Frunză
O lacrimă,
de vânt uitată.
Un suflet fără viitor.
Fierbinte.
Departe.
Și inima lacrimei tale
departe, în zări,
demult apuse...
Încă fierbinte,
mă cheamă,
lasându-mi sufletul
călcat de durerea viitoare
ce suflet nu are.
Sunt frunză,
suflată...
de vânt.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
