Meduza

Pe podiumul oceanic
O meduză "Coamă de leu"
Îşi etalează strălucirea.
Reflectoare ale propriei fiinţe -
Narcisişti luminând frumuseţea din ei -
O gelatină de un roşu-portocaliu,
A cărei existenţă e un mister.
Căutaţi înfăţişarea aceasta
Şi vedeţi cât de mult vă seamănă
Celor ce, vă puneţi coroană de trandafiri,
Cât spinii distrugerii sapă, eliberând râuri de sânge.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla oceanică

În jungla oceanică,
Departe de lumina pământeană şi caldă,
O meduză cu coamă de leu,
Ca un foc de lumini se arată.
Un roşu de jar
Şi zeci de tentacule căutând
Să se strecoare în decorul de valuri, uşor tremurând.
Explozie de bule, ca o trenă,
O plasă de argint, un drum fluorescent,
Apoi, meduza dispare.
Nu există limite,
Niisipos, universul o înfiază,
Întocmai cum pământul şi cerul,
Se succed
Într-o eternă îmbrăţişare,
Coabitează.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi

Nu poţi pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci aşa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Şi nu mă veţi mai cunoaşte vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinţii se retrag în veşnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Şi cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia şi lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioşie.
Când puteaţi să mă iubiţi aţi fugit.
M-aţi rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutaţi! Pentru voi am murit...
Amintiţi-vă doar,
Cât de mult v-am iubit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara din suflet

E vară-n suflet, dar e toamnă-n inimi
Cu lacrimi calde plouă din cerul de bazalt
La colţuri de sprâncene stufoase, stare speranţe
Şi piere strălucirea din ochii tăi de jad

Furtuni neiertătoare ţi-au alungat credinţa
Şi steaua vieţii apune în fiecare zi
Neştearsă amintirea-i şi veşnicia, credinţa
Cât încă ai putea de-a crede şi-a iubi.

Cât umbre încă şterse revin în amintiri
Şi te ridici din valuri spre-a te-nălţa la cer
Tu şi-o întreagă lume sunteţi eternitatea
Mister şi echilibru, vis, viaţă, giuvaier.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Capul verzei cât al său,
Ca o roată de tractor.
Nu va umple acest hău,
Cât ar fi el de actor!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coroană de trandafiri

Cetiniţa, cetioară dragă,
Cetiniţă, cetioară dragă.

Cine coasă la fereastră
O coroană prea frumoasa?
Este maica lui Hristos,
Mesia, chip luminos.

Coroană de îngeraş
Pentru Isus copilaş,
Coroană de trandafiri,
Ce aveau să fie spini.

Vai tu, maică, nici visezi
Cum o să te întristezi.
Coroană de trandafiri
Va fi numai pătimiri

Cetiniţa, cetioară dragă,
Cetiniţă, cetioară dragă.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lelianei...

Este o fire expansivă din punct de vedere sentimental,
Căci sentimentele evadează din ea
Într-un vulcan de cuvinte ce ne mângâie,
Scurgându-se în noi, în fiecare,
Cu mărinimie şi har – Leliana.
Târziu a devenit vulcan, arzând
Liniştea compusă cu trudă.
Râuri de lavă se înalţă ca nişte trandafiri de lavă
Pe cerul durerii.
Prietenia se clatină şi... asudă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine fiinţe cu adevărat fericite. Fericirea, ea şi iubirea, îşi are sălaşul în noi. Zadarnic le căutăm în afara noastră, căci nu le vom găsi niciodată.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coexistau în sufletul meu şi vara şi iarna sentimentelor (straniu, dar atât de real...) şi căldura şi gerul, tandreţea florilor învăluind în mister întreaga mea lume, încremenirea rece a iernii propulsându-se în inimile celor din jur...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât cunoşti un om mai bine şi mai mult, cu atât eşti mai aproape de o fatală despărţire de el. Cunoaşterea detaşează o fiinţă de alta şi alterează grăuntele de mister ce se află în orice existenţă, cât de plată ar fi ea.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor (1936)
Adăugat de Berengea Ani Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi Fericirea! O căutaţi în zadar. Ea se află în voi, în faptele voastre, în gândurile şi în gesturile voastre, iar dacă voi nu sunteţi oameni, nu veţi găsi "Fericirea". De aceea oamenii nu sunt cu adevărat fericiţi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

La cât de mult te străduieşti,
Eşti floarea mea de colţ, iubito,
Căci mărăcine de-ai fi fost,
Eu recunosc c-aş fi sfeclit-o.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât deveniţi mai mult voi înşivă, cu atât mai mult îl eliberaţi pe semenul vostru. El nu mai trebuie să fie perfect în ochii voştri. Îi vedeţi defectele şi greşelile, fără să le judecaţi cu asprime. Îi vedeţi frumuseţea şi integritatea, fără invidie sau nevoia de a poseda.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

câinele sapă
greu în pământul uscat –
caută osul

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relaxare...

Ne relaxăm... şi mult la soare stăm,
Avem servici la stat, la o adică,
Şi când lucrăm, adesea constatăm
Că pauza de lucru-i... cât mai mică...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis...

Un vis cu braţele întinse
Spre plus infinit...
Lumina îşi deschide porţile
Şi se risipeşte în picuri de rouă.
Mă ascund sub măşti de argint.
Plouă...
Plouă cu frunze ruginii
Şi confuză,
Alerg ca un gând,
Îmi întind din privire,
Braţe de tenace meduză.
Strâng secundele
În colţul ferestrei neşterse de praf...
Epitaf –
Lăsţi-mi gândul să zboare!
Cred în reîncarnare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La salarizare

La salarizare, Doamne,
A căzut cerul pe noi...
Ne-au plătit pe doi, cât unul
Şi-am muncit cât pentru doi.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o toamnă magnifică, ce adăpostea pe cerul înalt semnele vineţii ale unui apus sângerând, cu seva curgând în râuri de frunze, printre săgeţi întunecate şi distorsionate de umbre, într-o lumină difuză, venită de pretutindeni, de nicăieri.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezgustătoare acele zdrenţe de amintiri, parcă aminitiri ale unei vieţi de mult trăite, de mult trecute... Un vis pierzându-şi timpul şi sensul, căci fericirea nu vine din trecut, ci din trăirea clipei prezente.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai! Cât de puţine chipuri îşi păstrează frumuseţea! Grijile, supărările, suferinţele acestei lumi schimbă şi înfăţişarea odată cu sufletul, şi numai când patimile adorm şi-şi pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc şi cerul îşi recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morţii; chipul lor rece şi îngheţat îşi recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieţii.

Charles Dickens în Aventurile lui Oliver Twist
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina s-a strâns în buchet de culori,
Aleargă spre mâine, din fragedul zori,
Cu braţe deschise, pe braţe de stele,
Aleargă mireasa prin râuri de miere.

Pe tălpile-amiezii presară cu jar...
E-n taină, în ceruri, al clipei amnar...
În falduri se-aşaza pe umerii goi...
Îşi plânge pământul cu petale de ploi.

Vin îngeri, pe ceruri, aripile moi
În crema lăptoasă să-şi moaie apoi...
E-atâta iubire, mister, peste toate!
Dar iată! Lumina se-ascunde în noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!