Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Viorica Iliescu

Sărutul sfânt

desprinde-te din humă
mamă
desprinde-te și lasă-mi
semn pe frunte
să știu că sunt și voi rămâne
altfel decât copilul nimănui

doar gânduri indecise
molcome ca și visul
doar gânduri reci
îmi săgetează fruntea
tu vezi și știi
cum sângerează plopii
când se desprind de lut

atât de searbădă singurătatea
mamă
peste eterizate sfinte săruturi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorica Iliescu

* * *

de ziua ta
mă iartă, mamă
iar am uitat
s-aprind o lumânare
pe frunte de mesteacăn
a cincea poruncă
tu știi câte nopți
mi-au fost date
fără de umbră
de când ai plecat
fără păcat mi-ai spus
mai sunt încă nouă porunci
chiar dacă
soarele mi-a fost
confiscat de cei ce nu
întrezăresc bine lumina
și iarba și roua
lacrima albă din sufletul florilor
mi-au fost șterse
fără drept de apel
la vreo instanță supremă
Mamă,
sunt vinovată fără de vină
de ziua ta născută din lut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un vis nocturn

Am stins lumina și m-așez
Pe patul ce mi-e mare,
Mi-e greu s-adorm, căci te visez,
Și visul rău mă doare.

Nu închid ochii bine și
Încep a te visa,
Aș vrea din visul meu ieși
mi te pot îmbrățișa.

Desprinde-te, o, vis nocturn,
Din gânduri ieși afară,
Și vino-ntr-al capelei turn
Să ne iubim în noapte iară.

Desprinde-te și fă-mi visarea
Reală ca și un sărut,
Apoi alungă-mi întristarea
Și dă-mi iubirea ce am vrut.

De-ai prinde viață, vis frumos,
De m-aș trezi cu tine,
Nu mi-ar fi gândul tumultos,
Iubirea mi-ar curge prin vine.

Și dac-ar fi să se împlinească
Dorința sufletului meu,
Aș vrea inima iubească
Un vis nocturn atât de greu.

poezie de (6 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce mai faci, mamă?

Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist

Doresc ca uneori mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, mă ierți
O zi de aș putea îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc

Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.

Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit -ți spun cât te-am iubit.

Acolo unde ești, mai poți mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.

Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Cât e până departe, mamă?

cât e până departe,
mamă?

copil fiind, am obosit
dau cu sapa-n via asta
pe-același rând neterminat
și invadat de buruieni.

mai știi ce-mi promiteai?

ai răbdare, și să strângi în pumnișori
atât cât poți, o tâmplă crudă
vom ajunge noi, cândva,
la marginea fântânii.

ce sete, mamă, ce sete simt acum
când sunt pe rândul ăla blestemat
în care m-ai lăsat sap, sap
până la capăt, ca să găsesc filonul

mamă,

e mult până departe?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

câte zăpezi au căzut
peste tine, mamă,
și câte ploi te-au durut,
au mușcat, ca niște hiene
din pântecul tău,
dinainte de a mă naște
în ziua a noua a lui cireșar,
mamă, fără să știi, fără vrei
mi-ai dăruit un nume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

mi-e bine
în haina ce-o port
moștenire

mamă

nici nu știi
cât de bine mă simt
când strâng pe trupu-mi plăpând
oasele tale și alor tăi

într-o banală noapte de toamnă
oasele voastre îmi sunt scut
și funie legănată de vânt
sângele în care mă scald

mamă

aproape amorf

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Mamă

mamă
eu mi-aș dori mă-nțelegi
cum ai făcut de-atâtea ori
când mă strigai ca să mă cerți
sau mă ții în brațe

mi-erau mai dragi caișii pe atunci
îți mai aduci aminte cum mă ascundeam
în falnicele lor brațe
doar ca să îți fac în ciudă

mamă

toți arborii din lume mă iubeau
ca pe o frunză dintr-un anotimp
pierdut în cele multe
neînțelese de alți ochi verzi

și ai știut și tu
așa cum am simțit și eu
suntem trup comun acum
cu trunchiul lor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandrețe și cu șoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Și ma rog eu pân' la stele.
Știu nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Și vei putea treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greșit
Că nu te-am ascultat la timp
Tu ești cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aș da totul mă ierți,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă-mă re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina GandraburSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

lasă-mi un semn
cât dunga unui bisturiu
doar ca să știu că treci
cu marea la reflux
în altă jumătate

lasă un semn aici pe țărm
un bob de grâu adus de vânt
în ochii unei scoici

și îți promit si-ți jur
n-am mai culeg nicicând
din ape tulburi
cu mâna amforă
vreun crab

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc...
exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
și numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând
.
iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda nu mai poți mă dojenești
mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere.
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care
poate încăpea doar soarele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a țâșnit din urletul
durerilor de facere
și timidul, transparentul meu mulțumesc... exist
aș fi vrut să știi că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
și numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viața-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
mă lase atât de singur

ascultă mamă
acolo există, fiindcă există și un aici, unde tu prea
verși ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând

iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng
o eva mă va ucide născându-se, ascultă mamă, nu-i voi da numele tău,
îți tremură ciuda nu mai poți mă dojenești
mă aleg mereu doar femei aprige... mamă, eu nu-ți mai sunt fiu,
când alte femei țâșnesc din coaja vântului cu dureri de facere �
tu rămâi acolo, o ramă goală unei icoane în care poate încăpea doar soarele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mai adânc decât marea în gânduri

Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.

Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopții.

Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viață-n semințe
ouă de păsări pe socluri de piatră
și cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.

Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roți
și-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.

Singurătatea mea ți-o las vamă
pentru un surâs care topește zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.

poezie de (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
dau pomană pentru voi, ca un creștin.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
voiam vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, și mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
iasă-n locul meu la țintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, -i pomenim!
și liniștea cu clopote bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Atâta dor...

Atâta dor am prins în palme, mamă,
Și-atâta liniște îmi zăbovește-n păr,
Căci n-am avut vreodată-atâta teamă
te separ de timp și adevăr.

Hai, vino, mamă, nu-mi lua speranța
Să pot trăi când dorul toarce greu,
Să-mi dai un semn să pot topi distanța,
Să-mi iei tristețea pieptului mereu.

Mai dă-mi de veste-n insomnia nopții
Să pot visa la câte tu-mi iertai,
Mi-aduc aminte, mamă,-n fața porții
Cum fruntea-n palmă-ades mi-o sărutai.

Și gânduri oarbe îmi încing tăcerea
Și lacrimi reci rotogolesc mormântul,
Hai, vino, mamă, nu-mi lua puterea,
E tot ce am mai bun decât pământul.

Am sufletul vânat de lacrimi pline
Și gându-mi-spre departe e plecat,
În orice rai ai fi îți este bine,
Aici, în raiul meu, nu te-am uitat!

Și vara-și plimbă bulgării de sare
Bolborosind în spume valurile mării,
Departe ești, tu, mamă și mă doare
Că m-ai lăsat lupt cu-ntinsul zării.

Sfârșită sunt, dar cum s-auzi durerea
Când ploaia-și varsă stropii-n ochii mei,
M-ai învățat cum bunul simț este averea,
Iar omenia-i haină pentru om, nu pentru zei.

Ce-aș mai putea -ți cer iubită, mamă,
Decât vegherea pașilor din cer,
Tablou de amintiri mi-e sfânta ramă,
Iar tot ce mă-nconjoară, doar mister.

Am adunat și ani și viscole banale,
Cât, mamă, tu ești dincolo de nori
Eu număr trandafirii de petale
Și-i văd îmbătrâniți și albi în flori.

Îmi cântă, mamă, soarele-n fereastră
Și-mi râd luceferi noaptea în pridvor,
Să vii să vezi, mămucă, prispa noastră,
E-un munte de căldură și mult dor.

poezie de din Clipe și îngeri (23 iulie 2018)
Adăugat de SIBIANASemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vis liber

Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.

Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic -ți fie frâul.

A vrut fii cum ești, fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
poți, atunci când vrei, pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!

Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc -ți dau un nume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Anotimp de iubire

Sângerează de jar
Vulcanii de nectar...
Arde mocnit, în afară și în mine,
Anotimp de iubire.
Râu de stele coboară
Peste gânduri vibrând în cascade,
În ochi de fecioară.
Un univers de săruturi,
Un evantai de zâmbete calde,
Vioara-ncolțind din pământul
Ce freamăt de vară împarte...
Un semn izvorând din pământ,
Un imperiu-cuvânt.
Caleidescop de petale,
Doar spinii tăcerii
Aleargă pe tălpile goale.
Iubesc trandafirii!
Prin spini îmi împletesc vise...
Se-nalță iubirea
Pe catafalc de poeme nescrise.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Mamă, vine toamna

nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață

vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni

mamă,
vine toamna

poezie de din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorica Iliescu

Se lasă noaptea

peste stuful din bălți
steaua doar ea mângâie
adâncul negru al apei

nu plângi

taci

ascultă cum vuiește
în ochiul de apă rănit
singurătatea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Când doar șapte ani eu aveam?
Plânsul te roagă și inima te cheamă,
Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă, unde te-ai dus, tu, mamă,
Cand sunt pusă l-acencare?
Viața mi-e chin și se destramă,
Pe mormânt îți pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...
Ia-ma, Tu, Doamne, vreau si eu sa vin!
Să-mi strâng la piept mama!
Și să-mi pansez rana!

Unde ești mamă, -ti vezi nepotelul?
Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..
vezi cum mi se pune pe deget inelul
Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...
Și dorul mă cuprinde în fiecare seară
Aș vrea am mămico acum norocul...
Să îți văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...
Și iartă-mă dacă o mai gresesc...
Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,
Dar îți spun mămico acum regret!

Ești un luceafăr printre mii de stele,
Si lacrimile curg pe obrajii mei...
Doar cerul întelege a noastră durere...
A copiilor orfani printe goale alei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.

Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, fața
cu lacrimi de durere,
căci ca sărutul mamei
nu-i leac, nici mângâiere.

Sărută, mamă, somnul,
ce-n leagăn se frământă.
Sărutul rugăciunii
dă pacea cea mai sfântă.

Sărută, mamă, dulce,
căci fața ta durută
și inima ta frântă
doar Domnul le sărută.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook