Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Obelisc

mi-am jurat că voi da bacalaureatul până voi întâlni
arta minimalistă de a scrie
pe aorta copacilor îmbrăcați de ger
de a ma ruja pentru balul final cu pulbere de arțar
să fiu mai albă decât cenușăreasa fără să
fiu însoțită de niciun pitic
ei să rămână pe o stâncă să bea cidru de mere

poate de data aceasta mama și tata mă vor ajuta să încalț sandalele să nu-i mai văd furioși
de neputințele mele evidente de a promova feți-frumoși
parcă mai ieri stăteai în ultima bancă rezemat de tinerețea ta violacee
un oarecare te-a numit imberb iar tu ai dat
cu piciorul în ușa de după care
profesorii ipohondrii nu se clinteau

statuia directorului din curte s-a împrietenit
cu părinții revoltați fiindcă sub obeliscul cerului
toate trec de-a valma mai însingurate
fără râsul spart din ferestrele liceului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Labirint

ziua aceasta s-a întâmplat plouă cu metasentimente
iar tu saltimbanc al ideii de poezie ai contemplat cum cresc firele ierbii
așadar de acum vom tunde copacii
de mână cu umbrele vii cu spinii reci
lumea ta va fi o cupolă
a mea va avea pași de pitic
cu cât nopțile vor scădea cu atât inima ta va urca într-un infinit de tic-tac-uri
până spre labirintul orelor care curg
precum râurile sub arca universului

de acum vom culege ciuperci după ploaie voi lua ochiul lumii îl
rostogolesc în mușchiul pădurilor din el se vor trage spre cer vitralii ca niște
dungi verzi într-o mănăstire galbenă
tu vei cunoaște singurătăți hiperboreene cât eu voi primi în plex aerul
șuierător al dragostei care stă mai la sud

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Reflux

eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele
/zâmbet-grimasă/ trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât
o esplanadă un soare striat
în sute de figuri

îți trebuie o înțelepciune de unicorn cerni nisipul
ca pe niște pietre filosofale
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea sunete până la dezmorțire
oamenii îmi vor bea aburul viului
fericirea-instant va decora

poezie de din Căutătorul de pokemoni
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ceață

în zori orașul este cel mai vulnerabil
copacii ating cerul
vântul împrăștie
mormane de frunze
vise înfipte în glie

se va lăsa ceața
ploile îmi vor curge pe piept
sufletul va desfrunzi decadent
voi regăsi singurătatea efemeră
nopțile cu armonii distilate

umbre violacee vor scrie un curcubeu
cu arta de a saliva cuvinte
îmi vei dărui clipe cu ferigi la urechi
dinspre sufletul tău vor aburi nopți
cai cu pinteni înfipți în dragostea cât o câmpie
care se scutură de ciulini

coama vântului șterge obrajii orașului
plouă cu aburii poemelor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Trepte

vezi, treptele scad, răsăturile curg
sunt flori carnivore ce se întind
până în suflet, pionier al sentimentelor volatile,
beau stropi de aer decantat și mă așez în orașul vieților noastre
singură cu statuia care îmi explică de ce nu poate
traversa universul

ar vrea fie o zi acel submarin galben
care străbate mări
o statuie îndrăgostită ce poate dansa ca o paiață
iar eu
voi fi
poeta
care citește
Biblia
în piața fără statui

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria
din care n-am să
mai mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de (17 aprilie 2022)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marius Robu

Voi fi

Deși sunt om și am nevoie
De ceva care să mă ispitească,
Nu mă mai duce nimeni în ispită.
Pentru sfârșit mi-am pregătit un buncăr
Cu multe provizii, dar fără provocări.
Voi muri puțin în urma voastră,
Doar să fiu primul înviat.
văd cum pe deasupra mormintelor
Deschise pentru marele moment,
Corbii se vor schimba la față,
Iar vulturii, dezamăgiți
De veșnica și noua viață,
Vor fi de mine ispitiți.
Iar eu, ce n-am acum voi fi atunci:
Ispită încălcată de porunci!

poezie de din Aproape alb (24 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Opțiunea editorilor

În curând voi fi mort.
Vor rămâne, poate, zece poeme
în care copiii idioți
vor găsi animalul numit okapi, furnicarul,
pe Napoleon, pe Savonarola,
Kamceatka, insulele Sondei.
Profesorii lor, tembeli ca și ei,
vor scoate de-aici, fără multă osteneală,
câteva lecții de istorie și de geografie.
Mai târziu, devenind adulți
se vor scufunda, la rândul lor, în proză.
Totuși, un filozof de provincie
va scrie despre opera mea o teză stufoasă,
indigestă, tâmpită.
Editorii vor refuza s-o tipărească,
și, după cea mai bună logică, poemele mele
vor muri de îndată.

poezie clasică de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

Astăzi, iubesc mai mult ca ieri pentru că mi-am dat seama merit să fiu iubită! Mi-am dat seama doar eu pot să mă iubesc sincer și dezinteresat, iar mâine mă voi iubi mai mult ca astăzi... Cine poate spune că nu există iubire sinceră?

(14 februarie 2019)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Ochii celui mai frumos poem

Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge mușc din coaja cerului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Rueda

merg prin orașul cu statui galbene
(trecători onești ignoră)
opresc lângă fântâna arteziană
unde în fiecare vară se țin spectacole
iar stropii de apă
udă iarba încărcată de pesticide
(e un program între 16 și 21)
poate de data aceasta splendoarea cartierelor de muncitori
va înlocui grădinile suspendate din centru
și /slabi de înger/vom mărturisi ne iubim
lângă biblioteca Aman
tu și toate cărțile adolescenței prinse ca un ecuson
de inima mea cu o mie de volți

îți voi spune seara aceasta am obosit la rueda
și nu o să mai pot ascult știrile despre căderea guvernului
cuvintele se vor înroși măduva lor va curge spumos
iar tu mă vei aștepta 5 ore vizavi de universitate
exact ca atunci când am uitat de prima noastră întâlnire
și ți s-a părut sunt prea fițoasă pentru un oraș de provincie
și nicidecum poetă ( nu obișnuiam să fiu eu însămi)

de obicei deghizez în ceea ce tu detești
sunt șoarece pământ negru camion defect scări rulante polițist nou-născut porta-voce zgârie-nori
trăiesc pe silent mood

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
de-asupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu acum
am anii care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu...

când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat...

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu acum
am anii
care mă vor face
înțeleg de ce a plecat tata...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sanda Nicucie

Ce mă...(unu)

Ce fac eu fără tine, până mâine dimineață,
Când te vor soma cocoșii stai drepți pentru apel?
Și te vor întoarce-n pături cât -ți ia un an din viață,
Și -ți mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreață!
Cu ferestrele în mare și pereții din oțel.
Îmi vor crește-n aripi vise și în tâmple flori de gheață,
După care-o veșnicie, mă voi odihni nițel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câștigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Și când alții vin, iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce fac eu fără tine, și cu tine, ce m-oi face?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Strada cu portavoce

eu încă sunt aici pe strada Ispirescu
dar cartierul nostru este în carantină
și oamenii se răsucesc în izolare triști
îmi este dor de primele noastre zile
când ne plimbam prin parcul Romanescu
azi parcurile sunt inchise și orașul tace prins
într-o capcană nevăzută

mai știi când ne vedeam la chioșcul de ziare?
toți bătrâneii ne vedeau îmbrățișați
și te iubeam cu magică putere
azi toți bătrânii din orașul nostru stau în case
iar virușii își instalează umbra
ca un tentacul întunecat peste oraș

parcă ai fi încă pe strada aceasta cu râsul tău gălăgios
nu văd însă decât ferestre închise și ambulanțe care trec
văd doctori și bolnavi/o lume-n agonie
este atâta moarte în jur iar ție
îți mai e dor de cartierul nostru colorat
de liniștea în care ne-am iubit cu-adevărat și simplu
fără să ne gândim timpul /și el bolnav/ orașul îl va ucide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Arta self respectului

codul penal
s-a inventat să nu abuzăm de condiția artei
până și poeții pot da de pământ
cu arta
pot abuza ostentativ cuvinte
le pot transforma în corzi de kick boxing
unde își trântesc adversarii literari

furtul unor sintagme poate echivala
cu hoția trivială
căci un poet este ca un pet cu vorbe de hartie
cum poți să nu incriminezi
furtul artistic?

se fură sentimente brute falii de viață
utopii pigmenți
arta nu are cod
oricine se poate așeza la drumul mare
nelegat la mâini
își scrie memoriile fără self respect
față de arta din penitenciare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ieri, azi, mâine

Acum scriu din vise vechi
Amintiri și gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
... azi, mâine... de oricine.

"Mulți se zbat cu-acea simțire,
Ieri spuneai crezi
Acel vis numit "iubire",
Ieri credeai ce vezi.

Azi îmi spui știi ce simți,
Iar totul capătă un "DA",
Azi susții că nu mă minți,
Iar mâine te vei înșela."

...

Și-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-același blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.

"Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc și uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparține mamei mele.

Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Știu totul s-a schimbat,
Știu maine-i va lipsi."

...

Acest ins nu s-a oprit,
Aceeași mama, același fiu,
A urât și a iubit,
Iar eu continuam scriu.

"Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbește, dar forțat,
Și-și preface fericirea,
Dar eu știu că-s vinovat.

Și urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!"

...

A promis:
"Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan' la zâmbet și mai bine
O iubesc și-o voi iubi
și ieri, și azi, și mâine."

...

Nu am scris... mi-am amintit.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

Astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu
tata și cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mariana Daniela Bidascu

Te-aștept

pentru că mă chemi, nechemându-
Fără să-mi spui nimic,
îmi povestești și mă-nfășori în iubire...
fără să-mi atingi decât inima
Pentru că-mi veghezi sufletul
Și-mi contempli mintea
Pentru că mă cunoști
Dar nu mă vezi aievea
Ci mereu mai frumoasă
și mai bună faci...
Pentru că-mi doresc
fiu așa cum imaginezi tu...
Pentru că te-am așteptat o viață
Și te voi visa încă una
Pentru că te-ai sădit în sufletul meu
Ca o sămânță vie...
Și ca un lăstar dulce ai prins rădăcini în mine...
și mă-nflorești cu flori de foc, în întuneric
Te ud cu lacrimi de dor... până vom atinge cerul,
Iar apoi te voi culege
Ca pe un fruct din rai...
Cuminte, cu sete și teama de-a nu te pierde în păcat...
Te caut pentru inocența cu care mă ferești de departe
de concretul fără culoare
și fără speranță
Pentru că mă cunoști
Cum nu mai știe nimeni...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ginseng

pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până
la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie/
era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei/
știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor
și venea cu geanta zdrențuită burdușită de eugenii
până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj

atunci s-a prăbușit de la peste 10 metri
de pe rampa precară unde dădea cu barosul
și toate lumile lui balansau
//mama lua pâinea fierbinte cu mâinile goale
o arunca în lăzi sordide și își bandaja buricele degetelor
cu care părea a cânta la un pian imaginar
al cărui capac s-a închis cu zgomot
peste furia mamei ce a împletit păpuși de porumb toată copilăria

încă resimt lungile așteptări de la fereastre de bloc cenușiu
din zilele acelea când părinții mei lucrau pe șantier
cărau cu roaba cărți veștejite și dormeau în cabana învăluită de viroze rebele

tata azi este plecat în pelerinaj/mama a învățat meniul azilului
iar eu strâng firele albe la ceafă
nu mai aștept binecuvântarea sau blestemul
continui viețuiesc cu acest vacuum fără xanax / rădăcină de ginseng

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook