Adio, mai rămân
Rostogoliri și frângeri de stele,
Desnădejdi în Paradis și-n Iad,
Amoru-i metafizică în toate cele,
E-un clocot sfânt și,-adesea, retrograd!
E-o boală ce ne leagă de nuanțe,
E un capriciu și-un fior dement,
În fiecare toamnă, ai restanțe,
De nu le treci, rămâi chiar repetent...
În amor, mai sunt și sentimente pure,
Când îngerii sărbătoresc în sânge,
Dar nimenea din lume nu poate ca să jure,
C-atunci, când te ridică, amorul nu te frânge!
Și-adesea, în amor, ți-auzi singurătatea
Cum urlă în surdină, puțin câte puțin,
Chiar dacă în răstimpuri, suavă-ți, jumătatea
Îți scrie-n piept cu sânge: Adio, mai rămân!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărbători
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
Citate similare
Adio
Adio frumoase bucle, adio amor fierbinte
Eu mă despart de tine
Cu sufletul zdrobit,
Cu mai puțin amor, dar cu mai multă minte
Un altul decât mine
Va fi mai fericit!
poezie celebră de Iacob Negruzzi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Rondelul celei ce iubește
În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la brațul ei,
Cu râsu-i ca de clopoței
Și inima-mi, de dor, se strânge.
Sunt cea mai tristă-ntre femei.
Sufletul meu în taină plânge,
În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la brațul ei.
Iar printre lacrimi, răni de sânge,
Văd în privirea ta scântei
Și-aud iar vorbele-ți nătânge,
Pe care tu nu pui temei
Și-n piept suflarea mi se frânge.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre femei sau poezii despre dor
Femeia
Ca pe o ultimă fibră a existenței
și o plenară nevoie de adevăr,
ca pe un ultim simț nedescoperit
și o dorință acerbă de absolut,
în viață, ai întâlnit...
Femeia!
Sărut eternizat al voluptăților parfumate
învăluire a cărnii,
ce-ți transcede ființa,
(Infern și Paradis Coabitation),
ți-a cuprins gândurile în așternut...
Femeia!
Îți străpunge și-ți îmbată orgoliile,
îți redeșteaptă simțurile,
nostalgiile, melancoliile
și toate gândurile-ți închistate
în fanteziile-ți puerile,
cu nuanțe simile,
Femeia!
Îți macină fiecare margine a firii,
îți înflorește orice regret ce-ți
tremură în vene...
până la ultima suflare,
până la ultima strigare,
e absolutul ce nu cunoaște-așteptare
Femeia!
Îți smulge dorul frenetic,
ce sângerează în inima ta,
ca pe un ultim Paradis pierdut,
te iubește ca pe o ultimă închipuire
a vieții sale etern paralele,
Femeia!
În pace și onor,
îngerii par că mor...
și, când ai vrea, discret,
s-o mai săruți o dată,
cu o sete apocaliptică de amor,
mai ia-o de unde nu-i...
Femeia!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre simțuri
- poezii despre senzualitate
- poezii despre rai
- poezii despre pace
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai rămâi...
Mai rămâi puțin în gândul meu
Tu vis frumos de primăvară,
Sărută-mă acum, apoi mereu
Te rog, topește urma de zăpadă.
Mai rămâi puțin în tâmpla mea
Pentru o clipă să te port în gând
Vom fi un ultim fulg de nea
Poemul iernii, Iubirea pe Pământ.
Mai rămâi puțin în ochi-mi verzi
Să-mi cânte inima duios de tine
Eu sunt aici, deși nu vezi
Că iarna te aduce iar la mine.
Mai rămâi puțin în al meu piept
Să-mi fii inima unui gând timid
Vei știi atunci că te aștept
O viață și-ncă una lăcrimând.
Mai rămâi și adu-mi primăvara
Uitată-n gândul tău verzui
Când tu dispari iar vine iarna
A inimii regină, al lacrimii etui.
Mai rămâi puțin să-mi fii poem
Să te rescriu în piept cu lacrime de sânge
Ba vii, ba pleci, al inimii boem
Te rog rămâi, nu vezi că inima îmi plânge?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre primăvară, poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre iarnă, poezii despre gânduri, poezii despre zăpadă sau poezii despre visare
Avers
cea mai grea boală e
atunci când îți cresc
sentimente în sânge
când geamul ferestrei
face drumul înapoi
către nisip simți că
zilele săptămânii seamană cu
o matrioskă nebună
de fiecare dată descoperi
alt drum niciunul
al tău
nu confunda omul cu poetul
chiar dacă se poartă
unul pe celălalt
ca o monedă cu fețe
măsluite
poezie de Vali Orțan din Din doi în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre săptămâni, poezii despre numismatică, poezii despre nisip sau poezii despre medicină
Iubirea pe... orizontală
C-o pană înmuiată-n sânge,
Îți scriu pe trup o rugăciune,
Cuvinte-n stare să răsune
Și care, uneori, pot plânge...
Solemn, ah, trupul ți se frânge,
Înfiorat, și-n lesniciune,
Pe trup îți scriu cu pasiune
Și-ți caut genele prelunge.
Și carnea-ți se emancipează
Și, din capriciu, se răscoală,
Iar sânii-ți cruzi își etalează
Candoarea lor universală...
Fertil, sărutu-ți postulează
Iubirea pe orizontală...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inocență sau poezii despre capricii
De te simți străin în lume
De te simți străin în lume
Părăsit de ai tăi cei dragi
Nu te pierde-n deznădejde
Să nu-ți faci singur necaz.
Nu uita că sus in ceruri
Ai un frate minunat
Și El a trecut prin lume
Și-a fost chiar crucificat.
El dorește să fiți prieteni
A murit și-n locul tău
Nu mai sta străin in lume
Hai și tu la Dumnezeu.
Nu uita, El te iubește
Cum nimenea n-ar putea
El îți poate schimba viața
Cum n-o face nimenea.
Chiar de-ai fost în astă lume
Poate-un mare păcătos,
El te spala-n a Lui sânge
Căci așa a spus Hristos.
Nu lăsa ca deznădejdea
Să te bage în mormânt
Căci atunci ai pierdut totul
L-ai pierdut pe Domnul Sfant.
AMIN
poezie de Elena Fărăgău (2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre dorințe, poezii despre crucificare sau poezii despre creștinism
Zori de Mărțișor
E ziua când exultă amor
Răsfrânt în raze noi de soare
De-un ghiocel, sărut în floare
La piept de inimi... Mărțișor!
E întâi, din nou nebunul dor
Când lumea iar perechi se împarte
Să-și jure că nimic desparte
Gând pus pe-un vis... De Mărțișor!
E martie, el, sfredelitor
Trezit din gheț, sol revenirii
La caldul pârg, dând rod iubirii
Prinsă-ntr-un fir... De Mărțișor!
E, în aer parcă doar fior
Ce zboară între bărbați, femei.
Cu precădere e ziua Ei
Căci lumea... Ei, e-un mărțișor!
E-un simbol EA... Ce toți o vor,
E EA, renașterea la mor,
E-un feminin, răscolitor...
Și eu, m-anin pe-un piept... O ador!
EA, ne-a dat lumea... Mărțișor!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre simbolistică, poezii despre promisiuni sau poezii despre nebunie
Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
Dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
poți urma dâra de spumă sângerie
prin gura de scurgere și canalul colector
până în ocean
unde s-ar pierde
într-atât încât nimeni nu-și va seama
că cineva undeva cândva
a sângerat
și te întrebi dacă tu vei mai fi atunci
și cum ar fi dacă oceanele
ar strânge spuma din toate băile lumii
iar valurile ar purta-o pe țărmuri
și-n sus pe fluvii și râuri până la izvoare
astfel încât copiii din Uganda sau Etiopia
ar putea avea o spuma party a lor
dacă scuipi sânge atunci când te speli pe dinți
și cu fiecare dâră de spumă sângerie
te simți tot mai mult mort și mai puțin viu
s-ar putea să te îndrepți spre probleme mult mai grave.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre râuri, poezii despre roșu, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre dinți sau poezii despre copilărie
Rondelul despărțirii
La orice despărțire murim câte puțin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puține.
Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puțin,
E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărțire ți-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărțire murim câte puțin.
rondel de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre devenire
Cheiul de foc
O teamă absurdă m-apasă
și sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.
Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămașă, la piept,
căci mintea mă-ndeamnă s-accept
că rana ce-o am e-o fântână
din care îmi picură sânge
pe care nu pot să-l opresc.
Scot mâna ușor și-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge
la gândul că mintea mă minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,
l-a pus, într-o joacă de zeu,
în pieptul de-un timp dezvelit
pe-un suflet puțin amorțit,
la râul de sânge, un cheu
la care, plutind nevăzută,
iubirea, venind ca un vis,
pe-un drum sinuos, dar precis,
să intre, ușor, neștiută.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre minciună sau poezii despre jocuri
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum străbăteau atât de greu
Din jalea mea adâncă,
Și cât de mult îmi pare rău
Că nu mai sufăr încă!
Că nu mai vrei să te arați
Lumină de-ndeparte,
Cu ochii tăi întunecați
Renăscători din moarte!
Și cu acel smerit surâs,
Cu acea blândă față,
Să faci din viața mea un vis,
Din visul meu o viață.
Să mi se pară cum că crești
De cum răsare luna,
În umbra dulcilor povești
Din nopți o mie una.
Era un vis misterios
Și blând din cale-afară,
Și prea era de tot frumos
De-au trebuit să piară.
Prea mult un înger mi-ai părut
Și prea puțin femeie,
Ca fericirea ce-am avut
Să fi putut să steie.
Prea ne pierdusem tu și eu
În al ei farmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarăm toate.
Și poate că nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atât de sfânt noroc
Străbătător durerii!
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tristețe sau poezii despre smerenie
Femeia cuvânt
poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îți pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia și în somn
poate că m-ai învăța să iubesc până la sânge
cărțile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce așteaptă în sertar
poate că tu chiar ești pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă privești pe ascuns
și zâmbești uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie și....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
și îți voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită
poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
și să îți pese
că iubesc toate cărțile până la sânge
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre somn sau poezii despre degete
Amoru-i foc ce arde nezărit
Amoru-i foc ce arde nezărit;
E rană care doare fără știre;
E-o mulțumire în nemulțumire;
E, fără de durere, chin cumplit;
E-a nu dori obiectul mult dorit;
E-a merge singur cuc prin omenire;
E-n veci nemulțumire-n mulțumire;
E dor de-a izbuti să fii jertfit;
E-a te preda cu mâinile legate;
E-a te robi fiind învingător,
E-a fi loial cu cine ne omoară.
Cum însă poate face să apară
În inimi omenești frățietate,
Când mult se contrazice chiar Amor?
sonet de Luis de Camoes din Sonete (1595), traducere de Henri R. Radian
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre victorie, poezii despre sclavie, poezii despre nemulțumire, poezii despre mâini, poezii despre mulțumire sau poezii despre jertfă
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre sinceritate, poezii despre râs sau poezii despre inteligență
Pierdere de propriu
Cât n-ai pierdut părinți, bunici,
Ești răsfățat încă de soartă;
Singurătăți nu-ți bat la poartă...
Întreg ești încă tot, pe aici...
Nu știi ce-i încă suferință,
Când plaga, altora o credeai...
Ți-e episod; când nu mai ai
Un lucru, poate nici credință...
... Ce-i caldul așteptat acasă
-O mână în păr, un strâns la piept,
Un împrejur, bine- îs defect;
E-o lipsă în scaune la masă!
Când pierzi alăturea de sânge,
Îți pierzi procent din tine, trup,
Gânduri; nu mai ai tot și grup,
Mai puțin e... El, ce te-ar plânge!
Stai tot mai des îngândurat,
Te condamnând de bucurii
Ce-ai tăi, în țarina fără vii,
Nu le mai au și-l simți... păcat!
Rămâi încet tot mai stingher,
Te cauți parte-n noi copii...
Dar altfel sunt; în zbor, zglobii,
Până ce-i lași... La rând, toți pier!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre răsfăț, poezii despre păr sau poezii despre bucurie
Am mai uitat...
Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat și astăzi iarăși plec
Și-i frig și ninge în a noastră vară.
Am mai uitat să-mi fii în amintire
Și încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Și-n fiecare zi mai mor puțin.
Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am și bucurii,
Și-am mai uitat să-ți spun că îmi ești dragă
Și nopțile ți-au devenit pustii.
Am mai uitat să-ți dăruiesc o floare
În lacrimi ți-am lăsat nuanțe gri,
Și-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.
Am mai uitat și poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am și uitat... să mai trăiesc puțin...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre flori
Ce imensă diferență între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) și cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar și-n deznădejde, celelalte disperate chiar și când viața pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minții mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experiență, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaștere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie să știi puțin.
Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Mircea Cărtărescu despre superlative, citate despre viață, citate de Mircea Cărtărescu despre viață, citate despre uitare, citate de Mircea Cărtărescu despre uitare, citate despre timp, citate de Mircea Cărtărescu despre timp, citate despre cunoaștere sau citate de Mircea Cărtărescu despre cunoaștere
Nu mai sunt statuie rece
Tu mă-învălui cu iubire,
Eu platonic cum mă știu,
Te admir doar din privire,
Parcă-s mort, deși sunt viu.
Pașii te aduc spre mine
Chiar dacă nu te-am chemat.
Aș vrea ca să fug de tine,
Dar rămân tot nemișcat.
Când m-atingi eu mă sfiesc.
Un fior prin mine trece.
Iubirea ți-o-împărtășesc,
Nu mai sunt statuie rece.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură sau poezii despre admirație
* * *
Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!
Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!
Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!
Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!
Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!