Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Matei

Valentin și Dragobete

Pe la sfârșitul de iarnă, în luna lui Făurar,
Două sărbători frumoase sunt trecute-n calendar,
Îndrăgite și iubite de băieți dar și de fete,
Zile de îndrăgostiți: Valentin și Dragobete.

Cel tânăr nu-i de la noi, e venit din țări străine
Să-i învețe pe români cum să iubească mai bine,
Snob, monden și elegant, pripășit de câțiva ani,
Ne dă lecții de iubire imitând pe-americani.

Dezinvolt și îndrăzneț se-adresă în ofensivă:
-Eu sunt tânăr și galant, plin de inițiativă,
Noi purtăm țoale de firmă, îmbrăcăminte de vis,
Nu le cumpărăm din țară, le luăm de la Paris.

N-avem lipsă de lovele, buzunaru-i plin de sfanți,
Cheltuim cât ne vor mușchii cu fițe de Dorobanți,
Nopți întregi noi ne distrăm și prin baruri și prin cluburi,
Cu prietenii din gașcă, ne cinstim și ne dăm fumuri.

Îmbrăcați moderni cum suntem aducem un nou aflux,
Ne pupăm prin limuzine și-n mașinile de lux,
Ne îmbrățișăm în iahturi, pe plaje la tropice,
Ne iubim, ne dăm pupici în locuri exotice.

Dragobete cu mult calm îi răspunde într-o doară:
-Dragostea noastră de-acasă cu nimic nu se compară,
Plină de sinceritate, simplă, pură și curată,
De-o trăiești cu-adevărat nu se uită niciodată.

Și s-o vezi pe Dragobetă ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrință și maramă și cu ie înflorată,
Când mă-nvârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă și bate opinca, în pământ se face groapă

Pe fâneața-nmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul și mi-tare dor de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n brațe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potolește dorul.

Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiță,
O ridic de subsuori și ne dăm câte-o guriță,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiți că trăim în astă lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Matei

Mândra mea

Să o vezi pe-a mea mândruță ce frumos e îmbrăcată,
Cu catrință și maramă și cu ie înflorată,
Când mă-învârt cu ea la horă, fusta i se face roată,
Saltă și bate opinca, în pământ se face groapă.

Pe fâneața-înmiresmată, vara, la cosit pe luncă,
Tot la ea mă duce gândul și mi-i tare drag de muncă,
O zăresc din depărtare, vine-n brațe cu ulciorul,
Apa rece-mi stinge setea, ea îmi potolește dorul.

Rumenă în obrăjori, strânge fânul în căpiță,
O ridic de subsuori și ne dăm câte-o guriță,
Ciocârlia cântă-n zare pân* ce soarele apune,
Suntem tare fericiți că trăim în astă lume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele și-mi dă speranța
Răsare-n inimi și în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenți la lucruri simple
Suntem parte din viața noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viața și inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos și plin de cuvinte frumoase
Pe care micuța Elena Camelia le va scrie.
La mulți ani, România mea iubită,
La mulți ani, sănătoși mie și tuturor românilor de pretutindeni
La mulți ani, românilor din țară,
La mulți ani tradiției curate românești
La mulți ani, frumoși și luminoși.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete

Îndrăgostitul Dragobete
Din legende vechi transpare
Cu dorul de-a săruta fete,
În tineri cu chip de Soare.

Vreme vitregă traversează
Prin troienele ninsorii,
Și năvalnicul dor revarsă
Pe inimi, vrăjind feciorii.

De dor, din ochii lui răsare
Iubirea-n flori de ghiocei,
Ce-n clopoței sună urare,
Pe-ale primăverii alei.

Cu brațe pline de petale
Și cu dragostea în suflet,
Fetelor mari le iese-n cale,
Cu inel de flori pe deget.

Fete iubind întâia oară,
Așteaptă pe Dragobete,
Cu florile de primăvară,
Cunună să-i prindă-n plete.

Tinerii ce-și unesc destine,
De Dragobete logodiți,
Vor avea doar zile senine,
Că veșnic sunt îndrăgostiți!

Maria Filipoiu - Legendele Primăverii

poezie de (24 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstălmăcire

Avem proprietatea a ceea ce suntem...
Și nimeni nu poate decide s-o pierzi;
E cum pomii știu, după ierni, că sunt verzi
Și dragostea, cum că, doar noi o inducem.

Existăm prin credința de propria grijă,
Luptăm peste-poate doar existăm.
Ne-avem un integru, corp-suflet purtăm...
Pe cer suntem noi doar, suprema deviză!

Decizia, veșnic, pe treptele ființei
Noi singuri putem s-o schimbăm cum să fie.
Ne-i dat portativul, suntem melodie
Din notele-nalte-n solfegii ale știiinței...

E sigur ceva ce nu merge-n substanță,
Căci singurii noi ne dispunem menirea;
Decizia-n timp când să luăm o vacanță
E a noastră; pierim, înviem omenirea?!?

Misterul e deci că de moarte dispunem,
Ce numai cu noi stabilește sfârșitul...
E fals ce se-ntâmplă -impune Zenitul-
Un straniu ascuns, fără drept să ne-opunem!...

De naștem noi singuri prin propriile forțe,
Și clarul de zile și nopți îl avem,
Așa și pe moarte s-o-nvingem putem...
Ne-aprindem, ne ardem... Eternele torțe!!!

Ne pierdem milenii-n prostii fără sens,
Când spațiul nesaț ne așteaptă coloni;
Chiriașii să-i fim, infimi cum atomi...
-l facem aproapele nostru, mai dens.

Sortirea ne e clară dar n-am înțeles
Că nașterea, moartea, noi singuri decidem;
Am fi imortali, dar ființa ne-o vindem!
Universul ne vrea, unicați în progres!

Început, ca și cale, sfârșit, ne sunt proprii,
Nu ele pe noi ne-au de drept, noi le-avem...
Cum unici ce suntem, doar noi le-agreem;
Numai noi le-nviem sau le dăm pierderi gropii...

... E totu-o psihoză indusă... cu popii...

poezie de (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Dorință

Zile și nopți cu tine-aș sta, cu vorba mea, tăcerea ta,
nicicând nu ne vom sătura, iar despărțiți n-om îndura,
colindăm ziua mereu, noaptea dormi pe brațul meu,
tu ploaie, soare, viscol, vânt, eu doar idee și cuvânt,
să ne-amăgim, să ne topim, și-a doua zi tot noi să fim,
ne-om tulbura, ne-om ostoi, cum viața vrea, cum vom voi,
totul depinde de noi doi, inimă-n flăcări, inimă sloi,
ne-om încălzi la focul sacru, soarta-ne dulce, destin acru,
vom face din dorință floare, iar din iubire sărbătoare,
eu floarea vieții tale sunt, tu nenăscut rod din cuvânt,
noi doi fim împreunați ca doi caiși îngemănați,
de roade să ne bucurăm și zarea s-o cutreierăm
să dăm de veste orișicui că noi suntem ai nimănui,
c-avem un nume dus de vânt, dar respectat pe-acest pământ,
că n-avem glie, n-avem casă, statornicim celui ce lasă
și-n vatra lui ne face loc, ne dă și apă și noroc,
ne încălzim, ne răcorim, puterea gândului fim,
cel primitor cu suflet mare, ne dă lumină și candoare,
încât ducem mai departe cuvântul care nu desparte,
care îmbină sau unește cu cel ce ți se potrivește,
cu cea dorită acătării ce pare-a fi din spuma mării
ca o sirenă ori naiadă, noian de vise ori corvoadă
prin care Spiritul ne poartă ținându-ne-amândoi la toartă,
eu heruvim, tu îngeraș, tu dezinvolt, eu pătimaș,
îngemănați mereu fim, în veci să nu ne despărțim!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Trăiască România

Dacă ne-nfruntă munții, cu munții ne vom bate
Pentru lumina țării și pentru libertate
Aici ne e cuvântul când îl avem de spus
Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus
Jurăm credință luptei, oricât ar fi de grea
Jurăm pentru țară și viața ne-o vom da
Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască-n fericire și-n liniște poporul
Trăiască România, trăiască tricolorul.

