Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Celei care minte

Eu știu c-o să mă torni chiar mâine...
Dar fiindcă azi te dai o inocentă,
Accept scenariul,
Practică fiind,
Într-un hotel "five stars", curentă!...

Să te simți bine,
Prințesă printre stele-albastre bugetare,
Am rezervat un double-suite Regence, mai mare,
În pat cu ergonomică saltea
Tot să te bâțâi –
Arcuindu-te pe ea –
Și cu energizante-soft la abajur de lampă vieneză,
Iar pe glazvant am atârnat o panoramă-ncântătoare,
Cu un calif în trap gonind,
Ca-n fuga din Bagdad, călare.

Cum trece timpul de ușor,
Pendula bate miez de noapte,
Râvnită-i clipa de amor,
Când carnea-i fezandată cu Christian Dior...
Fă-te lejeră,
Aruncă-ți pe mochetă, neglijentă, lenjeria,
Dă concretețe clipei, sporește feeria,
Destăinuiește-mi:
Din câți ai fericit printr-un transfer de card
Câți au falimentat
Și câți de dorul tău încă mai ard?...

Eu știu c-o să mă torni chiar mâine...
Dar fiindcă azi te dai o inocentă,
Accept scenariul,
Practică fiind,
Într-un hotel "five stars", curentă!...

Deci nu pretind să îmi reciți din Baudelaire,
Sau să îmi pui mecanic placa
Uzată de atâtea gramofoane
Hai, rogu-te-n plăcere schimbă claca,
Și nu te-oblig orgasme să mimezi,
Nu te somez
Docil să te abandonezi
Și apoi raportul, ierarhic, să îl... raportezi,
Aș prefera să-mi dai ofrandă o trăire
Aidoma flavorii de whisky scurs din cupa de cristal,
Să treci cu degetele-ți diafane pe începutu-mi de chelie,
Din ochii triști,
Să înțeleg
Că trupul ți-ai jertfit întâia oară mie,
Și-așa transpuși,
Ca două goale disperări, s-accepți peste tarif,
Să mi te dărui pe nimic,
Dinspre glazvand priviți doar de calif...

parodie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Minulescu

Celei care minte

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci -
Tot flori însângerate -
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopții...
E ora când amanții,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfinge-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buzei Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa
Câți au murit
Și câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!...

Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșește-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poți o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împletești cununa de laur verde
Și în priviri
Să-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Și-așa tăcuți -
Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori -
-ncepem slujba-n miez de noapte
Și mâine s-o sfârșim în zori!

poezie celebră de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 14 august 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Versuri" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 5.99 lei.

În palma ta era iubire

Da mamă, astăzi știu...
Și-ți mulțumesc,
Chiar dacă-i prea târziu.
Azi înțeleg de ce,
Copil fiind,
Dojana ta cu voce calmă,
Mai ridica spre mine
Din când în când...
O palmă.
Azi înțeleg
Ce nu puteai să-mi spui,
Sub teama ei,
Tu îți doreai
S-ajung, un om la locul lui.
Azi stiu,
Ce-atunci,
În lacrima-ți din ochi
Eu n-am văzut,
Azi știu
palma aceea
Pe tine te-a durut.
Și știu,
unei mame nu-i stă-n fire
își rănească
Pruncul.
Da mamă, astăzi știu
Că-n palma aceea...
Tu îmi dădeai iubire.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misterul vieții de apoi

Nu știu de-i simplă revelație,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viața de apoi; când firea
Dispare... O elucubrație!

M-afund în fizică și legi
Ce n-am crezut, n-am înțeles
Din bănci de școli... N-am de ales;
Mă supun lor!... De -nțelegi?!?

... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârșit de drum
Din mers în halte, urmând firul...

... Căci stau ades cu morți la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschiși, sau strânși... strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.

Și-s în același timp teluric
Prezent, pierdut în melancolic
Fără de drog; sunt treaz-alcoolic,
Un endomorf... Sunt barbituric!

Sunt sigur punct de chintezență
De-atom palpabil cu neant
Tăiat fațete-n diamant
Sclipind frugal... de-o existență.

Dar tot eu sunt la braț cu morți;
Deci sunt și ei, dacă-i am eu...
Sunt partea mea de pedigreu...
Plecați prin tragere la sorți.

De sunt și-aici și sunt și-acolo
Și ei de-acolo sunt aici!
Convingeți-vă scumpi amici,
C-o fi ceva, de-aici... dincolo!

... Căci ce-n memorie aduci,
Ce-i ce-s chemați, trebuie vină!
Real-prezent cu mort se-mbină...
"Apoi", e-n fond "odată", "atunci"!

Îmi mângâi bunul meu prieten,
Un câine ce-ar vrea să-mi vorbească;
N-oi fi tot eu, de azi pe mâine,
Întors din cripta strămoșească?...

Nici nu mai știu! Știu alți de mine?
Le sunt alături, cum i-am eu?
Sau ei sunt vii și mort sunt eu?...
Sunt eu plecatul? Vin din mâine?

Cred mai curând că suntem toți
Când adunați un tot, când vid;
Cunoscuți, din nimic stupid
Plecând... Și iar bătând la porți!

Și-așa mă ard din scoarță-n lavă
Sau zbor, expir de bioxid.
M-adun din praf, ard coroziv...
Sunt gaz, lichid, sunt dur, otravă!

Și-am dorul pur, neprihănit
Să mă preling în gând alături
De-aniversări; făclii pe torturi...
Plecat... îs muritor sosit!

Mă dezmembrez pe zi ce trece;
Deja-m umplut Pământ de mine
În particule. Sunt facsimile,
Mă restrângând în vers... De-oi trece?!?...

poezie de (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai să ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Alexandru Vlahuță

Ieri, azi, mâine

Ieri!... cenușa ce păstrează forma încă neschimbată,
Din ce-a ars în focul vremii; lacrima deja uscată,
Sau un zâmbet de pe buze, spulberat de-al sorții vânt;
Ieri... poveste, cu eroii - oase putrede-n mormânt.

Astăzi?... lampă ce se stinge, stea plecată spre-asfințit,
Visuri nebătute încă de-al ursitei vânt cumplit,
Piscul nalt, pe care dorul, vânător, stă și pândește
Țărmul unde amintirea cu dorința se-ntâlnește.

Mâini?... o strângere din umeri a enigmei întrebate;
Rai sau iad, în care ochiul niciodată nu străbate,
Cui de aninat speranțe, prunc ce nu poate grăi.
Mâine... mâine, cine știe câți din noi vom mai trăi!

poezie celebră de din Poezii vechi și nouă (1894)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Dan. Nuvele" de Alexandru Vlahuță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -12.99- 7.99 lei.

Of, viata!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
în viață petrec.
Merg strâmb și tot privesc șașiu
la alții cum -ntrec.

vrea s-ating și tot mut,
spun, strig și răzbat,
dar glasu-mi este prea limbut
și fața mi-e brăzdată de vărsat.

Același eu, și ieri și azi.
Ochii îmi ard tăciune,
măcar fie altfel mâine.
Cum poți să mă mai rabzi?

Of, Doamne, știunu e drept
simt așa durere-n piept.
viața nedreaptă si rece
cu mine deasupra ea trece.
Și eu tot îngân și -mbăt,
-npletec și cad în omăt.
Oftez și cânt și iar plâng,
omătu-i în cizme pământ.
Și-n pumni el se înmoaie și lasă,
rănile din toamnă de la coasă.

Lucrez, eu nu zic ba
dar pe nimic așa,
o sticlă iaca - na
Măria Ta!

Sunt fiu-ți Doamne și nu știu
ce-i viața, și când văd
că alții tot râd,
m-apucă jalea și repet:
s-a terminat Mitică!

Dar mâine-n zori, promit,
o vilă-n sat o să-mi ridic.
Vor trece ei și vor vorbi,
eu din balcon le voi zâmbi
șașiu.

Of, Doamne, pâna mâine
mai mânca o pâine
dar nu-i.
Îmi pun căciula-n cui,
scot sticla și-o golesc,
cu ea pot vorbesc
limbut.

poezie de
Adăugat de Mara BartisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tatălui meu (care azi ar fi împlinit optzeci de ani)

De acolo sus, de unde ești
Știu că veghezi la mine
Mai știuîncă mă iubești,
Și vrei să-mi fie bine.
Dar oare care-i steaua ta
Din miile de stele?!
Că-n fiecare noapte stau,
Și tot privesc la ele...
Și încă nu m-am dumirit
Dar tare mult aș vrea
Să știu de jos, de unde sunt
Cam, cum arată ea...
Eu cred că-i mare, luminoasă
Ca și inima ta.
C-așa a fost de când te știu
Când mic copil fiind,
Îmi aduceai bomboane-n pungi
Ce le-auzeam foșnind,
Prin buzunarul de la haină
Ce o purtai mereu.
Mi-e tare dor de tine tată
Și tare-mi este greu...
Te-ai dus de tânăr ș-ai lăsat
În urmă doar durere,
Ce n-as fi dat să-mi fii alături
Dar totu-i doar... tăcere...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Câți oameni știu că e super important să pui 10% din tot ce câștigi deoparte? Câți au acești 10% acum îi arate? Sigur, majoritatea au o poveste lacrimogenă despre de ce nu au reușit. Dar e doar o poveste despre capacitatea omului de a lăsa emoțiile îi distrugă calitatea vieții în loc sa aplice strategia ce duce garantat la împlinire și fericire. Deci care e cel mai important lucru pe care trebuie să îl faci începând din secunda asta?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii au uitat o lecție extrem de importantă a vieții. Iar viața îi va educa într-un mod dur. Peste 20 de ani vei veni poate cu scuze, că nu ai noroc, că economia e praf, că problemele tale sunt speciale și nu îți poți atinge obiectivele sau visurile, dar NU! Nu astea sunt problemele. Problema este că nu ai făcut nimic AZI. AZI e singura și cea mai importantă zi care există. AZI ESTE CEA MAI PUTERNICĂ UNEALTĂ A TA PENTRU ATINGEREA VISURILOR ȘI OBIECTIVELOR! ȘI MÂINE, va deveni AZI, iar în azi-ul de mâine, din nou nu vei face nimic, și peste 3 zile tot nimic. Și vei avea nimic. Când vreau construiesc o casă iau cărămidă după cărămidă, și o construiesc. Nu iau azi o cărămidă, mâine sap un pic cu lopata, poimâine mai amestec la ciment și apoi el se întărește și uit de el. În fiecare zi, fac ceea ce trebuie făcut, dacă vreau o casă. La fel e cu orice vis. Cărămidă cu cărămidă, îmi cresc construcția. O călătorie de o mie de mile se face pas cu pas.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Moarte, tu n-ai nume de Om

(scris pe patul de spital, aprilie 2018)

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
sting lumina apa
gazul și las o cheie
ori nu știai că am
o mamă și un copil mai mic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost fie
un anotimp în care
aș fi putut plec

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
-mbrac nimic
așa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
strâng trecutul și viața între dinți
nu-i nimic mai scump decât iertarea zic

mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic

la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știute grăbești
și-i musai
revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
și o mamă care a lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ

noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt

noa haide moarte hai

pășește-n cet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
n-ai nume de Om

apoi să taci
apoi să taci
taci...

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Viitorul, mereu trecut...

Să nu uităm, că ieri am fost,
Suntem și azi, dar mâine nu se știe de vom mai fi,
Noi înșine.
Pentru că timpul ne transformă
Hai să lăsăm moarădoar trecutul!
Iar noi, pășind spre viitor în timp,
Cu Timpul prieten,
Într-o clepsidră a vieții,
plutim particule de iubire.
Căci noi datorăm lumii însăși respect
Și nu ne vom justifica în fața nimanui,
Pentru cum am parcurs o bună bucată din viață,
Din verbul "a face" și "a fii" conjugate la trecut.
Oh, viața se scurge ca o ploaie chiar și pentru tine,
"Judecătorul meu"! Pic... pic... pic...
Fără -ți dai seama de inundația ce s-a creat...
Dar barca regăsirii pe tine însuți te salvează.
înfrunta chiar și furtuni
Așa cum am mai înfruntat!
Ploaia, mi-ar fi doar o cafea în dimineață.
Iar visul, val!
Răsăritul, coșmar al dimineților mele, mereu și mereu.
Pentru un timp mi-ai fost chiar Galaxie, mai mult, Univers
Iar azi ești doar un vuiet aspru
Ce-mi sună în minte
Și mă cutremură
Precum pământul, zguduit de un vulcan de sentimente,
La gandul că ți-am "donat " chiar și iubirea mea
Spre a te face exiști.
Totul, pentru tine!
Iar eu, acum, găsesc gol și fără acoperiș,
Sub ploaia gândurilor regăsirii iubirii ce-am trăit, doar eu.
Căci tu te-ai pierdut
În cețurile durerii
Și ale păcatelor ce-am săvârșit în vis,
Cândva, la început...
Dansez în gând!
Visez cu ochii deschiși!
Iubesc dormind!
Trăiesc și înșel cu Speranța...
Realitatea sumbră a omenirii...
Un trandafir alb m-a învățtat lupt pentru ce îmi doresc...
Dar până când? Până când?!
Nu știu... pentru că de azi, ziua de azi, mâine va fi trecut!
Spinii tăcerii descarnează lumina,
Iar eu, din Luceafăr, transform în quasar.

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ieri, azi, mâine

Acum scriu din vise vechi
Amintiri și gânduri fine,
Vorbe auzite ieri...
... azi, mâine... de oricine.

"Mulți se zbat cu-acea simțire,
Ieri spuneai că crezi
Acel vis numit "iubire",
Ieri credeai ce vezi.

Azi îmi spui că știi ce simți,
Iar totul capătă un "DA",
Azi susții că nu mă minți,
Iar mâine te vei înșela."

...

Și-am mai auzit un gând,
Amintire-ascunsă bine,
Spusă tot de-același blând,
Scrisă-n versuri tot de mine.

"Ador nespus un zâmbet pur,
Îl privesc și uit de rele,
Îl admiră orice dur,
Aparține mamei mele.

Ieri zâmbea neîncetat,
Însă azi e-o altă zi.
Știu că totul s-a schimbat,
Știu că maine-i va lipsi."

...

Acest ins nu s-a oprit,
Aceeași mama, același fiu,
A urât și a iubit,
Iar eu continuam scriu.

"Tristă mama acestui prost,
Îmi zâmbește, dar forțat,
Și-și preface fericirea,
Dar eu știu că-s vinovat.

Și urăsc multe momente
Amintite în condei,
Pozele din scurgeri lente...
Urăsc lacrimile ei!"

...

A promis:
"Voi lupta cu-acele lacrimi
Pan' la zâmbet și mai bine
O iubesc și-o voi iubi
și ieri, și azi, și mâine."

...

Nu am scris... mi-am amintit.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La Toya

Cu tine simt c-aș vrea zbor tot timpul,
Să nu rămână loc străin la care
Să nu ajung, măcar din întâmplare,
Și n-ar conta, deloc, nici anotimpul,

Căci tu îmi dai un plus de-adrenalină.
Îți simt, din plin, aroma, iar plăcerea
Cu care încânți, făcându-mi vrerea,
Mă face, azi, să te declar divină.

Mereu m-alinți c-o muzică modernă,
Cu Brennan, care-mi place mie, Moya,
Iar eu te văd frumoasă și eternă
Ca una din gravurile lui Goya.

Te îngrijesc c-o dragoste paternă
Și te iubesc atât de mult, La Toya!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În instanță

O-ntreabă o judecătoare
Pe inculpată: - Câți ani ai?
- Matale ce spui?... Câți îmi dai?
- Vreo trei..., dar fără suspendare.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dawson (beat): Bine, deci este timpul să îmi pun o dorință... așa că hai să-mi pun o dorință. vrea.. aș vrea ca mama mea să nu se fi culcat cu coprezentatorul ei. vrea ca tatăl meu înceteze să mai vorbească despre faptul că trebuie se angajeze și chiar să își caute o slujbă! vrea încetați mai contraziceți tot timpul și cel puțin vă prefaceți că voi sunteți adulții! vrea ca prietenul meu, Pacey, înceteze cu transformarea asta a lui într-un elev eminent, cuminte, un înger păzitor al tuturor și revină la ce face el mai bine și anume să mă facă pe mine să îmi placă viața mea în comparație cu a lui care ar trebui fie mai rea. Și apoi urmează Jen Lindley, cu problemele ei cu alcoolul și cu numeroșii ei iubiți și cu modul ei nebunatic și neascultător de a fi. Vreau petrec cu tine! Și iată-l și pe Jack McPhee. Jack McPhee căruia îi plac băieții, dar căruia nu îi displace să-mi fure iubita! Și bineînțeles, iat-o și pe Joey a mea. Drăguța și scumpa mea Joey. Singura adolescentă din lume care a simțit nevoia se regăsească pe sine. Dar știți ce? E în ordine. Accept asta. Trebuie să te regăsești și accept asta. Deci Joey! Joey? (Uitându-se peste tot, pe sub mese, printre oameni) Pardon! Unde este Joey a mea? Uite-o! Uite-o pe Joey a mea!

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relațiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce ești, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce ești vine din ceea ce îți acorzi tu ție. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca poți să dai ceva. Adică fii egoist la început ca îți permiți luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ți lista cu ce vrei tu pentru tine. Și pune-o în frunte ca toți cei care te văd zilnic știe clar care îți sunt prioritățile. Pișă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu și îi tragi și pe ceilalți după tine într-un vârtej de reproșuri, răzbunări și resentimente pentru că ți-ai cheltuit viața încercând îi faci pe alții fericiți doar ca constați că ai încercat hrănești un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. orice e posibil ca fii fericit. Apoi, poate vei avea șansa și dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundența ta materială sau spirituală. Prima oara ești tu. Cine spune altceva vrea obțină ceva de la tine și nu știe cum decât încercând să te facă să te simți vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între ieri și mâine (Tomorrow never knows)

-Tinere zglobiu, spune-mi ce preferi,
Între ziua de mâine și cea de ieri?
-Asta-i intrebare, ce sa-ți povestesc,
Ziua de mâine, e tot ce mi doresc!

Întreb un bătrân, ține strâns o pâine,
-Te rog sa alegi: între ieri și mâine!
-Ziua de ieri, nu am dubii, nici glume,
Prin geruri, furtuni, eram inca un nume!

-Înțeleptule de stai sub umbră de meri,
Pentru ce-ai opta-ntre mâine și ieri?
Chibzuind o clipă, îmi părea-un hoinar,
Descrise cu toiagul un cerc imaginar:

-Azi, fără îndoială, e cea mai scumpă zi
Din cele ce au fost și care vor veni,
Ieri poate c-a fost doar o nostalgie,
Și câți de mâne crezi c-o sa mai fie?

Viața este o enigmă, e-un mare mister
Totul în lumea aceasta este efemer,
Bucură-te azi, de cei ce-i poți iubi
Ieri este trecut, dar mâine va mai fi?

poezie de (mai 2015)
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Guy de Maupassant

Când mă gândesc la tine... simt în adâncul sufletului și făpturii mele o beție de nedescris pentru că îți aparțin, și o nevoie irezistibilă de a-ți dărui și mai mult din mine... Atunci când iubești nu există nimic mai frumos decât să dai, să dai mereu, tot, tot, viața, gândurile, trupul, tot ce ai, să simțidai și fii gata riști totul pentru a da și mai mult.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pierre si Jean Guy de Maupassant" de Guy de Maupassant este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.35- 3.99 lei.

Troc

Să-ți dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îți dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ți spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îți spun din dor, din vină, eu,
Ca-n brațe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ți cânt ca să îmi cânți,
Ce joc!
Îți cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri m-alinți
În troc.

vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îți vin din ochi, din pași, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, ușor, stupid, arar,
Ca-n toate m-alegi
În dar.

poezie de (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Azi te visez...

Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.

Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.

Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.

Când ai plecat eram prea mic, să știu,
drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.

Mai am în mine doar o umbră grea,
Un gând strivit, de vreme și uitare.
Copacul, care-atunci era prea mare,
E azi nimic, pierdut în mintea mea.

Azi te visez... cu visul de copil,
În care, lăcrimând, îmi pui pe rană,
Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană,
Unui plecat, departe... în exil.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câți dinți are un melc? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!