Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Femeia

Motto:
Femeia frumoasă place ochiului,
femeia blândă place inimii.
Prima este o adevărată bijuterie,
dar a doua este o comoară.
Napoleon Bonaparte

Genial-a fost ideea!
Din Adam să faci femeia;
Bunica, mama și sora
Și soția tuturora.

Ea de n-ar fi fost pe lume,
Nu aveam noi astăzi nume.
Rețineți: După Potop,
Primul oraș al lui Nimrod!

Toți vorbeau numai o limbă;
Dar, când Domnul vrea le-o schimbă.
Din prostia omenească
Au vrut Turn să construiască.

Domnul le-a venit de hac
Și pe toți i-a-mprăștiat:
Credincioși, cinstiți, mișei,
Dar, cu femeia lângă ei.

Ea pe-ntregul Mapamod
Chiar pe secetă dă rod;
Ți-aș da bani cât nici nu crezi,
Dac-am fi neam de chinezi.

Înțeleg că vrem, nu vrem,
Legi mai proaste noi avem,
Că una e România,
Unde gâlgâie prostia.

O s-ajungem un deșert
Cu-n legiuitor deștept
Alături de toți aceia
Care ignoră femeia.

Toate trudesc mai avan,
Să-și găsească un liman,
Hărăzite de Cel Sfânt,
Să dea viață pe Pământ!

Singur, în durerea mea,
Mă-nclin, pios, în fața Ta
Și ochii-n lacrimi îmi scânteie
Pentru ideea de... FEMEIE.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

România dă-i tu azi

colț de rai atâți am vrea
România ca fie
Dumnezeu dar ne dea
toți să bem din apa vie

floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca fie

România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români -nscrie dorul
de-a fi toți — oameni curați

Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țint㠗 căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem —dragoste dintâi

de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara

vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul -l avem curat
-l slăvim pe El mereu

România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte

nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos

România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu arzi
în El tu ai credință

căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El — al Tatălui Cuvânt

și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii

prin credință dar se poate
azi prin El fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați

România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos

de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii

poezie de (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împletiți doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată și azi ne învață
trăim aici frumos
chiar din zori de dimineață

curați sfinți și în lumină
viața nouă s-o trăim
cu toți să fim fără vină
pe Tatăl îl cinstim

asta-i noua-nvățătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciun㠗 ci-Adevăr
străpunși toți azi de iubire
Hristos ne fie țel

în lumina mântuirii
toți să fim astăzi zidiți
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toții sfinți

harul Tău Isus îl vrem
și lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar te urmăm
intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire și dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veșnicie
ce-i curat și e frumos
pururi țintă ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaț㠗 pace
Domnul vieții — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfințenie — lumină
și nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca ne țină

cum viața ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire și păcat
ci Isus și-al Lui Cuvânt

împletiți doar în lumină
noi lumină doar fim
o viața fără vină
ca noi toți să ne sfințim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viața
ca zăpada azi încât
ne lumineze fața

pe Hristos îl vrem drept lege
și aici -mpărățească
de Adevăr ca ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuși
-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduși
chiar și în această lume

în Hristos și pentru El
vrem viața s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veșnicia
și viața cu folos

poezie de (22 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi știm c-avem un rost pe lume

Noi știm c-avem un rost pe lume
și știm c-avem un veșnic Țel:
vrem pe Cristos și-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit fie Cristos
de toți și sus și jos
acum și-n veacul nesfîrșit
fie El slăvit...

Vrem Evanghelia fie
vestită celor care pier
și vrem pămîntul tot știe
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-așteaptă
cu cruci destule și pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă
durerea ce-o avem de dus,
cît inima de El ni-e strînsă,
noi vom învinge cu Isus...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Găleata... părăsită

(Ioan 4,28)

Pe când mă hrăneam odată cu Cuvântul din Scriptură,
M-am ales - cum e normalul - cu bogată-nvățătură.
Și pentru că nu se cade țin numai pentru mine,
Am păstrat, iubite suflet, din belșug și pentru tine.
Așadar, citeam cum Domnul, fiind în călătorie,
Ostenit de-atâta soare și nisipul din pustie,
S-a oprit lângă-o fântână, ca Se mai odihnească,
Și găsind puțină umbră dorea Se răcorească.
Dar să nu uităm un lucru când citim Sfânta Scriptură:
Nu e scris nimic într-însa ca vorbe de umplutură.
Și de-asemeni se știe că în viața lui Hristos,
Când trăia și El în carne la un fel cu noi de jos,
Chiar foamea și oboseala îi erau subordonate
Tatălui slăvit din ceruri, care-i dirija pe toate.
Iată-L deci acum pe Domnul, obosit lângă fântână,
Cum privește o femeie venind cu-o găleată-n mână.
Oare-I este și Lui sete și-o așteaptă pe femeie,
Ca scoată cu găleata și să-i dea și Lui beie?
El, prin care-au fost făcute cer, pământ și mări și ape,
Așteaptă la o femeie? El singur bea nu poate?
Nu, așa ceva nici vorbă. Ci-n această-mprejurare
Ni se dă o-nvățătură și o mare-ncurajare.

Iată care este taina: ori de câte ori ne cere
Vreun serviciu sau vreun lucru, Domnul are în vedere
ne binecuvânteze cu un dar din cele care
Nu sunt cunoscute-n lumea celor ce trăiesc sub soare.
Așadar, femeia vine cu găleata ei în mână,
Pregătindu-se scoată apă rece din fântână.
Domnu-i zise-atunci: "Femeie, -Mi, te rog, beau și Eu!"
Femeia-L privi mirată și-i zise: "Cum, Tu, iudeu,
Ceri unei samaritence să-Ți dea apă de băut?"
"O femeie, zise Domnul, dacă ai fi cunoscut
Pe Cel care-ți cere-acuma, ai fi vrut să-ți dea El ție,
Căci El e izvorul apei celei vii din veșnicie."
În sfârșit, când mai la urmă Domnu-o-ntreabă de bărbat,
Ea mărturisește sincer, trăia destrăbălat.
Aici Domnul îi răspunse: "Ai vorbit adevărat,
din șase, nici acesta nu ți-e legitim bărbat".
Când și-a dat seama femeia că Acel iudeu cunoaște
Taina vieții ei trecute, imediat în ea se naște
Gândul Acesta este Mesia, Cel așteptat
elibereze lumea din pierzare și păcat.

Acum luăm aminte, aici e punctul care
M-a stârnit la poezie și adâncă cercetare.
Femeia, în clipa-n care a-nțeles -acel iudeu
E Hristosul sfânt din ceruri, e Fiul lui Dumnezeu,
A uitat de tot și toate, și de apă și găleată,
Și s-a dus în sat spună la toți vestea minunată.
Ce dovadă grăitoare ne aduce acest act,
A ce-nseamnă o-ntâlnire cu Isus adevărat!
Nu veniseși tu femeie, cu găleata ta în mână,
Toată calea ceea lungă scoți apă din fântână?
Unde-i setea și nevoia care te-au făcut ieși
Pe-o arșiță așa mare, de să crezi că te topești?
N-ai vrea să ne spui și nouă marea ta descoperire
Prin care devii stăpână chiar pe legile din fire?

Cu-astfel de-ntrebări în minte, cercetând Sfânta Scriptură,
Am găsit înscris acolo următoarea-nvățătură:
Cine s-a-ntâlnit cu Domnul, nu doar simplu cu un nume,
Trăiește din clipa-aceea după legi din altă lume.
Cine L-a-ntâlnit pe Domnul, care nu S-a dat-napoi
își părăsească cerul din dragoste pentru noi,
Își uită ca și femeia chiar setea chinuitoare,
Căci îl arde-acuma setea ca ducă vestea mare
Celor din cetatea lumii, care, ca și el cândva,
Ar pieri în iad de n-ar fi să-i prevină cineva.

