Înaintea unei ploi de vară
Deodată-n parc tot verdele frumos
pierdu ceva, dar nu știi ce: culoare?
Simți că se-apropie de geam, sfios,
un suflu, fără preget. Și cântare
puternică răsună din dumbravă:
un Hieronimus parcă-n ierbi a mas;
atâta singuratică zăbavă
și râvnă urcă șuvoind din glas,
că umple sala. Și-s pereții goi;
tablourile-încet ne-au părăsit,
de vocea noastră parcă se feresc.
Iar pe tapetul stins, îngălbenit,
lumini de-amurg neclare se-oglindesc.
Copii, ce teamă strecurau în noi!
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre verde
- poezii despre singurătate
- poezii despre ploaie
- poezii despre parcuri
- poezii despre lumină
- poezii despre galben
- poezii despre frumusețe
- poezii despre frică
Citate similare
Înaintea ploii de vară
Deodată, verdelui din parc, ceva ușor,
anume nu știi ce, i-a fost răpit:
îl simți lângă ferestre, neauzit,
tot mai aproape. Nalt, stăruitor,
din crâng răsună zvon de pescărel:
de un Hierónymus parcă ți-ar aminti,
pe-atât de-aprins și singuratic zel,
urcă din cântul lui, ce nu-l va auzi
șuvoiul. Pereții cu tablourile lor
se-ndepărtează și ne părăsesc,
nu vor să ne audă, se feresc.
Tapete-ngălbenite oglindind
lumina de amurg șovăitor
în care ne temeam, copii fiind.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Rainer Maria Rilke despre lumină, citate de Rainer Maria Rilke despre singurătate, citate de Rainer Maria Rilke despre ploaie sau poezii despre hărnicie
Fără de preget, chiar de știm priveliștea iubirii
Fără de preget, chiar de știm priveliștea iubirii,
Și țintirimul cel mărunt cu nume care plâng,
Și groaznicul abis a-toate mut în care alții
Sfârșesc: fără de preget mergem amândoi
Afară spre copaci bătrâni; fără de preget
Întârziem, loc printre fiori aflând, în fața cerului.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre iubire, poezii despre copaci, poezii despre bătrânețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre muzică, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre răsplată, poezii despre promisiuni sau poezii despre inimă
Sonetul I
Suflu, nevăzută poezie!
Fără preget, propriei ființe-n jur;
preschimb al luminilor. Dârză tărie
mă-nfiripă ritmul mai pur.
Singur talaz dintr-o mare
înșiruită, fiind
cea mai măruntă, în care
lumea cuprind.
Câte din largile spații erau
în adâncul meu? Vreo boare
asemeni cu-al meu fecior...
Cândva, tu știi, văzduh, se rosteau
bolți multe. Voi creșteați ușoare
netede coji, frunze vorbelor.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre ritm, poezii despre poezie sau poezii despre frunze
Prinos
O, cum înfior șuvoaiele-mi de sânge
mai parfumat, de când te-am cunoscut;
uite, pășesc mai drept și-s tot mai zvelt
tu doar aștepți ; cine ești, neștiut?
Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,
și cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presar
numai surâsul tău; stele în'nalt risipă,
ne licăre deasupră-mi, deasupră-ți, iar și iar.
Tot ce-mi lucește tainic, ca apa, din pruncie,
fără de nume drag, ca pleoapa de sfios,
l-oi cuvânta-ntr-o dulce și caldă liturghie
lângă altaru-aprins de bucla-ți ruginie
și-mbălsămat de sânu-ți ducându-ți-l
Prinos.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre copilărie sau poezii despre apă
Părăsit pe munții din suflet
Părăsit pe munții din suflet. Privește, ce mică acolo,
privește: localitatea din urmă a vorbei, și mai sus,
Însă ce mică și ea, încă un ultim
sătuc de simțiri. O recunoști tu?
Părăsit pe munții din suflet. Straiul
de piatră sub mâni. Aici înflorește
bine ceva; din muta prăpastie
iese-nvoaltă o iarbă neștiutoare cântând.
Dar cărturarul? Ah, ce începu să cunoască,
și tace acum, părăsit pe munții din suflet.
Acolo umblă desigur, în sfântă știință de sine,
multe-mprejur, multe dihănii de munte în pace
se perindă și stau. Și pasărea mare și tăinuită
Încercuie piscul renunțării curate. însă,
tăinuită, aici pe munții din suflet...
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre știință
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păsări
- poezii despre pace
Sonetul XIX
Lumea-și preschimbă-n zbor firea-n
noi chipuri ca norii,
dar crește desăvârșirea-n
vechi albii, cresc zorii.
Peste calea ce clatină zarea
dezlegat se resfiră
largă, întâia cântare
zeiesc glas de liră.
Nu-i dumirită durerea,
nu-i bucheră iubirea!...
Când ne gonește în moarte
nu ne dăruie știrea.
Doar cântecul dă izbăvirea:
sărbătorescul să ne poarte!
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre creștere, poezii despre știri, poezii despre nori, poezii despre mântuire, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre spaimă, poezii despre smerenie, poezii despre răutate, poezii despre ochi, poezii despre gură, poezii despre femei sau poezii despre dreptate
Ce plăcere e să scrii o poezie cu tot sufletul! Uite asta e poezia, când simți că ceva s-a desprins din tine și te transfigurezi, devii parcă trup fără oase, subțire și ușoară ca pana, plutești în acest văzduh poetic și simți că pereții nu contează, totul pare reliefat, astfel încât ar putea să încapă în acest univers toate cărțile lumii, toate frunzele copacilor și tot raiul de pe pământ, și mâna să odihnească peste filele cărților, ochii să se înece în verdele frunzelor, iar inima să pulseze și să cheme starea angelică, adăpostindu-ți spiritul în paradis.
Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre rai, citate despre frunze, citate despre cărți, citate despre îngeri, citate despre verde, citate despre trup și suflet, citate despre suflet sau citate despre religie
Simt, plin de teamă,-ades o-nfiorare
Simt, plin de teamă,-ades o-nfiorare,
gândind ce-adânc înfipt în viață sunt.
Cuvintele-mi par ziduri, după care,
ascuns în munți tot mai albaștri-n zare,
străluminează-al vorbelor veșmânt.
Nu bănuiesc a munților hotare;
auzul însă-n sânul lor mi-împlânt.
Aud pe coaste-a coaselor cântare,
în ape, dulcea bărcii legănare,
și liniștea pe țărm ce s-a răsfrânt.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Lazăr Iliescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre graniță sau poezii despre bărci
Sonetul XXII
O, frânge destinul! prinosul înalt:
în parcuri a noastră ființă-n coroane
de spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,
în jur largi portale și bolți sub balcoane...
O, clopot, te-nalță cu glas de aramă
peste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!
Coloana din Karnak, ori mândră coloană
ce dăinuie lângă temple pururea vii!
Azi, iscate ofrande veșnic egale
perindă sub chipul grabei orizontale
galbena zi spre nopți prea-ntinse, orbite...
Dar goana se stinge și nu lasă urmă;
iar urmele scrise-n văzduh de se curmă,
în zadar nu au fost. Doar poate, închipuite.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zile, poezii despre prezent, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Apolo timpuriu
Precum o dimineață, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
și-o trece uneori: așa, pe fața-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea
tuturor poeziilor, aproape să ne-omoare;
căci încă nicio umbră văzul nu-i umbrește,
prea rece-i pentru lauri a tâmplelor răcoare,
iar din sprâncene, mai târziu va crește
a trandafirilor grădină avântată,
din care foi căzând, rătăcitoare,
vor trece peste gura-i tremurată
ce încă tace, neuzată, tresărind,
doar cu al ei surâs ceva sorbind,
parcă i s-ar turna a lui Cântare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sprâncene, poezii despre primăvară, poezii despre dimineață, poezii despre depășire sau poezii despre căderea frunzelor
Sonetul XVI
Rana pururi de noi scurmată,
însuși zeul e, de-i vindecată...
Tăiș noi suntem, râvnind a ști
iar el, seninul, se risipi...
Chiar daru-i sfânt în neprihană
îl smulge din lumea-i prea vană;
neclintit, nu-l primește decât
dezlegat, părtaș hotărât...
Doar mortul soarbe gând
din șipot susurând
sub zeiescul semn, mortului mut...
A noastră larmă sfărâmă țelul!
Râvnește spre dangăt doar mielul
din molcom freamăt tot mai tăcut.
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre gânduri
Sonetul VII
Preaslăvirea, aceasta-i! Un glas slăvitor
ivit, precum metalul pur din zgura
tăcerii. Inima lui e un teasc trecător:
vin omenesc, din veci, băutură.
Nicicând nu dă greș, în pulberi grăind,
învolburat de pilda zeiească.
Dar se preschimbă-n vie, struguri mustind,
în freamăt al zilei miez să-i pârguiască.
Nici de leșuri regești nu-i dezmințită
slăvirea aceasta care nu minte,
nici de zei nicicând nu-i umbrită.
Nu-i solie-n pierdută zăbavă,
ce dăruie veghe pe scări de morminte,
morților, cupe cu poame de slavă.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri sau poezii despre băuturi
Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure și flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează și zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoiește-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
și-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre sărbători
Când noi cu semeață bucurie
În față stă măreața Moarte,
Iar soarta noastră e în brațele ei tăcute, o cetate.
Când noi cu semeață bucurie ridicăm vinul vieții roșu
Pentru a soarbe adânc din strălucitoarea cupă lichidul mistic
Și extazul în întreaga-ne ființă, în carne și în sânge,
Moartea înclină capul și începe-încetișor a plânge.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre roșu sau poezii despre bucurie
definiție de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe sau citate despre început
Copiii sunt progresul însuși. Aveți încredere în copii.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere sau citate despre copilărie
Pantera
Privirea ei de gratii atâta s-a lovit
încât în ea nimic nu mai păstrează.
Și parcă mii de gratii tot trec necontenit
și după gratii lumea încetează.
Al pașilor puternici mers mărunt
ce-ntr-un minuscul cerc se învârtește
e ca un dans al forței în jurul unui punct
în care-o amețită voință s-odihnește.
Dar vălul ochiului, din când în când,
se-nalță. O imagine pătrunde,
prin liniștea-ncordată a trupului trecând,
și piere-n golul inimii profunde.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pantere, citate de Rainer Maria Rilke despre ochi, citate de Rainer Maria Rilke despre inimă, poezii despre imagine, poezii despre forță, citate de Rainer Maria Rilke despre forță sau poezii despre dans
Cântecul mării
Străvechiul suflu dinspre mare:
boarea mării înnoptate
pe nimeni nu are.
De cel ce veghează
vei fi înfruntată
în cumpănă trează.
Străvechiul suflu dinspre mare
adie,
lărmuind în zare.
Doar străvechi pietre-l îmbie..
Ai înfiorat nespus
un smochin înmugurit,
sub văpaia lunii, sus.
Cum a tresărit!
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Capri. Piccola Marina), traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smochine sau poezii despre muguri