Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-împrăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase.
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-încărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează în noiane peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre iarnă
- poezii despre ger
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre război
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- poezii despre gheață
Citate similare
Atacul iernii
În terenul ei de luptă se dă bătălie mare,
Iarna lovește năpraznic cu viscol și cu ninsoare,
Schije-mprăștiate-n aer prinse-n dansuri fioroase
Pe pământul înghețat se aștern în straturi groase,
Gerul sabia își scoate, vântul suflă dintr-o goarnă,
Norii gem de-ncărcătură, saci de pulbere răstoarnă,
Adunată în troiene, neaua spulberă-n cărare,
Crivățul turbat pufnește, scutură perdele-n zare.
Fum e și prăpăd pe-afară, nu se vede-n depărtare,
S-a dezlănțuit stihia, cerul fierbe în vâltoare
Iar zăpada viscolită în vârtejuri se tot duce,
Se așează prin noianuri peste vârfuri de uluce.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin se-așază peste creștet
Fulgii calzi, plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre siguranță, poezii despre pace, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin s-așază pe-al meu creștet
Fulgii calzi plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare,
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori, blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre sadism, poezii despre noapte sau poezii despre crivăț
Cerul s-a dezlănțuit
Vântul bate, e furtună,
Peste tot a dănțuit,
A urlat turbat la Lună.
catren de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp
Poveste de iarnă
Presară iarna lacrimi dalbe peste pământul înghețat,
Acoperă cu flori de gheață ferestrele și-ntregul sat.
Pe dealuri ea așterne neaua cu străluciri ca de mărgea,
Copacii îi îmbracă-ndată în mantie de catifea.
Iar vântul intră-n jocul iernii și viscolește fulgii toți,
Cu veselie îi adună pe toți copiii pe la porți.
Ei vântul îl aleargă-n vale și fulgii-i prind din zborul lor,
Apoi se tăvălesc râzând, pe-al iernii drag și alb covor.
Iar iarna se înveselește și-n jocul lor cu drag se prinde,
Din ceruri cerne iar ninsoare, ce lumea-ntreagă o cuprinde.
Din râsul pruncilor ea face pentru văzduhuri zurgălăi,
Ce-n nopțile de vifor pline suna-vor vesel peste văi.
În jocul iernii intră seara ca o măicuță obosită,
Ea liniștește copilașii și-n case-ndată îi trimite...
Iar iarna ca s-o pedepsească trimite crivățul hapsân,
I-acoperă pe boltă luna cu norii ei ce-aduc furtuni.
În case-acum e cald și bine, copiii s-au culcat de mult,
Afară singur vântul bate, cu inima-mi eu îl ascult...
Mă ninge-n suflet cu fantasme, iar vântul vieții mă îngheață,
Doar inima-mi e încă jună și desenează flori de gheață.
Presară iarna lacrimi dalbe peste-al bunicilor mormânt...
Mi-e dor de a lor sfântă poveste, mi-e dor de-al lor blând, drag cuvânt...
Pe dealuri se așterne neaua și ninge-n suflet cu povești,
Curând la noi va veni Moșu... colindători pe la ferești....
poezie de Gabriela Munteanu (8 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre văi, poezii despre alb, poezii despre zbor sau poezii despre viață
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna...
Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...
Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...
Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn că viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...
S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...
Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...
poezie de Ioana Gărgălie din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre Soare, poezii despre țurțuri sau poezii despre întuneric
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul furtunii
Prin vișini vuiește vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănțuie furtuna.
Rupe pomilor veșmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vișini vuiește vântul,
Se dezlănțuie furtuna.
Nori de grindină se-adună,
Tristețea-mi umbrește gândul,
Răpăie țigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vișini vuiește vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vișine, poezii despre gânduri sau poezii despre Pământ
Iarnă în Mănăștur
S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin
s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi pe trotuar
înflorind al vremii clopot
gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur
chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească
nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară
iarna pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi
și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară
este iarnă bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă
iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre urechi, poezii despre sat sau poezii despre prezent
Iarnă de poveste
Iarna își arată colții, suflă viscolul sălbatic,
Țiuie un vreasc în sobă ce se pierde în jăratic,
Ninge ca în "Frații Grimm", trec nămeții de uluce,
Din stihiile ninsorii ies zăludele năluce.
Intră tata nins în casă, alb din cap până-n picioare,
Cu un coș de ciocănei și un braț de lemnișoare,
E atât de cald în casă, în micuța mea odaie
Râde fratele cel mic gângurind într-o copaie.
Sub ștergar acoperită coca binecuvântată
În liniște se dospește, dă afară din covată,
Mama cu mâini bătucite scoate tava din cuptor,
Aburi calzi de pâine coaptă se împrăștie ușor.
De tulpan își șterge fruntea înmuiată în sudoare,
Cu smerenie ne rupe un coltuc la fiecare,
Mămăliga o răstoarnă, fierbe laptele-n ceaun,
Ne rostește "Tatăl nostru" după obicei străbun.
Pâlpâie fitilul lămpii, umbre joacă în tăcere,
Rătăcite pe-un perete se retrag înspre unghere,
În calvarul nopții albe curg ninsorile celeste,
Adormim în glasul tatei ce ne spune o poveste.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre râs
Peste suflet ninge
Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se așează, locul definind,
Degete abile, lunecă pe strune
Și-n căușul palmei, fulgii îi cuprind.
Vântură zăpada... neștiute vise,
Pe la geamuri gheața pare-a se topi,
Ascultând bătaia... inimii încinse
Și-nvățând tăcerea, tandru, a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Și în păr, e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul... fără de noroc.
Fulguie cu stele mii... peste cuvinte
Și vuiește timpul, la-nceput de drum,
Te aștept în casă cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubiri de fum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre păr
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre singurătate, poezii despre planete, poezii despre naștere, poezii despre muzică sau poezii despre marină
Prima ninsoare
Cerul își scutură norii.
Cad steluțe de zăpadă.
Se-acoperă dealul morii
Cu plapumă nouă, albă.
Jos, pe ulița din sat
Larmă de copii se-aude.
Zăpada s-a așezat
Pe hăinuțele lor ude.
Casele-s acoperite
Cu căciuli albe de nea.
Crengile-s împodobite
Cu șiraguri de mărgea.
Copaci albi, câmpie albă,
Totul în jur s-a albit.
Natura își prinde salbă,
Cum copiii și-au dorit.
poezie de Dumitru Delcă (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre natură sau poezii despre dorințe
Între ziduri
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori
Fugiți vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Și iar mor aristoteli
Unde ești mamă și tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă
Unde suntem noi și voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu și citesc carte?
Nu mai plângeți tată, mamă
Nopți de veghe fără rost
Chiar când lumea se destramă,
Gardienii sunt la post
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre strigoi, poezii despre ore, poezii despre ochi sau poezii despre moarte
Crivățul
Pastel de iarnă
Peste sat gătit de iarnă
Cu argint ca în poveste,
Crivățul smintit răstoarnă
Toată truda și-o sucește,
Și o ia-n spinarea lată,
Și o zvârle peste poartă.
Unde-i gardul și fântâna?
Le-a ascuns sub trei mormane,
Parc-a pus neaua cu mâna...
Și cu forțe inumane,
A ornat casele toate,
Iată-le imaculate!
Un coș de pe-o casă veche,
Fumegă parcă alene,
În fuiorul nepereche;
Crivățul, cât opt balene,
Îl împrăștie și-l duce,
Hăt! departe, la răscruce.
Cu gheruțe înghețate,
Pe o creacă lunecoasă,
Stă o cioară apretată,
De la nea, mai luminoasă;
Iar alături guguștiucul,
Se tot vaită ca năucul:
"Mi-a-nghețat și plisc și pene,
N-am nici sobă, n-am nici lemne..."
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lumină, poezii despre lemn, poezii despre forță sau poezii despre ciori
Pământul
Sub frunze ruginii
Geme pământul moale
După atâtea ploi
Și viscol... și ninsoare.
Sub stratul de omăt
Întreg pământul plânge
Ar vrea să nu mai ningă
Căci frigul îl străpunge.
.......................
A înghețat...
Acum nu mai simte nici o durere
Și nici zăpada care îl apasă
Însă ar vrea să simtă o plăcere,
Plăcerea pașilor ce calcă umbra deasă.
poezie de Sergiu Ardelean din Poezii de iarnă (15 ianuarie 2011)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre ploaie, poezii despre frunze sau poezii despre durere
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre știri, poezii despre seară sau poezii despre răsfăț
Viața nu se vinde
Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee
Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături
Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși în văz de clanțe
Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură
În imense straturi frunze
Mereu azi se stivuiesc
Și-n piețe la peluze
Căci rost nu își mai găsesc
Moartea-n ele se strecoară
Viața li s-a terminat
Pe aripi de vânt coboară
Strat de ochi peste alt strat
Și în zboruri și-n picaje
Toate se răstălmăcesc
Umbra toarce pe pavaje
Frunze-n straturi ce tot cresc
Și ne ating cu nerăbdare
În roiuri mereu din zbor
Surâzând pe trotuare
Ca tot omul muritor
Și e frig și noaptea-i mare
Pe munți ninge și s-a stins
Parcă a iubirii zare
Și extazul s-a prelins
S-a sfârșit toamna ne prinde
Iarna este pe aproape
Căci viața nu se vinde
Nici a vieții sfinte ape
08-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre culori sau poezii despre sfinți