O, ce trist vezi atâția care spun L-au găsit
Pe Mesia, Cel de veacuri prin Scripturi prorocit,
Care însă-n loc ardă de dorința de-a împarte
Vestea mântuirii-n lume, și-n aproape, și-n departe,
Dimpotrivă, umblă-n lume nu să-i dea, ci să-i apuce
Bogăție cât mai multă, un trai bun și viață dulce.
Femeia samariteancă avea o găleată-n mână
Înainte să-i vorbească Domnul Isus la fântână.
Însă după întâlnirea cu Hristos nu doar cu-n nume,
Și-a uitat și de găleată, și de setea ei de lume;
Căci Hristos este izvorul apei vii, iar cine-L are
În veci nu mai însetează după cele pieritoare.
Cine scormonește-n lume: bani și pofte trecătoare,
În timp ce totuși vorbește despre viața viitoare,
E un ipocrit fățarnic și un mare mincinos,
Care s-a-ntâlnit cu-n nume, dar nu cu Domnul Hristos.
Ăștia-s fariseii care și-azi dau pe Isus la moarte,
Căci Îl pomenesc pe nume, dar tăgăduiesc prin fapte.

Și acum, în încheiere, o-ntrebare mi se pune:
Mi-am lăsat și eu găleata care-adună ce e-n lume?
Dacă nu, acum degrabă mă-ndrept către Hristos,
Până când, ca și femeia, uit plăcerile de jos.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus ne scăldăm
trăim fără de vină
pe veci Domn te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse ne-o dai
izvorul neprihănirii
fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toți azi ca ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca trăim

vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt

toți dar ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos -l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
ființele ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubim la fel

Ne naștem toți, cu toți ne ducem,
Trăim o viață... cum putem
Ne bucurăm, cu toții plângem,
Dar bine știm, lacrimi nu vrem,

Cu toți avem copilărie
Poate ușoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Și ne trezim adulți în ea

Avem, mulți dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiți ne pare
poate suntem între noi
Unii sunt cer, alții sunt mare,
Unii-s cinstiți, alții-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deși ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin și sacru
Cu care toți iubim la fel

poezie de (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Făcută e din coasta lui Adam,
Cum a creat-o Domnul, habar n-am,
Admit, desigur, prețiosul dar:
Femeia este... răul necesar.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Noi vrem pământ!

Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Și-am vrea și noi, și noi să știm
ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!

Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 martie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

A venit Cel ce-a creat

a venit Isus aici
El iubirea și Lumina
de al morții crude bici
scăpați fim todeauna

a venit Învățătorul
tot ce-i bun ne învețe
noi însă doar cu piciorul
i-am călcat a Lui povețe

a venit Hristos iubirea
ne ia pe palma Lui
omul însă răzvlătirea
oferit-a Domnului

a venit Cel ce-a creat
aici mersul — omenirea
însă noi l-am condamnat
deși El ne-a dat iubirea

Cel ce-a plămădit țărâna
și în ea chipul și-a pus
El Viața și Lumina
a venit la noi — Isus

și-a vorbit de sfințenie
de pace — neprihănire
c-ar vrea omu-n veci fie
pătruns de a Lui iubire

El ne-a spus că e Lumina
trimisă de Tatăl Său
ne ofere-ntodeauna
fim fii de Dumnezeu

a venit Isus din cer
raza sfântă de lumină
pentru oamenii ce pier
străpunși de imensa vină

și de Tatăl ne-a vorbit
de lucrarea Lui cea vie
însă noi l-am huiduit
și pe munți și în pustie

Domnul — Cel ce ne-a creat
dându-ne înfățișarea
nouă ni s-a arătat
ne ofere-n veci salvarea

însă noi toți plini de ură
l-am scuipat — l-am ocărât
și i-am dat a Lui făptură
El fie răstignit

plin de pace și lumină
pe toți Domnul ne-a chemat
trăim fără de vină
nu în pofte și-n păcat

ne-a-nvățat Isus iubirea
viața în neprihănire
însă noi toți osândirea
i-am adus — dându-i pieirea

fără pată fără vină
aici Domnul a trăit
a fost soare și lumină
însă noi l-am osândit

Isus mâna ne-a întins
viața ca ne ofere
noi cu chipul crud închis
l-am bătut printre unghere

El pe atâți i-a vindecat
și le-a fost de ajutor
pe căzut l-a ridicat
al nostru Mântuitor

a dat orbilor vedere
muților le-a dat Cuvânt
și atâtor mângăiere
le-a dat pe acest pământ

pe ologi El i-a făcut
ca umble pe picioare
iar Domnul celui căzut
i-a adus a Lui salvare

a trăit fără de vină
fără pată pe pământ
chemănd oamenii vină
s-asculte de Tatăl Sfânt

de acee-a fost condamnat
El moară răstignit
pentru că a ajutat
pe cel slab și rătăcit

pentru că a vindecat
pe bolnavi pe cei răniți
orbilor vedere a dat
și acelor rătăciți

Doamne iartă-ne acum vina
spală-ne ne curățește
căci te vrem întodeauna
sufletul nost" te iubește

fă-ne Isus -ți slujim
și noi ca fim lumină
căci Isuse te iubim
și ne vrem fără de vină

numai Tu dai mântuire
și poți ca ne slavezi
umple-ne de-a Ta iubire
căci te vrem Isus — Tu vezi

glorie și slavă Ție
peste noi vrem să domnești
o Isus în veșnicie
viață să ne dăruiești

vino dar trăiește-n noi
o Isus în veșnicie
ca în ziua de apoi
-ți cântăm mărire Ție

poezie de (6 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vindecări

Domnul Isus a iubit
într-atâta omenirea
la noi El a venit
ne aducă fericirea

ca pe palme ne-a luat
Domnul Isus pe vecie
și viață El ne-a dat
ca să-i fim mireasma vie

Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea
și pe atâți i-a vindecat
căci Hristos este iubirea

multora le-a întins mâna
și de Tatăl le-a vorbit
ca umble-ntodeauna
într-un duh neprihănit

plin de milă și-ndurare
Domnul nostru a trăit
la oameni El vindecare
tuturor le-a dăruit

celor orbi le-a dat vedere
muților le-a dat cuvânt
căci din Sine o putere
ieșea atunci prin Duhul Sfânt

iar pe cei paralizați
Hristos i-a făcut umble
de El au fost vindecați
Cuvântu să i-l asculte

pe leproși i-a curățit
iar curați El i-a făcut
pe săraci i-a-mbogățit
căci Cuvântu-au cunoscut

Domnul s-a-ndurat de toți
dând atâtor vindecare
a-nviat chiar și din morți
pentru slava Lui cea mare

când Iair veni la Sine
Domnul nu l-a refuzat
ci-a plecat să-i facă bine
după cum el l-a rugat

acasă când au ajuns
fica lui Iair murise
dar Hristos venit de sus
toate toate le știuse

nu mai plângeți fata doarme
ei vedeau că a murit
însă Domnu a vieții toane
El Însuși le-a deslușit

după ce a scos afară
toți străinii — i-a vorbit
fetiței ce era moartă
talita cumi — și ea s-a trezit

a-nviat atunci fetița
ba umble a-nceput
inserând l-ai săi credința
minunea când au văzut

Domnul a făcut doar bine
și pe atâția i-a salvat
din moarte și din ruine
viață iarăși El le-a dat

pe ologi El i-a făcut
iar fug㠗 alerge
pe cei care au zăcut
i-a făcut spre-a înțelge

Mesia a venit
și le-ntinde iată mâna
omului nenorocit
El i-a dăruit lumina

pe când soarele apunea
mulți veneau la vindecare
Domnul Isus să le dea
multora pe veci salvare

peste cei bolnavi a Sale mâini
Domnul Isus le punea
și-adâncit în rugăciuni
El pe toți îi vindeca

din atâția îndrăciți
ieșeau duhurile afară
oamenii iar izbăviți
erau din starea amară

cădeau unii la pământ
duhurile când ieșeau
la al Domnului Cuvânt
căci de Isus ascultau

nimenea nu a mai fost
plin așa de o putere
omenirii să dea rost
și atâta mângâiere

numai Mesia Hristos
Unsul Celui Prea Înalt
din moarte pe om l-a scos
și viață-n veci i-a dat

El e stânca și iubirea
e izvorul de viață
și El neprihănirea
celor ce prin El învață

viața cum să-și înnoiască
oameni noi ei devenind
pentru patria cerească
Adevăru doar trăind

glorie dar Lui Mesia
cinste slavă și onoare
căci ne oferă veșnicie
și în veci de veci salvare

Doamne Tată-ți mulțumim
pentru Mesia — Hristos
doar prin El noi azi trăim
și avem cerul glorios

poezie de (9 noiembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din Raiul cel luminos

Din Raiul cel luminos
A plecat astăzi Hristos
Înconjurat pe îngerași
Ca să-și cate lăcaș

Soare, lună, mii de stele,
Strălucesc mai cu putere
Toate-n lume au săltat
De Domnul când au aflat.

Numai omul păcătos
Le-a făcut toate pe dos
El ușa a încuiat,
Sălaș Domnului n-a dat.

Iara noi astăzi venim,
Oameni buni, vă vestim
Că astăzi ni s-a născut
Domnul nost' pe-acest pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, ești... dimineața cu gingășia și misterul,
Îi ești soția, mama, viața... soarele lui, lumina, cerul!...

De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele și nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu ești destul de prețuită! Adam n-a înțeles defel
C-atunci când tu ești umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...

Și tu-ai greșit, te-ai,, dus departe"ți-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" și deșarte, prea rar mai cauți, Fericirea!

De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
limpezesc puțin izvorul, Izvorul Vieții pe pământ!...

E prea puțin, un gest, o floare și prea puțin te prețuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, știi ... încă te iubesc!

poezie de (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel DavidiucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vincenzo Cardarelli

A fost atunci că Domnul, cu ajutorul îngerilor care au coborât pentru a pregăti somnul dulce din care a fost învinsă judecata lui Adam, a privat trupul său admirabil de una din părțile esențiale care-l alcătuiau. Astfel, în timp ce bărbatul dormind expunea șoldul descoperit, s-a născut femeia, rod autentic al unei trădări.

citat clasic din , traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
Mihaela Rădulescu

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te știu. Am venit după tine mereu, am ieșit cu toți prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simțit ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu știu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând și simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea și... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci așa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poți crede pe iubitul tău, să nu mai știi când îți spune adevărul și când te înșală, să nu poți avea măsura iubirii lui decât când îi ești în brațe.

în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum iubesc barbatii" de Mihaela Rădulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.92- 20.99 lei.
Adrian Păunescu

Adio, mamă patrie, adio!

Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Și toți în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

În loc fim o țară numai frați,
Simțim, în noua epocă barbară,
C-am fost în viața noastră blestemați
S-ajungem chiriași la noi în țară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim același tragic simțământ
Sub politicieni și sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt
Și suntem de prisos și nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toți,
Că nu ne-au chinuit destul în viață,
Și ne conduc niște fanarioți.
Ce pe cei mici trădarea îi învață.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,
Când am ajuns în țara noastră slugi
Și suntem cerșetori la noi acasă?
Și vii, și morți, amestecați, acum,
Dispuși emigreze, se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
În România deromânizată.

Sus-pușii nu mai au nimica sfânt,
Ca pe cravate, jurământu-și schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Vorbim și limba noastră-n altă limbă
Și-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie și de grindini
Și este seara ultimului bal,
Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu
Și toți în pribegie, vom porni-o,
Drum bun popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Boul lui Israel... și al Bisericii

(Cartea Exod cap.32)

Știm c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, așteptând, s-a agitat.
Și pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin și zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor țara? Boul din metal forjat?
Și care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns stăpânească țara câtă le-a fost dată.

vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
putem trăi în pace neștirbită pe pământ.
Însă vai, câți sunt aceia dintre noi care pot spune
se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie și o viață-mbelșugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare
ne transformă chinul crucii în imnuri de sărbătoare?
Câți din noi transformăm Valea umbrei morții pe pământ
într-un loc plin de izvoare, cum cântă psalmistul sfânt?
Și sunt multe alte daruri, special trimise nouă,
menite ca ne facă bucuria tot mai nouă.

Când voi îndrăzni acuma s-aplic, prin analogie,
și la noi tema cu boul, cred facem alergie.
Dar când voi da tălmăcirea, imediat o să vedem
-nghițim cu toți gălușca și chitic o să tăcem.
Boul, celor din Israel, le-ajunsese lor ca zeu,
dându-i slava cuvenită în totul lui Dumnezeu.
Oare noi în viaț a noastră n-avem boi cărora dăm
bani și timp pe care practic cerului le datorăm?
Oare când după opt ore muncim și suplimentare,
nu e lăcomia boul căruia-i dăm închinare?
Domnul ne-a dat timpu-acesta pentru rugă-n așteptare,
ca ne îndrume-n taină spre a cerului lucrare.
Dar noi, ca și Israelul, nu mai vrem să așteptăm,
ci din lux și din avere facem boi ne-nchinăm.
Este oare în Scriptură vreo promisiune care
garantează fericirea lucrurilor trecătoare?
Și atunci, dacă nu este, de ce ne mai mirăm
dăm tot peste necazuri, după ele când umblăm?
Poți zici că e de vină soarele că n-ai lumină
când cobori în nesfârșita beznă care este-n mină?
Poți zici că e de vină Domnul Dumnezeu cel sfânt,
că n-ai pace când tu-o cauți pe un blestemat pământ?

Mulțumim, Tată din ceruri, pentru-o nouă-asigurare
pe care ne-ai dat-o astăzi, printr-o sfântă revelare.
Nu mai închinăm de-acuma timpul, banii, sănătate
la vițelul cel de aur, adică la lucruri moarte.
Ci, trăind de-acum încolo numai pentru cerul sfânt,
vom gusta vecia sfântă, chiar de-aici de pe pământ. Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia păcătoasă

Iubirea este ca un vis!
Te poartă n-zbor de nedescris.
Te-nalță până n-paradis
Ca te-arunce în abis.

Femeia, e și ea.... femeie. (sic)
Cea mai perfidă dintre ființe.
Te crezi puternic și voinic
Și-n fața ei ești un nimic.

gândesc și-i dau dreptate
Celui care a zis odată
Că femeia-i dintre toate
Ființele, o vietate mai șireată.

femeia-n viață te inalță.
Cănd vrea femeia, te coboară.
Doar ea femeia îți dă viață
Și tot ea te omoară.

Când vrea femeia ceva de la tine,
Ți-ntinde mreja. Deși nu vrei,
Oricât de mult te vei abține,
Tot cazi răpus în plasa ei.

Cameleon ce-și schimbă iute fața,
Femeia-i draga și frumoasa
Care-ți marchează bine viața.
Întâi tiptil apoi fățiș, lovește păcătoasa.

poezie de (2005)
Adăugat de Ion RotaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Comentarii si analize literare" de Ion Rotaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.00- 8.99 lei.

Să mori din dragoste de oameni...

mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, accepta mor
Aș accepta din dragoste de oameni mor

De ce aș fi de-acord mor așa-n zadar
Poate , pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit

Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu

Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii beau o cană cu vin...

De ce cu oamenii săraci, poți să mai simți plăcerea?
Nu de plăcere este vorba, așa poți înțelegi durerea,
Durerea poți s-o simți numai la ei în casă...
Când nu au ce mai pune copiilor pe masă.

Când treceți pe lângă casa de copii orfani
Nu ezitați să-i alintați și să le dați bani
Chiar dacă-n fiecare zi ne tot rugăm la sfinți
Vom fi fără să vrem, în zilele ce vin, orfanii de părinți

ajutăm bătrânii, să nu trăiască-n umilințe
Lăsându-i să înțeleagă pentru noi sunt ființe
Să le mai dăm motiv cu noi să mai trăiască
Chiar dacă într-o zi au ne părăsească

Și ar mai trebui mergem în spitale
observăm, cu dragoste de oameni, cazuri reale
căutăm sprijinim pe cei ce sunt în suferință
apelăm la știință, să nu uităm și de credință

Revin și spun, că nu mi-e teamă, mor
Din dragoste de oameni pentru oameni
încercăm ne unim doar în eforturi
Avem mame și copii morți în avorturi

Spuneți-le celor ce luptă-n van
Pentru petrol și gaz metan
Că nu mai vrem să ne încălzim
Și nu mai vrem să tot murim

Nu ne interesează nici burse care cad
Nici conturi de miliardari ce scad
Suntem datori pentru copiii noștri
Să nu murim acum ca proștii

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o mare furtunoasă...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viața
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi fața
Numai singuratici pașii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ține-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava și izbânda vieții viitoare
Și nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă și de grea viața
Vrem trecem drepți prin toate către cer cu fața
Fericiți mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri ne poată duce.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!