Dorinţele omului puse-n "mila" Domnului

zborul gândului,
izvor cântului,
vuiet vântului,
start avântului,
leagăn viselor,
cinste ziselor,
muguri pomilor,
umbră codrilor,
glas păsărilor,
calm atomilor,
joc copiilor,
rod câmpiilor,
umblet norilor,
zâmbet zorilor,
parfum florilor,
lacrimi cerului,
ninsori gerului,
apă luncilor,
papă pruncilor,
somn gemândului,
"dar" flămândului,
plânsul focului,
râsul jocului,
uşor greului,
rai ateului,
şi grai eului,
bine răului,
peşte râului,
amor fetelor,
dor nevestelor,
aripi dorului,
"supt"odorului,
PACE Cerului
şi Pământului.

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorule

Frunzuliţă flori mărunte,
Munţii mei, tâmple cărunte,
Daţi frâu liber dorului,
Dorului, odorului!

Plimbă-te, dorule, plimbă,
Doinind nestemata limbă,
Flacăra mormântului
Pe viul pământului!

Du-te, dorule, tot du-te
Până-n zările pierdute,
Leagăn viselor pustii,
Copilandrelor prostii!

Lasă-te, dorule, lasă
Peste mireasa aleasă,
Din munţi pân' la malul mării,
Doinind doina dragă ţării
Pe aripile visării!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La porţile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi şi lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veşnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porţi de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul pământului

În direcţia vântului,
Verbul tresare,
În tremurare -
Taina Cuvântului!

E Ora cântului,
În Cer şi-n Mare,
În direcţia vântului,
În distilare...

Focul avântului,
Vers şi mirare
Cânt şi-alinare -
Rostul pământului,

În direcţia vântului...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru sfântul grai românesc

Lăsaţi cuvintelor
Zborul de mătase al fluturilor
Albastru cerului
Şi macii lacrimilor de rouă
Daţi buzelor
Veşnicia dorului şi surâsul
Zbuciumul izvoarelor
Şi răcoarea pădurilor de fag
Puneţi pe limbă
Mierea cuvintelor nerostite
Aroma întrebărilor
Şi exuberanţa florilor de câmp
Ridicaţi paharul
A închinare pentru sfântul
Grai românesc
Când sună buciumul a toamnă
Şi a nemurire

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul: În înaltul cerului,
Văzduhul pământului;
Pe deasupra codrilor,
Peste vârful munţilor,
Prin ceaţa măgurilor,
Spre noianul mărilor,
La crăiasa zânelor,
Minunea minunilor,
Din ostrovul florilor.

replică celebră de Ion Creangă
Adăugat de Stefan Georgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta dor...

Atâta dor
în corzi legat,
sfâşietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopţi de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
atâta dor...
atâta dor...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa poeziei

Versul?! Un izvor de pace.
În iubire-s întrupată...
Vânt în horă de catarge,
Suflet mării ce tresaltă,
Dulce şopot de izvoare,
Rugăciune, cânt şi dor,
Clnchet de mărgăritare
Şi al păsărilor zbor...

Versul?! Un izvor de pace,
Miere-n puf de păpădie,
Care-n a luminii arce
Sentimentele le scrie.
Doarme liber peste ceruri
Şi în sângeri... Şi pe buze
Se înalţă falnic trupul
Vechii Sarmisegetuze.

În iubire-s întrupată...
Poezia doarme încă...
Dor de mamă, dor de tată,
Vis de taină, trup de stâncă.
În adâncuri de lumină
Ca o flamură luceşte,
Ca o flacără divină,
Pe a neuririi creste.

Vânt în horă de catarge,
Cânt şi lacrimă sărată,
În veşmânt pătat de sânge
Şi cuvinte, se arată.
Litere înjunghiate,
Stau altar, în plânsul tău...
Drumul lor trecând prin moarte
Ne apropie mereu.

Suflet mării ce tresaltă,
Leagăn de uitate cruci,
Dorm pe strămoşasca vatră...
Tu aminte nu-ţi aduci!
Căci lăsând prin poezie
Şi-nţelepciune rostuind,
Este rădăcina vie
Suflet reîntinerind.

Dulce şopot de izvoare,
Dulce vers, dulce minune,
Varsă literă de soare
Peste suflete şi lume.
Tremură fruna-n oglindă,
Tremură cuvântu-n vers,
Dorul greu să vă cuprindă!
Litera din voi s-a şters...

Rugăciune, cânt şi dor...
Şi din literă-icoană,
Pică lacrima uşor.
Pică lacrimă de ceară!
Stau pe verbele-altar
Sărutări de sângeri, anii.
Moşteniţi un gust amar –
V-au furat vederea banii!

Clinchet de mărgăritare,
Dans de fluturi argintii,
Pasăre purtând spre soare,
Zâmbetele de copii.
Slova ta-i decât o umbră.
Generaţii viitoare
Îţi vor programa decesul.
Frunţi de lacrimi şi ninsoare...

Şi al păsărilor zbor,
Pe aripi ducând lumină...
Vis de înger călător
Ceri în ajutor să-ţi vină.
Voi părinţi şi voi copii,
Daţi un gram de-nţelepciune!
Glasul Sfintei Românii,
Nu-l aruncaţi în genune!

Şi al păsărilor zbor,
Clinchet de mărgăritare,
Rugăciune, cânt şi dor,
Dulce şopot de izvoare,
Suflet mării ce tresaltă,
Vânt în horă e catarge,
În iubire-(s) întrupată.
Versul?! Un izvor de pace...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagăn

Leagăn de dor - leagăn uşor,
Leagăn promis - leagăn de vis,
Leagăn de vis, leagăn de dor,
Leagăn promis - vis călător.

Leagăn de soc - vis cu noroc,
Leagăn de fag - plâns celui drag,
Leagăn de dor, leagăn uşor,
Plâns celui drag - zbor de cocor...

Leagăn de val - cer sideral,
Pat de aripă - fragedă clipă,
Leagăn de cânt - pală de vânt,
Val de nisip, salt peste timp.

Toate-s în noi... Paşii greoi
Trec risipiţi... Noi oropsiţi,
Răstigniţi şi mizeri
Ai apuselor seri.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii la distanţă păcălesc absenţa celuilalt prin mii de fantezii care au propria lor realitate. Nu se pot vedea şi nu-şi pot scrie, şi totuşi găsesc nenumărate căi misterioase de a coresponda, îşi trimit cântecul păsărilor, mirosul florilor, râsul copiilor, lumina soarelui, oftatul vântului şi licărirea stelelor – toate minunile creaţiei.

citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

aripi de înger
sub mantaua iernilor
lasă tăcerea
să îngroape cuvinte,
precum un
izvor acoperă
ochii,
să nu se vadă crestele
înfipte în coama cerului
de gheara de urs îndreptată
spre soare
să fure lumina,
cu opaiţul sus
credinţe
se revoltă,
zborul prima dorinţă!

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum-necum

Se ia un bunic

Şi la fel ca un arcuş

Se freacă pe axa timpului până la punctul zero

Până-i zboară
din
cap toate cântecele

De leagăn de dragoste patriotice sau de altă natură

Cu măsura potrivită se insistă până se obţine şi ultimul efect scontat

Totul cât se poate de igienic

Apoi c-un glas nevinovat

Se întreabă

Cine mai doreşte

Această pensie restantă

3 2 1
start joc
Pardon

START

BĂTAIE DE JOC

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (20 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am întâlnit pe aleile cerului, ne plimbam printre stele, iar florile raiului cădeau pe noi in ninsoare lină de iarna.
Zambeai, iar zambetilul tau aducea zorile.
Ochii tai aprindeau razele soarelui.
Trupul iti era îmbrăcat in albul norilor, in par aveai mireasma florilor.
Esti unica printre stele.
Buzele tale sopteau.. iubire.
Crescută din apa viselor, imi esti năluca pamanteana.
Te asteptam pe banca serilor târzii, prin ninsori de iarna rece veneai cu fulgii pustii.
Pasii iti călcau usor pe albastrul astrilor.
Veneai tandra, surâzând, printre flori de gheata alba.
Te asteptam in praf de stele, pe aleea viselor.

poezie de Toni Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre somn

cuprind între aripi
blândeţea sărutului tău...
patima florilor de câmp-
sorb lumina ochilor tăi
bulgăre de apă arzând a viaţa
şi-alung clipa rugând-o să-mi nască zâmbete

strigătul de jale al cerului îmi bântuie somnul
prea departe obrazul să i-l dezmierd

adorm.
floarea de cireş
a murit în viaţa asta.

poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă!

Lasă-mă să-ţi "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ţi clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ţi doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ţi şoptesc
şoaptele de-amor!...

Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...

Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ţi urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morţii!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorţii!...

Lasă-mă!...
Lasă-mă!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacru legământ

Mă regăsesc,
în toamna cu cer violet
când frunze liniştite cad
şi cocorii se adună-n stoluri
pădurea pare o umbră a cerului
desprinsă din basm
prin care vântul călătoreşte
prin file de vreme
un amestec de culoare şi pace
se aşează-n suflet
leagăn de vis şi mângâieri,
fărâme de iubire izvorăsc
şi ţes o minune
între soare şi pământ
un sacru legământ
clipa coboară, se risipeşte
pe aleea cu parfum
de crizanteme.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile dor când uitarea se-ntinde

Parfum de Decembrie, frumoaso-i imbold,
Copacul iubiri-i rotund şi cu rod,
Ascultă, râvneşte-mplinirea din rai
Şi mărul, ca fruct, în suflet să-l ai.

Eu muşc din poezia zâmbetului tău
Ca amintire, în amintire mi-i greu,
Să ştiu că şarpele zării desparte poeţi
Pictaţi de Dumnezeu în cord, pe coperţi.

Mai ştiu eu unde, în rai harta-i pusă
Pe-o rană de vraja iubirii străpunsă?
Parfum de Decembrie uşor mă cuprinde,
Amintirile dor când uitarea se-ntinde!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza iubăreaţă

Nu sunt frunza nimănui,
Eu sunt frunza dorului,
A dorului şi-a iubirii
Din inima omenirii.

Luminez pe unde trec,
Niciodată nu mă-nec,
Vântul mă poartă în zare,
Nu mă pune la-ncercare.

N-am aripi dar am lumină
În inima mea senină,
Merg cu ciocârlia-n zare
Lipită de-a ei cântare.

Cerul mai aduce frunze,
Mă prinde uşor în buze,
Apoi fluieră-a lui viers
De s-aude-n univers.

- Am o frunză iubăreaţă,
Este pătrunsă de viaţă,
De viaţă şi de dor
În al soarelui pridvor.

Nu e frunza nimănui,
Este frunza cerului,
Se lipeşte omeneşte
De sufletul ce-o iubeşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi umbla cu argumente peste argumente într-un ceas măreţ al renaşterii – Dragobetele. Îşi cere azi dreptul la renaştere, la înmugurirea pământului, la desmorţirea cerului şi a cântului păsărilor, la continuitate – care exprimă direct înţelepciunea lui Dumnezeu.

Nu există motivaţie pentru a determina o finalitate a unui elan sufletesc ce se vrea a fi vis, emoţie şi deopotrivă renascentist. Renaşterea reprezintă îndemnul la aprecierea justă pentru ceea ce suntem şi ne-a dat Dumnezeu.

Camelia Opriţa în Dragostea, o stare pe care n-o poţi controla din lipsă de raţiune (24 februarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pomilor le-a ruginit veşmântul

Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod,
Când frunzele au sărutat pământul
Şi vântului cântă trist al lor prohod,

Susur de struguri storşi îşi 'nalţă cântul
În cinstea frunzelor pierite-n glod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul
Şi simţi miros suav în coptul rod.

Ce fost-a verde şi-a găsit mormântul,
În tină, ori în versuri de rapsod,
Că-n scenă le mai ţine sfânt cuvântul-
Căzute-s pe al vremii eşafod,
Când pomilor le-a ruginit veşmântul.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

pe pleoape se scurgeau anotimpuri
cufundat în fumul gândurilor
rătăceam pe pereţii zdrenţuiţi ai sufletului
privirea ardea crud în lumina cerului
uneori se scurgea pe braţele timpului
am vrut să-ţi vorbesc
mi-ai aşezat uşor degetul pe buze
în surâsul zorilor
m-ai sărutat apoi aprins pe lacrima gândului

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!