Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Savin

Mai ales

pornește-te acum spre mine...
îți voi arăta cum îmi curăț brațele de gesturi
față de care catedralele din oraș
și-au întors spatele.
cum îmi lepăd de pe mână neodihna scrisului
și mă suprapun urletului foii ce nu se vrea mototolită.

mamă, alt fel n-am cum;
uite-mi alergarea electrică să șterg distanța
între cele două tâmple ce se contrazic -
una zboară, cealaltă pășește.
de cele două sprâncene de echilibru, n-am ce zice,
îs mulțumit că mi-au rămas fidele.
iar cel mai drept drum spre mine, în căutarea sinelui,
cred că-i mersul pe coarda de chitară al prietenului meu;
știi, eu mereu alt fel sunt conectat la arborii din jur.

mamă, totul pentru mine e pregătirea unui spectacol
într-un trup de lut mai ales când infinitul
fuge de mine deghizat în metafore.
mai ales că în pauza dintre cei doi ochi,
atârnă desene gigantice de verbe...
de început și sfârșit deasupra gurii
în prelungirea unui urlet acomodat cu lumea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teodor Dume

Din umbrele unui alt anotimp

curăț pământul de frunze
îl pipăi ca pe o rană apoi
măsor distanța dintre mine și umbră
și-ncet cobor înlăuntru
în jur nimeni
parcă
a dispărut și orizontul
cu fiecare zi
afund tot mai mult
îmi iau și singurătatea cu mine
pentru atunci când lacrima
îmi va sculpta în piatră
liniștea
dintre ceea ce am fost și sunt

un alt anotimp

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

fața

Hidoșenii, una, două
Oare câte am în mine?
Orice situație vină
Pare-mi-se că sunt gata
Sub plăcută’nfățișare
Stă un om făcut din tină.
Nu știu urme mocirlite
mi-au cusut noroiu-n apă
și mânjita hidoșenie
îmi stă-n spate
ca o pată.
Cum -ntorc, de mine fuge
Mulți o văd cum stă acolo
Și nu am decât o față
Da’mpărțită pe din două.

poezie de
Adăugat de r bSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De neconceput

Am strâns atâta dragoste în mine...
Și toată-toată, numai pentru tine!
Doar pentru tine, scumpa mea iubită,
Doar pentru tine-i dragostea mea infinită!

Doar tu ai reușit faci din mine,
Ceea ce altele: o sută, n-au putut!
Și încă atâtea de ar mai râvni la mine,
Tot ai rămâne de neîntrecut!

De ar fi toate la fel cum ești tu,
Ar arăta cu totul altfel lumea...
Nu și-ar mai pierde nimeni cumpătu',
Am privi cu alți ochi iubirea!

N-am mai interpreta nimic greșit,
Nu am avea de ce să ne mai temem...
Ar fi totul atât de diferit,
Nu am avea ce să mai pierdem!

Ne-am respecta mai mult - cu siguranță!
Am înțelege în sfârșit ce-ar trebui
Să ne dorim cu toții de la viață:
Am înțelege în sfârșit ce-nseamnă A IUBI.

Ar fi totul mult mai intens de-atât,
Am înțelege mult mai multe...
Nu ne-ar mai sta nicicând dragostea-n gât,
Nu ne-am mai pierde-n amănunte!

Ar fi totul pe față, n-ar mai trebui
Să ne ținem captive sentimentele!
N-ar mai avea cine contribui
La contopirea noastră cu regretele.

Am fi exact cum ne vrea Dumnezeu:
Cu trup și suflet unul lângă altul,
Exact cum am ajuns fiu și eu -
Sută la sută implicat cu totul.

Și toate astea, datorită ție,
Căci eu, ca tine, n-am mai întâlnit!
Un suflet care valorează cât o mie,
Atât de greu de-nlocuit, de definit...

Ești sfântă, ești la alt nivel, ești altceva
Sau cel puțin, eu nu aș fi crezut
Că poate exista în lume așa ceva...
Un om ca tine, de neconceput!

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu plânge, mamă...

Nu plânge, mamă, lacrima-ți doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o zboare.

Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!

Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută- ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând

Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.

sonet de (2008)
Adăugat de Valeria Tamas IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum să mă fac înțeleasă?

Cum să mă fac înțeleasă?
Când lumea nu vrea progres,
Mai ales progres moral,
Oare, sunt de neînțeles?

Vulturii îmi dau târcoale
Și îmi vânează scopul des,
Parcă locul meu în lume
Are ceva nefiresc.

Cum, să mă fac înțeleasă?
Trâmbițând înțelepciune,
Când un lucru merge bine...
Lumea vrea divertisment.

Ce limbă să îmi aleg?
Ca -arăt celor din jur
Prețul sfântului bun simț,
Miezul păcii pe pământ.

Inima în mine plânge,
Lumea trece rând pe rând,
De nimic nu-i îi mai pasă
Nu mai crede în cuvânt.

Cum să mă fac înțeleasă?
Oamenii cum să-i îndrum
Spre gândire sănătoasă,
Cu ce ode să-i încânt?
Ca să mă fac înțeleasă.

poezie de (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din înalt

Din înalt privești spre mine cu ochi blajini,
așa cum făceai tot timpul,
erai lângă mine și mă purtai în gând
chiar și în momentele când îți era greu.

Eu te întâlneam rar, crezând că-i mai importantă
rutina mea zilnică, alergarea după himere.
M-ai trezit din amorțeală printr-o strângere de mână,
o strângere blândă și plină de iubire,
dar era prea târziu.

Cineva te-a iubit mai mult decât oricine,
de aceea te-a chemat la el, printre stele.
Ce a rămas în urma ta sunt doar amintirile,
alergând prin pustietatea acestor vremi,
în speranța reîntâlnirii.

Când plângeam,
plângeai cu mine pentru visul meu,
când râdeam,
erai o primăvară superbă cu apusuri vulcanice.
Acum... chiar de îmi continui visul,
știu soarele și vântul te iubesc ducând
pulbere de stele spre locul din care mă privești,
tu fiind sora mea sub soare,
iar eu, frate pe pământ.

poezie de (14 noiembrie 2011)
Adăugat de aer neluSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflete îndepărtate

Dacă îți va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta ușor,
Și ai vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este îi mai fie dor.

Să asculți atunci șoaptele vântului
Cum îți aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.

Și de-am rămas în suflet amintire
Măcar vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu știu dragoste mi-ai fost.

Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am știut ne vorbim,
Și am presărat în suflet numai spini
Și am ajuns doar amintiri fim

poezie de
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O țigară

Este mai complicat decât pare a fi.
Ai un pachet în față.
Multe posibilități.
Nu este chiar întreg.
Lipsesc doar câteva bucăți.
Este în regulă.
Toți avem un trecut.
Am făcut alegeri care ne definesc.
Alegeri care spun cine suntem,
de unde venim și încotro ne îndreptăm.
Eu te accept așa.
Acum, te rog, alege una.
Știu avem trăsături comune,
ne învârtim și ne așezăm în același spațiu.
Ai putea spune suntem toate la fel.
Dar nu.
Pentru o secundă una dintre noi este diferită.
Este specială.
Acela este momentul în care faci o alegere.
Și m-ai ales pe mine.
Mă scoți din rând.
Mă studiezi.
Mă tragi ușor.
Mă prinzi cu ambele mâini,
rotești între degete,
îmi prinzi umerii și genunchii cu mâinile și
rotești coleric trăgându-mi pe nări parfumul
puternic.
Îmi prinzi gâtul cu buzele într-o muscătură fermă
și totuși blândă, caldă, tandră.
Îți fac rău și totuși dorești atât de tare.
Îți fac rău.
Atunci de ce zâmbești?
Mă vrei?
Te vreau.
Vreau să mă consumi cu totul,
-ți intru prin plămâni,
prin inimă,
prin creier,
prin corp,
să te inund cu totul și
să mă pierd milimetru cu milimetru prin tine.
Hai aprinde-.
Și atunci îl aud.
Zgomotul.
Acel zgomot urmat de o usturime care nu distruge,
ci vindecă.
Îl simt cum îmi arde picioarele
dar nu mă tem.
Nu tem pentru că ți-am ajuns pe buze,
ți-am pus stăpânire pe gură și
acum mă pot juca în sfârșit cu limba ta.
Ai tras adânc.
Te simți puțin amețit,
îmbătat de aromă.
Te simt vulnerabil și
prind putere cu fiecare mușchi pe care ți-l relaxez.
Amețeală,
eu mă îmbăt cu tine,
tu te îmbeți cu mine,
ne consumăm reciproc și
ne satisfacem dorințele.
Mai trage, te rog!
Mai frânge-mă între degetele tale!
Mi s-a încins spatele și arsura avansează spre gât,
nu mă poți lăsa acum!
Sunt la fel de dependenta de tine așa cum tu ești de mine.
Mai soarbe, mai trage, mai gustă- o dată.
Se apropie sfârșitul.
Știu asta, îl simt, e aproape.
Prinde-mă mai strâns și soarbe-mă cu totul.
Contopește-mă cu ființa ta.
Și atunci când arunci ce a mai rămas din mine în scrumieră
să nu o privești cu amărăciune.
N-am plecat.
Eu sunt prin tine,
alergându-ți prin celule,
prin țesuturi,
prin sânge,
prin minte,
prin trup.
Nu te voi părăsi curând.
Aprinde alta.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Mamă

mamă
eu mi-aș dori să mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau să mă ții în brațe

mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă

mamă

toți arborii din lume iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi

și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
suntem trup comun acum
cu trunchiul lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Eu am ales lacrimile verzi

Eu am ales ce nici nu cunoșteam,
Și am ales numai ce mă doare...
Să-mi depășesc limita ce-aveam,
desprind de mine, cu ardoare.

Și lumea am ales să mă urască,
Căci, pentru adevăr exist de la-nceput...
Nu ea va ucide... nici nască
Un adevăr prea mare, neștiut...

Eu am ales să pierd ce-am construit,
Cu foc de pasiune, dăruind din tot...
Și am ales s-arunc măr otrăvit,
Chiar de-mi lipsea cu dor, știam pot!

Și n-am ales să mă îndrept unde e bine...
Și n-am dorit comod ca exist!
Și pentru ce-am ales, veneau s-aline
Lumini celeste, șoptindu-mi să rezist!

Eu am ales o cale prea spinoasă,
De care toți se sperie și se ascund...
Cărarea mea e grea și e ploioasă,
Dar am ales cu inima, profund!

Și n-am să las pe nimeni m-oprească,
îmi ofer răsfăț cu premiul meu...
Îl merit, căci am permis să-mi crească
Lacrimi verzi, ce m-au secat mereu...

Eu am ales iubirea pe din două,
Cu cele două aripi ale sale...
Învăluită de ele amândouă,
În miturile vii, paradoxale.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Birtu Pîrăianu

Gânduri încurcate

nu înțelegeam nimic
nici nu aveam ce
totul era murdar și trist
în mine, în jur
priveam cum țipă nebunia din mine
gândurile se lungeau în tăcere
supărat, le-am legat
de la apus la răsărit
sau de la răsărit la apus
nu îmi aduc aminte acum
oricum, acum, sunt scrum
umbra săruta cuvântul ce se poticnea pe lângă drum
asta știu sigur acum
visele au rămas rătăcite în pustiu
am simțit cum sufletele se răceau încet
pulsul absent
un fior stăbătea tăcerea
am aprins zorile, într-o clipă nebună
eram beat de tristețe
azi despart, de lume, de aer, de mine
pe cer, păsări fără rațiune
se zbat în vârtejul unui vânt
desigur și el nebun
dimineața pe țărm, nu a venit nimeni
pescărușii plecaseră spre alt meleag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: I-am cunoscut și eu aseară pe cei care mă apără pe mine. Evident, pe lângă mine, sunt enormi...
Nistor: Și cine n-ar fi oare?!
Maria: Să nu crezi dacă te afli la extrema opusă, ai din start un avantaj față de mine! Cei doi se numesc Marius Stâncă și Geo Drăgușin, iar poreclele lor sunt "Uriașul", respectiv "Tăcutul". Mi-ar plăcea ca în seara asta să nu mă mai însoțească până acasă, dar îmi dau seama că n-am de ales.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit -ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
nu te temi, aici e totul bine,
vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă, raza mea de soare

Mamă,

Ies afară și mie frig.
Intru-n casă și mi-e frică.
Din puteri mamă te strig,
dar speranța îmi e mică.

Întoarce-te la mine mamă,
la pieptul tău să mă-ncălzești.
Fără tine-mi este teamă
când doar din cer privești.

Pe băncuța de la poartă
zi de zi, mamă te-aștept.
Spre tine gândul poartă,
inima doare-n piept.

Sufletul... ce să mai spun;
a plecat din pieptul meu.
Pribegește pe alt drum,
urce la Dumnezeu.

Noaptea privesc mândra lună
și îmi pare zâmbitoare.
Mie parcă ar vrea să-mi spună
cât ești de strălucitoare.

Mam㠖 raza mea de soare!
Mam㠖 icoană mare și sfântă,
îngerii să te-nconjoare,
că mi-ai fost o mamă scumpă.

poezie de (8 martie 2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cuth Hajnalka

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,

Simt o lume sub mine
Ce cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau să îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine

am nevoie stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

În mine nu e atâta cruzime cum crezi

în mine ești tu
cu toate nefericirile adunate pe buze
gata rotunjești plânsul
și totul să se prăbușească
oare ce ai cu tine
suflete
cât de mult te urăști

în mine nu e atâta răsfăț cum se vede
în imagini trucate
în mine e strigătul tău
gata ne coboare în infern
dar eu nu am atâta cruzime pe cât crezi
eu am o mână întinsă spre tine
și dragostea la fel
cât a mai rămas din ea
după amputările succesive

în mine nu e atâta întuneric și nici atâta răutate
încât să te las în mijlocul unei sinucideri
în mine ești tu
și voi lupta
chiar și așa pe jumătate
să îți arăt ce înseamnă
dormi în mintea unei poete
care îți iubește fiecare clipă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pacey: Chiar cred că seara asta a fost destul de reușită.
Joey: Da. Destul de reușită. Perfectă. A fost... a fost o seară perfectă. Pace? Nu pot face asta.
Pacey: Ce anume?
Joey: Chiar și atunci când totul este perfect, am impresia că nu e bine să am o relație cu tine și îmi pare rău. Seara asta a fost drăguță și distractivă, iar tu ai devenit acest bărbat extraordinar, dar nu... Îmi pare rău. Dar nu simt nimic. Și nu-ți pot face asta ție.
Pacey: Bine. Joey. Stai puțin.
Joey: Nu, Pace. E adevărat și îmi pare rău.
Pacey: Și ce?! Te temi. Nu-i așa? Te temi. Și eu la fel, crede-. Și eu mă tem pentru că nu știu încotro ne îndreptăm. Adică eu cred că ar putea duce oriunde. Ar putea fi șansa noastră.
Joey: Nu o fie.
Pacey: De unde știi tu asta? Serios acum. Săptămâna trecută erai cu totul de acord și acum îmi spui relația dintre noi nu ar putea fi niciodată una reușită. Nu ai de unde să știi asta, Joey.
Joey: Și îmi pare rău. Știu că e îngrozitor ce îți spun eu acum.
Pacey: Dar cum? Cum poți tu să știi? Și când ai luat decizia asta? În seara asta? Am crezut seara asta a fost reușită.
Joey: A fost. A fost perfectă.
Pacey: Și atunci? Și nu-mi spune că nu ești speriată pentru că știu ești. Te știu de prea mult timp și te-am văzut dând la o parte foarte multe lucruri bune ca să te las faci asta și cu mine acum. Ai fost mereu cel mai frumos lucru din universul meu. Și sentimentele mele pentru tine mi-au demonstrat pot fi o pesoană mai bună. Și acele sentimente erau mai puternice și mai înțelepte și mai stăruitoare și mai curajoase decât orice altceva legat de mine.
Joey: Pacey, oprește-te.
Pacey: Jo...
Joey: Pacey!
Pacey: Când temeam de orice, nu mi-a fost teamă să te iubesc și te-aș putea iubi din nou. Îți spun since, asta ar putea...
Joey: Pacey, nu. Oprește-te! S-a întors Eddie. Îmi pare rău. S-a întors aseară. A venit la bar și...
Pacey: Ah. Bine.
Joey: Îmi pare rău...(Pacey pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toți copiii rămași.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, și-n noapte, și-n zi,
Pentru cei reîntorși în poveștile vii,
Pentru cei înălțați, pentru cei trași pe roți,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porți.

Voi scrie, la fel, azi, și mâine, și-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Și de-i lung și amar, și de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt și deșteaptă, sunt și proastă. Sunt și frumoasă, sunt și urâtă. Sunt și curajoasă și fricoasă. Sunt bună și rea. Toate aceste caracteristici îmi aparțin. Și încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalți pentru că uneori nu le pot recunoaște în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aș putea recunoaște la ceilalți ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalității mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalți așa cum sunt, în realitate accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalți. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalți se regăsesc și în mine însămi. Deseori fac lucruri prostești pentru că îmi doresc și eu, ca și tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea și iubirea celor din jur. Abia când renunți la măștile care te compun îți dezvălui măreția și perfecțiunea din tine. Acceptă ai defecte și ai calități. Și de fiecare dată când arăți cu degetul spre ceva frumos sau urât amintește-ți că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Așa cum Jacques Salome spune: Și acum vorbește-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook