Citeam la focul iadului
Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.
În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
O lapidare-n plus, din răzbunare ,
Citeam la focul iadului postumii.
Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.
Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre revoltă
- poezii despre religie
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre iad
- poezii despre foc
- poezii despre fericire
Citate similare
Toma Pahonțu: Nu ești pentru mine numai femeia iubită, ești însuși destinul meu pentru care am fost creat și care mi s-a impus. De aceea din clipa când te-am întâlnit ai devenit viața și moartea mea. Am luptat împotriva d-tale, m-am ferit, m-am zbuciumat, te-am blestemat, toate în zadar. D-ta trăiai în mine înainte de-a te fi cunoscut... Până atunci îmi făuream idealuri și scopuri de viață, mă războiam cu lumea întreagă; de când te-am văzut, d-ta îmi întruchipezi tot, absolut tot...
replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Liviu Rebreanu despre viață
- citate despre moarte
- citate de Liviu Rebreanu despre moarte
- citate despre iubire
- citate de Liviu Rebreanu despre iubire
- citate despre idealuri
- citate de Liviu Rebreanu despre idealuri
- citate despre femei
- citate de Liviu Rebreanu despre femei
- citate despre devenire
- citate de Liviu Rebreanu despre devenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubind în tăcere
Îmi amintesc că-n acea seară,
Faceam planuri pentru viitor
Și te-am văzut întâia oară
Când mi-ai zâmbit nepăsător.
Gândind că zâmbetul-mi place mie,
Iubindu-te și păstrând tăcere,
Când eu citeam o veșnicie
Și-n visul meu multă plăcere.
Am stat în noaptea mea târzie,
Gândind la acea noapte întunecată
Să scriu din nou o poezie,
Tristă, cu-o lacrimă-necată.
Și nu știam cum să-mi strâng
O poezie nouă să compun,
Cuvinte multe aveam în gând
Și nu știam cum să le pun.
poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Erai tânără fecioară
Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrățișat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanțu-încătușării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Ești comoara vieții mele, fericirea-întruchipată
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre nevinovăție
Poezia poeziei
Am prins momentul și-am fugit din mine,
Mi se urâse de atâta ploaie,
Ploua catastrofal numai cu rime,
Tuna, și strofele veneau șuvoaie.
Am luat-o peste câmp. Cu nerăbdare
M-am îndreptat către copilărie,
Dar și în clasele elementare,
Am dat tot peste tine, poezie!
Am vrut să fug în lume cu băiatul
Pe care l-am iubit întâia oară...
De cum a biruit în el bărbatul
Și-am dat ultimul strigăt de fecioară,
În noaptea-aceea când ardea tot patul,
Șimțeam cum poezia mă-nfășoară.
Și-n nopțile de veghe, când copiii
Nu mă lăsau a pune geană-n geană,
Îmi aprindeai, precum fanaragiii,
Lumina versului nepământeană.
Chiar și în lumea falselor impresii
Date de-dumnezeii-nchipuirii,
Minciuna jalnicelor lor expresii
Nu s-a putut opune-n toate firii,
Căci poezia nu face concesii
Nici sub amenințarea prăbușirii.
Astăzi, în ploaia nopții abisale,
Când am fugit din mine nepermis,
Cuvintele, ca niște catedrale,
Au răsunat cu orgile în scris.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre lumină, poezii despre copilărie, poezii despre versuri sau poezii despre prăpăstii
Cele patru anotimpuri
la o margine de cer,
pleoapele lui de nori
rămâneau întredeschise
la o margine de dimineață,
condeiele ei de rouă
rămâneau întrepătrunse
lângă un copac,
femeia-toamnă aștepta ca
zeul de atunci să devină muritor
lângă un copac,
femeia-vară speră ca
zeul de atunci să rămână nemuritor
la o margine de poezie,
el aștepta
ca să îi pice frunzele în palme
la o margine de poezie,
ea îi scria toate cele patru anotimpuri
ca să îi readucă aminte de veșnicie
poezie de Madalina Mantu
Adăugat de Madalina Mantu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre nori, poezii despre frunze, poezii despre dimineață, poezii despre devenire, poezii despre copaci sau poezii despre anotimpuri
Ploaie de vară
Te-am simțit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Și te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.
Te-am recunoscut ușor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt și acel nor,
Care mă ținea ferit.
Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Și curgeai din mine.
În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros și în sunet,
Ești ploaia mea de vară.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet
De vorbă cu mine
mă înfiora lumina ce curgea trist
pe fereastra murdară
în orașul rătăcit între cer și pământ
trist era parfumul cuvintelor
ce mor suav pe câmpuri de dor
nu aveam liniște, nici idei
deci, nu gândeam
nici nu aveam la ce
pășeam aiurea pe alei
mă dureau cumplit lacrimile cerului
ce se scurgeau pe trupul scrijelit de întrebări
zăceam pe treptele părăginite ale lumii
apoi am aprins un rug
să ard rănile sufletului
focul s-a stins în bezna lumii
furios mă adăposteam în mine
cu ochii triști, pierduți și goi
cu trupul încercănat de vise ucise
cu pașii duși, de mult apuși
azi, stau singur cu mine la o masă
pe masă, o ceașcă răsturnată de gânduri
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre prezent, poezii despre oraș sau poezii despre ochi
Bucăți de fericire
Pe plita arsă de un foc nebun,
Bucăți de fericire aromate...
De-o parte și de alta, numai fum
Și brațele micuțe, dând din coate...
Iar pe un scaun bântuit de vreme,
Cu mâinile în poală și chip sfânt,
Blândețea lumii dusă la extreme,
Într-o privire caldă și-un cuvânt.
O lampă sus, deasupra unei mese,
O pâlpâire-a vieții din cămin,
O amintire-a celei ce fusese
Icoana vie la care mă-nchin.
Ascult și azi cum se anină focul,
Și de-ale sale flăcări nu mă tem,
Mă fericesc că am avut norocul,
Să-mi iau din el cel mai frumos poem!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre noroc
Posesia
Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele nu există ceva mai cumplit de spus și nici de auzit este că nu te voi putea poseda niciodată.
te-am posedat o viață și îmi pare rău
că viața mi s-a scurs numai în tine
așa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie
te-am posedat o viață și îmi pare bine
că viața mi s-a scurs în veșnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie
te-am posedat o viață și indiferența
cu care mi-ai aparținut e uimitoare
- mereu subliniind incoerența
iubirii percepute ca cedare
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie
poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre sclavie, poezii despre reciprocitate, poezii despre nisip, poezii despre negru sau poezii despre insomnie
Lacrimă
Cămările zăpezilor târzii
S-au desfăcut de tot din balamale,
Doar anotimpuri reci, efigiale,
Insinuează că mai suntem vii.
În pumni am plans al neputinței dor,
Aiurea bătea ceasul miez de noapte,
Vântul rostea nedeslușite șoapte,
Amenințând cu gest asupritor.
Sub pleoapa unde te-am ținut închis,
Îmbrățișat, cât am putut de tare,
Vin pui de cerb ca la adăpătoare
Să bea din lacul lacrimii promis.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre promisiuni, poezii despre miezul nopții, poezii despre dor sau poezii despre ceas
Risipire
Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ți-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să știi cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viața nu mai are nici un rost!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre plimbare, poezii despre minciună, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre cadouri
Fluturi
Vreau să cant, să uit că exiști; să îmi imaginez că ești un coșmar care mă urmărește în vis.
Vreau să cânt, să pleci pentru totdeauna din sufletul pe care tu l-ai distrus.
Vreau să cânt când îmi vine să plâng, să cânt atunci când în mine fluturi sunt, și să îmi amintesc cat de mult te iubesc sau ce mult te-am iubit.
Vreau să cânt pentru că știu că nu te-am pierdut, și să plâng, că defapt niciodată nu te-am avut!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre imaginație, poezii despre fluturi, poezii despre existență sau poezii despre coșmaruri
Ești nădejdea...
Ești nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit și Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul Žnainte Ți l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit și m-ai iubit și Tu,
Te-am iubit adânc în veșnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viața Ta e-n mine și-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Fața mi-am ascuns-o că mi-e frică
Și de vezi c-am împietrit așa
Vino, Doamne, Tu și mă ridică.
Pune-Ți mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ține-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit și cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aștept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Și-am să-Ți fiu lumină din Lumină....
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
M-am înșelat?
Te-am înșelat, că nu te întâlnisem,
Te-am înșelat că nu te cunoșteam,
La tine niciodată nu venisem,
Și nici nu mă știai, dacă veneam.
Te-am înșelat că nu știam de tine,
Te-am înșelat că nici nu existai,
Dacă nu m-ai fi întâlnit pe mine,
Te-am înșelat cât încă nu erai
Îndrăgostită doar de cel ce are
Numai o vină: că te-a-nsuflețit,
După a milioana încercare
De-a te găsi, din care te-a găsit.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Aniversare
Pe mine toamna m-a zvârlit din trup,
Ca pe o pasăre imaginară,
Și n-am vrut vraja ploii să-ntrerup,
Ci am lăsat-o-n mine să compară
Cu toate frunzele-n alai nebun,
Eu îi sunt toamnei lacrima amară
Și asfințitului doar mă supun,
Când e de căpcăuni însângerat,
Cu mâna aurul din pomi adun,
Să fac coroană celui adorat.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre păsări, poezii despre mâini sau poezii despre coroană
Nu e loc pentru doi
Am trecut pe lângă fericire.
Leneșă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.
Am admis că-i sinceră cu mine
Și c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar și lacrimile ei puține,
Tot au fost mai mult decât nimic.
Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viață pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre tei, poezii despre sinceritate, poezii despre ninsoare, poezii despre lene sau poezii despre hârtie
Te-am găsit, Minunea mea
Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze și flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toți ochii înlăcrimați și hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică și coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunța regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.
Te-am găsit la marginea lumii,
Așezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinți, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri și inimi,
S-alunge tristețea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiți!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile și dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutați-vă, și iubiți-vă, să pot respira bucuros!!!
poezie de Adelina Cojocaru (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre sprâncene
Toate pânzele...
Te-am așteptat în colț, la florărie, te-am așteptat pe gard, la cimitir, te-am așteptat cu teamă, cu furie, cu zâmbete și-un fir de trandafir.
Te-am așteptat la prânz, la ceai, la cină, te-am așteptat la mall, la mic dejun, te-am așteptat o zi, un an-lumină, te-am așteptat de Paște, de Crăciun.
Te-am așteptat în gară la Sinaia, te-am așteptat la Pontul Euxin, te-am așteptat, cu toată hărmălaia, în liniște, la un pahar de vin.
Te-am așteptat pe muntele Găina, la Sighișoara și în Retezat, te-am așteptat când înverzea pădurea, când crengile de frunze au uitat.
Te-am așteptat prin peșteri și prin vreme, te-am așteptat la țărm de îndoieli, te-am așteptat cu toamna-n crizanteme, te-am așteptat cu iarna-n fulguieli.
Te-am așteptat din vară-n primăvară, din vârf de nas până la orizont, te-am așteptat ca raftul din cămară, ca indecisul, prețul cu discont.
Te-am așteptat cu toată așteptarea pe care-am fost setat să o accept, dar ai ales să nu trăiești, speranță, și nu mai are sens să te aștept.
poezie de Eduard Lupascu (6 aprilie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vin, poezii despre uitare, poezii despre trandafiri, poezii despre speologie, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre munți
Cu ochii deschiși
Te-am iubit cu ochii deschiși,
atunci când nu te vedeam,
pentru că te visam
Te-am iubit și când nu te vedeam,
pentru că ochii mei te visau,
apoi emotivi, roșeau.
Trecătorii mă priveau îngânduraƫi,
pentru că și ei vedeau chipul tău,
când mă priveau.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată,
Deși, ca mine, nimeni nu te-adoră,
Nici n-am gândit c-o să te am vreodată
Mai mult decât în inimă, ca soră.
Iar de cobor în lumea ta măruntă,
În cafenea, pe lângă mateloți,
Nu pot, în tinerețea mea căruntă,
Să înțeleg de ce te dai la toți.
Când numai eu pot să îți dau putere
Să redevii ce-ai fost, cândva, regină,
Să-ndupleci ani și chiar să naști noi ere
În care doar iubirea să ne țină.
Dar cu-un sărut tu intri-n mine toată
Și lumea mea devine trup de fată.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr cărunt, poezii despre monarhie sau poezii despre dorințe