Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Trec orele

Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...

Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...

Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...

Uimit în loc s-oprește omul
Ca-n fața unui ne-nțeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...

Și clară o lumină numai
Îi stă-n adâncul cugetării:
Că trece, - și rămân în urmă-i
Nemărginirile uitării...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Trec orele

Trec orele ca niște note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...

Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârșitul
Și tristul gol că nu mai sunt...

Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul își întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Zefiruri parfumate

Trec orele rând pe rând,
în urma lor rămân
gânduri trecătoare
din tot ce-a fost
în nemărginitele uitări
un glas, o umbră
sub o frunză, sub o floare
într-un răsărit de soare
privesc cu emoții
alba dimineață
îmbrățișând o lume-ntoarsă
din povești
clipa ascunsă se răsfrânge
pretutindeni...
în zefiruri parfumate
ne aduce din toamnă-n primăveri.

poezie de (15 mai 2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

False suveniruri - I

Un gol fertil se surpă-n mine
Iluzii ard fără de păcat
Martire gânduri mint păcat:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Suveniruiri rămân încă-n sipet
Metaforele-n lire înalte tac
Îngerii din ceruri plâng și înțeleg
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Adâncuri de ceruri vii divine
Întorc aripile în zborul scindat
Mă-ntreb cine sunt eu fără tine:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Mă uit la inelele de rouă-n care
Un anotimp captiv mai este căutat
Când arde aurul petale de-ntrebare:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

Și, vezi o picătură de sânge curge
Rubinul vieții pare în noi iar înstelat
Cu timpul regăsirii ce-n amurg e:
De ce-ai plecat?... de ce-ai plecat?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Istoria

Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.

Dar noi, fără să vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.

Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.

Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goal㠖
metafore orfane..., într-o poezie!...

poezie de din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ce-ai rămas din flăcări?

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare?
Sfârșind cu tine însuți eroica-nfruntare?
Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars și ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?
Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?
Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;
Cât ai avut ‘nainte; și-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinței urcați cu-atâta vai,
Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,
Ci câtă-nțelepciune, și tâlc ai scos din ele
Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars și ce mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,
Când ai intrat în marea și ultima-ncercare,
Zadarnic-a fost jertfa și chinurile-amare
Nimic n-aveai ‘nainte și azi nimic nu ai!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de seară

Sunt flori uitate întro seră,
Cum într-un suflet tris și gol
Rămân speranțele din urmă
Din risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,
Deși au cel mai blând parfum,
Nici cel puțin nu le omoară
În pagini de album.

Când umbre din apus, prin geamuri,
În jurul lor sfios se strâng,
Par niște ochi ascunși de lume,
Ce-n taina serei plâng...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa de gând

Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, mă iubești,
iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.

O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Ritual

Mai trece înc-o noapte, mai trece înc-o zi,
Se scurge ce a fost în ceea ce va fi
Iar cel ce-a fost, în cel ce nu mai este,
Se trece din realitate în poveste,

Trece o noapte iarăși și după, înc-o zi,
Existul uită taina de a fi,
Îmbătrânește clipa-n albe catedrale,
Minunile luminii adorm în nopți banale,

Cântul se trece într-un prelung ecou
Cât tot ce este vechi iar se transformă-n nou,
Tot ceea ce privim, ne pare o nălucă,
Ce va veni-l așteaptă pe "este", să se ducă

Și tot rotundul se învârte în spirală,
O lume minunată, definitiv ovală
Dispare în cetatea din zidurile firii,
Privind printre creneluri culoarea amintirii,

Caii albesc în surul neputinței,
Doar aripile lor și-ale credinței
Rămân deschise într-un timp ce stă pe loc,
Trec zilele lăsând iar zilelor un loc

În carambolul de pămant și oase
Care înlocuiește secera cu coase,
Trec fără să mai știe încotro,
Ulcioarele fragile și maro

Ce într-o fracțiune de secundă,
Cu cioburi, lumea o inundă,
Cu cioburi ireale, colorate
Ce taie clipa fix în jumătate,

O parte trece, alta mai rămâne,
Ca într-o diviziune de celule
În care embrionul are doua corduri,
În pântecul de flori ce-au înflorit în norduri;

Trece o noapte și mai trece înc-o zi,
Din cei mai gravi adulți redevenim copii,
Îngenunchiați, ca înaintea primului lor pas
Ne ridicăm pe ce fost spre ceea ce-a rămas,

Ca într-o înălțare care pare pe pământ,
Cât încă ce voi fi este captiv în sunt,
Cât încă pot fugi de totul și de toate
Acelea ce se clatină în propria realitate

Relativa...
Nu mă încred în balustrade în derivă,
Deoarece aceastea au colțurile drepte,
Ce uneori pot a fi asemuite unor trepte

Și drama oarecum atât de omenească,
Constă în starea omului să le privească
De sus arareori, mai des de jos,
Așa cum uneori întorci toate pe dos

Veștmintele luminii,
Ca fața să le-o vezi și capetele vinii
De-a fi, să poți din nou a dezlega,
Într-un ritual în urma căruia, încă mai poți spera,

Căci ziua ar putea fi infinită,
Nefragmentata dac-ar fi, nemărginită
De recurenta obsesiv-a nopților eterne,
Prin ale căror site, omenirea cerne

Tot binele de rău, întregul de fragment,
Notează pe o hartă de ocru pergament
Faptul c-a fost aici, cu gând de-a se întoarce,
Dar uită că în geruri, cu lemnul pentru arce

S-a încălzit și astfel o înghite practic apa
Și dacă nu aceasta, o rezidește sapa,
Plantând întru-nviere oseminte,
Caci omul veșnic uită, ceea ce ține minte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trec anii iute,
cum trec banii...
și amintirile rămân,
respectați înțelepciunea,
că tot ce-i sfânt
rămâne sfânt.

(12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trec anii iute, cum trec banii
Și amintirile rămân,
Respectați înțelepciunea,
Că tot ce-i sfânt, rămâne sfânt.

catren de (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glasul sângelui

De jos, din pământ
Glasul sângelui sfânt
Strigă-și, prin veacuri, refrenul durut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?
Greaua osândă
Sfârtecă pofta flămândă;
Sângele, negura, vina
Ne-ngroapă, ne-ngroapă lumina...

Strămoșule, Caine, frate,
Purtăm numai sânge în spate
Și glasul blestemului, mut:
— Ce-ai făcut, ce-ai făcut, ce-ai făcut?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi cu soare

în unele dimineți
când hotărăsc va fi soare
pornesc în zori desculț
gândurile rămân somnoroase
în fața ceștii goale de cafea

evit pe cât se poate
cărările bătătorite
mereu aceleași urme
de cules în drum
rămân tot mai puțini
străini de cunoscut

nu sunt din cei ce se grăbesc
neapărat s-ajungă
ba mai mult
îmi măsor pașii cu grijă
nu las deocamdată ziua-n urmă

nu-mi amintesc cine-mi spunea
există mereu drumuri potrivite
eu totuși cred încă se mai poate
muri desculț în iarbă necălcată

poezie de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Din tot ce am...

A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treac㠖
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.

Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.

Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

* * *

noaptea,
stelele sunt tot mai verzi,
luna își scrobește pânza
scufundând-o în apele mării.

pe câmpii,
macii sunt tot mai stinși,
oamenii tot mai absenți
iar timpul trece cu viteză
ca un tren accelerat
în lipsa haltei.

numai eu
călătoresc într-un balon de săpun
experimentând dedublarea unei idei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Unui cântăreț

Îmbătrânești, și versul tău
Îmbătrânește ca și tine;
Cântai odată mult mai bine
Dar astăzi tot ce cânți e rău.

Alt'dată cântecele tale
O lume-ntreagă le-nvăța
Și satul tot te îndrăgea
Dar astăzi cine-ți iese-n cale?

Nu simți cum cântecu-i sfârșit
Și-n țitera dezacordată
Zac moarte pentru lumea toată
Tot ce-ai cântat, tot ce-ai ubit?

poezie celebră de din Viața nouă, I, nr. 13 (iulie 1905)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Cu ce rămâi?

Cu ce rămâi din toate
Spre câte-n lume-alergi
Cu tine-n veșnicie
Ce iei să duci când mergi?
Cu ce rămâi din banii
Pe care-i strângi zgârcit
Când moartea o să-ntrebe
Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte
podoabe cauți și-mbraci
Când mulți n-aveau nici zdrențe
Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava
Deșartă ce ți-ai strâns
Când o să vină focul!
Cu scrâșnete și plâns?

Cu ce rămâi din câtă
Grăsime-mpovărezi
Sau din frumusețea care
Gătești și subțiezi?

Cu ce rămâi în urma
Cumplitului pârjol
Când toate-arzând, pleca-vei
Sărac, nebun și gol?

Când Domnul o să vină
Cu slavă sau cu munci
Când tot ce-ai azi pieri-va
— Cu ce rămâi atunci?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu știu

Nu știu de ce zăbrelele-ai tăiat
Și ai dezlănțuit atâtea Furii
Din adâncimea-ntunecată -a urii
De care, de o viață, am uitat.

Ce-ai vrut să schimbi? Era mai alb ceva
Decât un zbor de înger pelegrin
Pe cerul încărcat de-atât senin
Încât iubirea de sub el cânta?

A fost o răbufnire-a unui vânt
Ce-și amintea corolele plecate
Și setea din petalele uitate
De ploi ascunse-n margini de pământ?

Ce-a fost? Ce s-a-ntâmplat? Ce-a fost apoi?
Un trai intens? Atât? Niciun regret?
O foaie albă, cu un alt antet,
Sub care-aceleași versuri par mai noi?

Nu știu ce-ai încercat, ce-ai vrut să ai
Mai mult decât în mine ai avut
Și-am șters orice întoarcere-n trecut,
Căci timpul înapoi n-ai cum să-l dai.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor: Ce naiba faci, măi, trădătorule?
Alex: Trădător?! Eu?! Ce-ai, mă, ești căzut în cap?
Nistor: Deloc. Da' tu mă trădezi.
Alex: Eu?! Pe tine? Cum?
Nistor: Păi, gata, părăsești "Clubul Burlacilor"? Ce naiba, mă lași singur? Mă abandonezi și te aliezi cu "inamicul"? Trădător notoriu ce ești!
Alex: Ah, asta era... Deh, mă, ce-ai vrea? Trebuie să mă înțelegi, ce naiba? Am și eu o vârstă, cred, respectabilă, era cazul să fac și pasul ăsta, în cele din urmă. Nu se putea altfel.
Nistor: Vârstă respectabilă, pe naiba! Baliverne! Ce mă iei pe mine cu texte d-astea răsuflate? Motivații, mă... Pretexte! Trădătorule!
Alex: Da' ce tot spui rămâi singur? Ești orb?! Mai sunt Luci și Mihai, tot ca tine. Tot burlaci și ei.
Nistor: Ah, șefu'... Și campionu'... Deocamdată, da, mai sunt. Cine știe până când? Probabil nu pentru prea mult timp. O să treacă și ei de partea ta. Și atunci tot doar eu orămân singurul altfel decât voi, ceilalți. De parcă nu-mi era de ajuns mă deosebeam deja, datorită înălțimii, acum se mai adaugă și chestia asta; rămân singurul ciudat, etichetat... "Necăsătorit". Altfel decât voi...
Alex: Păi, ce naiba mai aștepți?
Nistor: Ce-ai, mă?! Ești nărod? Cu cine?
Alex: Eh, asta-i problema ta... Ce vrei să-ți fac?
Nistor: Nimic; ce să-mi faci? Auzi la el... Asta-i situația! Lasă, mă descurc eu. Îmi rămân... dulciurile. Și geogra'... E ceva. Mișto, nu? Interesant!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr
și trage lângă El arând,
chiar dacă sameni numa-n lacrimi
și umbli numai sângerând...
Cristos cel sfânt te va cunoaște
în sărăcie și-n belșug,
mulți au stat cu El la mese,
dar prea puțini au tras la jug!

Ia-I sarcina și-o du alături
și simte-o apăsând din greu
cum ai răspunde doar tu singur
de tot ce are Dumnezeu.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
odată-n cerul Lui de sus
nu după haina ce-ai purtat-o,
ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ți crucea ta - și-I mergi pe urme
tăcând și mulțumind ca El,
iubește, roagă-te și rabdă
urmând dumnezeiescu-I fel.
Cristos cel sfânt te va cunoaște
nu după numele ce-ți pui,
ci după rănile-ndurate
sub crucea ta și Crucea Lui.

poezie celebră de
Adăugat de Laura SoareSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Silvia Velea

Spaima unui vis

Merg, Doamne, pe calea ce-ai deschis,
și darul tău de viață l-am preschimbat în vină,
calc cu putere piatra, mă-ndemn către lumină,
dar tot mă doare cerul cu spaima unui vis.

Zadarnic răsucesc în suflet suferința
cu mâinile de carne, de sânge și de duh,
nu știu să-i torc din caier "firul de văzduh",
ștergar de glorie să-și facă pocăința!

poezie de
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook