Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

De fiecare dată

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu,
O adiere să răzbată,
Căci plâng și plâng... și plâng mereu...

Cad anotimpuri de speranță
Și ploi de lacrimi peste noi...
Te-am așteptat o-ntragă viață,
Dar azi suntem în suflet goi.

Azi lacrima uitată-n mână
Ascunde pagina tristeții.
Mă tem de clipa de furtună
Ce-mi va fura lumina vieții.

Adorm de fiecare dată
Pe plaja sufletului meu.
E toamnă-n suflet. Lacrimi-frunze
Se strâng de-acum în pumnul meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Când plâng...

Când plâng, o lacrimă de-a mea,
Îmi plânge-ntreaga lume.
Și infinitul plânge-amar,
Cu ploi de stele, iar și iar...
Nu mai cunosc nici zâmbetul nici visul.
Mâ-ntreb dacă există paradisul...
Dar cine să-mi răspundă la-ntrebare?!
Și sufletul de suferință doare.
Oh, nici speranța nu îmi mai rămâne,
Căci cine-s eu de-acum pe-această lume?!
Adorm - o stea la margine de zare.
Scheletul unei clipe trecătoare
Îmi dă o umbră - aripă târzie -
Un zbor plăpând de puf de păpădie.
M-acopăr cu veșminte de lumină,
Dar singură-s, durerea nu-mi alină
Nici valul cast, nici răsăritul, Doamne.
Cărări de pietre-n vreme de ninsoare...
Și ochiul plânge albele zăpezi,
Când încă o iubire, iată, pierzi!
În curcubeu mă învelesc și iar
Iluzii mă apasă vertical.
În înger, transcendent, mă definesc
Și-aștept de-acum, aștept o mângâiere,
Din visul meu urât mă trezesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu m-aștepta!

Nu m-aștepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceață!
În viață poți ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învață.

Nu-ți risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de știri
Repetitiv la anul... și la anul.

În catedrala sufletului meu
M-așteaptă iar altarul ființei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină și iertare.

Întâmpinarea umbrei diavolești
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu ești cel ce-mi spui că mă iubești
Și dintre toate eu sunt cea aleasă.

S-a stins lumina sufletului meu...
Nu m-aștepta, oh nu, sunt prea departe!
În depărtări voi pendula mereu
Și între noi va exista o moarte.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna – poem diamant

Toamna –
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat și ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Și nu mai știu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lăsați-mă!

Lăsați-mă să plâng!
Poate mă voi transforma
În ocean...
Să îzbesc diavolul neprieteniei
Și al tăcerii
Și al resemnării.
Nu pot tac, sunt mare-n furtună...
Lăsați-mă să plâng!
Nu sunt un zeu!
Am dreptul cad...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossa copacilor goi

Dansează sufletul în noi,
Cad ploi la margine de geam,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
S-a scuturat frunza din ram.
E geamul pleoapă în amurg
Și-nchis e între cruci de ram,
În mine și-n afară plâng,
De plâns nici stele nu mai am.

Dansează sufletul în noi,
Chihlimbării poteci mi-apar...
Împerecheați doi câte doi,
Se-aprind îndrăgostiți de jar.
Flori ruginii se-aprind pe ram –
Un suflet într-un dans etern...
Și noi am fost... și noi eram,
Taina aceluiași însemn.

Cad ploi la margine de geam,
Cad ploi în noi, este târziu,
Cad iarăși frunzele din ram,
Eu iarăși toamnă am să fiu.
Rubin din tainicul apus
Și șerpuielnicul oftat,
Deodat' în mine s-au ascuns.
Eu plâng și râd... s-a înserat!

Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Toamna-n firimituri se strânge,
De plouă lacrima din noi,
Lumina-n albe râuri curge.
Ca niște lampioane trec
Și lin se pierd, se pierd în zare,
În suflet vânt sunt și-am să plec
Chiar dacă sufletul mă doare.

S-a scuturat frunza din ram,
Plouă în suflete și-n noapte
Cicatrici și plăgi mai am...
Cioburi de clepsidră sparte.
Sângerândă în aval,
Bate inima în noapte.
Toamnă dacă nu eram,
Nu m-aș fi născut din șoapte.

E geamul pleoapă în amurg,
Iar eu o umbră risipită,
Mi-e dor de voi, în mine plâng,
Nu-mi este inima-mpietrită.
E somn de vânturi peste cer,
Vuiet... și inima mi-e goală,
Căci flori și ramuri iarăși pier.
Parfumul de gutuie-amară...

Și-nchis e între cruci de ram,
Chiar trupul zărilor plăpânde,
Toamnă, tu azi îmi bați la geam
Cu degete de ploaie ude.
Prin părul tău de catifea
Lucesc iar muguri de aramă,
Ne-nchide-n umbre vremea rea,
Dar te iubim, frumoasă toamnă!

În mine și-n afară plâng,
Cenușa-n fulgi de jar se-mparte,
În brațe toamnă-am să te strâng,
Să ne-nfrățim până la moarte.
Se-nalță-n noi nămeți de ger
Și ramul tremură-n oglindă,
De al genunilor blestem,
Mai curge-o lacrimă în tindă.

De plâns nici stele nu mai am,
E doliul risipit în noapte.
Stau și privesc... Pe lângă geam
Trec râuri lungi de frunze moarte.
S-a stins și ultimul poem,
E iar explozie-n cuvinte,
Azi îți las ultimul însemn,
Apoi voi adormi cuminte...

De plâns nici stele nu mai am,
În mine și-n afară plâng,
Și-nchis e între cruci de ram...
E geamul pleoapă în amurg...
S-a scuturat frunza din ram,
Copaci, de astăzi iar sunt goi,
Cad ploi la margine de geam,
Dansează sufletul în noi.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt tristă

Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus ardă pe jar...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O veste tristă!

O veste tristă! Tată, ai plecat...
Aud în mine clopotul bătând,
Și satu-ntreg... și noi ne-am întristat
Tu ne-ai lăsat pustii și lăcrimând.

Azi, tatăl meu, zis Apetroaie Anton,
Pierdut de noi în anul '90
Își duce-aici al nemuririi somn,
Încătușat de vremurile reci.

Ghirlanda plânge... Lacrimi de cristal
Se scurg din suflet, tată, iar și iar.
Octombrie... o toamnă ne-ai lăsat
În suflet... zi de 9, gând amar.

Iisus în suferință-i răstignit...
plec și îngenunchi. Ne-ai părăsit,
Cuvintele de-acum sunt în zadar
Fotografia ta imi e amnar.

Mormântul, tată bun, ți-e îngrijit,
Vin iar singurătatea -ți alung,
Mi-e fratele și el de-acum cernit
Cu el alături, tată, stau și plâng.

Suntem aici, noi cei doi fii ai tăi,
Crinii de pe mormânt îi udăm.
Lăstari din tine frânți, oriunde-am fii
Prin tine "a trăi" noi învățăm.

Ți-am pus adesea candele, dar vezi?!
Lumina ți-au furat-o alți străini...
Tu strigi cu glas de clopot și aștepți
Alte mătănii și alte lumini.

În sărbători, la tine venim
Ne-aștepți... Ne chemi - o pasăre în zbor,
Noi am rămas a tale rădăcini,
Și fără tine nu ne e ușor.

Odihnă tată, ție,-n cerul sfânt!
De-ați scrie încercarea mi-e-n zadar.
Nu știu -ți scriu... Adesea stau și plâng
Și-ți rog eternă pace, la altar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stele de catifea

În noaptea asta te aștept vii!
Îți scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simți, de tine, cât îmi e de dor?

Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunții mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.

În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Și caste constelații de iubiri.

În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Și frumusețea vieții a pierit.

Nu mă mai cauți să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăcește-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot dau vieții mele sens!

Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de pași de dor...
cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morții cobor.

Tu nu-mi mai cauți pașii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?

De ce în pumnu-mi, lacrima-ți cadă?
E tulbure și plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe ești... Zadarnic te mai strig!

Vino și frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeași fi-va lacrima durerii
Și-același trup de piatră fi-voi eu.

Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viață
Și-n clipa cea din urmă te-am strigat.

poezie de din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O lacrimă

scol dimineața și strig
Și plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Și lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Și plâng până nu știu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ți-ascult
Cuvântul și plâng înainte
doare de plânsul cel mult
Și inima asta cuminte.

Și plâng când mă culc și mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Și-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E toamnă-n mine

E toamnă-n mine și de toamnă plâng
Păsări și frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... și ploi.
învelesc cu plans copacii goi...

Clepsidra iarăși timpul și-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.

Foșnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze și pași. Cărarea-nsângerată,
Adăpostește gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, plâng...

Doamne, plâng și sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca niște pietre
Putrezind sub crucea ta.

Sângele-Ți în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne privește suferința!
Oh, ne scoate din noroi!

Izbăvește de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.

Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!

M-am topit sub jarul crucii...
Mulți mă biciuie... ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.

N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învățat ce-nseamnă iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învățat prin ploaie alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.

Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.

poezie de (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La poarta sufletului meu

La poarta sufletului meu,
De-acum, zadarnic, tu-mi vei bate,
De azi, oricât mi-ar fi de greu,
Clădi-voi inimii cetate!...

Te vei întoarce-ntr-un târziu,
Știu asta, ca să-mi ceri iertare,
Dar sufletu-mi va fi pustiu
Și surd la orice întrebare...

Balsam nu-ți voi mai fi de-acum,
Nici panaceu, nici alinare,
Iubirea prefăcută-n scrum
E sinonimă cu "UITARE"...

Nu mi-ai fost inimii ecou,
Povestea Evei se repetă,
Azi m-ai pierdut în Cazinou,
Jucându-mi soarta la ruletă!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simfonia sufletului meu

Îți port în mine binecuvântarea,
În suflet îmi răsună simfonia,
În fiecare zi se aprinde zarea
Și a înflorit în mine bucuria.

De-aș ști cânt, aș lua un flaut
Și ți-aș cânta de dragoste și dor,
În fiecare mărunțiș al vieții să te caut
Și-n limpezimea apei, la izvor.

Te văd din nou cu ochii minții,
Îmi fac pumnal din dorul meu de ducă,
În timp ce trag de viața mea cu dinții,
Să ies din trup, ca o nălucă.

Dar voi veni pe fir de primăvară
Din iarna rece a sufletului meu,
În calea ta mă simt ușoară
De tot ce am urât în traiul meu.

poezie de (12 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ce-am fi?!

Tăcerea din adâncul meu
E un ocean,
În care se răsfrâng
Ca plaja risipită în adânc,
Atâtea lacrimi
Ca-ntr-o clepsidră
Nisipul viu ce-și caută odihnă
Spre dincolo de timp.
De s-ar opri tăcerea, timpul, moartea
Într-o zi!
Lacrima și tristețea,
Neliniștea oceanului rănit
De valul înspumat, de neoprit...
Dacă tăcerea sufletului ar pieri
Și timpu-n loc, o clipă s-ar opri,
Eu... tu... ce-am fi?!
Un vas, o umbră, lin cutreierând
Drumul ce leagă noaptea de cuvânt.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Abisul sufletului meu

neghina din bob o scoți cu durere,
mă ridic din iubirea-ți ștearsă
de lacrimi uscate...
uscate de suflul curgerii timpului
și te privesc cum plângi.
piciorul de stâncă îl aud cu plăcere
când inima rece i-o frângi...
mi-a lungului cale bătută de dor
și ghimpi de furtună m-aruncă
ușor în colțuri de ceară...
mă așez și-mi lipesc urechea de stâncă
zumzetul Lunii răcite de Soare
aud cum împarte durerea,
o-nchide în flori...
și ele trezite la viață îți plâng
pe piept ori în suflet,
și-apoi în buchete uscate
sau în cioburi rotunjite de ape,
în ploi abăute de vânt
și-n zile uitate de noapte
liniștite se strâng...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vortexul amintirilor

Am dansat cu fulgii o noapte
Dulcele vals al amintirilor în care
Tu erai poemul meu de singurătate,
Eu – inima ta vie de dor și de visare!

Te-am ținut în brașa, te-am sărutat mereu
Și temător apraope spre dimineață
Buzele mele au înghețat în visul tău
Rănind trufia și spiritul de viață!

O, fulgul meu, o, poemul meu nespus
Te prind în mâini și plâng pe-ascuns!

Știu... ești o iluzie dar mereu îmi pare
și iluzia Iubirii e o consolare!...

Azi în volutele vântului prin fulgi de nea
Vortexul amintirii vai, arde-n inima fiecăruia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hora sufletelor

azi pământul nostru plânge
plânge Prutul, plâng Carpații
lacrima mai plânge încă
de la Tisa pînă la mare
trupul azi, o rană adâncă
trăit-am o viață în temnițe de ură
vârâți acolo de dușmani
suntem străini acum în țara noastră
tărâm străbun de vise sfâșiate
nu pot a suporta
ura, minciuna și hoția
hotarul ni l-au scrijelit în suflet
niște ticăloși ce se credeau odată zei
suntem urmași ai dacilor rămași prin codrii seculari
mai trece Ștefan încă o dată
cu bravii lui plăieși pe câmpuri de dor
tu, frate, ce astăzi zaci lovit de soartă
vino împărțim pita noastră în două
am fost aici, de mii de ani
frate și soră
deși ne-au învrăjbit aprigi dușmanii
în secole de ură
hai rupe române chingile dureri
rupe hotare, sora mea cea bună
ce zaci la ușa sufletului meu
mama plânge iar în poartă
ochii triști, ochii goi
privind în depărtări de suflet
balada ultimilor eroi
e frig, e pustiu
ne uscăm pe brațele crucii
loviți și umiliți de oameni răi
Doamne, cheamă acasă fii mei
vii, vii din nou, tu Basarabie, la mumă
încălzim lumina pură
doi frați uniți pe veșnicie
vino frate, trece azi Carpații
întoarce-te cu fața către soare
pășind încet, umil spre Dumnezeu
mă așez pe piatra de hotar și strig
mi-e dor de tine, frate, hai vino surioară
sub stele, printre cruci și lacrima durerii
cu pașii dârzi trecem printre mărăcini
și hora noastră cea străbună, să o facem peste spini
vino, Doamne și luminează sufletele noastre
cu speranță și iubire

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Bine te-am regăsit, minunată mare
Nici nu bănuiești de când aștept
Să-ți răspund la fiecare strigare,
Să te strâng timid la al meu piept.

Noi desenăm amintiri în fiecare an,
Frumusețea ta mereu m-a inspirat.
Cu o simplă atingere tu-mi dai elan...
De fiecare dată spuma ta m-a mângâiat.

poezie de (30 martie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albumul meu

izvorul meu e nesecat
din ani și gânduri adunat
mereu voi spune o poveste
ce veselă sau tristă este

în dimineți de toamnă reci
mă prinde bruma pe poteci
zăpezile când se topesc
cu soare cald mă învelesc

sunt când o pasăre măiastră
când dorul care-i stins în casă
ieri am fost floare pe câmpie
azi doar un puf de păpădie

adorm cu greu... mă năpădesc
adesea amintiri... și-mi cresc
aripile cu negru-n vis
și plâng când ochii am deschis

șterg lacrimile pe obraji
mă-ntreabă ziua.... ce faci azi?
azi? voi porni din nou la drum
și adun versuri în album

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Unde a fost descoperit prima dată trandafirul? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!