Un înger canibal
În rochie de bal, regină,
De-un verde fără de prihană
Și atârnandu-mi greu, spre glezne,
Cu o mândrie otomană,
Mă-mbrațișezi și mă culegi
Din prea banala-mi existență;
Nu am știut, nu am simțit
Că viața-mi caută cadență
In pași de vals, în pașii tăi;
Mi-ai spus, c-o tentă cronicară,
Că zilele ce vor urma
Vor înceta să mă mai doară.
Atâta dragoste, doar mie,
Mi-ai dăruit să strâng, nebună?
Și dintr-odata iubesc viața
Si Universu-mi cântă-n strună,
Și văd in ochii tăi sagace
Tot ce n-aveam, fără să știu,
Tot ce-mi lipsea, fără să fiu,
Vreodată incompletă;
M-ai țintuit în lumea ta
Cu firea-mi desuetă
Și am orbit văzând în ea
Un vajnic minaret,
In care îmi primeai, drept rugă,
Valsul imperfect.
"Atâta liniște, doar mie,
Ce am făcut să merit?"
Gândeam sfioasă-n orice clipă
Păzind din ochi cu tremur
Orice respiro interpus
Pe valsul tău perfect;
Ce multe ți-aș fi dat din mine...
Intregu-mi acaret
De versuri, doruri, viață, proză
Și dragostea-mi uimită,
Să nu mai zacă vremi de-a rândul
Pe ghețuri răstignită.
Ce viu ești tu, nemărginit,
Paradoxal de tandru,
Insuși Demiurgul ți-a cioplit
Chip viu din palisandru
Și nu din lut, nu, nu din lut,
Tu nu ești ca noi toți,
Vibrezi cu lira lui Orpheus
In nopți de îngeri morți.
Și ce-ncântare să te-ascult
Și să cred azi in tine,
Să-mi vindec toată necredința
Fără impotrivire.
Eu... slabă-n spirit, ce copil
Naiv și râs de lume,
La fel de searbădă precum
Volumele antume;
Și, totuși, ce copil frumos,
Ochi înserând în râs,
Cu asfințituri în priviri
Sub bolți de nepătruns
Ce ție ți-au rămas străine
Și-aproape prea departe;
Prea tristă pauza-ntre pași
Și... valsul ne desparte.
Hm... îngerii sunt canibali?
Prea trist, n-aș fi crezut!
Cum? Ai greșit? ești imperfect?
Ți-e harul decăzut,
Ți-s ochii răi și reci și goi,
Din neam de hâtre vii,
Eu te vedeam nemuritor!
Prin lumile pustii,
Ești muritor pentru-amândoi
Ce milă mi-e de tine,
Doar pași greșiți la valsul doi
Îmi lași spre amintire...
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre dans
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
De nu te cunoșteam
De nu te-aș fi văzut în Rai, mereu,
Bărbat fidel, cu ochi de chihlimbar,
Cu... capu-n nori și mintea teleleu,
Zău, pe pământ, că nu te cunoșteam...
Băteam un vânt hoinar prin lumea toată
Și viața mi-aș fi dat să te-ntâlnesc...
Privește-mă, iubite, înc-o dată
Și forță dă-mi, să pot să te iubesc!
Mă bucur că ești singur la părinți,
Că nu mai sunt alți îngeri să te-ascundă
Când mă privești cu ochii tăi cuminți,
Ce-n valul lor doresc să mă ascundă.
Iubite, eu, de nu te-aș fi avut
Și n-ai fi fost ales dintre aleșii
Pe care prea târziu i-am cunoscut,
N-aș fi-nflorit în mine, ca cireșii.
Sărutul tău, de nu m-ar fi lovit
Cu zbuciumul dorințelor ascunse,
Iubitul meu, eu nu aș fi simțit
Cum curge râul de dorinți pe buze.
Aș fi rămas la margine de drum,
Un cerșetor necunoscând iubirea.
Și nu aș mai cunoaște nici acum
De ce nu te-a-nfiat nemărginirea.
Cu mâinile curate, într-o zi,
Ai fi ajuns la Ceruri, fără mine
Și-ai fi bătut cărărle pustii
Să-mi culegi nurii din nemărginire.
