Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Violetta Petre

Cât încă iarnă-ți sunt...

Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.

Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.

În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.

Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Zăpada Sfântului Andrei

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins cadă,
V-aduc un rai cu soare și crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopțile cu stele,
Eu vă colind de viață și de stea,
dor toate credințele rebele
V-aduc dorința de a mai visa...

E iarnă peste brazi și peste viață
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceață
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveți colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Și ultimul colind etern, duios...

Întro seară magică în care ninge atat de liniștit
încât se aud și stelele crescând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Ninge primăvara

Ninge când n-ar trebui ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută șoptind șoapte de dor
Și cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Și peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de șoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morți ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise și peste curcubeul realității noastre...
Ninge ca și când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate ar trebui aștept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezghețe...
Pentru că a nins și peste muza mea, pe șevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, sări în sus, de fericire,
dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aștept?!
O altă primăvară fără ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniștea mea,
Pe drumuri de căutări...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Antiprimăvară

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.

Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni facă schi.

Și ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpadă
Ce îmbrățișarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foști nefericiți amanți
Ia-ți înflorirea, primăvară
Și toți cocorii emigranți.

Primăvară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poți să pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.

poezie celebră de (1986)
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Violetta Petre

La nord de tine, la nord de mine...

La nord de tine-i iarnă și în stele,
Ca niciodată în povestea noastră
Și ninge înspre mine-n toate cele
Și albul cerne peste mare-albastră.

Un singur anotimp se dezvelește
Și nuditatea-i albă -nspăimântă,
La granițe furtuna te păzește
De primăveri și de strigări de nuntă.

Ți-ai îngropat și visele-n troiene,
Orice dorință s-a supus docilă
Ghețarilor cu colții de hiene
Și eu te plâng cu dragoste și milă.

Și ce mireasă ți-ai ales, iubite-
Frumoasă e, dar e atât de rece!
La nord de mine, iarna te înghite,
Cât încă nu-i târziu, fă-o să plece!

A mai rămas în mine-un pic de vară,
Să te ating cu ea pe-o amintire
vrea. Și ieși din iarna ta afară,
Măcar o dată să mai guști iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

De dor

O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aștept, hai iubite, cuprinde- iar,
Și soarea-nceput în noi răsară
Să-i spunem tristeții e la final.

O iarnă de doruri aduc după mine
Și simt iar mirosul din aerul crud
Și vântul trimit strigând după tine
Hai vino și spune-mi ce vreau să aud.

Sfârșise-va iarna cu tine de mână,
Și visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
ducă ecoul atunci când te chem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrăcată-n noaptea ultimului dor

Te iubesc prin iarnă, alb, sfâșietor,
îmbrăcată-n noaptea ultimului dor.
Dormi cu mine-n pleoape ultima tăcere
până însăși viața, moartea ne-o va cere.

Te iubesc cuminte-n, albul, din cuvinte,
până heruvimi-mi vor doini veșminte.
Unde straniul sorții nu-mi vrea poezia
dar mă vrea femeie-n, toată blasfemia.

Te iubesc rotund, fără cum și dacă,
plină-i de amar, inima săracă.
Mă declar învinsa-ți nea îndrăgostită
iartă-mi nămețirea-n, inima-ți firidă.

Te iubesc în taina marilor iubiri
unde omul simplu-și dăruie rostiri.
Unde necuprinsu-și varsă energia,
viscolind sub piele toată agonia.

Te iubesc cu iarnă, cetină și șoapte
ca-ntr-o epopee, fără doar și poate.
Fac poteci de slove ca s-ajung la tine,
gustă-mi confidența unor dalbe rime.

Te iubesc cu viață, moarte și abis
te iubesc albastru-n, ultimul tău vis.
Dă-mi cuvântu-n două, cât e alb în fire.
Mâine-o să mai ningă... doar a despărțire.

Iolanda Șerban

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și plânsul primăverii...

Să nu-mi topești zăpada, iubite, încă-i iarnă,
Sătulă nu-s de albe și tainice tăceri.
Eu mai aștept din ceruri, pe frunte îmi cearnă
O lacrimă de îngeri. Tu lacrimi, să nu-mi ceri!

Le mai păstrez la rece, să le țin minte gustul,
Chiar dacă sângerează sub pătura de nea;
Mai picură din streșini, chiar dacă-i iarnă, mustul
Strivirilor de vise, rămase-n colț de stea.

Te chem bei cu mine, ne-mbătăm deodată
Și chiar de-i amăruie licoarea din pahar,
Ți-oi îndulci amarul cu versul de-altădată
Pe care în poeme, de dulce, eu îl car.

