Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Afonie

C mare de pitar, c mic de pitar
Cântec cu partitura săpată în table de lut
pe care se multiplică urechi cu timpanele dezvelite, întoarse-n afară
semne purtătoare de lănci
ecouri ale îngerilor transformați în pumnale
simfonii
simfonia destinului
cu o roată împotmolită-n nămol
și abecedarul cu file îndoite de trecerea luminii prin litere
sângele se amestecă în fiecare celulă
cu plumbul căzut din cuvinte
săpând adânc în artere, în vene, în oase,
în aerul pe care l-ai ademenit să te pască,
în rostirile agățate de gâtul oamenilor
cu care ți-ai împărțit viața
încerc să ghicesc lucrurile care mușcă din tine
și caut felia de suflet neatinsă de moarte

muzica a ajuns la final
și bis nu se mai cere de mult
doar clănțănitul dinților morții
se mai scrie acum pe cerul gurii
în portative.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Caut lumina

O gură de lup mușcă din noaptea sticloasă
cu pașii grei trezesc pietrele drumului
și mă agăț cu brațele de zborul păsărilor
care încă-mi mai cântă prin gânduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
și-l proptesc cu ochii să nu cadă.
În gara din amintiri băncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare că văd doar ferestre aliniate
cu perdelele lăsate cum intră prin oase
ca prin tunelele din munți.
Îmi înfloresc narcisele bunicii în palme
nu înțeleg ce se întâmplă cu mine primăvara,
florile de liliac îmi șoptesc cu miros de femei
pe care nici nu știu dacă le-am uitat
ori se aștern prin mine în poieni
ca la umbra unui stejar fără moarte.
Caut lumina de care mă adăposteam
sub corolele de șoapte ale unui clopot
în seara când lăcrimează icoanele
o picătură de mir pe florile de crin
noaptea îmbracă sutane de călugăriță
și ascultă cântecul îngerilor.

poezie de (10 mai 2011)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În care din noi?

În care din noi
S-a sfârșit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiți
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm fim
Fericiți pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea te și-a mea
E-o poveste banală
Jucăm un rol, și-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

poezie de (19 octombrie 2005)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Creează arta pe care vrei să o vezi, începe afacerea pe care vrei să o conduci, cântă muzica pe care vrei să o auzi, scrie cărțile pe care vrei le citești, construiește produsele care ți-ar plăcea le folosești. Dacă în loc îi criticăm pe ceilalți și am construi noi lucrurile pe care vrem le vedem realizate cum ar fi o zi din viața ta? Ce ai face mai mult și ce ai face mai puțin?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Lăuntrica dorință

Mă doare timpul pe care îl aștept,
Mă doare așteptarea...
Timpului nu-i pasă de ești sau nu deștept,
Și îți rezervă provocarea.

Mă dezbracă florile unde cântă mierea,
Taine șoptesc frunzele în așteptarea vremii...
Dezgolit în trupul ce-și scrie acum durerea,
Peste care cade rugăciunea serii.

Mai senin astăzi, mai mult ca ieri și mâine,
Cerul meu de vise de cristal
A avut dorințe celeste și păgâne,
Din adânc venit și ajuns la mal.

Soarbe dimineața tristețea din ființă,
Acum nu mai am de ce mă grăbesc...
Una am avut... o singură dorință
Și cerul a-mplinit-o pământesc.

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
și cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinți, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viața.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
și te cioplesc până îți simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simțurile
ca și când aș sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
și tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aș vrea
rupă îngerii în fiecare dimineața,
înfloresc la fiecare înghițitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plase de cuvinte

Inchis intr-o călimară
Intr-o lume de vise
Interzise și proscrise
Caut le dau glas, cuvinte
Dar le aud prin ecouri
Scrijelite de stilouri
Ce stau ca niște plase
Pe alte file intinse
Să inhațe răpitoare
Din marea de cerneală
Orice pare strălucire
Pentru a lor preamărire...
Apoi ca niste rechini
Sfâșie pe acei delfini
Care vor rupă plase
Ce vânează din cuvinte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Uneori

uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca pot pansa ce răni am eu

uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe

uneori poate sunt lumină... sunet... învățare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate și eu aștept mereu

străin cu mine prin tine am ajuns uneori
și acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire

poezie de (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
inimă
Inima este pompa care conduce sângele prin vene, artere și sistemul respirator.

definiție de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deschide ușa, creștine

Deschide ușa creștine [bis]
Că venim din nou la tine. [bis]
Drumu-i lung și-am obosit, [bis]
De departe am venit. [bis]

la Viflaem am fost,
Unde s-a născut Hristos
Și-am văzut și pe-a sa mamă,
Pe care Maria-o cheamă.

Cum umbla din casă-n casă
Ca pe fiul său nască.
Umbla-n sus și umbla-n jos
Ca nască pe Hristos.

Umbla-n jos și umbla-n sus
Ca nască pe Isus.
Roată, roată prin cetate,
Case, hanuri, pline toate.

Mai târziu găsi apoi
Un staul frumos de oi
Și-acolo pe fân jos
S-a născut Domnul Hristos.

Cete de îngeri coboară
Staulul îl înconjoară.
Îngerii cu flori în mână
Împletesc mândră cunună.

Pe cunună-i scris frumos
Astăzi s-a născut Hristos,
Care cu puterea sa
Va împărăți lumea

Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului fie,
Tuturor cu bucurie
Și de mare veselie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Ultima ploaie

rătăcit
cerul tace
în litere cuvinte picături
printre clădiri
luminează, iubiri
cu felinare

îți tremură trupul, speriat
îl simt, tresare
o ultimă îmbrățișare
ne-am despărțit

pe un tablou am pictat apoi cândva
ultima noastră noapte
de iubire
cu acele cuvinte litere care au căzut
din cerul tăcut
după ultima noastră ploaie

poezie de (iulie 2018)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ucide-mă iar

A înghețat întunericul în această noapte
doar aburii calzi mai acoperă cristalele
s-au revărsat apele de pe Styx
și negrul s-a lăsat în lichid închis
esența nocturnă e străpunsă de pumnale
gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape
stele albe se privesc ca prin oglindă
văzându-și ochii noi și reci care stau la pândă,
cum umbrele se întind strivindu-le imaginea plăpândă.
În diamante carbonizate degete fine încearcă
iar și iar spargă pereții ce nici nu vor a se clinti
până când stigmatizate se opresc guste durerea,
dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii…
carcasa își cere dreptul la viață, înfometată și însetată
incapabilă să se adapteze, inexistența să o savureze
scurgându-i-se prin vene ca un elixir iar fibrele -i fie hrănite,
sleită însă de ultimele puteri se prăbușește inertă
când nectarul izbăvitor curge prin ea însăși.
Ce înseamnă o mână fără de întreg
sacrificiul unei părți pentru ca existența continue…
Nesătui dinții rup pielea, macină prin mușchii morți
oprindu-se la fel de înfometați într-un zid de oase
halucinațiile au încetat pentru ca ochii vadă cu claritate realul
artere secționate, sângele țâșnind din fiecare celulă.
Gura acum însetată tânjește după lichidul pierdut
căci conștiința rămâne trează până la ultima picătură
străpunsă până în adâncuri de o acută durere a necesității.
În jurul ei fluidul cald își topește o posibilă scăpare
dar e prea târziu pentru acest trup învăluit în negru.

Dezbrăcat de material sufletul încearcă să se înalțe
izbindu-se cu furie de propria imagine adormită
totuși oglinzile îl reflectă mereu înapoi în închisoarea imaterialului.
Deși vechile dorințe au încetat, o nouă durere metafizică
îl cuprinde, limitarea îl sugrumă pentru eternitate
orb la tot ce-l înconjoară, doar sângele mai sclipește
Păstrat și el pentru veșnicie, ca sufletul în el să se înfigă
iar cenușa-i inexistentă vadă lumina zilei.

poezie de
Adăugat de Riana SardauSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cristalul prietenului meu

Cristalul
Din inima prietenului
Pe care îl caut,
Este blând strălucitor
Și pur, transparent
Și viu!

Petalele inimii sale
Sunt diafane
Și lasă treacă lumina
Cristalului
Din miezul inimii
Nestânjenită prin ele.
Ba chiar dându-i
Un mic avânt
Cu o ușoară bătaie de aripă
Străvezie.

Dar ceea ce face inima
Prietenului pe care îl caut
Cu totul și cu totul
De neprețuit,
Este că din miezul ei de cristal
Izvorăște o lumină-cristal vie
Care crește ușor
În lamelașe diafan-cristaline
Ca cea mai fină lamelă
De apă cristalină!

Și aceste lamelașe transparente
Sunt apoi ajutate
De mișcările petalelor diafane
Ale inimii
se răspândească,
În bucățele mai mari sau mai mici,
Care se desprind de la sine
Din izvorul necontenit,
Peste tot în lume,
Pentru a fi găsite
De inimile care le caută.

Căci ele sunt germenii
Care s-ar dori crescuți
În fiecare inimă de om.

Cristalul viu,
Care mereu din sine însuși,
Mereu transparent și curat,
Ca Lumina Soarelui,
Va crește în inimile oamenilor
În eternitate!

Și eu mi-am dat seama
Că el este prietenul meu,
Numai când am simțit,
Cum prin vorbele lui,
A ajuns în inima mea
Un mic germene
Din cristalul care crește
Și se dăruiește
Din inima lui
Orișicui
Care vrea să-l primească
Și să-l îngrijească
Astfel ca crească!

poezie de
Adăugat de Daniela LazarSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu caut muzica ce nu se aude, la fel cum o ascultam pe mama care mai mult vorbea cu ochii. Te țintea cu privirea și putea privi minute întregi, fără clipească. Din ochii ei veneau romane întregi, simfonii, trăsnete, descărcări electrice cerești, mângâieri, dar și dulci reproșuri. Aceasta este muzica!

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel DancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baletul Luminii...

Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.

Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.

Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!

Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.

Dar dormi! Ahhh cum dormi, îmi tresare mult firea
Dac-am văzut Raiul?! Dacă știu nemurirea?!
Mă uit cum respiri și mă rog ca menirea
Să-mi fie schimbată, cunosc iar, Iubirea

Cum briza m-adie, de-argint mă scuturi
Arunc înspre tine Lac de Lebede, nuduri
În covoare de ierburi visate te vântur
Și plec! Iau cu mine aripi albe, de flutur...

poezie de din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian MoldovanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te iubesc, femeie!

Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.

Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
nu-ți cuprindă visul
Străine năluciri
Să tulbure ființa
Și-n somn, să mai suspini.
De-ar fi s-o faci vreodată
Să fie doar, de... dor,
Ascuns adânc în suflet,
De mine, până mor.

Eu te iubesc femeie
Ca ploaia cea de vară
Pe care eu, pământ,
Cu sete o aștept,
Să-mi răcorești ardoarea
Ce-o am când nu-s cu tine,
Să fericești țărâna,
Din care sunt făcut.
De n-ai fi fost, femeie,
Te-aș fi zidit din mine
Din inimă-scânteie,
Cu lacrimă și lut,
Dând viața mea, tribut.

poezie de (30 iunie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

În adânc

Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis,
În lumea în care doar eu am acces,
O lume lipsită de-orice compromis,
În care îmi place și-o caut ades.

Adâncul mi-e leagăn luminii ce-o port,
E poarta prin care spre visuri alerg,
Îmi este putere, credință, suport,
Și locul în care mi-e bine când merg.

Când totul în jur îmi devine abis,
Mă-nchid în adâncuri de suflet și vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Federico Garcia Lorca

Greiere!

Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!

Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieții,
și basmul zânei bătrâne
care simțea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.

Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.

Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simți
toată povara azurului.

Tot viul ce trece
prin porțile morții,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morții.

Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi țârâind
transfigurându-se
în sunet și lumină cerească.

Greiere!
Ferice de tine,
te-nfășură-n vălu-i
însuși Spiritul sfânt
al luminii.

Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaștelor prieten bătrân
și-al cosașilor negri,
morminte de aur îți dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arșița verii,
iar soarele inima-ți fură
s-o facă lumină.

Greiere, fii inima mea
în cereștile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
și-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăștie cu mâinile ei
în țărână.

Iar sângele meu peste câmp
fie roua și dulcele mâl
în care țăranii-osteniți
-nfigă sapele lor.

Greiere!
Ferice de tine,
te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.

poezie de din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Selected Verse: Revised Bilingual Edition Paperback" de Federico Garcia Lorca este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -70.99- 40.99 lei.

Cerul și pământul

Cerul și pământul [bis]
În cântări răsună,
Îngeri și oameni [bis]
Cântă împreună.

Refren:

Hristos se naște,
Domnul coboară,
Îngerii cântă,
Magii îl adoară,
Păstorii-aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară
Păstorii-aleargă,
Ieslea o-nconjoară,
Mari minuni se întâmplară

În Viflaim azi [bis]
E mare minune
Fecioara Maria [bis]
Naște pe Mesia

(Refren)

Din cer cuvântul [bis]
În trup se arată
Noaptea din lume
Zi se face-ndată

(Refren)

Din răsărit vin [bis]
Magi cu bucurie
Cu dar de smirnă, [bis]
Aur și tămâie

(Refren)

Hristos se naște [bis]
Veniți la-nchinare
Cu vesel suflet, [bis]
Veselă cântare.

(Refren)

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gheara din suflet

Mă strânge o gheară de suflet...
Coasa morții lucește în oglinda din lună.
Îngeri cu aripi negre
Dansează sub petale de vânt
Și viața este un armistițiu
Despre care nimeni nu cunoaște nimic.
Se înalță stihii din mormânt...
Mă ascund dincolo de umbra tremurândă
Și rece... fiori de gheață
Pe spinarea încovoiată a destinului...
Am scăpat!
Mai prevăzătoare pornesc spre o nouă zi.
Au trecut orele trei ale nopții...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!