Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Copilărie

Și curge timpul școlii-ndelungate,
cu-atâtea spaime vagi, cu așteptare.
Singurătate, vreme-apăsătoare...
Și-apoi afară: străzi sclipesc și sună,
și-n piață zvârle apă o fântână,
și în grădină, ce lumi nemăsurate.
Și în hăinuța ta să treci prin toate,
cum nimeni altul n-a trecut și n-o să treacă
O, straniu timp, o, vreme ce se-neacă,
o, tu, singurătate.

Și să privești departe, afară, către ei:
bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei,
copii în vii culori, și nu ca tine;
și-aici o casă, uneori un câine,
și-ncredere și groază ce mute, oscileaz㠖:
O, jale fără sens, o, vis, o, groază,
o, neagră adâncime.

Și să te joci așa, inel și cerc și mingi,
în parcul ce pălește blând în soare,
și pe cei mari din goană să-i atingi,
sălbăticit și orb de alergare,
dar cu pași țepeni, mici, tăcut, pe seară,
să mergi acasă, strâns de mână, tare –:
O, înțeles ce tot mai mult dispare,
o, frică, o, povară.

Și ore-ntregi, la iazu-ntins și sur
să-ngenunchezi cu o corabie mică;
să uiți de ea, căci altele-mprejur
și pânze mai frumoase trec pe unde,
și să gândești la chipul mic, obscur,
lucind din iaz ca iar să se cufunde-:
Copilărie, o, imagini lunecânde,
unde? unde?

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.

Citate similare

Călușeii

Cu-acoperiș și umbra-i se-nvârtește
un mic răstimp, ușor, întreaga ceată
de cai pestriți din țara cufundată,
ce șovăie-ndelung pân-asfințește.
Da, la trăsură câte unu-i înhămat,
dar toți privesc în față vitejește;
un leu cumplit și roșu-i însoțește.
Și alb, din când în când, un elefant.

Și-un cerb, ca-n codru-aidoma se-arată,
atât că are șa, iar sus, călare,
o fată vânătă și mică e-ncopciată.

Și trece alb, pe leu călare, un băiat,
se ține strâns, cu pumnul mic, înfierbântat,
În timp ce leul limbă, colți, arată.

Și alb, din când in când, un elefant.


Și trec și fete, strălucind călare,
prea mari aproape,-acum, în cavalcadă,
din mijlocul vârtejului, deodată,
privesc în sus, în vag, în depărtare.

Și alb, din când în când, un elefant.

Și toate trec, grăbite termine,
se mișcă-n cerc, se-nvârt la întâmplare.
Și roșu, verde, sur, în treacăt vine,
un mic profil, abia-nceput dispare.
Și-un zâmbet, uneori, întors încoace,
ce fulgeră-mbătat și se desface,
în jocu-acesta orb, fără suflare.

poezie de din Poezii noi, Partea întâi (Jardin du Luxembourg), traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Băiatul

Aș vrea fiu ca unul din acei
ce trec prin noapte cu sălbateci cai,
cu facle-asemeni unui păr bălai
ce fâlfâie în vântul goanei lor.
Nainte-aș vrea stau ca într-o luntre,
mare și ca un steag desfășurat.
Sumbru, cu auriul coif brăzdat
de iuți sclipiri. Și-n rânduri, după mine,
zece bărbați, de-a mea întunecime,
având aceleași coifuri schimbătoare,
ba negre, vechi și oarbe, ba străvezii și clare.
Și cineva alături deschide drum, și țipă
o trâmbiță ce-n fulgere se zbate,
și ne deschide o grea singurătate,
prin care trecem ca un vis de-o clipă:
În urma noastră case-ngenunchează,
în față ulițele-adânc se-ndoaie,
luăm piețe cu asalt, ce fug de groază,
și caii ropotesc, și-i ca o ploaie.

poezie de din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Mă simt acasă între zi și vis

Mă simt acasă între zi și vis,
unde copiii-ncinși de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se așează
și locu-i luminat de focu-aprins.

Mă simt acasă între zi și vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
și fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.

Și într-un tei iubirea mi-am închis;
și verile ce tac într-însul, toate, se mișcă iar,
în crengi nenumărate,
și iar veghează între zi și vis.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

De-a oamenilor vorbă îmi e groază

De-a oamenilor vorbă îmi e groază.
Ei totul spun atât de deslușit:
asta se cheamă câine și cealalt㠖 casă,
și aici e-nceput și coló e sfârșit.

Și duhul lor mă sperie, cu jocul lui flecar,
ei știu tot, ce va fi și ce s-a-ntâmplat;
pentru ei nici un munte nu mai e minunat;
moșia, grădina, cu Dumnezeu li-s hotar.

Rămâneți departe, strig, și apăr, în gând,
mi-atât de drag s-aud lucrurile cântând.
Le-atingeți voi: sunt mute și-nghețate.
Voi îmi ucideți lucrurile toate.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cântec de dragoste

Cum -mi țin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum -l ridic
deasupra-ți către altceva, din afară?
Ah, cum aș vrea -l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ți se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrățișare
și ne cuprinde ca arcușul care
din două coarde-același sunet smulge.

Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!

poezie clasică de
Adăugat de gyongySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Gheorghe Ion Păun

Bărbatul

Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Și la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă și prin oase
Trec numai bărbați de coase
Și pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbați de drum...

poezie de din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Departe, tot mai departe

Știu
sau cred că știu,
tu
însă
o știi.

Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.

Toate te-așteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exiști,
cât timp ești tu,
cel ce respiri viața.

Departe,
tot mai departe,
privești
macii răsăriți
în rădăcina inimii.

În fața oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
și
tot așa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...

Dincolo de noi
e șoapta din adâncuri
auzită în trecere.

La o margine a vieții,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculți ploaia
și descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ploua pe afară

Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.

Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.

Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.

E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.

Când ploua rece pe afară
te gândești, privești,
Din când în când, iară și iară,
te întrebi, mă mă iubești?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătoria vieții

Fluturi, prin polen de stele,
Scormonesc după iubire.
Paznic sunt Căii Lactee,
Etalon de fericire...

Trec prin voi, copilărie,
Must de dulci speranțe, deci,
E atâta armonie!
Fericit ai fi pe veci!

Treci prin viață mai departe...
Fior adolescentin
Prins în leagănul de noapte
Și de vis... Ce dulce chin!!

Ferm, mergi încă mai departe,
Treci străin prin viața grea...
Cu regret privești în urmă
Tot ce nu mai poți avea.

Gârbovit, te-ntoarce vremea
Și-ngenunchi, copilărie...
E târziu! În iarna vieții
Nimeni n-o să te mai știe!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acum și ele femei au ajuns

Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă iasă.

Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Eu sunt acasă

Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.

Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.

Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.

poezie clasică de , traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de AndriescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Uneori se întâmplă

Uneori se întâmplă că sunteți prieteni și-apoi
Nu mai sunteți prieteni,
Iar prietenia a dispărut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși.

Uneori se întâmplă că ești iubit și-apoi
Nu mai ești iubit,
Iar iubirea devine trecut.
Și toate zilele sunt pierdute, și printre ele
O fântână se golește pe ea însăși în iarbă.

Uneori vrei să-i vorbești și-apoi
Nu mai vrei să-i vorbești,
Apoi șansa s-a evaporat.
Visele tale explodează și, instantaneu, dispar.

De asemenea, uneori se întâmplă că nu ai unde să te duci și-apoi
Apare un loc unde poți să te duci.
Apoi ai trecut pe lângă el sau pe-aproape;
Iar anii explodează și sunt pierduți,
Într-o clipire de pleoape.

Așa că nu mai ai nimic.
Te întrebi dacă aceste lucruri contează și-apoi
Chiar când ai început să te întrebi dacă aceste lucruri contează
Ele încetează conteze,
Iar gândurile devin trecut.
Și o fântână se golește pe ea însăși în iarbă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nenorociții de bărbați...

Nenorociții de bărbați sunt ca rablele de-autobuze:
Tot stai, stai și-aștepți s-apară unul dintre ei,
Iar când, într-un târziu, se ivește unul
Mai apar vreo doi sau trei.

Îi vezi cum îți fac semne,
Cum te invită-n mașină să te conducă acasă,
Încerci le-înțelegi adevăratele intenții,
Dar nu prea ai timp, căci alte griji te-apasă.

Oricum, dacă-o dai în bară, nu mai poți s-o dregi.
Îi ignori? O să fii uitată acolo ca-n azil orfanii –
În vreme ce autoturismele și-autobuzele tot trec și trec,
La fel minutele și orele, și zilele, și anii.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fructele de ce le-am zugrăvit?

Fructele de ce le-am zugrăvit?
Poate unde te-am zărit
culegând căpșuni în grădină.
Florile de ce nu pier în mine?
Nu oare unde bucuria te-a-ndemnat
culegi una, neuitat?

Știu cum ai luat-o la goană
și, dintr-o dată, fără suflare zefir,
te-ai întors către mine-așteptând.
Te-am vegheat când dormeai.
Mâna-ți stingă
odihnea ca un trandafir.

poezie de din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Femei în Parlament

Plimbându-și nurii afroditici,
Ele se-ntreabă și socot:
Să meargă cu bărbați politici
Sau cu bărbați care… mai pot.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Singurătate

Prin luminișul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, în lungă nemișcare,
Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Și glasul ei răsună în liniște prea tare.

Dar Primăvara, care știe tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur
Albastru miozot.
Și dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.

*

Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Și-n fiecare noapte culege viorele.
Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă
Cum vine pe cărările din mladă,
Făcând în taină îndelung popas,
Din loc în loc, pe unde-a mai rămas
Zăpadă...

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Cel ce citește

Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
nimicul întâmplat se deslușește.
Și dac-acum ridic din carte ochii,
nimic nu mi-e străin și totul mare.
aici trăiesc ce se petrece afară
și peste tot nimic n-are hotare;
dar mă-mpletesc și mai adânc în linii
când ochii mei pe lucruri se coboară,
pe simplitatea gravă a mulțimii;
atunci încet pământul se revarsă.
Și bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:
întâia stea e cea din urmă casă.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 iulie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

De ce în închisori se află mai mulți bărbați decât femei? Pentru că în Biserică sunt mai multe femei decât bărbați.

citat din
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa" de Antonie Plămădeală este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 27.99 lei.

Răspunsul este iubirea

Marea dilemă a vieților noastre, a destinelor noastre, este lipsa de iubire.
Atunci când iubim, nu putem răni - să nu crezi că ceea ce trăiești este iubire, te rog, nu te minți.
Ascultă atent, este o voce, ce îți șoptește zi de zi, un cântec dulce, de iubire - nu încerca -l înțelegi, doar fii.

Ce cheamă ploaia către pământ?
Ce împinge soarele către apus?
Ce împodobește munții cu zăpadă și oferă strălucire mării?
Unde te cheamă vântul atunci când îți șoptește?
Ce îți răspunde luna atunci când o privești?
Unde te poartă frica, atunci când nu încerci să o oprești?

Unde te poartă toate - înapoi la tine; pe canalul îngust al minții obosite de atât învârtit, încercând să-și prindă coada.

Ridică-te, locul tău nu este în genunchi.

Prieten drag, nu te ruga la stele, nu arunca blesteme, iubește-ți fiii, adună-ți turma; ceva te cheamă către casă... chiar și cel mai neiscusit cioban știe când e timpul să se întoarcă acasă. Ai călătorit departe, picioarele ți-au obosit, pământul pare greu sub tălpi. Te uiți în față, drumul se-ntinde, se șerpuiește-n orizont, la infinit. Drumu-ți promite, că dacă mergi încă puțin, te-mbogățește, te face prinț peste oceane și rege între oameni - dar tu nu îl asculți, ai obosit. Îți amintești de măgarul harnic, căruia îi sunt promise mărețe împliniri și care își duce-n spate, povara veșnică și grea a propriei nemulțumiri.

Te uiți în spate; ce mult ai mers... vii de departe. Au trecut parcă veacuri întregi de la primul căscat, de la primul pas și prima vorbă - ce entuziasm aveai odată; luai orice provocare în piept cu dăruire, promițând că ai s-aduci în lume, mult căutată mântuire. Ai zâmbit și te-ai jucat - ce suflet drag, ce bucurie.

Dar parcă este mult de atunci - nisipul stă împrăștiat peste trecut; se văd prin ceață, fragmentele amintirilor de demult. Nu are sens să răscolești trecutul, o știi prea bine – din asta nu a ieșit nicicând ceva bun; poate doar plâns, orbire și scrum.

Nu mai este timp de-ntoarcere acum - te uiți din nou în față, privești din nou în spate. Ai căutat, ai luat notițe și ai scris în jurnal - ceva nu este bine; viața ar trebui facă sens, dar sensul nu e de găsit niciunde. Te uiți în sus, la cer - e prea departe. Te uiți în jos, la pământul crud, proaspăt și viu - îi mulțumești în gând pentru o clipă, realizând însă că el doar te poartă, nu te ridică.

Cum se face că ai căutat peste tot... și tot n-ai pace; cum se face?

E evident - nu mai există cale; nu mai există drum care să te poarte acolo unde vrei să mergi, îți ofere ceea ce cu disperare îți dorești. Răspunsul nu e aici, nu e acolo; nu e în timp și nici în lipsa lui - căci timpul trece atât de repede în joacă și atât de greu în muncă. Te-ai uitat și pe unde ai venit și pe unde ai fi putut să mergi – te-ai uitat la cer, dar ți se pare prea departe, decizi -l lași în grija păsărilor de noapte; te-ai uitat în pământ, însă el te-a privit tăcut, flămând, cu ochi de frunze.

Răspunsul nu e de găsit.
Răspunsul e iubirea.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ușița din perete

Nu s-au sfârșit dar au trecut în goană
acei ani frumoși și fermecați
când doi copii se bucurau în tihnă seara
de pita neagră cu untură,
cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal.
Ei ascultau glasuri suave
ce-ntr-una își șopteau alene
și-așa s-au trezit brusc la viață
în camera cu teracota verde...
deodată au simțit și gerul
iar prin ușița fermecată
descoperită de copii
în zidul gros de cărămidă,
căldura năvălea în valuri.
Afară era frig și-întunecat
și-în casă nu mai ardea focul;
era mult jar mocnind în teracotă
căruia nu îi venise tăcut sorocul
-l stingă timpul din clepsidră,
îl transforme în cenușă pe care să o vânture furtuna
în timp ce ei, micuții fără vină
se încălzeau și se hrăneau
cu pită arsă și untură de pe grătarul de metal.
Iară cei mari cu ochii-n lacrimi
vedeau speranțe noi însă incerte
a lumii vii și nepătrunse
pe care nu le-înțelegeau
și mâncau numai pită arsă cu untură.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!