Moartea poetului
Întins. Și fața lui expusă tuturor,
sta, pal refuz, în pernele abrupte,
de când, cu lumea, cele cunoscute,
de simțurile sale rupte,
căzură-n acest an nepăsător.
Acei ce l-au văzut trăind aproape,
n-au știut că-i una el cu tot ce este,
căci toate-s chipu-i: pajiștile-aceste,
aceste-adâncuri și aceste ape.
O, chipu-i fu întreagă această zare,
ce-l caută și-acum și îl dorește;
și masca-i, ce-n neliniște pălește,
e fragedă și fără apărare
un miez de fruct ce-n aer putrezește.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre simțuri
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre fructe
- poezii despre dorințe
- poezii despre apărare
- poezii despre apă
- poezii despre aer
Citate similare
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre viață sau poezii despre măști
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când aproape ca-n inimă poți auzi
Când aproape ca-n inimă poți auzi
ceasuri bătând fără grabă,
și când cu voce slabă,
lucrurile se-ntreabă:
ești aci? :
Atunci nu-s acel ce-n zori se trezește,
noaptea un nume îmi dăruiește,
pe care, ziua, oricui l-aș spune,
temeri adânci i-ar stârni
Orice ușă
De-a mea se supune...
Și atunci știu că nimic nu moare,
nici o rugă și nici o mișcare,
(pentru asta, orice lucru-i prea greu)
copilăria-mi întreagă și mare
este veșnic în jurul meu.
Singur nu-s niciodată.
Mulți din cei ce cândva,
departe de mine, trăind, s-au zbătut,
au țesut,
au țesut,
existența mea.
Și de m-așez lângă tine
Și-ți spun încet: am suferit
Auzi tu?
Cine știe cine
mă-ngână șoptit.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre noapte
- poezii despre mișcare
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- poezii despre existență
- poezii despre ceas
- poezii despre cadouri
Îngerul
Respinge cu-o-nclinare a frunții sale
tot ce-l constrânge și ce-l mărginește;
căci uriaș în inima-i trăiește
eternul viitor, rotit spirale.
Profunde bolți, cu chipuri, l-nconjoară,
să-l cheme: vino, vezi, oricine poate.
Nu da să țină mâna lui ușoară din
sarcinile tale. Căci la noapte
ea s-ar ivi spre a te încerca
și-ar trece-n casă ură ce-nfioară
și te-ar lua, ca și cum te-ar crea
și te-ar goni din trupul tău afară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre viitor sau poezii despre mâini
În cumpănă cine n-a stat în fața inimii sale?
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă
O căsătorie reușită este una în care fiecare dintre soți îl învestește pe celălalt ca gardian al singurătății sale.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre soț, citate despre singurătate, citate despre gardieni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Introducere
Oricine-ai fi: în seară, vino-afară
din camera, în care totul știi;
în zare, ultima-i casa ta-n seară:
oricine-ai fi.
Cu ochii ce, trudiți, au evadat
cu greu din pragul cunoscut, ridici
ușor un arbore întunecat
și-n frunți de cer îl pui: zvelt, solitar.
Și lumea ai făcut. Și ea e mare
și ca o vorbă, ce-n tăceri se coace.
Și vrerea ta cum i-a înțeles, în pace,
suavi, o, lasă ochii tăi să zboare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre copaci
Cântarea femeilor către poet
Cum totu-nflorește: așa suntem noi;
căci noi suntem doar astă desfătare.
Ce-n fiară beznă, sânge-a fost, șuvoi,
în noi crescut-a suflet și chemare
de suflet-ecou. Pe tine te cheamă.
Pătrunde în privirea ta: o zare
lină, blând, fără jind de bună seamă.
De-aceea, pe un altul ni se pare
că-l strigă. Și totuși, nu ești tu, de mult,
de cine fără-urmă-adânc pierim?
Și-n altul, oare, ne împlinim mai mult?
Nouă, pe drum alături, nesfârșitul ni-i.
Tu, gură, fii, o, fii, să-l auzim,
cuvântătoru-ne, tu, însă, fii.
sonet de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre muzică, poezii despre gură sau poezii despre femei
Lui Witold Hulewicz
Fericiți cei ce știu că îndărătul
tuturor graiurilor stă negrăitul;
că de acolo binecuvânt,
măreție ne vine și-avânt.
Desprins de aceste punți
ce noi le-njghebăm din nimicuri de tină:
ca mereu de pe creasta oricărei răpiri
să vedem comuniunea senină.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (19061926), Dedicații, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Amurg în Skania
Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. Privește:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.
Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vânt, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre roz, poezii despre păsări, poezii despre parcuri sau poezii despre nori
Adevărul ascuns
Sunt piatra cea neagră pierdută de zei
în lupta cu ultimii dintre titani,
ascunsă în peșteri de către acei
ce-au vrut măreție, putere și bani.
Am fost obligată să dau la mișei
puteri ce în lupte le-au fost de folos
făcându-i, din iepuri, sălbaticii zmei,
pe-oricare nevolnic, puternic, frumos.
Sunt piatra uscată, cea neagră și rea,
ce-ascunde-adevărul în tainicul miez
și-așteaptă pe cel care poate s-o ia,
s-o poarte în lume ca unicul crez.
Aștept pe acela ce poate vedea,
plimbându-și privirea pe jalnicu-mi trup
o formă ce vag și cu greu ar părea
o inimă arsă în piatra calup.
Doar lui îi voi da tot ce-n miez am ascuns
și nici chiar și zeii că port n-au știut,
căci nimeni, vreodată, la el n-a pătruns:
iubirea, ca dar pentr-un nou început.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre speologie, poezii despre negru, poezii despre iepuri, poezii despre frumusețe, poezii despre bani sau poezii despre adevăr
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre copilărie sau poezii despre bucurie
Iubirea
Arzând în neantul fără de-nceput
Lumină sacră ce moarte n-a văzut
Ce-n infinit se-ntinde făurind
Din albă negură, ființă dăruind.
Tainic zămislita-n inimii o rază
Ce din prunc în moarte, speranță ea creează
Încoronând cu a stralucirii sale ființa
Ce-n om își puse iar credința.
Încercat-au fitile frânte-a o defini
Rătăciți de rațiunea simplă de-a o trăi
Căci a sa coroană greu apasă
Pe capetele ce plecate nu se lasă.
Primar instinct de-a viețui
A altor trai spre-a birui
Prelungind doar a sa viață
Zdrobind sălbatic ce-n contra i se-nalță.
Dar a timpului stăpână
Din stravechi sălășuie
În inimi pline de lumină
Ce din pururi dăinuie.
Definindu-și starea, ca un unic crez:
Există-n cel ce ființa-și reneagă
Trăind pentru cel ce realizează
Că focul sacru nu-l trădează.
poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre instinct sau poezii despre infinit
O urmare la «Învelișul trandafirului»
Scrisă pentru Madame Riccard
Bogat era spațiul de ele, mereu mai pline și mai sătule,
durabile roze: și deodată se risipesc,
poate-ntr-o seară. Căderea decisă-a petalelor
sună pe muchea căminului ca niște-aplauze-ncete.
Timpul aplaudă, ce le-a ucis atât de duios?
S-au apărat oare destul, ele ce prea devreme ne lasă?
Uite, cele mai roșii s-au înroșit până la negru
și cele mai palide au trecut prin orice paloare.
Și-acum: viața lor de apoi începe-ntre foile cărților,
invincibil parfum sălășluiește-n sertarul din scrin,
pătrunde-n vreun lucru ce ne slujește,
strecoară-n batistele împăturite
ceea ce-n trandafiri ne-a mișcat și-n ei a căzut în adânc.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Dedicații, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roșu sau poezii despre spațiu și timp
Inițială
Din nesfârșite doruri zboară
fapte sfârșite fântâni slab săritoare
ce tremurând, curând, se-nchină iară.
Dar, cele ce-au tăcut odinioară,
forțele noastre vii se desfășoară
în aceste lacrimi dănțuitoare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit sau poezii despre forță
Mi-e inima ca o femeie-n fața ta
Mi-e inima ca o femeie-n fața ta.
Și e ca Ruth, a lui Noemi noră.
Lâng-ai tăi snopi, cât ziua e de mare,
trudește printre slugi, din auroră.
Dar către seară-n valuri se cufundă,
se scaldă și cu grijă se-nveșmântă,
vine la tine când e pace-adâncă,
vine și ți se-ntinde la picioare.
Și-n miez de noapte de-o întrebi, ea spune-așa,
cu-adâncă simplitate: Ruth sunt, sluga ta.
Întinde-ți aripile peste sluga ta.
Tu ești urmașul...
Și la picioare-ți doarme-apoi tăcut,
inima mea, fierbinte de-al tău trup.
Și-i o femeie-n fața ta. Și e ca Ruth.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre miezul nopții
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară
Căci noi suntem doar coaja, frunza doară.
Moartea cea mare, ce-i în orișicine,
ea-i acel fruct pe care totu-l împresoară.
De dragul lui fetițe se ridică
și-apar ca un copac dintr-o lăută,
de dorul lui băieții se-nfiripă;
celor ce cresc, femeile le-ascultă
spaime, ce nimeni altul nu le ia.
De dragul lui, ceva ce-a fost privit,
chiar de s-a stins demult, va rămânea
și-oricine-a plăsmuit sau a clădit,
pentru-acest fruct o lume deveni,
și îngheță și se topi,
spre el își răsuci lumina toată.
Întreaga inimii căldură-i adunată
în el, și-a creierului albă pară.
Dar îngerii tăi trec în stoluri, iată,
și verzi fructele toate le aflară.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie și moarte, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre spaimă, poezii despre frunze sau poezii despre fete
Cina cea de taină
Sau strâns în jurul lui confuzi, mirați,
el ce se-nchide ca un înțelept
și se retrage dintre cei intrați
și curge peste ei străin și drept.
Singurătatea veche vine peste el,
cea care l-a crescut în faptele-i profunde;
va trece prin păduri, fidel,
cei ce-L iubesc de fața Lui se vor ascunde.
La ultima lui masă i-a chemat
și (ca o pușcătură ce-alung-un mielușel
tremurând) gonește mâini din pâinea ce le-a dat
cu-al său cuvânt: ei zboară înspre el;
ei flutură neputincioși pe masa de onoare
și căută o ieșire. El însă
este peste tot ca un apus de soare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (19 iunie 1903, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre păduri, poezii despre pâine, poezii despre onoare sau poezii despre oi
Fântână romană
O cupă peste alta așezată
pe-o buză veche de marmor rotund,
din apa de sus abia aplecată,
pe ape ce jos așteptând se-ascund.
Tăcând acelei ce-n murmur șoptește
și-n taină, la fel ca-n palmă ținut,
chemându-i, sub umbra ce înfrunzește,
un cer cu obrazul necunoscut;
pe sine senin în scoica de haruri
lărgindu-se lin cu al valului crug,
lăsându-se-n vis, picând rare daruri
pe mușchi, din oglindă-n oglindă,
și cupa din urmă făcând-o prelung
să râdă ușor cu ce se perindă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Borghese), traducere de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Minifabulă
Un mormoloc, trăind în ape line,
S-a încurcat cu una și îl doare,
Căci ea i-a supt tot sângele din vine...
Iubita lui era o... lipitoare!
fabulă epigramatică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sânge, epigrame despre iubire sau epigrame despre apă