Singurătate
Singurătatea ca o ploaie-mi pare.
Din mări ea suie către înserare;
și din câmpii pierdute-n depărtare
suie la cer, statornicu-i lăcaș.
Și-abia din cer se lasă pe oraș.
Și plouă-n ora vag crepusculară,
când toate străzile spre zori se-ndreaptă,
când trupuri ce nimica nu aflară,
dezamăgit și trist se trag deoparte;
când oameni care se urăsc de moarte
dorm în același pat, atât de-aproape:
singurătatea trece-atunci pe ape...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre singurătate
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre ore
- poezii despre oraș
- poezii despre apă
Citate similare
Singurătatea
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (21 septembrie 1902, Paris), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre fluvii sau poezii despre dimineață
Singurătate
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
Sonetul XVIII
Doamne, noii zori
cu fulger, bubuie.
Grăbesc vestitori
spre boltă de-i suie.
Larmei te-nchină,
în rostogolire;
căci însăși Mașina
cere preaslăvire.
Iar Mașina, iată,
urlă răzbunare
râvnind să sluțească.
Ea ne suge, toată:
deși patimi n-are:
drept e să slujească.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XIV
Umblăm cu floare, fruct, frunză din vie.
Ci nu spun doar a anului orație.
Smălțat, din beznă suie-o revelație
și în sclipirea-i poate-o gelozie
a morților ce pun tărie-n lut.
Ce știm noi cât se-mpărtășesc din toate?
E felul lor, cu slobod semn a bate
hotarul țărnii, de la început.
Te-ntrebi atât: cu drag o fac ei oare?
Și acest fruct, a robilor lucrare,
nu suie strâns, ca pumnul, înspre domn?
Sau domnii-s ei, la rădăcini, în somn,
și din prinos ne-acordă-o-mbinare
de vlagă mută și de sărutare?
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre sclavie, poezii despre moarte, poezii despre lut, poezii despre graniță sau poezii despre gelozie
Sonetul XVII
Afund, străbunu-ncâlcit,
rădăcină a tuturor
celor durați, ascuns izvor
niciodată privit.
Coif de asalt, corn la vânat,
stihuri cărunte,
frate pe frate mâniat,
femei ca lăute...
Ram cu ram, strâns se înșiră,
liber, nicăieri nu e...
Unul, o, suie, suie...
Dar tot se rup încă.
Sus, drumul însă,
se-ndoaie ca liră.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre versuri, poezii despre păr cărunt, poezii despre poezie, poezii despre libertate, poezii despre femei sau poezii despre crengi
Călușeii
Cu-acoperiș și umbra-i se-nvârtește
un mic răstimp, ușor, întreaga ceată
de cai pestriți din țara cufundată,
ce șovăie-ndelung pân-asfințește.
Da, la trăsură câte unu-i înhămat,
dar toți privesc în față vitejește;
un leu cumplit și roșu-i însoțește.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arată,
atât că are șa, iar sus, călare,
o fată vânătă și mică e-ncopciată.
Și trece alb, pe leu călare, un băiat,
se ține strâns, cu pumnul mic, înfierbântat,
În timp ce leul limbă, colți, arată.
Și alb, din când in când, un elefant.
Și trec și fete, strălucind călare,
prea mari aproape,-acum, în cavalcadă,
din mijlocul vârtejului, deodată,
privesc în sus, în vag, în depărtare.
Și alb, din când în când, un elefant.
Și toate trec, grăbite să termine,
se mișcă-n cerc, se-nvârt la întâmplare.
Și roșu, verde, sur, în treacăt vine,
un mic profil, abia-nceput dispare.
Și-un zâmbet, uneori, întors încoace,
ce fulgeră-mbătat și se desface,
în jocu-acesta orb, fără suflare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi (Jardin du Luxembourg), traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lei, poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre roșu, poezii despre elefanți, poezii despre călărie sau poezii despre cai
Singurătate
Singurătatea îmi plânge cu capul pe masă
Înnegrind și mai mult pereții nezugrăviți,
Se-agită, cuprinde, și mușcă nemiloasă
Până și din rugăciunea mea către sfinți.
Așezată confortabil la capăt de pat,
Singurătatea trosnește-n mobilier
Oasele nopților încrucișate dezordonat,
Privindu-mi în ochi nesomnul de ieri.
Singurătatea niciodată nu doarme,
Mirosind a gând din trecut și pustiu
Răpește lumina ferestrelor oarbe,
Îndemnându-mă spre drumuri pe care nu le știu...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre plâns sau poezii despre noapte
Revărsate ceruri în risipă de stele
Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine oprește,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeți deodată să lupți cu puternicul impuls
al acelor constelații spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului și din nou
privește în sus! Din nou. Ușor și fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feței tale spațiu.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre constelații sau poezii despre astronomie
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre dreptate, poezii despre vioară, poezii despre viitor, poezii despre schimbare, poezii despre pâine sau poezii despre prezent
* * *
... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre rai sau poezii despre nebunie
Când iubești...
Când iubești, simți nevoia să te îndragostești
în fiecare zi de cer;
agăți ploile
de flori inventate
din care să nu izbucnească niciodată singurătatea anotimpului.
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (6 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre singurătate, citate de Camelia Oprița despre ploaie, poezii despre iubire, citate de Camelia Oprița despre iubire, poezii despre inventatori, citate de Camelia Oprița despre inventatori, poezii despre flori, citate de Camelia Oprița despre flori, poezii despre anotimpuri, citate de Camelia Oprița despre anotimpuri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sufletul nostru-i asemeni apei: din cer se iscă, la cer se suie și iar coboară către pământuri, veșnic altfel... De sus țâșnește din stânci abrupte șuvoi curat, apoi se sparge în nori de spumă, se-nvăluiește-n vuiet blând jos spre adâncuri... De-apar în drumu-i stânci împotrivă, spumegă amarnic treaptă cu treaptă spre abis... Pe paturi molcom șerpuie-n văile verzi și-n lacul cel neted chipul își scaldă stelele toate... Suflet al nostru, cum semeni tu apei, soartă a noastră, cum semeni cu vântul...
citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre văi, citate despre vânt, citate despre verde, citate despre stânci, citate despre stele, citate despre prăpăstii, citate despre nori sau citate despre curățenie
Ruguri
E ora când tăcerile-mi brăzdează
Ascunse riduri ferecate-n pleoape
Și nici un zbor de gene nu cutează
Să-mi tulbure a lacrimilor ape.
Și ora se dezbracă de secunde
Sub ochii mei golindu-și conținutul,
Iar eu vibrând de-al dorurilor unde
Din gânduri și tăceri zidesc minutul.
E ora când oniricele vise
Mi-arată lumea altfel decât pare
Și toate idealurile stinse
Ruguri îmi par, arzând în depărtare.
Și-o oră frâng când mă gândesc la tine
Tot ce-i lumesc triumfă și învinge
Și sub aripa nopții ce mă ține
Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.
poezie de Luiza-Adriana Grama (20 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre secunde sau poezii despre ochi
Pescărușul de foc
Mai zboară cu zorii, scăldat în tăcere
Și-n gânduri cu valuri purtate spre cer
De visele mării când sufletu-i cere
Furtuna s-avânte departe-n eter.
Plutește cu norii împinși de furtună
Spre zări neștiute din marele joc,
Iar penele-i ard în reflexii de Lună
Și pare, pe cer, pescărușul de foc.
Îi ard amintirile mării din visuri,
Din pene-i răzbate un iz ca de fum
Ieșit din scântei apărute-n abisuri,
Când cremenea vieții vrea sufletul scrum.
Se-așează pe-o stâncă ieșită din mare
Ce-i pare o treaptă spre ultimul loc
În care mai speră o vreme să zboare,
Să fie, pe cer, pescărușul de foc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre stânci, poezii despre prăpăstii sau poezii despre nori
Amurg în Skania
Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. Privește:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.
Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre superlative, poezii despre roz, poezii despre păsări sau poezii despre parcuri
* * *
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?
sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit sau poezii despre inimă
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre măști, poezii despre fructe sau poezii despre aer
Moartea poetului
El sta întins. Cu fața-ndoliată,
pal, pernei înălțimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
și din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.
Acei ce îl știau încă din viață
nu au știut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui față.
O, fața lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscolește și îl mai curtează,
și masca lui pălind s-așează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezește a sfidare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
a venit o ploaie androgină
și-mi spală singurătatea
care se plimbă spre zori
pe străzile care ne despart
și urcă împreună spre ceruri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare