Îngerii

Au bătut la poarta sufletului meu
Mesageri ai fericirii eterne...
Le-am deschis şi i-am întrebat ce vor
Iar ei mi-au zâmbit...
Acum... mă poartă îngeri pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini
Îmi alunecă la tâmplele însorite
De iluzii, pe pleaopa moale
Ca aşternutul de nea al tăcerii.
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt,
Sorb din fântâna cunoaşterii,
Pentru a zidi în mine,
Dincolo de cărămida uitării,
Altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea
Spre a-ţi putea da braţul
Să ne zidim împreună
În marea iubire,
Cu un cortegiu de îngeri!
Să învăţăm să fim
Cuptorul încins
Nu doar în viaţă, ci şi dincolo de ea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria îngerilor

Mă poartă îngerii pe pletele cerului
Şi brăţări de lumini îmi alunecă la tâmplele răsărite
Îmbrobodită cu taina Duhului Sfânt
Sorb din fântână cunoaşterii
Şi zidesc cu mine altar pentru sufletul meu.
Alungă durerea şi întunecarea, mamă
Spre a-ţi purta braţele, să ne zidim împreună
Să fim cuptorul încins în viaţă şi dincolo de ea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta tăcerii

Colţul de pâine uscată s-a înuiat sub lacrima sufletului,
poposind în noapte, la poartă.
Ai hrănit pentru întâia oară în acea zi,
Lumina ascunsă-n sufletele ce vibra – imn al fertilităţii
Sufletul s-a arcuit şi îngerii s-au înghesuit
Să soarbă lumina din sufletul meu.
Meschine frământări ţi-au irosit fericirea!
De acum alt colţ de pâine şi un os aruncat vor crea
Un alt vis într-o altă oglindă
Acum ai tăcut şi ai plecat, dar mâine poate vei lătra din nou,
mulţumită, la poarta sufletului meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea

Orbi au cutreierat
Prin carnea cuvântului meu
Răstignit pentru iertarea
Prematură a versului.
Îmi bat la uşa sufletului dureri
Şi acuze.
Nu am plagiat nici un suflet!
Aici este doar sufletul meu
Ce îşi hrăneşte durerea
Din fântâna prieteniei.
Am închis fereastra!
Bate vânt dinspre inima încărcată de ură.
Mă închid în tăceri,
Nelăsând nici o urmă...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor de tei

Ploaie de mireasmă de miere şi tei,
Azi îmi plec privirea plânsă... Anii mei,
Betea aurie, miraj şi parfum,
Sunt un tei sălbatic şi singur, în drum.

Sprijinit mi-e trupul, ca un prunc nătâng
Şi-n sălbăticia altei lumi ajung...
Mă ascund în rana sufletului meu
Şi cu flori de tei, plâng spre Dumnezeu.

Bate vântul... Pace lumii mele! Iată!
Oglindită-n ceruri, inima aşteaptă
Îngeri să coboare... Scuture-mi coroana!
Flori de tei şi cale... Mă aşteaptă mama.

Dorm... De-acum, lumina, curge-n flori de tei...
Nimeni nu mai plânge astăzi anii mei,
Doar un tei mă cheamă, în singurătate,
Să-mpărţim durerea dincolo de moarte.

Şi în ceruri sfinte rădăcini de tei
Mi-au crescut deodată, sprijin pentru cei
Ce mă poartă-n gânduri ca pe-un talisman.
Ploi de tei şi îngeri... pământesc alean...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin sărac

Străină-n suflet şi-n afara mea,
Mă-ntreb ce viaţa-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriţi să-mi bată-n poartă.

Mulţi vin şi fură, mulţi mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoţ venind să fure, eu.

Mă mint şi eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranţa zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...

Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Şi străluceşte ca un far în noapte.
Împart un colţ de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veşnicie.

Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credinţa-n Dumnezeu!
Săracă şi bogată-s totodată
Străinii vin la uşa mea să bată...

Şi eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viaţa mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, acelaşi eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Somnul este doar o moarte
Şi în moarte se coboară
Şnururi de lumini şi şoapte –
Trenuri într-o altă gară.

Este un izvor de stele
Poposind pe pleaopa grea,
Umbră care se desface
Peste tâmplele de nea.

Somnu-i literă albastră,
Printre gene răsărită,
Un popas în timp, acasă,
O iubire nerostită.

Trec în gând mărgăritare...
Gară de lumină – somnul,
Ne îmbracă-n albe zale,
Spre odihnă, întru Domul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicia din inimi

Nu sunt demnă eu, de-a fi ca voi...
Viaţa mi-e întinsă şi uitată-
-n tina ce pluteşte între noi...
Oare voi putea să fiu iertată?

Tu ridică-ţi braţul şi-am să-l prind
Sufletul de-ţi cere mântuire
În cetăţi de îngeri te cuprind,
Leapădă-te de nelegiuere!

Toţi plătim cu moartea într-o zi
Însă învierea nu-i departe,
Atunci spre Iehova vom pluti-
-n paradis şi dincolo de noapte

Rupe legământul care-ţi ţine
Inima în lanţ şi sufletul
Cu Iehova veşnicia va fi bine
Dar de vrei cu el o şti doar tu

El ştie să-ţi limpezească gândul,
Sufletului tău să-i dea lumină,
Căci curând al lui va fi Pământul
Şi cei de atunci fără de vină.

Veşnicia va rămâne-n inimi,
Teama şi tristeţea vor pieri
Nu or să mai fie-n lume patimi
Împreună, fericiţi vom fi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paharul cu lacrimi

Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roşu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Şi scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranţei.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secţionat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Privindu-te, mă tem
Că lacrimi vor curge în cascadă
Şi se vor risipi în neant.
Vor alerga după lacrima-mamă,
Ascunzându-se de viforul arzător al durerii.
Chihlimbare vor dansa în irisul lepădat de satană,
Căci curcubeul de dincolo de cerul meu gri,
Caută să umbrească deşertul.
Nu pot plânge!
Nu am voie să evadez
Din sufletul meu...
Lumina îmi aparţine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina tăcerii reprezintă înţelepciunea, iar fără înţelepciune suntem doar fiinţe spre putreziciune, nu îngeri în zbor, la sfârşitul vieţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru asta am devenit cer

Fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiau umbrele alungite...
Stelele cădeau din înalt
Şi se stingeau pe asfalt.
Cioburile clepsidrei evadaseră
Dincolo de secunde,
Se aşezaseră ciorchine
Pe braţele ude.
Creşteau în mine copaci de lumini
Şi stelele în carenea-mi, prindeau rădăcini.

Pentru asta am devenit cer!
Şi ploi de cuvinte cădeau din mine,
Lacrimi şi suferinţe...
Non-sens. Un palmares de îngeri.
Un ţinut al renaşterii
Când fluturi de luare-aminte
Îşi pălmuiesc umbrele alungite.
Iluzii... Şi vis de poet...
Pentru asta am devenit cer
Şi am fost dată la amanet.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somn

Mi-au arat gândurile
Tulburătoare şi mistice întrebări.
Povara de îngeri se deşertase
În zori.
Pe buzele mele,
Cu scame de sânger pătate,
Alergau cete de stele
Pierdute în noapte.
Era apusul ascuns în tăcerea din mine,
În moarte...
Visurile arse în cuptorul
Atâtor trecute uitări
Renăşteau uneori.
Se scutura în adâncul meu
Cenuşa clepsidrei ce devenise nisip
Strălucind pe legendarul Olimp.
Am adormit şi m-am înălţat
Dincolo de ceruri,
Devenind infinit.
Am acoperit câmpul de vise cu stele,
Câmpul cel proaspăt arat
Şi nou ochi mi-am format,
Uitând de-ntrebări şi durere.
Apoi... am plecat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelare...

Atunci când Dumnezeu a sortit a mă naşte,
A dat lege să se toarne moneda.
Potcovarii de suflete şi-au schimbat meseria
Şi au încercat ceva nou: să schimbe sufletul meu...
Şi-au luat aşadar,
Unelte, răbdare şi jar.
Au bătut nicovala făcând-o să strălucească,
Iar ciocanului şlefuit,
I-au dat tălpi de lumină.
Aveam încrustat în esenţă
Iubirea divină.
M-au înălţat pe catafalcul schimbării
Odată cu zorii.
Îngeri de jar se prelungeau ca o lavă
Din al lumii altar.
Şi am fost răstignit - un Iisus -
Moneda bătută pentru care
Conchistadori au venit
Să-şi ceară ietare.
Când m-au frământat sub ciocanul iertării
Am ales să m-ascund în mine ca-ntr-o oglindă.
Mi-am lăsat mărginile să strlucească.
M-au ars, m-au lovit,
Dar acum sunt monedă cerească.
În zadar ar fi încercat să îmi schimbe lumina
Când sufletul meu ar fi fost
O fărâmă de os.
Mulţumesc, Dumnezeule
Pentru că sunt moneda ce se caută
Nu în valoare financiară,
Ci în firimitură de artă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţia L.R. pentru părinţi

Am venit cu sufletu-mpăcat,
La mormântul vostru. Şi-am aflat,
Că senin e cerul, dragii mei,
Dar de lacrimi, ochii îmi sunt grei.

M-am rugat la voi şi am primit
Un răspuns din ceruri... S-au ivit
Lacrimi peste trist şi alb mormânt.
Dacă-n viaţă v-aş ai fi avut!

V spuneam de câte sufeream
Când puterea nu o mai simţeam...
Vă voiam pe voi şi-atunci, în vis,
Poartă către ceruri mi-aţi deschis.

Şi-a plouat la tâmplele-argintate...
Voi ştiaţi, de dincolo de moarte,
Doar a plânge suferinţa mea...
Dacă v-aş putea îmbrăţişa!

Mulţumesc că v-am avut mereu...
Sprijin, mamă, sufletului meu.
Tată, ştii doar tu, de voi mi-e dor...
Eu mă-ntorc acasă... Som uşor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri în suflet

Ţi-am plantat îngeri în suflet
Şi taina am învelit-o-n lumină.
Mi-au crescut muguri de stele pe trup
Şi am udat cu lacrimi frumuseţea gândului tău...
Nu voiam să se ofilească.
Clipele îmi vor lumina drumul spre tine, acelaşi drum pe care,
Pe ingura bancă din univers,
A poposit sărutul sufletelor noastre.
Opreşte-te!
Îmi doresc să te pot ajunge
Până ce nu vei ajunge la linia ce face diferenţa dintre două universuri...
Dar ştiu că depinde
De timpul dintre noi şi de tine.
Te iubesc!
Ceasul s-a oprit să soarbă
Din mierea cuvintelor mele.
Te iubesc!
Ascultă tăcerea!
Ecoul ei vorbeşte despre mine...
Auzi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu paşi uşori
de tânără sălbăticiune
cu ochii mari, atrăgători,

Şi mi-ai privit adânc în suflet,
te-ai luminat şi ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniştit.

Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te şi, mână-n mână,
să vă-ndreptaţi, de s-ar putea,

Pe-a nemuririi vieţii cale
spre locul veşnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.

Şi s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu pluteşti în visul meu
pe braţele ce vor a-ţi spune:
"Nu e doar vis! Eşti tu şi eu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeiea-toamnă

Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!

Şopteşte vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieţii mele,
În noapte, m-a ademenit.

Braţe de chihlimbar îmi prinde
Pe braţe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.

Lipeşte-mi picurii de suflet
Şi plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...

Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Şi hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!

La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, ştiu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copile...

Te las, plecând spre dincolo de moarte,
Să duci simbolul vieţii mai departe...
Te las, spre transcendent, o nouă cale,
Să împlineşti destinul mamei tale.

Eu dorm decăt sub cărămida rece
Unde, zidit, mi-e trupul obosit.
Dar timpul pentru toţi, acelaşi trece
Doar eu mă tot grăbesc spre nesfârşit.

Cât tu măsori secundele-n clepsidră
Eu ca un vis pământul îl străbat...
Mai pune-mi o lumina în firidă,
Ca în adâncul nopţii să nu cad!

Nu te-ntrista! Mă soarbe amintirea
Şi fiinţa mea în fiinţa-ţi e-ncrustată.
Nu plânge, nu! Ai să-mi raneşti iubirea...
Se vede doliul fluturând în poartă.

Aici am flori şi vise, îngeri, stele...
Un drum ce duce către Dumnezeu.
Mai bine-n amintirea mamei tale
Fă numai fapte bune, dragul meu!

Aşa voi fi de-a pururi lângă tine...
În timp şi-n vremuri veşnic vom trăi.
Mai roga-te-n genunchi acum, copile
Şi-n urmă, la mormânt, nu mai privi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziunea lumilor

Am fuzionat cu lumea vie -
O lume moartă pentru care
Mormintele s-au deschis...
Sălăşluieşte în vis
Dublura eului meu,
Ori poate sunt propria fiinţă
Ce s-a desprins de cochilia cunoaşterii
Spre a se întrupa
Într-o altă identitate.
Şi atunci cine sunt?! Ori unde?!
Ce realitate m-ascunde?!
Imaginea ce se ascunde în ape,
Ori cerul ce a făcut din om cumpănă între
Două infinituri secunde?!
Luceferi pe câmpul cerului sfânt...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Se zguduie lanţurile cerului...
Cad fulgere peste lumea
Transformată în lavă.
Oarbe tăceri desenează vise de catifea.
Pe catafalcul tăcerii
Au desenat altar pentru închinarea la idoli.
Nu îngenunchiaţi cât gândul vă este sabie
Răsucindu-se în neant!
Puteţi lupta chiar dacă rănile voastre
Invocă moartea.
Îngeri coboară peste sufletul vostru
Şi vă împietresc, eliberându-vă de dureri.
Luptaţi! Mâine este o zi
Ca şi azi, caşi ieri...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!