Și voi purta păcatul pentru-amândoi, în spate,
Chiar de mă-ngenunchează, rănită sub zăpezi.
Mă vei iubi vulcanic și chiar demonic, poate,
Doar să-mi aduni zăpada, sub trupu-mi, s-o așezi!

Și nu-mi topi zăpada, iubite, că mă doare,
Când pielea va atinge un fir de iarbă crud!
Și florile vor plânge, călcate în picioare
Și plânsul primăverii nu pot îl aud.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

Să nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

Să nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.

Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Amar în cerul gurii...

Zăpada-și depăna tăcerea sub pași fragili... și peste-un vis
Ningea cu soare și speranță, ningea da capo, interzis.
Era o iarnă indecisă în care noi ne furișam
prindem viața de picioare... și cât de inocenți eram!

Era o zi de vară-n iarnă, se rătăcise iarna-n drum,
Simțeam doar miere-n cerul gurii și nu știam unde și cum
Ne duce clipa-nlănțuirii din valsul mirilor... zâmbeam
Și nu știam ce vifor vine și nici măcar nu bănuiam,

soarta ne pândea din umbră, să-și ia tainul său de chin,
Să-mi fie-amar în cerul gurii, gust din frunza de pelin.
Era și nu era departe deznodământul neștiut
Și de-ar fi fost în fața noastră, neputincioși, n-am fi putut

metamorfozăm destinul, ‘'ce e scris, în frunte-i pus''
Și de ți-e dat să-ți rupi aripa, vei asfinți, cât ești de sus...
Am înflorit, am strâns și toamne, dar timpul ne-a-nghimpat parșiv,
Și-a așteptat ne condamne fragilul nostru rogvaiv.

Azi nu mai plâng și nu sunt tristă, e vară-n iarnă ca și-atunci,
Doar un oftat mai am sub gene, se scurge-n ridurile-adânci.
Și răsfoiesc albumul vieții cu amintiri și cu povești,
Aștern o filă în poeme cât încă sunt... tu nu mai ești...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și m-aș stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, privesc numai spre cer!
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite și împiedicați mi-s pașii
În mătasea-ndoliată ce o țese un paing.
M- teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayașii
Și departe de-astă lume, Doamne,-aș vrea ca să mă sting...

rugăciune de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Și m-aș stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopții de-a aprinde felinare
Și umbrește-mă cu stele, privesc numai spre cer!🌟
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeții colții unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măști de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colț de lume, unde se ascund poeții
De arcași tocmiți de foamea de-a mușca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceții
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenușa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Și în preajma fricii mele, te-aș ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite și împiedicați mi-s pașii
În mătasea-ndoliată ce o țese un paing.
M- teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayașii
Și departe de-astă lume, Doamne,-aș vrea ca să mă sting...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

La mulți ani, Minunea mea!

(pentru Paula)

Se scutură floarea de tei peste frunți
Și-n palme adun anii scurți și mărunți.
Pe tine te-aș ține, în loc, să mai stai,
Să-mi faci din chilie, grădină din rai.

Un nufăr să-mi crești pe sub pleoapă, când plâng,
Să-mi fii lună plină în oghiul meu stâng.
Și zâmbetul tău, să m-aline când strig
În nopțile albe, cu lacrimi și frig.

Aprinde-mi lumina din ochii-ți verzii,
Că nopțile-s grele și-n mine pustii,
Se-adună doar ierni cu troiene de dor
Și timpu-n suspine și lacrimi măsor.

În prag când apari, anotimpuri dispar
Și-i vară în casă și din calendar,
Mai fur înc-un an, sau cât pot apuc,
Din brațe, să nu te mai las când mă duc...

Ești cântecul meu, pe-o vioară-n delir
Și, că mi te am, jubilez și mă mir...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Străină de vară

Vară, nu ai loc în mine, printre-atâtea toamne grele.
La ferestre curg perdele- ploi de lacrimi blestemate
Și-mi cresc nori de plumb pe umeri și pe aripi, vai de ele
Și de versul fără muză din poeme zbuciumate!

Cum să te primesc la masă, când pe masă-s doar cuvinte
Într-o debandadă cruntă la un bal mascat de iarnă?
Să le ordonez în fraze,-n poezia mea cuminte,
N-am putere, când minciuna a-nceput deja cearnă.

Au gonit o zi de vineri, când aveam vara sub gene,
Au pus lupii-n pod la pândă, să o sperie de moarte
Și-a fugit cu flori și iarbă pân' la tine, în poiene,
Unde m-așteptai, iubite-n rai cu două pașapoarte.

Eu rămân pe pragul toamnei, tu cu vara-n buzunare,
aduni din curcubeie, știi, alabastru-acela verde,
Și să mi-l trimiți prin poștă, îl am pentru gustare,
Când vor viscoli colinde, gustul verii de-l voi pierde.

Vară, ți-ai uitat la poartă, două ramuri de lumină
Dar, nu pot s-ajung la ele, să le sorb, că-ți sunt străină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Duioșia unei singure flori

e ceva ce nu-i în nicio carte.
liniștea unui loc neînșelător
unde paradisurile nu sunt mincinoase
acolo regrete și locuri în care ai mai fost
dispar din memorie
vine o zi
când te surprinzi exiști
și primăvara poate fi actualizată chiar în zi de iarnă
într-o inimă cu resurse de statornicie
și când mă gândesc
totul ține doar de măiestria echilibrului
în mersul pe sârmă e îndeajuns
duioșia unei singure flori
pentru a tămădui toate rănile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Iarna și curcubeul

Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roșul
Culorii din zâmbet acum și atunci
Iarna zidește în mine lumina și visul ninge
Întinde-ți brațele alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ți-l dărui ție
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb și negru ca timpul ceasului oprit
Când întind brațele către tine până la adâncul cuvintelor.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Locuiesc într-un cerc

Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.

Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul din mine s-a stins demult
Ochii mei încă îți mai duc dorul.

Degeaba încerci flori să-mi arunci,
Amintirile mele privesc din-afară,
Cercul de gheață nu are punți,
Frigul din mine mă înfioară.

Cercul e strâmt, cât aș vrea să-l lărgesc,
Înauntrul lui încerc să te prind,
Dar cerberii zilei de pază îmi sunt
Și cine sunt, unde sunt îmi reamintesc.

Locuiesc într-un cerc.
Aici începutul și sfârșitul se confundă,
Încât, acum, nici eu nu mai știu:
m-am născut sau am murit acum o secundă?

poezie de
Adăugat de Carla DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Ocean de iarnă între noi...

Mi-e iarnă grea sub piele, și prin oase
Mai viscolește câte-un dor de noi,
Pe cetini ninge. Fluturi de mătase
Se-așază peste frunți din doi în doi.

Pe-aleea răstignirilor celeste
Un vis își poartă crucea ca Iisus-
E visul meu, dar visul tău nu este
Și ninge anormal de jos în sus.

La tine-i vară-n ochi, dar ce pustie
Ți-e inima-n deșertul împietrit!
Mai iarnă decât alte ierni o mie
Te-a înfiat și-n alb te-a sihăstrit.

De-acolo din troiene de uitare
N-ai nicio șansă să m-auzi cum strig;
Sunt între noi distanțe planetare
Și un ocean de iarnă și de frig.

Nepământeană zbatere de pleoape
Anunță un dezastru iminent;
Cu un minut îți sunt eu mai aproape,
De un mileniu îmi ești tu absent.

E iarnă grea-ntre noi ca o urgie
Și numai cu vin fiert, nu voi putea
Să te ademenesc, să-mi fii tu mie
O primăvară-n ploi de catifea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Un gând de iarnă

Când primele ninsori or să se cearnă,
Atunci va fi mai greu de cei plecați,
Atunci cânți peste al vieții zaț,
Atunci să-ți fluturi brațul peste iarnă.

Prin lume numai oameni de zăpadă,
Un foc din vatra stânilor smulgi,
Și, cu puterea disperării dulci,
Să-l lași deasupra spațiului cadă.

Se vor așterne între noi vecernii,
Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosă, apari
La marile instanțe ale iernii.

Și-apoi ningă mult ca-n frații Grimm,
Și sub zăpezi de bronz ne iubim.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Grigore Cotul

La noi – colind

La noi e zăpada albastră
Și cerul e alb, nici nu știu,
Iar fulgii ce bat în fereastră,
Pe suflete cad bisturiu.

La noi, sub picioare e gheață
Și țurțurii-ntind, curioși,
Tenebre, din spate, din față,
În inimi intre, sfioși.

La noi în pahare se toarnă
O sevă adusă din munți,
Păstrată în pomii de iarnă,
Ciuntiți de pe brazii cărunți.

La noi va mai ninge și poate,
Zăpada cernută de nori
Va fi cea mai albă din toate
Ce sunt necăzute ninsori.

poezie de din Registru de intenții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook