Vis sau realitate?

Mă plimb încet, pe pasarelă
Gânditor, în densa beznă,
Cobor pe trepte, mă-ndrept spre casă
Liniştea din jur mă apasă.

Mă loveşte-un junghi, nu e de bine
Aleargă coşmare furioase după mine,
Dar îmi revin, mă calmez
Şi încep să reflectez.

Ajung acasă, sunt liniştit,
Am ajuns într-un sfârşit,
Beau din ceai, şi mă gândesc
Să adorm, sau să mă trezesc?

poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Bezna groasă, fără fund
Ce stăpâneşte-ntreg abisul
Se întinde, se răsfrânge
Înghiţind întreg pământul.

Mă cuprinde, şi mă umple,
Această adâncă gaură neagră,
Simt în jur fiori de gheaţă
Îi simt pe piele cum dansează.

Şi dansez şi eu cu ei
Dansez pe norii de zăpadă,
Visez realist, privind la stele
Trăgând cu praştia după ele.

Şi mă scufund,
Încet încet mă duc la fund,
Mă trezesc din somnul dulce
Scăldat de razele de soare.

poezie de Edmond Ioan Siladie (1 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondul de noapte

O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Şi parcă se sting într-un somn infernal.

Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber să beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuţită-n sertar.

Când ochii închid las gândul să plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.

Aş vrea să adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Şi zbor către cer cu ruga iertării.

Urcând plin de zel pe trepte de vreme
În timpul rămas dintre cer şi pământ,
Lanterne din verb lumină-n dileme;
Iubirea se-aşează pe file-n cuvânt.

poezie de Ştefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... călătorind

Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în staţie
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.

Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Şi ies aburi dintre scaune.

Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorţesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Naşii".

"N-are rost să te opui, aprinde o ţigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul uşii,
Aruncând apoi destins si detaşat
Ţigarea pe-o multicoloră fustă.

poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneş
Şi-aştept să văd cum e să stai... mai mult...

Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Şi nu voi mai privi nici timpul,
Şi voi avea o altă ocupaţie... să trândăvesc...

Gândesc...
Ca un copil ce-şi uită jucăria
Şi nu mai ştie cine e
Aş vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...

Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale şi mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu ştiu unde...

Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...

Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Şi totul va fi ca şi nou
Iarăşi de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.

poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu?

Aveţi acasă un grătar,
Dar salivaţi la galantar
Că n-aveţi bani de mititei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

În casă tremuraţi de frig
Şi staţi întreaga zi covrig,
Dar vin facturi de mii de lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Inflaţia vă lasă goi,
Crescând de luni şi până joi
Şi face sută zece lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Pe sticlă, seara, de priviţi
La cinci sau şase ipocriţi
Ce-s moderaţi de farisei,
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Vă perpeliţi întreaga noapte
Că-i preţul prohibit la lapte
Şi-aveţi în muşchi mereu cârcei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Vedeţi elitele creştine
Cum etalează limuzine,
Riscând să deveniţi atei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Aveţi, de-tâta timp, regrete
C-aţi ascultat băieţi şi fete
Şi-aţi pus la cârmă cimpanzei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Cuţitul v-a ajuns la os,
Că toate-n ţară sunt pe dos?
Ochiţi un ram vânjos de tei
Şi vă ciopliţi un retevei!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoironie

Am început o călătorie spre mine,
Să ajung pân' la capăt, ţin şi cu dinţii,
Trenul în care sunt, aleargă pe şine,
Spre ziuă aleargă, prin noaptea minţii.

În gara conştiintei vreau să cobor,
Să-mi redescopăr sufletul de poet,
La capăt de linie vreau să ajung,
Înainte să mă prindă naşul fără bilet.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii din Umbră

Ochi curioşi, ascunşi de lume
Din neguri şi întunecate colţuri,
Privesc atent spre lumea trecătoare
Din turnul ascuns de ceţuri.

Un ochi atent radiază
A furiei aspră rază,
Fără tihnă şi oboseală
Priveşte atent prea-plina piaţă.

Ochii-i sunt frumoşi, senini,
Unu-i roşu, unu-i verzui,
Răbdători privesc printr-o lunetă
Să apară râvnita-i ţintă.

Ridicându-se alene
De pe bancă sub un tei,
Se târâie încet spre soare
Pe dalele fierbinţi a pieţei.

Cu bastonul merge-ncet, tiptil
Privirea-i e tulbure, e senil,
Înfulecă grăbit, pe îndelete
O pâine seculară, veştedă şi tare.

Aşteptarea a luat sfârşit
Pentru ochii veseli, multicolori,
Ochiul roşu intră-n spasme
Un tunet răsună, spre a ţinte-i mirare.

În jur lumea a încremenit
Şi văzduhul a amuţit...
Pe dale-n piaţă cad cu răsunet
Un om, un baston şi-un colţ de pâine.

pamflet de Edmond Ioan Siladie (26 mai 2013)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii pe fază

Fii atent, fii pe fază
Răul pândeşte orice greşeală.

Când pelteaua se lungeşte
Fugi cât ai zice "peşte".

Cât încă mai poţi, plimbă ursul
Altfel vei vizita în curând "Paradisul".

Fugi dacă poţi din casă mai iute
Altfel tavanul se surpă pe tine.

Când ai scăpat, stai liniştit
În realitate, te-ai prăpădit.

Vin după tine, şi nu e de bine
Nu poţi fugi dintre ruine.

Ziua se stinge, noaptea soseşte
Sus pe cer Luna luceşte.

poezie de Edmond Ioan Siladie (8 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări...

Trenul vine, trenul pleacă
Impegatul rămâne adormit pe-o bancă.

Jos la smoală, gata de ducă
Mă mai ţine lanţul ce stă să se rupă.

Prind din aer adieri înmiresmate
Crinii regali îmi rămân în amintire.

Chiar şi acum, vecini-s surprinşi
Nu ştiu cum de-au pus "bila pe cinci".

Şi privesc cerul albastru, liniştit,
Am sufletul plin de lumină, sunt fericit.

poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

afară plouă şi e vânt
lumina a murit şi timpul a tăcut
eu zac pe un ţărm pustiu
la margine de lume, de speranţă
e neagră noaptea în care sunt
de ce să stau
când nu ştiu unde sunt
unde să plec
când drumuri nu mai sunt
e beznă adâncă în mine şi în jur
de ce să înjur
mai bine plâng în ultimul meu cânt
sunt beat
îngrozitor de beat
de ce crezi că sunt nebun
dau de pereţi cu toate
se poate...
nu mă trezesc
de ce să mă trezesc
să văd ce...
gunoiul din jur
privesc în sus, în jos
şi vrei să nu înjur
ura, minciuna pură, ordinară
dansează zgomotos pe stradă
astăzi e în toate
se poate, sigur se poate
mi-e capul greu
genunchi mă dor
de târât prin noroi
mă sprijin de gânduri
de ce să mă ridic
mai bine zac
în eterna şi fascinanta mocirlă
e bine, nu
nu, prietene, aici totul e un mare nimic
ce mai contează
nu vreau nimic
nimic nu zic
doar plâng printre rânduri
sau rătăcesc printre gânduri, se poate...
aici lucruri murdare sunt
le spăl, dar put
banii miros urât
pe ţărm cobor ades
să spăl sufletul meu
pătat de ură şi noroi
din jur, din noi
ce caut eu aici în ăst gunoi
sublim, de soi
caut roza sau psihoza
unui suflet ce a fost
caut un sens fără sens
într-un deplin consens
întreb întruna
câte unul, câte una
desigur fără sens
ce sens au toate
totul e atât de clar şi fără sens
atunci
cine plânge acolo sus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci acum

şi visul e-n ruine
te simţi bine
şi mă simt bine
trec apa zburând spre tine
şi e bine când te-ntorci la mine

nici nu mai sunt ruine
tu eşti stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine

îţi jur iubire pe vecie
şi jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung

treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea gândului

Când şoaptele nopţii împacă
Liniştea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Şi naşte dorinţi rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, aşteptări.

poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Pentru mine tu ai fost
Mângâiere, frumuseţe,
Pentru mine tu ai fost
O eternă bucurie.

