Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Erijat în instanță de judecată

Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celest㠖
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele –
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.

Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale – cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdin㠖
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
idei perfecte de zbor
între "ego" și "alter",
dinlăuntrul materiei – involuntar –
atomi după atomi alergând,
imagini, dorinți: avatar,
gând după gând...
vegheați de trecut –
un temnicer tăcut
omniprezent absolut –
sub raze de lumină multicolore,
poduri de umbre și nimburi de sfinți,
într-un sistem vascular ticsit de rugină
interacționând virtual
cu energia punctului zero,
înlănțuind cauzal: atemporal –
instincte primare, utopii senzuale fierbinți.

În dreptul suveran al iubirii
adaptat propriei utopii,
la mila spațiului vid
gândind în contraste,
eu plasându-mi vederea
în spatele unor simple cuvinte –
într-un soi de erotism natural și mental,
în plină eflorescență-a spiritului
erijat în instanță de judecată.

Tot ce trebuia să se-ntâmple,
s-a întâmplat și se-ntâmpl㠖
iubito ▫ iluzia vieții: spațiul și timpul
a pururi îngemănate sub tâmplă.

Numai sufletul meu,
de-a umbrelor taine
descătușat dintr-o dată
la mila spațiului vid,
prin carnea materiei,
în balanța Timpului
îmi va cântări destinul mereu –
erijat în instanță de judecată.

poezie de din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dumnezeul golurilor

Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă
și forța electromagnetic㠖 la care
alăturând în grabă și legea gravitației...-
o formulare-a guvernării materiei prin ea însăși,
alimentând combustia gândului
într-un echilibru fragil –
realismul imaginației
într-o paradigmă sintetică:
E=mc2 – ortodoxia cinetic㠖
sau, într-altfel: paradoxismul spunerii Ființei
a-ceea-ce-este «fiindul însuși» în suflul creației.

Dumnezeul golurilor
în focul mistuitor-al creației –
ca suport lumilor tale aflate în transă,
Dumnezeul golurilor sublimat într-un vers,
fără de care lumina ochilor mei –
ajungă până la tine:
n-ar fi avut nicio șansă!

Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă,
forța electromagnetică
și legea nescrisă a gravitației –
întreg universul într-o formulă sintetică,
într-o paradigmă de netrecut fără de care
minunea lumilor tale de vis aflate în transă
cu tot ce-nseamnă absolut-omenescul în ele,
precum lumina și sângele – scurse din stele
de-a pururi: prezentul din trecut-viitor,
Dumnezeul golurilor însuși în spunerea Ființei
n-ar fi avut nicio șansă.

Dumnezeul golurilor, iubito –
cel fără de care [...] lumina ochilor tăi,
s-ajungă până la mine:
n-ar fi avut nicio șansă.

poezie de din Addendum (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aidoma scribului

Poíesis-ul duhului sfânt –
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.

Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul –
în sunetul vieții boem.

Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris –
autopoíesis între veghe și vis.

Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei –
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,
transfigurându-se noimă
celor fără de moarte în avatar –
cum într-o renaștere eternă
sufletul vieților noastre de chihlimbar.

Aidoma scribului
-cronică vie a timpului său,
sub poleiala de metafore,
într-un ignobil sfârșit
te-așteaptă faptele tale.
Cu toate. Saltul în normalitate,
oricât de greu ți-e -l urmezi
într-un pelerinaj inedit,
înseamnă te lepezi
cu demnitate de amintiri și păcate,
fiecare pată de lumină și fiecare umbră având
ecoul ei în eternitate.

poezie de din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea stelelor începe într-un nor imens de gaz (hidrogen) și praf. În acel loc, există particule de gaz și praf, aflate într-o continuă agitație. În acești nori, formați odată cu galaxia noastră, se găsesc ingredientele din care se formează stelele. Astronomii numesc acești nori de gaz și praf nori moleculari, dar se folosește și termenul de nebuloasă. Într-un asemenea nor se află între 100.000 și 10.000.000 de ori mai multă masă de gaz, decât se află în Soare. Până acum s-au descoperit nebuloase ce se întind pe o distanță între 50 și 300 ani lumină. Dacă în regiunile obișnuite ale galaxiei noastre avem între 0,1 și 1 particule de gaz pe cm cubi, într-o nebuloasă există câteva milioane de particule pe cm cub.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Un gol

tristețea circulă ca o boală
prin ziua cenușie și rece
segmente de orizont se năpustesc în ochii mei
cuvintele se roagă le scot din iluzii

tăceri rotunjite despică aerul
creând imagini de fugă
tu ești într-un spectru nedescifrat
recompus pe curcubeul colorat de gând
în felul tău de a merge traversând nimicul

universul meu ghemuit e gata de zbor
ipoteze neflexibile se agață de tălpi
liniile drepte se rup pe verticală
un gol izvorât din neant
îmi caută umbra și-o înghite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Sete de tine

Te-am regăsit într-un mod ciudat...
Chipul tău neuitat în lumină.
Dincolo de gând, într-un vis repetat,
Tăceri s-au trezit din iubirea-mi străină.

Te-am căutat mereu pe drumul de ieri,
Repetam aceleași cuvinte de dor,
Te visam ca pe-o nălucire din negrele seri
Tărâmul iubirii mi-era-n orice por.

Și totuși te caut și azi uneori,
Se conturează iubirea în palmele mele,
Te caut ca pe o cană plină cu apă, în zori...
De unde mi s-a adunat atâta sete?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inspirație

Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.

Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.

Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta) –
între real și simbolic –
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.

A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
animând universul prin oglindiri spontanee,
lângă punctul-de-fugă al vieții,
în unda hazardului fără sfârșire.

Într-o piramidă a cerului echivalând cu Ființa,
înțelegând sensul vieții și-al morții
în unda misterului unui poet numit Phantasía,
crucificat într-o pustietate amorf㠖
din interioritatea lumii îmi cumpăneam dorința,
ah!, de-a po(i)etiza ființa ↔ neființa,
cu ochii cugetători ai luminii
înveșnicind spontaneu poezia.

Inspirația la modul absolut
poetizând o gândire
cum spiritul însuși în infinire.

poezie de din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru GăleșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
Lenin

Prin clase înțelegem mari grupuri de oameni care se deosebesc între ele după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producție socială istoricește determinat, după raportul lor (de cele mai multe ori formulat și consfințit prin legi) față de mijloacele de producție, după rolul lor în organizarea socială a muncii și, deci, după modul de obținere și după mărimea acelei părți din avuția socială de care dispun ele. Clasele sunt grupuri de oameni dintre care un grup își poate însuși munca altuia datorită locului diferit pe care îl ocupă într-un anumit sistem de economie socială.

în Marea inițiativă
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinți puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăți de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare și a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecați.

Cioara a transformat cuvintele într-un rezervor, colectând apa.
Apa s-a prefăcut într-un cutremur de pământ, înghițând rezervorul.

Cutremurul s-a transformat într-un iepure care a tulit-o peste creasta dealului,
După ce în prealabil mâncase cuvintele ciorii.

Cioara s-a holbat după iepurele care se îndepărta
Mută de admirație.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.
Nichita Stănescu

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei de la-nceput.

poezie celebră de din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Oana Frențescu

Punct de reper

Cuvintele îmi răstignesc timpul
bătând câte un cui în fiecare gând.
Lumina se clatină,
frunzele încărunțesc,
albastrul e tăiat din fereastră,
aromele amare sunt sterilizate în cerneluri pe hârtie,
culorile sunt trimise departe,
nimic nu-mi surâde.

Formele primare mă ghidează
după un sunet uitat în memorie,
încremenit într-o splendoare de aripi.
Potopul trecut prin inimă
mutilează slăbiciunea aflată în visare
într-un cerc al ei, fără sinapse cu lumea.

Somnul e rostogolit într-o parte,
palma timidă ocrotește taine de ea știute,
rămân o rotire la nesfârșit,
căutând un punct de reper.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Cocorul

aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-un colț de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Și-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Și din nesfârșite gânduri
Viața pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colț de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Așez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Și din sfântă rânduire
Se va naște altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a șters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi știute,
Astazi, eu așez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un fel de a fi

E un fel de a fi între albii pereți
Într-o zi ce îmi lasă miros de scaieți
Și-n orașul ce plânge încă-n griul murdar
Vechituri se adună într-un ieftin bazar.

E un fel de a fi între noapte și zi
Într-un târg împietrit în icoanele vii
Cu goblenuri ce-atârnă în săracă trăire
Ceainării ce vorbesc de o mare iubire.

E un fel de a fi între vis și real
Cu prințese ce mor după ultimul bal
Cu dulceață de nuci în cămări îmbâcsite
Și cu filme de ieri într-un azi retrăite.

E un fel de a fi între viață și moarte-
Tu departe de-aici, eu citind dintr-o carte
Îndrăznind gândesc o secundă la tine
E un fel de a fi ce nu ține de mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

6

termite ieșeau din spatele meu
și-mi curgeau mușuroi pe umeri
dar tu ți-ai făcut burka din palme
și-ai gemut
îngrozită
ca într-un film mut

le urmăreai cu privirea
cum îmi curg pe umeri, pe piept
cum se confundă între ele
acoperindu-mă cu picioarele lor fragile
până la refuz

dorința de-a fi cu ele

după 35 de ani
lacrimi curg pe masa din bucătărie
mâncată de
termite
ies mușuroi din spatele meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Chemarea

printre flori, în splendide culori
doi fluturi albi
împerecheați într-un sărut
acut, discret și inocent
printre sălcii și salcâmi
două păsări împreună
departe, undeva, cândva
soarele îmbrățișează marea
într-o tainică chemare
în surâsul zorilor și țipătul norilor
pe țărm așteaptă o femeie
contopită cu cântecul mării
val după val, se pierd în larg, în zbor ireal
tu unde ești femeie
floare de lotus închis
te dezbrac de gânduri, de taine, de păcate
dau de pământ cu toate
nu-mi pasă...
am atins într-o noapte gândul cu buzele
sărutând timpul strecurat între noi
cuvântul tău era o mângâiere lină
tu unde ești, eu azi nu sunt decât un gând
o mare ne desparte
mi-e dor plecăm, fugim spre infinitul iubirii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer și pământ mai aștept un cuvânt
Și o notă cadă în mare.
Eu, pe țărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima -ți adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, plângi, doar atunci când îți spun
Și să-mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, șoptește-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux și reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n brațe de muze...

Între mare și cer e atâta mister
Și o taină de viață bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopții
clipește odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viața își continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuți alergări.
Își are rostul cuminte, așezat pe vatră de casă sau cu pretenții de trai la castel.
Oricare ar fi privirea și pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Știu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparțin și trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent firești.
Ceea ce nu e asemănător e însăși distanța dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârșim cu o altă poveste,
toți prizonierii acelorași zări.

Îmi aștern semnătura peste hrisovul vieții mele cu degetul pecetluit de tăceri și mari așteptări.
Îmi rămâne răgaz mai țes cuvinte și forme geometrice, chipuri noi
și vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaștri și ascult cum crește iarba primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Vid de minți

Bâjbâim în această realitate
de tumultuoase privațiuni,
bogată în artificialitate
tapetată cu roșii minciuni.
Idealuri crezute infailibile,
inimi împietrite rămase pe un pod glacial,
rătăcim într-un tablou psihosocil
sau blocați într-un golf special
cu vid de minți... deci stăm cuminți
că-i vid de amprente și vid de dinți,
e vid de orizont deci... vid de minți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S.O.S

între patru pereți stă un gând
sugrumat de lipsa unui aer latent
reținut de tine,
pe o rută exterioară
un gând...
un gând zboară depărtându-se de colivie
euforic în zigzag umblând
peste apartamentele vecine, peste blocuri
ajungând într-un vid
pe care și-l închipuie o mare,
aromatizată cu scorțișoară și rom
poate era o vară toridă,
căci iceberg-ul mă scufundă
într-o dragoste
dulce amară.

poezie de din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de Stiv26Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dintii care scrasnesc refuzul" de Justin Dumitru este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.
Mihai Eminescu

În fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook