crescut spre fapte-adânci;
iar va umbla printre măslini,
și-atunci îl vor lăsa cei ce-l iubesc mai tare.
La cea din urmă cină i-a chemat
și (cum alungă-mpușcături un stol
din lan) cuvântu-i de pe pâini a alungat
mâinile lor: spre el, neliniștit
se-ndreaptă-n zbor și mesei dau ocol
și caută scăpare. Însă el
e pretutindeni ca un asfințit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre pâine
- poezii despre măslini
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre fluvii
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Oglindiri
Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumusețea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ți provoca prin suflet adieri?
Îți amintești plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu și eu, dorindu-ne-a ne fi?
Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedeslușit de cel ce îl dorea?
Îți amintești, desigur! Prea mulți pași
s-ar fi pierdut prin colțuri de-amintiri
și n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poți în urma ta să lași.
Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
și mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Rondelul rozelor de azi și de ieri
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.
Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.
Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre naștere sau poezii despre ceas
La început...
Cândva, demult, demult,
Mai pe când lumea era încă la început,
In Universul mare, dar prea plin cu stele,
Multe stele n-au mai încăput,
Așa că s-au apucat
Să-si construiască o planetă primitoare
Și Gingașă și Albastră
Cu o inimă mare, ca de foc
Pe care si stelele să poată avea câte un loc
Și un pic mai mult noroc.
S-au îmbrăcat apoi cu haine noi, de lut
Devenind oameni, miliarde,
Dar sufletul lor de stele
mai departe strălucește
Și cândva se vor intoarce
Intr-un Univers acum mult mai mare
In care loc vor avea și stele și suflete...
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre planete, poezii despre noroc, poezii despre lut, poezii despre inimă sau poezii despre foc
La marginea nopții
Odaia mea și-această toată
nemărginire înnoptată
e-același spațiu. Sunt o strună mare
peste largi, foșnitoare
rezonanțe-ncordată.
Lucrurile-s trupuri de viori,
în care întunericul vibrează;
plâns de femei în umbra lor visează
și în adâncul lor de multe ori
prin somn se zbate ura adunată
de neamuri întregi...
Puternic voi vibra deodată,
și-atuncea împrejurul meu
totul se va cutremura,
și duhul lucrurilor va zbura
către lumina care răsare
din sunetul meu
și care prin strâmte, sterpe spărturi,
în vechile guri
de prăpăstii profunde,
mereu,
pătrunde...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre sunet sau poezii despre prăpăstii
Karl și Gretchen au plecat și ei mai departe, mână-n mână, și pe unde ajungeau era primăvară cu iarbă verde și cu flori. Și deodată au zărit turnurile unui oraș: era chiar al lor. Au intrat în oraș și au ajuns acasă la bunica și s-au urcat în odăiță, unde toate erau la locul lor, ca altădată. Ceasornicul spunea "tic-tac" și arătătoarele se mișcau.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre verde, citate de Hans Christian Andersen despre verde, citate despre primăvară, citate despre oraș, citate de Hans Christian Andersen despre oraș, citate despre flori, citate de Hans Christian Andersen despre flori, citate despre ceas, citate despre acasă sau citate de Hans Christian Andersen despre acasă
Tu, întuneric, din care mă trag
Tu, întuneric, din care mă trag,
decât flacăra îmi ești mai drag,
cu care lumea se mărginește,
și strălucește,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o ființă n-o știe peste-aceste hotare.
Însă-ntunericul ține totul la sine:
chipuri și flăcări,
viețuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie și fapte
Ba poate-o gigantică forță, poate
se mișcă alături, în vecinătate.
Eu cred în noapte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre graniță, poezii despre forță sau poezii despre animale
Trandafirii și parfumul lor
Cât de mult ne-am iubit
Mai ții tu minte?
Câți trandafiri ți-am dăruit,
Parfumul lor și acum se simte.
Dar tu m-ai părăsit,
Copilă fără minte,
Trandafrii s-au ofilit,
Dar parfumul lor și acum se simte.
Eu acum sunt singur,
Și tu nu mă mai ții minte,
Dar eu știu că
Trandafirii și parfumul lor
Vor rămâne pe veci în a ta minte.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre cadouri
Roza vitraliilor
A labei lor trândavă lunecare
tăcere iscă,-amețitoare-n noi,
ca, brusc, privirea-n jur rătăcitoare,
una din mâțe să ne-o prindă-apoi,
cu sila-n ochiu-i mare, să ne ia
privirea ce, cuprinsă ca-n vâltori,
o vreme încă mai înoată-așa,
și cade-apoi într-un leșin ușor,
când ochiul cel părelnic dormitând,
se cască și se strânge-n vuiet sferic,
și-o smulge până-n roșu sânge-afund :
Așa-nhățau rozete mari, în domul
cel vechi, o inimă, din întuneric,
și o trăgeau cu ele-adânc, în Domnul.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre pisici sau poezii despre lene
Oamenii își schimbă bucuros stăpânirea în credința că vor avea alta mai bună, ceea ce îi face să ridice armele împotriva celui care domnește asupra lor; dar se înșală, pentru că experiența le arată apoi că starea lor a devenit de fapt mai rea.
Niccolo Machiavelli în Principele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre schimbare, citate de Niccolo Machiavelli despre schimbare, citate despre devenire, citate de Niccolo Machiavelli despre devenire sau citate despre bucurie
Oamenii își schimbă bucuros stăpânirea în credința că vor avea alta mai bună, ceea ce îi face să ridice armele împotriva celui care domnește asupra lor; dar se înșeală, pentru că experiența le arată apoi că starea lor a devenit de fapt mai rea.
Niccolo Machiavelli în Principele
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca dimineața de azi
Ca dimineața de azi
fost-a vre-un om mai treaz?
Nu numai floarea și râul
și-acoperișu-i furat de extaz.
Chiar rnarginea-i tot mai bătrână
de ceruri șirag luminată
simte: e țară, răspuns,
largul de lume visată.
Totul respiră, mulțumește-nainte.
O, ale nopții coșmaruri,
cum fără urmă-ați pierit.
Din strat peste strat de lumină
întunericul vostru era făurit,
care pur se dezminte.
Muzot, pe la 23 februarie 1922
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre coșmaruri
Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească și trăiește pentru această rațiune. Dar ținta iubirii sale diferă: unul iubește aurul, altul știința, unul arta, un altul plăcerile, un altul, și pe acela îl plâng cel mai mult, se iubește pe sine. Dar câți rămân care să iubească semenii? Și acestui mic număr de aleși ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi și nici măcar înțelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-și verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alții se vor retrage în sinea lor ca mine.
citat celebru din Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate despre știință, citate despre viață, citate despre timp, citate despre plăcere, citate despre plâns, citate despre numere sau citate despre aur
Sonetul XIV
Privește floarea, țărnei credincioasă:
destin îi dăruim o clipă, doar atât!
Dar cine-o știe, veștedă, că-i pasă:
a noastră-i jalea ei, demult am hotărât!
Orice vrea să plutească! Cu pași grei
noi peste tot călcăm greoi, mai apăsat;
și dăscălim cu necuprins temei
copilării ce pururi s-au păstrat.
Un cuget de-ar dormi somn adâncit
cu Firea-n preajmă o, cât de ușor
din geamănul străfund spre zori venind
ori poate-ar rămâne-n răsad, preaslăvit
de flori, pocăitul, fiind doar al lor
cu surori și cu frați, peste câmp adiind.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre țări sau poezii despre îngeri
A(frica)
Brusc, girafa s-a oprit în imaginația mea...
Și-a deschis fereastra șoldului din față
Doi scarabei se așază de o parte și de alta perdea
Iar pe o pânză de păianjen, în colț.. un soare agață.
La vederea ochiului meu în zare
Vulturii galbeni s-au prefăcut în funii și scări
iar elefanții tapetați cu oceane și mări
s-au urcat pe ele și le-au făcut călătoare
Brusc! un ac de albină... fără albină
În dreptul ochiului meu
Cu venin suspină
eu zâmbesc ca un leu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre păianjeni, poezii despre ocean, poezii despre lei, poezii despre girafe sau poezii despre galben
Sonetul IX
Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimțind a-l cânta.
Doar cel ce-ntre morți a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat',
zvonul cel mai ușor.
Și chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l știi.
Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veșnicii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre imn
Și pescărușii plâng
Dar lacrimile lor cu marea se unesc,
Spre a spăla nisipul cald și sângeriu,
Pe care, ca o pată se ivesc,
Apoi se-ntind pe cerul vinețiu
Țipătul lor cu vântul se unește
Și în vulcanii, izbindu-se, se-nalță
Pulsând în înălțimi... însingurare,
Din viața mea, mai dă-le-un strop de viață!
Ei vocea sufletului nostru sunt,
Ei sunt iubirea noastră pe pământ...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre vulcani, poezii despre voce, poezii despre plâns sau poezii despre nisip