Tu ai fost un dar divin
Ce-a fost dat inimii mele,
Când am căzut şi eram slab
Tu mi-ai dat putere.

Chiar şi acum îţi simt lipsa
După ani şi ani de zile,
Dar speranţă încă am
Într-a noastră re-întâlnire.

poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa fără trepte

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu ştiu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
şi
ochii sticlaţi
îmi place aşa cum sunt cu
umerii apropiaţi şi
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
şi
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea şi
acum se duc...
nu pot să le mai ţin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înţelege nimic
dar cine ştie...

azi am învăţat să-mi fac o cafea
şi să îmi strig nepotul
mai am şi câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
şi-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
şi totuşi
nu mă pot desprinde de voi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul

Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheaţă,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.

Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând oraşul alb şi părăsit
De după norii cenuşii.

Îngheţat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare şi întunecat gheţarul din mine creşte...
E ger afară... e ger şi-n mine.

poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele încep

să se deşire şi să se târască
pe luciul apei
râul a scăpat de întuneric
şi o să vad animalele din jur
va trebui să stau neclintit
ca un guru
va trebui să nesocotesc cârceii
şi frigul nepăsător
trebuie să respir încet
foarte încet şi fără zgomot
pentru ca respiraţia să nu-mi tulbure
apa care a ajuns la bărbie
trebuie să stau nepăsător
la tot ce este târâtor prin mâlul
din jurul meu şi nu am voie
să adorm deloc
o să văd lucruri înspăimântătoare
şi umbre care vor sări din copac
în copac sprintene
dacă o să văd lupii ridicându-se
în două picioare
aplecându-se să bea apă
de lângă mine din râu?
o să trebuiască să stau
ca un guru şi să aştept

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

No man's Land

S-a liniştit, a amuţit,
Noaptea-i aproape de sfârşit
Încă soarele n-a răsărit
Trupele stau, s-au liniştit.

Fasolea-i tare, se răceşte
Nu-i mai bună, se sleieşte
Stomacu-i doare, foamea-i mare
Nu-i mai apă... e teroare.

Cade-o bombă, apoi două
Groapa s-a umplut cu rouă,
Cad picuri cristalini în groapa nouă
Ce frumos este când plouă.

Răsăritul se face simţit,
Soarele-i incandescent, roşiatic,
Acum că ploaia s-a oprit
Se văd pe cer roiuri de licurici.

Dar nu sunt licurici
Sunt rachete, inamici
La orizont se văd duşmanii
Atacând mereu în raiduri.

Şi deja e dimineaţă,
Toată zona e sfărâmată,
E o dimineaţă obişnuită
În zona nimănui e doar rutină.

pamflet de Edmond Ioan Siladie (5 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi ploioasă-n cimitir

Din groapă sare un harleţ
Urmat de o lopată,
Un cioclu trist stă rezemat
De pământul rece-n groapă.

Ploaia cade fără oprire,
Peste lespezile grele, negre,
În pomii goi se bat corbii de zor
Cântând cu ciorile în cor.

Şi tristul cioclu pleacă spre casă,
Copii pe drum îl tachinează...
El le doreste, fără a le purta pică
Acolo unde el lucră, acolo ei să se ducă.

poezie de Edmond Ioan Siladie (2 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg alerg

Alerg, alerg la nesfârşit,
E o întrebare şi răspuns finit
Dar infinit este acest sfârşit...
Esenţa vieţii care s-a topit.

Dar a înflorit şi-a răsărit din nou
Mult renăscut şi veşnic e Prea-plinul
E prea-frumos şi cântec în ecou,
E curcubeul ce ne-alină visul.

Căci Spiritul etern a renăscut
Mult refăcut e totul, e chemare
Desăvârşit în inima-i de stare
Copilul Etern e Veşnicia-Scutul.

poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revin

Revin cu gândul nerostit
Si-ncerc ca să te am aproape
Când ziua este spre sfârşit
Si picura a noapte

Revin dar niciodată-n faptă
De ce e oare atât de greu?
Afară primăvara-nalţă
Culorile de curcubeu

Revin in gândul nerostit
Si nici nu şti ce rău imi pare
Acum când totul s-a sfârşit
Simt că sunt ruptă ca o floare.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!