Visul ucis

nu vreau să ştiu
de ziua care nu a fost
decât o filă roasă în calendar
atât de efemeră e privirea şi lungă durerea
tu scrii în cărţi despre iubire
eu am trăit odată, femeie, o ultimă iubire
cum tremurai în parcul acela de castani, la margine de ani
la sânul meu te cuibăreai
a fost odată un sărut, neterminat, neînceput
şi totul s-a sfârşit, demult
offf, ce frumos a fost...
noaptea e beteagă şi stele nu mai strălucesc
roiesc plângând în zborul lor ceresc
eu căutam o fată minunată
în zori când m-am trezit
buzele reci, privirea mută
doar tăcerea cădea pe trupul gol
pe sâni a adormit un vis
frumoasa mea cu ochii trişti
trezeşte-te, nu vreau să pleci
eu te aşteptam în univers
tu ai plecat în lumea ta
lăsând în urma paşilor pierduţi
doar lacrima şi dorul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost...

trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viaţă întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te aşteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai ştie, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău şi plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veşnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauţi alt bărbat şi alt tărâm de dor
aşa este în viaţă
totul este trecător

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi în noapte

aprind în astă seară
lumânări de ceară
să ard, să ard în ultima privire
a doi nebuni
ce au crezut odată în iubire
anotimpurile mor
timpul prezent, timpul trecut
azi noaptea e zi
dacă tu...
pe drumul drept către cer
ce tristă-i viaţa către moarte
mai scriu un vers în astă noapte
că timpul astăzi ne cheamă înapoi
mă aşez pe ţărm pe crucile de lemn
tăceri în jur, tăceri în mine
unde eşti tu, eu nu mai sunt
decât o adiere tristă în vânt
ninge femeie în noaptea dintre ani
era atât de frig în noi
mă întorceam din nou acasă
dar ce mai esta casa fără noi
păşeam printre ani şi era frig
m-am ghemuit la sânul tău şi m-ai primit
mă alintai cu un cuvânt
treceai apoi pe aleile iubirii
eu am rămas să ascund tăcerea
ningea în noapte iar afară
plecai la cer şi lacrima plângea
vorbeam de despărţiri uitând că ieri nu a fost ieri
ştiam că ai să pleci
eram nebun şi nu înţelegeam
poate ăsta e destinul meu
să plâng după cei dragi mereu
ştiam că te-am pierdut
din clipa aceea de demult
când înfiorat am strâns în braţe
doar o dată, o fată preacurată
offf, cum priveam atunci
în sala ultimului bal
cum tu pluteai în valsul ireal
de ce mă doare azi plecarea dintre noi
de ce noi azi nu mai suntem doi
de ce, de ce...
ştii, eram atunci doar doi copii
nu te-am crezut când ai plecat
iubirea noastră unde este, unde suntem noi
mă ninge iar durerea
povestea noastră s-a sfârşit
dar ce este femeie azi sfârşitul
decât lumina noului început

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua polară

respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart şi timpul plecat
o masă, un om şi o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad şi ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înţeles ce este murirea
atâtea stele azi şi toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin şi nu mai vin
tu ieşi în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe uşa unui vis trecut şi destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece şi de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag şi gol în humă şi nămol
şi te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat uşor
sunt eu sau totul este ireal şi trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârşit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut şi gol
un visător în cer

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Acasă
e seară, e târziu
se aşterne înserarea
mai curge trăirea, se scurge visarea
în patima trupului şi lacrima sărutului
am aşezat un gând
gingaş şi jucăuş
o clipă de trăire
abisul etern al iubirii
în spirit, în univers
o căutare a unui vis
nescris, neînceput
ochii tăi azi s-au închis,
curgeau tăcute razele de soare
pe trupul căzut pe caldarâm
tu ai plecat pe altă cale
spre cer, spre paradis
aştern pe scoarţa uscată de durere
poveşti despre iubire,
poveşti de drag şi de demult
tu ai plecat spre nemurire
deschide ochii să priveşti
azi viaţa şi lumina
tu din iubire ai fost creată
şi ai plecat pe stropii ei spre cer
în paşi de dor
amarnic dor, de tine, ne va fi
ne-ai părăsit femeie într-o zi
când nuferii înfloreau pe lac
lăsând tăcerea clipelor să cadă peste noi
pe cer azi curcubeul te aşteaptă
şi visul tău se va împlini
în verdele crud al ierbii cosite în crâng,
acasă...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lacrima iubirii

februarie a trecut sau a zburat demult
o amintire roasă de un gând pe calendar
lacrima a curs şi s-a scurs între noi
cuvântul a sângerat la margine de veac
înlăcrimat cerşeam privirea, eu, ultimul damnat
fulgii cădeau în clipe apuse şi târzii
iar mugurii îngheţau în palmă
bătea o inimă pe ram şi ciripitul era taină
curgeau lumini peste timpuri
mă rătăceam prin anotimpuri
mirosea a zăpezi prin pădurile de ieri
căutam o femeie, prin tăceri, aici, pe nicăieri
nu veneai, eu plecam
eram veşnicul prezent pe un drum absent
lacrimi curgeau pe cearceafuri frământate de noi
cu patima iubirii dintăi
tornada iubirii răvăşise o mare în noi
eu scriam, tu tăceai
timpuri curgeau între noi, eu căutam un loc de doi
azi sunt doar un trecut
un om ce a iubit în noapte, odată, o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre gânduri

trăim în zdrenţe de speranţă
schelete vii prin hrube triste şi pustii
sparg gânduri de zidurile lumii
voi vorbiţi de mari proiecte
eu vorbesc despre săraci, despre boli, despre iubire
despre oameni cu suflete sângerânde
ochii stinşi şi goi, de trăit în noroi
ani chinuiţi, ani schingiuiţi, ani schilodiţi.
zâmbesc doar cei ce mai suspină
şi plâng pe treptele durerii acei ce nu au nici'o vină
timpul este pustiu şi gol, în mâini lacrimi şi nămol
nu mai ştiu, odată au fost vii
îmi este dor de zborul unei ciocarlii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

adio, roze
dulci, suave tuberoze
adio vise
vara trecea
şi nu ştiam atunci...
foşneau şi umbre printre frunze
căutam nebun un trupul prin petale de flori
mireasma ta lipsea
şi am trecut printre paşi
fără sens, fără rost
mă ardea sărutul uitat pe buze fierbinţi
zvâcneau în mine cuvinte nerostite
pluteai aivea pe aripi de vis
cuprindeam bucuria în palme
strângând doi sâni ce se zbăteau în căuşuri de dor
am păşit în gândurile tale
m-ai primit sfioasă în adieri de şoapte
şi ai ţipat, a chemare
erai lumină pură în odaie
eu rătăceam haihui prin stele
au trecut clipe, ani
printre plopii bătrâni şi castani
ai plecat femeie, în noapte...
azi adun amintiri
înrămând imagini într-o galerie a sorţii
şopteşte şi vântul în lacrimi
picură gânduri din ramuri frânte de suflet
în zori, pe pernă, un trandafir şi un sărut, atât
inima mea ascultă şi plânge
ce singură e camera în care am iubit odată, doar odată, o fată
dansul tău a rămas pe buzele nopţii
adio roză, adio...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

unde te-ai dus
femeie sau duh
doar un cuvânt am spus
şi totul a apus
nu a rămas nimic de spus
în soaptă m-am rugat
la cer, la stele
să asculte visele, dorurile mele
unde ai plecat când eu rosteam
o vorbă lină
o chemare
o şoaptă pură de iubire
valul te-a luat
şi ai plecat, acolo sus
departe, la apus
să luminezi în noapte calea
îndrăgostiţilor ce vin
dar fără tine noaptea e pustie
şi viaţa asta, nu e vie
acum doar ţip
oftez în tăcere
lacrimi, durere
delir pustiu sau doar un chin
în mine plânge durerea unui om
ce a iubit odată, doar odată, o fată
ce viaţă, ce destin
să plâng din zori în noapte, zi de zi
să mor puţin câte puţin,
în fiecare zi
în aşteptări ce nu mai vin...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

pe masă rătăcea o pană
a unui om ce s-a crezut odată zeu
eu adunam absenţa gândurilor toate
de pe aici, prin altă parte
îngândurat priveam pe geam
cu aparenţa gândului rămas
căutam un sens
rătăcit între ploaie şi vânt
uneori ajungeam la tine
între chemări şi rătăciri
în poartă a rămas privirea
se întuneca prin geam afară
nu ţi-aş fi scris nicioadată femeie
priveam cum se scurgeai tăcută
absenţa mea, o clipă mută
greşisem timpul, verbul rătăcea pe o coală goală
aici şi gândurile pier
tu n'ai plecat şi nici nu ai venit
ploua şi era iarnă în toate, în cetate
se scuturau în glastră crinii
loviţi de lacrima luminii
îmbătrâneam firesc la porţile tăcerii
iar clipa bate-bate, nu mai tace
şi m-am oprit în noaptea aceea
te-ai desfăcut în noapte, printre şoapte
sub un sărut mereu neînceput
eu căutam mereu femeia
în noaptea ultimului veac

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

mă gândeam...
ştii, sunt prea obosit
palmele mele, odată cărări de iubire
astăzi crestate de gânduri
adăposteam suflete în vorbe
despre iubire, despre noi
iubirea noastră, un joc între doi poli
un joc de-a v-aţi ascunselea
te căutam pe aleile din parcul cu castani
te regăseam într-un sărut
te întorceai spre mine
privirea ta înmugurită atingea cerul
treceam dintr-o stare în altă stare
dintr-o mângâiere în altă mângâiere
erai o fărâmă din mine
un strop de cer azvârlit pe pământ
aveai chipul plămâdit din stropi de iubire
pluteai pe pământ
femeie, tu, tainic descânt
pasul strâns, întors către mine
te sprijineai de lumina divină
păşeam pe un pod, aruncat peste ape
uneori te strângeam în privire
privind cum înfloreai în palma mea
seara, împleteam linia orizontului
cu şoapte şi suspine de iubire
opream un sărut într-un bob
aşteptând să culeg de pe buze surâsul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pana iubirii

îţi scriu femeie
cu lacrima, cu trupul şi cu dorul
măiastră pasăre albastră
offf, poţi fi albă, roşie, cum vrei...
nu-mi pasă, de culoare
tu cânţi necontenit
un tril, atât de lin şi cristalin
eşti vis, eu rătăcire
un visător pe coala goală
în şoaptă, între atingeri fine şi săgalnice suspine
azi scriu pe trupul tău
povestea noastră de iubire
iubire e destinul nostru
dansăm, dansăm
plutim în zbor, în noaptea primului amor
pe scena lumii doi actori
un el şi o ea, nebuni şi puri
dezbrăcaţi de întrebări, de constrângeri inutile
dau de pereţi cu toate
eu vin la mândra mea
pierdut în tăcerea gândurilor nude
mă rătăcesc pe falsele alei
din ochii tăi se risipesc tăceri
te caut femeie în noapte
pe drumuri de dor
vibrând în clipa unui vis
de nimeni cuprins, de nimeni stins
am pus în altar un inel şi o cupă de vin
pierdut pe buzele tale, crude, flămânde, de fragă
am uitat de toate
azi nu mai sper decât
să vii, să vii în noaptea asta înstelată
apoi, fie ce o să fie
nu-mi pasă
în braţe port, a mea mândră crăiasă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

tăcerea se destramă
amăgitor
nu am să urc şi nu am să cobor
stranii muguri mă înconjoară
pluteşti în tainică lumină
eşti flacără, suspin sau dulce amăgire
nu ai să ştii niciodată femeie
cu ochii cruzi ca mura
unde e ţara în care plâng cocorii
eu te aşteptam în lumea mea
în ceasul cel de taină
un dans
cu iele şi stele între ele
în zori
te scalzi în iarbă
pe un strai de rouă
azi nu mai urc, nici nu cobor
în ţara unde am fost odată
o flacără, un dor nemuritor

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în noapte

de n-am să vin în noaptea asta
să ştii că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în braţe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, muşcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulţi, puţini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere şi tăcere
o lacrimă port acum
departe eşti de mine
te chem în noapte în zvonuri de şoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
paşii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere şi scrum, acum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Când te-am lăsat singur, plecând,
Mă aşteptam la fericire...
Dar m-am trezit doar aşteptând
La vis promis plin de iubire...

Şi aşteptat a fost ani mulţi,
Cum şi zăpada se aşterne...
Fost-au anii mei pierduţi,
Şi ispăşiţi prin multe semne.

Şi tot am aşteptat visând,
La noi doi şi-o împlinire...
Şi doar iluzii tot flămând,
Am retrăit din amintire...

Vreau tot şi nu mai vreau nimic!
Sunt incomplet când eşti departe...
Iar cad şi iarăşi mă ridic,
Dorind să le întrec pe toate...

Şi-atunci vorbesc cu Dumnezeu!...
Cum razele pomii alintă...
Caut în mine tot mereu,
Slujirea demnă şi cea sfântă...

Şi la final... lumina vine...
A fost aşa predestinat!
Şi în căderile-mi divine,
Am renăscut şi m-am creat!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

aici sunt ploi târzii şi lungă este noaptea
în care pleacă în zbor spre alte zării, cocorii
zbor lung, sfâşietor
şi plânge în ropot nesfârşit iar ploaia
numele meu e plâns în amurg
azi e târziu
aş vrea să ştiu şi nu mai ştiu
dar ce să ştiu când totul este gol, pustiu
aş vrea să plâng dar nu mai pot
aş vrea să ţip, să joc
dar nu am loc
pe ţărm răsună paşii unui gând
gândul e trist, spre alt destin
ce viaţă, ce chin, ce festin
offf, câte aş vrea
dar pasul ăsta s-a sfârşit
aşa că am plecat şi eu un pic
să dorm o clipă doar
am obosit să mor în fiecare zi
mă voi trezi în zori să scriu
povestea unui om nebun ce crezut odată în iubire
când nu scriu, ţip
când nu ţip, plâng
când nu plâng, mă rog
alteori cioplesc cuvinte dintr-un ciot
aruncat de sălbatice valuri pe ţărmul sufletului
nu, nu dorm
privesc cum se izbesc în tâmplă
gânduri spuse şi nespuse
dintr-o piatră
lovită de veacuri aride, uscate
obosit de griji, de timpuri, de păcate
am ridicat un lăcaş pe ţărmul sufletului
pentru lumea ce trece, se duce
în prag am pus o lumânare
arde şi arde

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi către ea

am deschis tăcerea
în noaptea cea grea
mă urcam la cer
lângă mândra mea

visător odată
printre porţi sculptate
căutam o fată
ieri, în umbra mea

mă izbesc de ziduri
recad între stări
unde este lumea
ce vroia, ieri, ea

m-au lovit în suflet
piatra era grea
au distrus speranţa
ce mă întrema

plâng, sunt iar păstorul
răstignit de un gând
sunt delirul ultimului rând
mă lovesc de ani
căutând o ea

te-am iubit, femeie
astăzi plâng, de ziua ta
luminai pământul
eu priveam în gol
căutând femeia, am uitat de ea

când vor plânge zorii
eu voi învia
am murit femeie
lângă crucea ta

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima dorului

arunc flori de iasomnie pe fereastra ta
eşti rază pură, eşti lumină vie
şăgalnică ca apa de izvor
eu întunericul din nord
te caut mereu, te caut în noapte
off ce soartă, off ce soartă
de ce te iubesc femeie, nici azi nu ştiu
de ce destinul meu e despărţirea
eu asta nu pot să înţeleg
cum ne iubeam odată prin parcul de castani
nu pot uita sărutul nostru pe alei
nu pot a nu te mai iubi
nu ştiu de ce nu îmi mai răspunzi
off, ce viaţă, ce soartă
nu în biserici ne-am unit
sub cerul liber ne-am iubit
atunci am făcut acel legâmânt
azi sunt purtat de dor
dar dorul a plecat, e crud şi trecător
de ce din toate fetele din sat
eu te-am ales pe tine
de ce bat la porţi în noapte
şi îmi răspunde doar vântul şi pământul
ce viaţă, ce destin, ce chin
de ce, de ce, iubire...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

mi-e sufletul un rug aprins
ard-ard în ploaia de gânduri
ce lungă aşteptare e chemarea
sunt un trubadur uituc
pe unde să mă duc la mândra mea
offf, am uitat, pe unde să apuc
ei, îmi spune cineva, unde e ea
ea cea mai mândră dintre flori
te aştept cu nerăbdare
acolo, dincolo de zare, unde plânge dorul
îmi este gândul la tine
te caut în clipa ce vine
printre chemări, suspine
mi-e drag să strâng duios la piept un tainic fior
în paşi de vals păşesc într-un vis
cu tine, femeie, trăire divină
mângâi un trup, în picătura ultimului sărut
te frângi, te frângi în mine
lacrimi de iubire se preling încet pe tine
adunasem înfinite clipe de iubire
când buzele le-am atins uşor
cu dor sfios şi temător
înima s-a pulverizat în milioane de culori
ce cad apoi pe flori, flori pastele, de lumina iubirii create
te regăsesc femeie, în fiecare răsărit de soare
odată, într-o zi
am pus o dorinţă sub o stea
azi a bătut la uşa ta
s-a cuibărit apoi la sânul tău
într-un cuvânt nerostit, de buze şoptit
iubesc, trăiesc a te iubi
păşesc în cânt şi gândul mi-e descânt
mă pierd în clipe abisale
mi-e trupul ars de sărutări
sărutul meu nu se termină nicicând
respir iubire, trăiesc în nemurire
pe mirifice târmuri de amor
închei acest poem cu un sărut
femeie, lacrimă, suspin şi tainic chin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

nu voi să spui acum nimic
de ce-aş vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
şi stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe ţărmul vieţii rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă şi dor
noi doar tăcem în tragicele şoapte
acum, aici, în prag de noapte
aş vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este şters şi fără sens
într-un deplin consens
am umblat aiurea printre ani
printre plopi şi castani
uneori beat alteori obosit
pe o stradă a vieţii mi se pare
cine ştie, poate, oare...
aveam ochii legaţi la spate
să nu văd lacrima timpului cum arde
valul vieţii ştergea urme pe nisip
păşeam pe un drum
un chin nesfârşit
era începutul unui sfârşit mereu neînceput
alunecam pe pământ
mă loveam de gânduri
ascuţite gânduri
mi-e trupul obosit de mers în gol
luna se-apleacă
dincolo de ceaţa din jur
păşesc spre acel îndepărtat meleag
unde nu e durere nici suspin
decât un chin
ce viaţă, ce destin
să plec, să vin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea...

Aleea peste care-n ninsori de chihlimbare
Se scutură iubirea şi-n sângeri de sărut
Un ultim semn cu mâna se zbate fin în zare,
Aleea-aceea, oh, nu, nu mai e demult.

Aleea aceea este un vis, o amintire...
Coroanele de ramuri, oh, se plecau umil,
Aveau pentru iubirea mustind în noi, uimire,
Dar a venit şi toamna... Noi nu ne mai iubim!

Mai caut cu privirea o strângere de mână,
Sărutul care-n noapte, întâi, ca-n vis, mi-ai dat...
Şi trandafirul roşu – un fir de trandafir, iar la sfârşit,
Iubite, răspunsul: "Nu se poate, de astăzi,
Împreună, ca doi amici să fim".

O strângere de mână, o ultimă chemare...
Iubirea noastră poate a fost un vis... atât...
A fost sau nu iubire?! sau poate-o întâmplare
Ce ne-a părut în pripă, un tandru început...

A fost sau nu iubire?! O ultimă chemare
Pe-aleea-aceea tristă ce nu mai e demult...
A fost o amintire şi amintrirea. Privind în urmă-mi pare
Atât de necrezut.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!