Dar țara nu se face cu lași, cu apatrizi
Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi
curățăm tot răul din viața României
noi suntem partidul și țara omeniei
Nu creadă hoții muncii ei sunt mari și tari
Noi suntem patrioții revoluționari
Avem contract pe viață cu visul și cu glia
Trăiască libertatea, trăiască România

A noastră este țara c-o moștenim deplin
Va trebui întreagă s-o dăm celor ce vin
La cei născuți și astăzi, și mâine, și poimâine
Nici pâine fără muncă, nici muncă fără pâine
Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări
Nici țară fără lume, nici lume fără țări
crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria
Trăiască libertatea, trăiască România

Trăiască muncitorii, țăranii, cărturarii
Trăiască demnitatea cea fără de avarii
Dacă renunți la luptă, n-ai ce să mai aștepți
Nimica nu se face-n poziție de drepți
facem România prin toți și pentru toți
Un teritoriu liber de-orice prejudecăți
fie-al nostru dreptul și-a noastră datoria
Trăiască libertatea, trăiască România

Jurăm din milioane de inimi și destine
Din orice fel de sânge ne murmură în vine
Jurăm bătrân și tânăr, femeie și bărbat
Credință României necondiționat
Că țara-i bogăția ce veșnic ne rămâne
Și glasul ei ce îndeamnă: "Deșteaptă-te, române!"
Nu ne-nspăimântă nimeni cu forța sau pustia
Trăiască libertatea, trăiască România

Suntem, de e nevoie, o țară de soldați
Suntem, de e nevoie, un lanț de munți Carpați
Durerea țării noastre făcută-i să ne doară
Ne place libertatea, ca oameni și ca țară
Și soarele dreptății lumineze sfânt
O țară roșu, galben și-albastru pe pământ
Aceasta-i viață noastră, aceasta ni-i tăria
Trăiască libertatea, trăiască România.

poezie celebră de din Cenaclul Flacăra
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Cântecul marinarilor

Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,

N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.

Noi știm soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca ghicim.

Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragobete

Progresist, azi, Dragobete
Nu mai dă pupici la fete;
După cum spun mulți poeți,
El se duce la băieți.

epigramă de din Dicționarul dragostei (24 februarie 2023)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dumitru Sârghie

Sonet... mortal

Scutiți suntem de-al nostru eu,
Demult, noi nu mai locuim în noi,
Poeți suntem, în transă, amândoi,
Puținul vieții-l dăm lui Dumnezeu!

Admit versul ți-e un onduleu
Și-un prea suav trifoi cu patru foi,
Ți-am picurat, solemn, în el, altoi,
Te-am dus la întâlnire cu un zeu...

Vei face-un triplu salt, cât mai curând,
Dorind cucerești Mont-Blanc-ul vieții,
Ai grijă, însă, Miss, din când în când,

Cum vei păși prin roua dimineții,
Căci, din orgoliu-ți tânăr, fremătând,
O să-i împuști, mortal, pe toți poeții...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Dragobete vs. Valentin

Noi suntem refractari ideii
Să ne iubim precum yankeii
Și trecem la măsuri concrete:
Ne batem pân' la Dragobete!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Dorul de mamă

Blând surâs cu plete albe,
Cu riduri nenumărate,
Tu mi-ai dăruit viață,
Mi-ai pus inima în carte.

Stâlpii casei așteaptă
revin mereu la tine,
Ca văd la bătrânețe
Cum o duci, de-ți este bine.

Te aud oftând din poartă,
Dorurile te apasă,
Singură ești în ogradă,
Singură te-așezi la masă.

Zarea, cerul te-nconjoară,
Soarele îți bate-n geam
Și te bucuri când la ușă
Mai apare câte-un neam.

Însă-n lacrimi, sub năframă
Pe noi mamă ne aștepți,
Sufletu-ți este în noi,
Frații buni, ai tăi băieți.

Facem și noi ce se poate,
Ne rânduim omenește
Să aducem zâmbete
Mamei care ne iubește.

Cât suntem încă în lume
Și acasă cât te știm
Mai venim la o poveste,
Dorul ni-l ostoim.

Rămânem pe mai departe
Tot copiii tăi iubiți,
Nu uităm că noi suntem
Și la rându-ne părinți.

Mama scumpă, stâlp la casă,
Ține-o, Doamne, cât de mult,
Locul ei fie sub soare,
Nu sub iarba de mormânt.

Vrut-am s-o luăm la noi,
S-o știm bine și aproape,
Dar cum nu era acasă
Se simțea în val de ape.

Readusă-n bătătura
Unde, Doamne, ne-a crescut,
Se simți iar fericită;
Oare bine am făcut?

Mamă, sufletul meu sfânt,
Vis frumos precum o floare,
Mi-ai dat viață, eu îți dau
Dorul meu din depărtare.

Am vin pe prispa casei
Ca depănăm povești,
te știu fără de cazne
Cât pe lume mai trăiești.

Sărut mâna și obrazul,
Iartă depărtările,
În viață pentru noi
Rămâi tu și dorurile!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Să ne iubim...

Nu-mi ești aproape, deși pari,
Prin ceața minții strecor,
Revăd un flash și apoi dispari,
Rămân cu mine, în decor.

Natura plânge-n pomii goi,
Privesc spre soarele înghețat,
Trifoiul nostru în patru foi
Mai are încă de așteptat.

Inspir vapori de primăvară,
Prind în brațe raze reci,
Pășesc prin curte, este seară
Abia ai venit și iară pleci.

Suntem ca soarele și luna,
Unul vine și altul pleacă,
Ca adevărul și minciuna,
Lacrimi ude îneacă.

Se va-ncălzi iubito, în noi,
De iarna aspră fugim,
Să-i dăm tristețea înapoi
Și apoi, din nou, să ne iubim.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Străini

Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă

Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi

Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee

Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea

Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.

poezie de (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina Bonescu

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veșnic cânt o simfonie
și singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii -nsoțesc
și prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă și mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
strigă și vor să mă vadă

în nopțile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am și zile când sunt trist
când văd ai paltonu-nchis

nu pot ca să mă furișez
de trupul tău să mă lipesc
și să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haine de lumină

În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn te avem

vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
fim cu Tine în Rai

în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim

vrem fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt

toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos -l onorăm
până când El o să vină

curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt

El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire

haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea

ale Lui cuvinte sfinte
străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți fim de fire goi

din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim

curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde

fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat

poezie de (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legendarul Dragobete

Legendarul Dragobete

Curge-n pană fermecată,
Ce-o țin fetele la bete,
Legendă îndepărtată
Despre craiul Dragobete.

Din pruncie s-a dus vestea
Că era mândru ca Soare,
Dar mamă aspră, Dochia,
L-ascundea de fată mare.

Crescând, se făcea mai frumos,
Cu ochi ca cerul, păr bălai...
I se spunea și Făt-Frumos
În al iubirii, dulce grai.

Dochia, mamă geloasă
Pe fete curtenitoare,
Își mâna fiul de-acasă
La pășunat de mioare.

La mama lui se întorcea,
Când Luna pe cer răsărea,
Așa cum ea îl sfătuia,
Văzând că se îndrăgostea.

Tânăr ciobănaș la stână
Și cu firea iubitoare
S-a îndrăgostit de Lună,
Mai rău ca de fată mare.

O privea pe cer albastru,
Cum se oglindea în ape.
Râvnind iubire de astru
O voia în sân, aproape.

De pe cea mai mare culme
prindă Luna, s-a întins.
Dar când s-a desprins de lume,
Cu chip s-a pierdut în abis.

Din dragoste a revenit
Cu dor de-a săruta fete.
Din spiritul neprihănit
împartă sentimente.

Legendara lui poveste,
Cu iubire pătimașă,
E-nchisă-n cufăr de zestre,
De mamă invidioasă.

Luna, încă îl jelește,
dor de ciobănaș duce,
Când primăvara sosește
Și ceru-n izvoare curge.

Pe raza-i coboară-n ape,
Lacrimă de dor, amară,
Când se prelinge din pleoape,
Iubirea de-odinioară.

*Din "Legendele Primăverii"
Maria Filipoiu

poezie de din Literatura de azi / Sertarul Scriitorului Român, Legendele Primăverii (22 februarie 2016)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul zânelor

Sosit-a timpul venim,
pe neamu-acesta -l trezim.
urmăm legea strămoșească,
destinul nostru -mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu -L venerăm.
Străbunii noștri renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

dăm credință și iubire
dăm lumină și-mplinire.
dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!

cântec, versuri de (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Romanță

iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din povești,
aș vrea să dăm ceasu-napoi
și, Doamne, să ne-ntinerești!

poezie de (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Femeia este ceva minunat
În viața fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viața frumoasă
Chiar și cu o vorbă duioasă

Și-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar și când e rău,
Ea știe mereu cum trebuie facă
Să-i fie bărbatului viața dragă.

Femeia-n viața fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu și niciodată nu se stinge,
Dă numai caldură și nu frige.

Ea îl iubește zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Și chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu să-i fie bine.

Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înțelegi,
O simți, dar este greu să o atingi.

Și inima e greu ca să i-o frângi
Pentru că niciodată nu se dă bătută
Pentru femeia în fiece zi luptă
Chiar și atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.

Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândește diferit față de bărbat
Și duce la sfârșit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.

Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău prețuite
Pentru insuși cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.

Femeia este ca un talisman
Și peste tot bărbatul dorește s-o ia
Pentru că ea are grijă de el
Și îl păzește de tot ce este rău.

Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Și face din el un învingător
Chiar și atunci când e pe locul doi.

Nu poți cunoaște o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi multe ai aflat,
afli tot despre o femeie
E ca și cum ar treubui zbori la stele.

Nici timp nu am avea destul
Ca cunoaștem un ideal necunoscut,
Ca cunoști măcar puțin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.

Fară femeie viața unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Așa trebuie mereu să le iubim
Să le stimăm și să le prețuim.

Și chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Așa e stilul lor de a ne spune
Că ceva noi am făcut greșit

Sau poate puțin noi le-am iubit
Și vor să le iubim puțin mai mult,
Să le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.

Și ele sunt ceea ce ne-am dorit
Și nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca să le putem iubi
Și să le arătăm tot ce simțim.

Femeia iubește-o zi de zi,
În brațe mereu trebuie s-o ții,
Că daca ea va obosi
Viața frumoasă noi nu vom mai simți.

Și de aceea trebuie știm
Cum să le-alinăm, cum să le prețuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suntem nașpa rău de tot

JUCĂTORII DE SNOOKER.
ȘAPTE PENTRU GOLDEN SHOVEL.

Suntem nașpa rău de tot. Noi
I-am dat școlii una-n bot. Noi

Lălăim pân' cad stelele-n apus. Noi
Spunem tot ce-avem de spus. Noi

Cântăm cântece porcoase. Noi
Bem ginuri prin iarbă trase. Noi

Locuim pe iunie din plin. Noi
Trăim puțin.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Bronzeville Boys and Girls Paperback" de Gwendolyn Brooks este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.99- 31.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook