Trimite-mi niște vești despre mine
cât încă mă mai pot găsi
în drumul spre întuneric și neant
cu inima ca o pitică albă
care încă mai poate arde ceva iubire
fără mari explozii
mocnit chiar
precum o baladă rock
între două trupuri îndrăgostite
dă-mi doamne inima de pe urmă
ca pe o înțelegere blajină a lumii
sau doar ca pe o risipire interioară
dintr-o existență veșnic viitoare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre rock, poezii despre inimă, poezii despre existență, poezii despre alb sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Înainte de a nu mai spera nimic
mi s-au amestecat platanii
cu urme de suflete eliberate
zâmbărețe precum un univers de emoticoane
într-un fel albastre
plecate cumva spre o țintă îndepărtată
mult mai departe decât poate mintea cuprinde
chiar și inima e fără azimut
ca și cum era mai bine să fie rondodendroni
sau mesteceni sau cine știe ce stejari uriași
ca să mai pot rămâne preț de o lacrimă
cât o iertare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre stejari, poezii despre iertare sau poezii despre albastru
Între da și nu este loc de încă un univers
cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuși
v-ați întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai știe nimeni care e alfa
și nici care mai e omega
poate că poezeala s-a născut doar așa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăța de ceva
înainte de tăcerea veșnică
oricum ar fi
socotelile pământene
au damblaua certitudinilor
inclusiv cele de care fugim
precum diavolul de tămâie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre oracol
- poezii despre naștere
- poezii despre draci
- poezii despre cuvinte
- poezii despre concursuri
- poezii despre boală
- poezii despre Dumnezeu
Pășesc pe o rază de fum
spre o sferă luminată ca un brad de crăciun
de unde pot descânta linii paralele
ca pe un colind absolut al florilor dalbe
precum un suflet care se întoarce acasă
dintr-o viață veșnic scurtă
consumată deplin
între două respirații de gâze albastre
și-un parfum de câmpii
mă ridic să ating cerul
cu un deget de copil
convins că pot spijini stelele
ca pe niște corcodușe aurii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre viață
- poezii despre stele
- poezii despre lumină
- poezii despre fum
- poezii despre flori
- poezii despre degete
- poezii despre copilărie
Mă surprind uneori rotindu-mă
încercând să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându-mă dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare
chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre noapte sau poezii despre Soare
Naufragii sufletești
Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic,
Sau poate doar o mare de suspine,
În care mă scufund câte un pic.
Suntem două catarge depărtate,
Două corăbii ce au eșuat,
Pe două mări atât de-nvolburate,
Cu echipaje ce s-au înecat.
Dar noi, încă ascundem naufragiul,
Precum doi căpitani debusolați,
Ce evităm mereu eșafodajul,
Din care am ieși decapitați.
Stăm unul lângă altul, fără vrere,
Secați și de iubire și de tot,
Sleiți de tot ce inima mai cere,
Tu nu mai simți că vrei, eu nu mai pot.
Tot așteptăm, dar așteptarea doare
Și timpul se tot scurge nemilos,
Iar noi tăcuți, nu ne-amintim de oare,
Am și trăit, vreodat', ceva frumos.
Resimt adânc, cum inima îți pleacă,
Spre undeva-ul unde eu nu sunt,
Am încetat demult s-aștept să-ți treacă
Și azi iubirea, e doar vorbă-n vânt.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre ochi sau poezii despre marină
Naufragii sufletești
Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic
Sau poate doar o mare de suspine
În care mă scufund câte un pic
Suntem două catarge depărtate
Două corăbii ce au eșuat
Pe două mări atât de-nvolburate
Cu echipaje ce s-au înecat
Dar noi încă ascundem naufragiul
Precum doi căpitani debusolați
Ce evităm mereu eșafodajul
Din care am ieși decapitați
Stăm unul lângă altul fără vrere
Secați și de iubire și de tot
Sleiți de tot ce inima mai cere
Tu nu mai simți că vrei, eu nu mai pot,
Tot așteptăm, dar așteptarea doare,
Și timpul se tot scurge nemilos
Iar noi tăcuți nu ne-amintim, de oare,
Am și trăit vreodat' ceva frumos
Resimt adânc cum inima îți pleacă
Spre undeva-ul unde eu nu sunt
Am încetat demult s-aștept să-ți treacă
Și azi iubirea e doar vorbă-n vânt
poezie de Adi Conțu (17 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața și râd fără scăpare
mă răsucesc idiot inutil anemic chiar
râd până mor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre demisie, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre sărbători sau poezii despre râs
Primăvara parcă este grăbită
a înflorit și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine să-mi primească demisia
îngerii or fi bugetari
sărbătoresc ei ceva
cad pene din cer
miroase a liliac
privighetorile acompaniază
un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea
între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima
poate e timpul
iluziile de care mă despart
nu
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
mă gâdilă viața
și eu râd
fără scăpare
mă răsucesc idiot
inutil
anemic
râd până mor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că nu știi dar viața este despre iubire
restul sunt doar agrafe de prins dovezile
în dosare cu pereți și acareturi
sau pe câmpii cu flori și fluturi
și
poate că trebuia să subliniez asta mai demult
viața este și despre muzică
care e tot o formă de iubire
ceva mai curată
poate un pic mai universală
chiar și poezia este despre iubire
uneori și despre partea mai întunecată a iubirii
poate că nu știi
dar până și războaiele se fac din iubire și ură
toate crimele
toate nedreptățile
sunt doar conseciințe colaterale ale iubirii
mi-ai tot spus că nu pot iubi pe toată lumea
că am de ales între zi și noapte
între soare și lună
între alfa și omega
și eu ca un nebun tot încerc imposibilul
punând în agrafe zi de zi toate dovezile
uitând să mă iubesc
tocmai pe mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre poezie, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Îmbrățișarea e precum un transplant
știu că nu crezi
dar prin îmbrățișare îți poti dărui inima
acum ce mă fac cu inima ta
mă arde se zbuciumă
ar vrea să-mi găurească pieptul
nu-i place să fie închisă
are momente în care nici nu vrea să bată
de teamă să nu o aud
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre transplant, poezii despre frică sau poezii despre cadouri
Nu tu luntre, nu tu punte
doar saci cu nisip încă virgin
neînvățat nici cu risipitul clipelor
nici cu trupurile topite din iubire
o lună cât mai nouă până-n zece zări
drept ofrandă pentru lacrima oprită-ntr-un efemer
ochi întors a dincolo de viață
spre prăpăstiile gândului ca o promisiune de acolo
nu mai este nicio cale nici mai albă nici mai vie
de parcă scările timpului se adâncesc în cerul moale și circumvolut
ca într-un început nesigur de creier galaxie
din ce în ce mai cenușie cale a robilor
cât să-mi caut două flori albe de pus aminte
nu tu luntre nu tu punte
doar clepsidre afumate de privit eclipsele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre virginitate, poezii despre sclavie, poezii despre prăpăstii, poezii despre promisiuni sau poezii despre nisip
Deși pot așeza universul în două cuvinte
mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca și când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată
chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe niște fluturi jucăuși
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaș
deși pot reduce viața
la ceva stupid și aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
apoi să mor
fără să stric poezia
cu un adevăr
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre moarte sau poezii despre fluturi
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre realitate, poezii despre prostie, poezii despre odihnă, poezii despre limite, poezii despre gânduri sau poezii despre fotografie
Ia mai dă-o-n mentenanță de viață
lipește-i niscai sclipici cu scai
ca la răsucitul materiei
maioneza mamii ei de maioneză
spre dreapta
mereu spre dreapta
precum liberalii îngerești
care tot rotunjesc orice li se pare de rotunjit
oricum din centru doar raza contează
și uneori coeficientul de șlefuire
la naiba cu acele cazuri ideale
propuneri de axiome pentru regulat teorii
dintr-o parte în alta
ca la un bambilici pe puncte
între forțe contrare și veșnice
undeva la origine e un lagăr înfierbântat
încă nu se inventaseră rulmenții japonezi
cu stas-ul oblic și ștaif parafat universal
nici măcar vaselina grafitată
dumnezeu a creat pământenii
să adune meseriași pentru univers
pentru că până și universul ăsta
se mai gripează din când în când
doar timpul nu strigă niciodată
după echipele de meseriași galactici
obișnuiți oricum să cam frece la nemurire
între două șprițuri cu supernove
și o gaură veșnic neagră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre supernove, poezii despre negru, poezii despre meserii sau poezii despre liberalism
După fiecare victorie mai înalț o poartă
prin care îmi trec oasele spre veșnica amintire
oricum nu există destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodată
nici destule bulevarde ale biruinței
pe care să mărșăluiască descompunătorii de eroi
doar o albă cărare între două nopți și o scară
pe care să ne coboare din neant când visele când roua când cine mai știe ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsă din spatele fiecărui strigăt de asalt nu mai are vreme să curgă
ori doar se amestecă cu teama de a nu muri ridicol fără o semeață movilă de pământ drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasă spusă
oricâte cuvinte aș șlefui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere sau poezii despre rouă
Cred că inima mea e un model expirat
un fel de locomotivă cu aburi
gâfâie dacă arde ceva
face un zgomot infernal
se vede fumul de la o poștă
și are un țignal de zici că-i Titanicul
nu poți trece așa fără să o bagi în seamă
te poți supăra pe ea
ba o poți chiar iubi
știi că este acolo și arde sentimente
un fel de cărbune de stea
fochist are angajată o muză
sătulă și ea
bagă în cazan toată iubirea
poate poate într-o zi va crăpa
sau de-atâta viteză va rătăci vreun macaz
sau nu va mai sta la semnal
ori pe-o linie pustie
cu limită de viteză și cap înfundat
o să deraieze
dacă nu cumva a făcut-o deja
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre trenuri, poezii despre supărare, poezii despre semnale, poezii despre poștă sau poezii despre locomotive
Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre veverițe, poezii despre verde sau poezii despre ploaie
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
înainte de a se naște dintr-o piatră
prin daltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre păsări, poezii despre privighetori, poezii despre jocuri, poezii despre inventatori sau poezii despre infinit
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi
Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi
Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ți aduc
Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!
Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Pe o limbă de cameleon
un fluture cât o supernovă
face un ultim salt
spre întuneric
oricum ziua supernovele
ca și toate stelele
se ascund cel mai bine
numai soarele face pe deșteptul
când pe o limbă de clopot
un suflet nehotărât
încă se mai pipăie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative