Reflux
eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele
/zâmbet-grimasă/ trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât
o esplanadă un soare striat
în sute de figuri
îți trebuie o înțelepciune de unicorn să cerni nisipul
ca pe niște pietre filosofale
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea sunete până la dezmorțire
oamenii îmi vor bea aburul viului
fericirea-instant mă va decora
poezie de Angi Melania Cristea din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Rococo
viața în rutină cere o scadență
ori tu ești pictorul beat
care developezi lumi cerni nisipurile
mărilor migratoare și pui cenzură
efluviilor ce inundă străzi după străzi
doar niște coclauri unde bântuie tinerețea
cu genele ei false
ți se scurge saliva după fiecare minut boldat
și îți dorești să nu se fi născut steaua în patru colțuri
când aerul devenit respirabil va târî oameni- ireproșabili
în biroul vieții pe o scară rulantă
iar acel marche arrière n-o să îți redea șansa
de a fi bufonul universului rococo
tu
zici
că îți este foame
de pitici
și nu ai scuze
pentru extravaganța ta literară
în orașul cu toate pc-urile deschise
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul H
Trec secunde infime, ore de cuarț...
Nu îmi este sete de nori, doar de ape despicate
de fulgere, de Sânziene
ce miros a miriști... a gânduri, a nonculori...
Alerg haotic ca murgii ce își lovesc potcoavele de timp.
Aș descânta aburul propriei mele incertitudini, dacă m-aș putea opri.
De unde vii și unde te duci, singurătatea mea plană?
Mai poți încă să muști cu dinții albaștri,
să te înfigi în pulpa mea dreaptă, neprețuito,
când dintre iarba de mare, mă ridic
și, sfios dar teluric, te strig?
Parcă aici toate au un rost și ceasul se învârte
drenat de lichidul vieții.
Nu-mi recunosc vii, nu-mi recunosc morții,
nu cad din mine însămi într-o stea azalee,
doar tac și așez vise pliate atent ca la iarmaroc până șina se întinde tulbure...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
râu învolburat -
doar pietre rotunjite
pe fundul apei
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creuzet
lumea pare cu un numar mai mică
decât trollerul unde îți reașezi prioritățile
poți omite sincerități dimineți blurate
cafele scurte
dar visul de-a egreta stupii de pe deal mâinile bunicii
nu le poți așeza decât până la refuz
într-un alandala din care ies doar cei ce
ca niște pietre se rotunjesc porționând singurătăți
cuvintele se rotesc peste creuzetul lumii
într-un limbaj infernal despre tactica
de a fi oglindă sau ochi opac
în păduri cu drujbe pornite
precum malaxorul de amestecat vii cu mai vii
însetați cu prea însetați
culmi creste cinteze copaci carnivori
cai cilibii
case coarne cuvântări cireșe
catetere conabii
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni și flori
Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..
Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.
Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.
Unii sunt precum bujorii infloriți
Îi simți arzînd mereu pentru alții.
Dăruiesc dragoste, pace și liniște;
Aceștia sunt adevărații OAMENI.
poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Iernile roșii
în iarna asta prin cartierul meu
păsări negre beau din sângele calului întins în zăpadă
și se rotesc peste liniștea ce respiră din cimitir
este un cartier de snobi de oameni fixați în stereotipii
unde ferestrele se deschid rar ca și inimile
răsuflarea calului părăsit în nămeți îmi urcă precum o neliniște în iriși
dau moartea pe repeat îi ascult bit-ul cotidian
și nu pot să închid ochii înțelepți ai animalului
decât după ce mângâi spinarea împovărată de clipe iarba care îi crește dezinvolt între coaste și lumina desăvârșită a aripilor
vara caii slăbănogi pasc printre buruieni și construcții la roșu
câțiva câini își umezesc limba în bălțile de după ploi
numai iernile vin în cartier cu arbori ce defilează din patriotism
în locul armatelor de îngeri
iar ninsorile se revarsă peste pragul lui Dumnezeu până în cartierul cu oameni blazați
și simulează un război al cerului
în care oameni și animale sângerează
viețideimprumut
fără întrebări despre condiția umană
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dinspre est
aceiași columbi populează piațetele din Milano iar pe trotuare și străduțe trec fericiri cu tocuri subțiri bărbați ce seamănă cu Romeo care se așază tacticos la terase și țin în mâini viețile lor trupeșe
privesc vitrinele cu manechine inexpresive ce etalează luxul
miroase a parfum scump dar cerșetorii cu câini se hrănesc imaginar
nimeni nu are eleganța femeilor estice nici ambiția cu care traversează viața
pe culoare înguste
îmi amintesc de niște amfore goale ce se umplu treptat cu speranțe
așa cum își târăsc ele badantele timpul strangulat
până la terasa din colț unde un chelner român
rasat vorbește în italiană
ferindu-se de conaționalii săi
are o viață normală într-un oraș anormal de frumos
liniștea în Milano e ca un carusel care noaptea se odihnește
oameni pestriți împing cărucioare cu prunci mănâncă la terase și râd zgomotos
în lumea mea ca un vârtej din România liniștea se dă de-a rostogolul
și orice ai îmbrăca ești cea mai frumoasă femeie din cartier
dar orele tale atârnă simple de obrajii lunii
nu stau la balcon ca niște falii cenușii rupte de univers
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zig-zaguri
viața și dragostea vin din mările agitate unde nici delfinii nu-și mai caută perechea
aceștia nu se simt singuri trec prin cercuri concentrice întinse de mâinile prietenilor- oameni
și se retrag ca niște scoici imperiale
sub pietre
ascult tumultul existențelor cum freamătă arcul de triumf al iubirii
apoi văd germenii sădiți în piept
soldați triști ai unui apus crepuscular
vioara are urcușul rupt
dar cântecul ei trece peste zig-zagurile cotidianului
se pare că începutul lumii va crea genii imortale
ce vor traversa propriile nesiguranțe
echipate cu niste clăpari uriași
iar tu artist second hand vei fi bulversat de cifrele ce nu se divid
așa precum la disneyland zîmbetele se multiplică în destine
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii vin pe bandă rulantă când iubirea pentru oameni este impresionantă.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Eu cred
Eu cred în oameni
dar nu am încredere decât în mine
Dincolo
încep alte lumi
De fapt marii inocenți
sunt niște timizi
nu-și pot vedea
imaginea în ochii semenilor
De frică
să nu moară
precum
Narcis
Eu nu am încredere decât în oameni
dar cred în mine
ca
orice
sinucigaș
poezie de Costel Zăgan din Poeme implozive (5 octombrie 1974)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Pietre vorbind
Sparg semințe de pietre
pentru că nu am pietre.
Arunc coji de semințe de pietre pe pietre
pentru că nu am pietre.
Și totuși o piatrâ azvârlită
a venit într-o azvârlire la mine
și mi-a zis
.. Sparg oameni de oameni
pentru că nu am oameni!
Nu vrei să fii omul meu?"
.. și am vrut
să mă plâng
și nu mă lăsau pietrele!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni
Văd oameni cu figuri din plastic
Pierzându-se-n gesticulații,
Cu tonul acru și bombastic
Bălesc scornind elucubrații!
Văd oameni cu figuri din piatră
Și totuși slabi și instabili,
Mânați de spiritul de șatră
La speculații, ce abili!
Văd oameni cu figuri din tablă
Cu graiul răgușit de-angină...
I-aud șoptind c-ar fi o rablă
Mâncată strașnic de rugină.
Văd oameni cu figuri de-aramă
De bolovani, părând o pietricică
Și să pronunțe cum îi cheamă
Îi simt cum li se face frică...
Și-acestea toate fiind spuse,
Eu cine sunt, până la urmă?
Când tot îmi mut din catrafuse,
Pe cine eu urmez din turmă?
poezie de Livia Frunză (24 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!
cai trec pe stradă -
iarba crește mai dreaptă
în guri flămânde
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pescăruș în zbor -
în scoici freamătul mării
și perle albe
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
vară cu cireși -
graurii trec în stoluri
peste deal haihui
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
pâinile din țest -
spice coapte în soare
aburind vinul
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
soare la zenit -
tâmple albe copiii
ascunși în fânar
haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vezi femei ce par bărbați
Sau care de neșansă sunt frustrate,
Nu te prea strădui să le "bați"
Doar știi că sunt niște ratate!
catren de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Staccato
miros a măslini dungile cerului
tu vii cu mâini lungi
îți tac pe umeri risipindu-mă repede înapoi
pasăre colibri
ca niște bărci fosforescente
clipele se scurg
în amurg
mai vei veni cu lumea ta
amforă cu dumnezei vii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!