Marea este ca un mascul îndrăgostit
nebună și totuși calmă
își iubește țărmul ca și cum s-ar termina
apoi îmbrățișează până la plutire oamenii
și chiar până la moarte uneori
își dansează toate partenerele
pe muzica cerului
ca și cum le-ar urca pe mese
și le sărută mai bine decât vântul
le poartă între agonie și extaz
când pe un pisc de val
când pe cine știe care constelație ultimativă
apoi le duce-n lună și le urcă-n soare
le promite scoici absolute
și delfini jucăuși
chiar și afrodita s-a născut așa
din spumele sale
și generoasa deschiderea a uscatului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre generozitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cum naiba să nu dospescă la nesfârșire
infinuturile acestea instabile
nesățioase
avide
când au de unde își lega extinderile
cum ar fi să le dăm libertatea să se oprească
apoi să le oferim o oglindă
în care să se privească
până la centru
și chiar până dincolo de infinit
pentru început ciudatul din mine
presează universuri între două vise
ca într-un ierbar în care o floare de colț
încă suspină după dreptul la scuturare
încerc să stopez cumva extinderile
prin comprimare
prin sufocare
prin reducere la absurd
chiar și prin degajarea centrelor
apropo
universul nu poate fi singur
are cel puțin o pereche
pe care o iubește
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre libertate, poezii despre infinit, poezii despre flori, poezii despre descreștere sau poezii despre absurd
Răsplată-ți voi fi
Sărută- mă
cum marea sărută țărmul,
îmbrățișează- mă
cum soarele îmbrățișează holda de grâu,
purifică- mă
cum ploaia spală păcatele lumii,
iubește- mă
cum mama- și iubește pruncul.
Prinde- mă de mână
precum vântul ia în a sa palmă frunza căzută
și mă poartă orgolios în lume și printre nori.
Cuprinde- mi coapsele
ca pe- un tezaur neprețuit,
privește- mi sânii jucăuși
ce te- îndeamnă la nebunii,
citește- mi iubirea în ochii senini.
Răsplată- ți voi fi dăruindu- mă toată...
Te voi scrie cu pană de lumină
și- n sunet de flaut te voi cânta,
ofrandă ți voi fi pe pat de flori întinsă
și fluturii- n zbor vor țese povești de dor.
Sărută- mă
cum marea sărută țărmul,
iubește- mă
cum mama- și iubește pruncul...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tezaur, poezii despre sâni, poezii despre sunet, poezii despre ploaie sau poezii despre orgoliu
Te iubesc așa cum valea iubește râul
Eu te iubesc așa cum valea
Iubește râul ce-o străbate
Și-așa cum nota muzicală
Iubește-acordurile toate.
Și te doresc așa cum luna
Așteaptă a soarelui lumină
Sau ca un suflet care speră
C-a sa credință-o să-l susțină
Fiindcă tu ești parte din mine
Cum pajiștile-s pe Pământ
Cum cântecul răsună-n suflet,
Iar sufletul devine sfânt.
Eu te iubesc așa cum șoimul
Iubește vântul ce-l susține
Și cum un val sărută țărmul...
Dar tu, tu mă iubești pe mine?
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre văi, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre șotron, poezii despre șah, poezii despre zâmbet, poezii despre religie sau poezii despre păsările călătoare
Poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
Poate că te-aș iubi cu răbdare
dacă viața asta ar fi un pic mai veșnică
dar așa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
și le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chițibușar
un rai un iad un rai un iad
și tot așa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu știe număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale
doar moartea asta numără parșiv de bine
din doi în doi
ba chiar și din zece în zece
aproape sferic
ca și cum ar dănțui în pași adăugați
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai știe care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre rai, poezii despre numere, poezii despre idealuri sau poezii despre iad
Cine să mai deschidă ferestre pe lună
când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până și oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine știe ce pășuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculețe în univers
prin cine mai știe ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosașii
de fluturi poți să te ocupi tu că ai ochii frumoși
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
și un armistițiu preț de un curcubeu
nu știu dacă pasărea de foc și-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu știu câți copaci și-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
și îmi ascut securea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre verde sau poezii despre păduri
Oițele năzdrăvane nu se lasă mâncate de lup
își poartă podoaba ca pe o cămașă de zale
poate că lâna lor e de aur
nu sunt prea multe izvoare care să infirme zvonul
nici măcar cei de la click nu au găsit nimic
deși unii poeți susțin ceva mai mult de atât
(dar oricum sursele poetice nu au nicio crezare)
cică și firul ariadnei s-a tors din spinarea lor
și mai toate cojoacele fără ac
până și dumnezeu a înțeles că e nevoie de miorițe
(laie sau bucălaie și chiar tărcate-de ce nu)
și nu s-a mai opus minunilor
dar nici nu a mai intervenit în intrigile bacilor
.....................
de la prima întâmplare ciudată cu astfel de mioare
s-a luat măsura tunsului în răspăr
unii chiar au îndrăznit să pună de un campionat
mai național mai mondial după puterea fiecăruia
chiar au cerut să fie cuprinsă în probele olimpice
.....................
dar între timp păstorii au deveni baci mai apoi ciobani
din ce în ce mai specialiști în depistat minunile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre poezie, poezii despre țări, poezii despre tuns, poezii despre sport, poezii despre mâncare sau poezii despre lână
În lipsa gravitației lacrimile sunt perfecte
și tu știi asta
mi-ai văzut durerile înălțându-se straniu
spre dincolo
.........................................
aici chiar nu contează cum se desenează lumile
nici cine se ocupă cu îmbinarea culorilor
.........................................
atât timp cât pot privi răsăritul ca pe o joacă
îmi văd de șotron
sar coarda
încalec norii albi
ca pe niște pur sânge arabi
din dună-n dună până în lună
apoi
sătul de atâta țopăit
între două înfloriri de cactus
ridic piramide
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre perfecțiune, poezii despre nori, poezii despre jocuri, poezii despre imponderabilitate, poezii despre gravitație sau poezii despre durere
Între da și nu este loc de încă un univers
cu totul
de la prima explozie
până la ultimul fâs
cum să vă spun altfel
povestea lumii
decât prin pilde sofisticate
ca la un concurs stupid de ghicitori
de tip oracolul din delphi
totuși
v-ați întrebat vreodată
dacă dumnezeu e sofisticat
sau doar noi înflorim cuvintele
ca la carnaval
de nu mai știe nimeni care e alfa
și nici care mai e omega
poate că poezeala s-a născut doar așa
dintr-o nevoie bolnavă de a ne agăța de ceva
înainte de tăcerea veșnică
oricum ar fi
socotelile pământene
au damblaua certitudinilor
inclusiv cele de care fugim
precum diavolul de tămâie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre oracol, poezii despre cuvinte, poezii despre concursuri, poezii despre boală sau poezii despre Dumnezeu
Între două călătorii spre limite absurde
întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta
așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tristețe
- poezii despre realitate
- poezii despre prostie
- poezii despre odihnă
- poezii despre limite
- poezii despre gânduri
- poezii despre fotografie
Deși pot așeza universul în două cuvinte
mie îmi place să folosesc toată cleveteala lumii
de la bing bang până la te iubesc iubire
ca mai apoi prin fiecare vocală
să mă adresez absolutului
ca și când stelele ar privi spre mine
printr-un hublou de sticlă afumată
chiar de iubesc să înspumez cuvintele
apoi să le dichisesc cu dragoste
ca pe niște fluturi jucăuși
dintr-un curcubeu într-altul
prefer să reduc tăcerea la tăcere
prin axiome crude
de care să leg nemărginirea
ca pe un bidiviu nărăvaș
deși pot reduce viața
la ceva stupid și aproape inutil
din doar două cuvinte
prefer să tac
apoi să mor
fără să stric poezia
cu un adevăr
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre stele sau poezii despre fluturi
Cinismul poetic lasă loc metaforei
cel puțin pentru o ciocnire cu scântei
între un refren idiot și un bis cumsecade
oricum e ceva mai mult decât indiferența
deși oamenii se străduiesc să meargă mână în mână
ca dintr-o lipsă acută de orientare
sau poate este doar o nevoie ombilicală de a dansa
chiar și atunci când își aleargă simțurile
ca pe niște fluturi orbiți de lumină
iar tu râzi ca o floarea-soarelui la lună
întotdeauna cu un milimetru mai mult
decât pot eu înțelege
oamenii se ascund mai tot timpul foarte bine
cel mai mult de propriul lor eu
iar faptul că uneori ne strângem mâinile
ca într-un sărut scăpat de acasă
e tot o formă de cinism romantic
între cântatul cocoșului
și veșnica cotcodăceală de advertising
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre râs, poezii despre romantism, poezii despre metafore sau poezii despre indiferență
Vânez o pasăre de foc
adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuțit al piconului
apoi tai un șor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
și doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean își cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vânătoare, poezii despre ocean, poezii despre nisip sau poezii despre foc
Din pat pot vedea până și Big Bangul
de altfel am un întreg univers pe tavan
mai ales atunci când răvășesc oile albastre
ca pe un caier de galaxii
apoi mă tot întreb cum doamne-iartă-mă să le botez
că nu-mi ajung numerele
iar cu ridicatul la puterea zece la a zecea
mă cam doare spatele
așa e când îmbătrânesc
uit cum s-ar rezolva în stilul smuls
toate aceste ridicări
doar prin scrierea de mii și mii de nimicuri ovale
fără să-mi mai rup gândurile
iar prăpădidele acestea de lacrimi
mai că se cred stele
pe tavanul meu încăpător
de unde îmi tot cad meteoric
pe obraji
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez sau poezii despre albastru
Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii
de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
așa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naștere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
și eva
și păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorință
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne
poate că a zâmbit un pic și ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau și niscai stele
un pic de soare
o lună
și alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă
și un urmaș
ca lumea să fie întreagă
nu sunt eretic
dar nici ceea ce preoții numesc enoriaș
sunt genul acela de păcătos consecvent
care nu se ascunde de lună
oricum nicio stea nu poate jura că nu mă știe
cum nici eu nu port pene tot timpul
uneori doar coarne
așa
în loc de conștiință
prelungiri de nu mai stiu cum
până nu mai știu unde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre erezie, poezii despre ochi sau poezii despre nebunie
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supernove, poezii despre pagubă, poezii despre negru sau poezii despre gură
Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele
cum să nu întreb cum stă soarele agățat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoașterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbușesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc
chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aș găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracție oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
și dincolo de egal
așa cum fiecare fluture își poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre munți
Iata cum
așa mi-au ieșit toate ispitele-n cale
noaptea
adâncite amarnice
creaturile astea murmură pași
la noi în parterul sărac în vorbe
otrăvurile petrec așternutul cu zorii zilei
închis
nu-ți mai pune capul în poala mea
nu te mai stafidi sperând că șoaptele mestecă
nuștiuce înțelesuri
că totul e simplu când se verifică
vântul
să nu-ți intre prea mult
în suflet
apoi
chiar îmi place cum te uiți la mine
trebuie doar să te învăț
că nu mai vărs nici
un pahar cu gramatică expirată
până când toate fiicele nu-și sărută
ochii
poezie de Roxana Adina Stroilescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărăcie, poezii despre noapte sau poezii despre gramatică
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre zarzări