Și Dumnezeu te-ar fi privit ciudat...
Cum, pământean și fără de păcat?!
Te-ar fi bârfit și îngerii din sfat...
Dar eu, copil cuminte, te-am urmat...
Și chiar de-am fi doar doi nepământeni
Ce printre îngeri caută lumină,
Tot ne-am întoarce-aici în triste seri,
Cât suntem prinși prin legi de dor și tină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre dorințe, poezii despre vânt, poezii despre sărut sau poezii despre sfaturi
Mi-e searbădă sub pași cărarea
Când nu îmi ești, mi-e tare greu, mi-e rece, frig și mi-e urât,
Mi-i totul trist... m-apasă toate, simt că-mi lipsește fericirea.
Simt cum m-afund și cum mă sting... ca farul cel mai amărât,
Orbecăi cum orbecăiește, un ins pierdut... pierzând menirea.
*
Când nu îmi ești, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mă doare-o tristă melodie, mi-e timp nostalgic și mă doare.
Simt că nu văd sub pași cărarea... că drumul este mai îngust,
Orbecăi cum orbecăiește... un ins răpus de-a ta... grandoare.
*
Când nu îmi ești, îmi moare timpul și-i timpul fără existență,
Mi-e cântecul cu note-amare, mi-e vremea gri și-i dezolantă.
Mi-acopăr sufletul c-un giulgiu și mă-nconjor... cu penitență,
Orbecăi cum orbecăiește... pribeagu-n lumea-i... ambulantă.
*
Când nu îmi ești, mi-e toamna fadă, fără culoare... fără gust,
Mi-e searbădă sub pași cărarea, e drumul searbăd și îngust.
poezie de Ion Apostu (23 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre muzică
- poezii despre toamnă
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre fericire
- poezii despre existență
Către chipul din oglindă
Cum stai în ramă și te uiți
Atât de trist la mine,
Mă-ntreabă ochii tăi mirați:
"Mă mai cunoști, străine?"
"Urâtule, nu te cunosc!
Prea palid ești la față
Și prea bolnavi ard ochii tăi,
Privirea lor mă-ngheață...
Că te știam copil nebun,
Crescut în vânt și soare,
Obrazul rumen, ochii vii
Și gura zâmbitoare.
Natura toată se-nchina,
Ascultătoare ție:
Aveai palat un crâng întreg
Și-o luncă-mpărăție!
De-acolo, într-o zi, te-au dus
Între străini, departe,
Să uzi cu lacrimi de copil
O urâcioasă carte.
Dar anii lungi, ducând cu ei
Pustiu-nvățăturii,
N-au stins văpaia ochilor,
Nici zâmbetele gurii.
Știai să cânți și să iubești,
Pornit pe râs și glume...
Dar tot avântul tău pieri
Când ai intrat în lume.
Așa pesemne-ai fost ursit
Să suferi prea devreme.
Și gura ta, nici chiar acum,
Nu știe să blesteme!
................
Ușor păstrează urmele
De pași adânci nisipul.
Ci sufletul meu nu-i așa
Cum mi-l arată chipul:
Veninul suferințelor
În piept să mi se strângă,
Eu vreau să râd!... Dar ochii tăi
Au început să plângă."
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre râs, poezii despre ochi, poezii despre gură, poezii despre cunoaștere, poezii despre început sau poezii despre umor
Din tot ce-i
Din fiecare cupă-n floare
Tu-mprăștii lumea de nectar,
Din stele ești o călătoare
Regină, în stupul planetar.
Din munții albi de spumă castă
Ești piscul ce vor toți s-atingă,
Din închisori ești o fereastră
De-azur ce dorul vrea să stingă.
Dintre petrecerile lumii
Tu ești dorita parteneră,
Din nestematele minunii
Tu faci brățară viageră.
Din tot adâncul de mister
Ești mina-n pietre prețioase,
Din tot ce-n zbor este pe cer
Ești flacăra de rugi pioase.
Din fundul de abis marin
Tu ești lumina călăuză,
Din glas ești sursa de suspin,
Din scris doar tu te-așterni, o muză.
Din toate viile-nsorite
Tu ești esența de licoare,
Din tot ce-n lume sunt ispite
Ești singura ce dă candoare.
Din dor de-a fi, de-a exista,
Doar ochii tăi dau strălucire;
Sunt perle din ocean, din nea,
Ce-mpodobesc o omenire.
Din tot ce-avem divinizat;
Ce-i simț, auz, vorbit, privit,
Din visul de-o eternitate,
Doar tu s-ai drept de moștenit.
Din toate zilele ce am
Cele mai scumpe sunt cu tine,
Din nopțile ce nu dormeam
M-ai îmbătat de miresmi fine.
Din fiecare clip-a vieții
Doar tu-mi faci ore de nesaț,
Din anii dulci ai tinereții
Doar tu mi-ești chip de vis la braț.
Din tot ce nu-i și din tot ce-i
Să plămădești ce nu există;
Dintre fărâme să mă iei...
Să-ți fiu ingredient pe listă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre dor sau poezii despre vorbire
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
aș voi ca să-ți vorbesc
tu m-asculți... cu toate-acestea
n-am putere să-ndrăznesc
ești prea bună, ești prea dulce
însă fără voia mea
ca și-o pasăre pe cracă
tremur înaintea ta.
Am a-ți spune multe lucruri
nu pot însă... mă-nfior
căci pe buze-ți văd un zâmbet
rece, batjocoritor
gura ta e ca o roză
tu în râs mă vei lua
nu-ndrăznesc să ridic ochii
nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
ochiu-ți e impunător
pentru ce te-admir într-una
înțelegi tu prea ușor.
De mi-ai fi tu suverană
și eu rege de ți-aș fi
pentru tine aș muri.
Poate-s prost! e cu putință
însă știu că te iubesc
inima-mi e simțitoare
însă nu pot să vorbesc.
O! amoru-mi pentru tine
să ți-l spun de-aș îndrăzni
n-ai mai râde și pe-un altul
niciodată n-ai iubi!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Traian Demetrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre păsări sau poezii despre prostie
Ce te doare?
Ce te doare și nu-mi spui
România nimănui?
Cum te fură hoți și hoți
și te vând bucăți, bucăți.
Cum îți taie din păduri,
goală de rămâi, înduri
și de ce ești mohorâtă
și ești tristă și pierdută?
Cum copiii tăi te lasă?
Și-și găsesc o altă casă...
Ce te doare și nu-mi spui?
Românie a oricui.
De ce lacrimi verși în ploi
limpezite în noroi,
prea puțini brazii pe culmi,
prea puțin români și ulmi.
Prea puține flori pe câmp
te mai colorează blând
și de ce din zi în zi,
mai puține poezi...
Te cântau în vers de dor,
fii tăi doar un popor,
erau toți doar unul și unul,
patriot era românul.
Ce te doare și nu-mi spui,
România nimănui,
de ce munții tăi se crapă,
sub ciocane care sapă?
Doar speranțe limitate
ți se scurg azi înspre moarte
și privesc copiii tăi
cu ochi reci și gânduri hăi.
Sorbi otravă și otravă,
mult noroi și multă pleavă,
nu credeai c-o să ajungi
părăsită și te frângi.
Fără un senin pe cer,
nu ai umbră și mister,
ce te doare și nu-mi spui,
de ce plângi și ți-e pustiu?
De ce apele ți-s tulburi,
de ce uiți să te mai guduri,
de ce frunzele ți-s reci,
căzând moarte pe poteci?
De ce ești așa de blândă
fără să blestemi de ciudă,
de ce vânturi te usucă,
și de boală ești pe ducă?
De ce îți dorești să mori?
Dacie în primi zori,
am uitat să te slăvim
și de noi nu ne-amintim.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Cânt viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...
Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!
Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.
Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.
M-ai învățat să simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... de mă dor!...
Aș mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!
Și mi-ai șoptit despre răbdarea că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.
Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.
Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre învățătură, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet sau poezii despre somn
Mi-ai dăruit
Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Și încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ți-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură și trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Și m-ai suit în cerurile Tale.
Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire și credință.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Și m-ai îndepărtat de neputință.
Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele și luna
Și-n mâini mi-ai pus toiagul și măsura.
Așa ai vrut să mă iubești, Isuse,
Așa m-ai învățat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ți-s supuse
Și că din toate m-ai ales pe mine.
S-au împlinit o sută de cuvinte
Și încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălțat în locurile sfinte
Și mi-ai zidit ființa în Lumină...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre numere
Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre întuneric, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
Copil frumos
Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Ești pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer
Ești pentru mine o comoara
Ești alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viață bucurie
Ești pentru mine cea mai mare bogăție
Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Și cât mi-ar fi in viața de greu
Cu tine în gând înving mereu
Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am să te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preț
Și îți voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie sau poezii despre seară
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau și Te slăveau întruna
Și erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip și totuși o ființă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Și primisem altul prin credință.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Și-am știut, o, Doamne, ca Te știu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul și din duhul Tău
Mi-ai făcut și mi-ai crescut ființa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Și i-ai pus ca pecete CREDINȚA.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
Și mă iubești când mă răstesc la Tine,
Când viața mi-a mai dat încă o rană...
Tu înțelegi poverile străine
Și inima-Ți nu se preface-n stană...
Atât de multă răbdare ai avut...!
Ne îmblânzești leii din fiecare...
Cu Tine Doamne, niciun ceas pierdut,
Ești tot numai sublim și încântare!
Iubesc modulul Tău de Infinit...
Iubesc așa cum Tu iubești pe lume...
Fără prejudecăți și neîngrădit
Și-as scrie desprea asta în albume.
Iubesc că ai macheta vieții șlefuită
Și pentru fiecare ai un rost...
Și chiar și-atunci când mă găsești grăbită,
Îmi amintești de dragoste și post.
M-ai învățat să simt cu cel ce simte...
Și mi-ai dat numai daruri... de mă dor!...
Aș mai avea totuși o rugăminte...
Când trebuie să plec... să nu mai mor!
Și mi-ai șoptit despre răbdare că-i virtute...
Și nu prea mulți o înțeleg pe ea;
Cu mai puțin, de evlavie să asculte,
Căci, cine-o are... moartea nu va vedea.
Mă mângâi uneori cu palme grele...
Ești Cel care încearcă răbdarea-n orice dar;
Ești Cel care rupe și leagă zăbrele...
Ești Cel care încearcă inima-n amar.
Ne vrei curați la minte, trup și suflet...
Ne vrei neînfricați și luptători!
Lumină noi să fim toți într-un cuget,
Să dăruim din ce ne-ai dat, să fim iar flori!
Tuturor celor care iubesc Lumina Divină...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața asta (a mea) pare un fulger în infinitul ce va urma,
O cruce plină de spini la căpătâi, cruce a ta, Eu pironit pe ea,
Timpul nici nu mai curge, doar sânge dintr-un trup golit de tine,
Pământul, doar pământul mai mă ține legat de ziua de mâine!
Chipul tău, icoană pictată în sufletul meu fără de culoare,
Mă închin la ea, durerea mea în dimineața ce refuză a mă părăsi,
O lacrimă îmi arde printre pleoape, îmi bate în clipe cât în nenumărate vieți,
Refuzi să pleci, refuz să plec, ne-am pierdut orizontul și locul de întâlnire!
Cu greu mă îndrept spre ziua de mâine, cu greu ridic privirea fără tine,
Îmi pare a păcat, mă zbat între clipele ce vor urma,
Încă mai doare urma ta, încă mai curge lacrima arzând totul în calea sa,
Încă mă simt cerșind, un cerșetor condamnat la temniță grea!
E atâta greu în umbra ta, nici soarele nu obturează strălucirea ta,
Nici verdele de primăvară nu anulează verdele din ochii tăi,
E atâta Soare, atât de primăvară, în mine e doar toamnă,
Toamna ce precede încă o iarnă, încă o zăpadă ce mă îneacă!
Mă înec în lacrimi, în regrete, în umilința dorinței de a-mi fi,
Mi-e sufletul umil, de umilință plin, mi-e ruga fără de auz,
Mi-e glasul tot mai slab, se pierde în depărtări de timp,
Mi-e timpul tot mai nul, o zbatere într-un ceas de disperare!
Mi-e teamă, teama de a nu mai fi nici Om, mi-e greu, mi-e sufletul pământ,
Pașii îmi rătăcesc în urma ta, mă simt pierdut fără iubirea ta,
Mi-e teamă chiar și de cuvânt, cuvântul tău un trăznet în amurg,
Îmi ești un fulger de o clipă, îmi ești o picătură între vieți!
Mă dezarmezi, mă dezgolești chiar și de ultima clipă,
Mă arunci în infinit fără de vină, mă condamni la nemurire,
Mi-e teamă cum nu mi-a fost vreodată, deja mă simt fără de mine,
Deja am trecut în altă lume, deja mă rup de timp dar nu și de tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre frică, poezii despre cuvinte, poezii despre Soare sau poezii despre zăpadă
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
Tu ești... oare? Ești real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existență,
Poate vis... dar ce prezență!
Ești doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulțumesc, mă simt mai bine!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare sau poezii despre trecut
Alerg către cer
Tu ești viața și Dumnezeul meu viu
Tu ești fericirea de-acum
Cu îngerii-n ceruri m-ai pus să fiu
Tu, Doamne, ești singurul drum.
Nicicând fără Tine să zbor n-aș putea
Nimic fără Tine nu sunt
Alerg către Tine pe-o rază de stea
Purtată pe aripi de vânt.
Tu ești Dumnezeul puternic și drept
Nimic fără Tine eu nu-s
Mi-ai pus o credință și-o inimă-n piept
Iubire prin Domnul Isus.
Alerg către cer
Alerg către cer
Spre Tine, o, Doamne Isus
Mi-e sufletul plin
De-al zilei senin
De tot ce în dar mi-ai adus...
poezie de Adriana Cristea (4 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre aripi
Înnebunit
M-ai înnebunit c-un zâmbet și gropițe în obraji,
Cu sărutul tău albastru și aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece și grea
Acum sunt un vals poetic, sărut pași în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrățișări și vis,
Eram undeva prin iaduri, neștiind de paradis
N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să știu că ești,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbești,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îți mai fură un suspin
Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubește-mă pe viață, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre nebunie
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre stejari, poezii despre război sau poezii despre pace
Dor de tine
Mă duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai să vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind să joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre serviciu, poezii despre roșu sau poezii despre noroc
Liniște
Ce liniște am, fără tine!
Tăcerea din jur mă apasă.
Iar inima zice: nu-mi pasă.
Și totuși.... ceva nu e bine.
Mă simt ca bolnavă. Și tristă,
Lipsește dorinta de-a face.
Un trup fără vlagă, ce zace.
Dar nu vreau să știu iar de tine.
Secat-a izvorul din mine, cu dor.
Ai fost, nu mai ești. Doar trecut.
Frumos am crezut că va fi. A durut.
De-acum nu-mi mai pasă, eu zbor
Spre zări mai senine, cu dragoste lină,
Cu cald și cu pace în suflet și-n gând.
Va fi ca și cum n-am știut de tine nicicând
Rămâi sănătos. O stea, tu, vei fi, în lumină.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate
Ești!
Ești dimineața mea,
De la prima rază de Soare ce-mi întrerupe visarea,
De la prima conștientă respirație,
De la primul gând trimis la tine, cu adorație.
Ești hrana sufletului meu,
Primesc cu bucurie gânduri de la tine mereu,
Demult nu mai doresc să fiu doar eu,
Iau prânzul, cu dorul meu.
Ești fiecare clipă în care cu ochii deschiși
Visuri cu noi doi făuresc,
Împreună ne gândesc,
O lume mai bună, făuresc.
Ești ceaiul verde de după-amiază,
Care forță îmi infuzează,
Ești lungimea de undă, care pe frecvența mea vibrează,
Ești bucuria, ce viața îmi alimentează.
Ești seara liniștită, de versuri acoperită,
Ești inspirația binevenită,
Ești Luna multașteptată,
Să-mi încălzească inima toată.
Ești Îngerul ce somnul îmi veghează
Și visele frumoase le administrează,
Ești zborul meu temerar spre stele,
Ești fericirea mea de a dărui minuni din ele!
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre bucurie